Furtul (art.208 cod penal). Decizia 176/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALA NR. 176/
Ședința publică din 10 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător: - - -
Judecător:
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul ( fost, fiul lui și, născut la 01.01.1962 în comuna, jud. V, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, împotriva deciziei penale nr. 183/A din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul inculpat, avocat ales, fără declarație, lipsă fiind intimații părți civile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului precizează că acesta nu se află în țară și arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, apreciază că acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Singurul argument în defavoarea inculpatului sunt bunurile găsite la domiciliul acestuia și susține că există îndoieli cu privire la fiecare faptă în parte. O greșeală a instanței este aceea că nu s-a pronunțat pe mijlocul de apărare care era hotărâtor pentru influențarea soluției. Se reține că pe timp de noapte inculpatul a sustras 50 de lanteți. Instanța de apel nu amintește cu nimic în ceea ce privește audierea martorului, care apreciază că este foarte importantă, precum și declarația părții civile . De asemenea critică sentința instanței de fond și pentru faptul că s-au reținut inculpatului agravante. Susține că este vorba de furt simplu și apreciază că încadrarea juridică reținută inculpatului este greșită. Solicită înlăturarea agravantelor.
Cu privire la latura civilă arată că părțile civile și-au recuperat bunurile care au fost găsite la inculpat, iar cu privire la celelalte bunuri care nu s-au găsit la acesta și pe care părțile civile pretind că le-ar fi avut, nu există dovezi că le-ar fi deținut.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei la instanța de apel.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită a se avea în vedere plângerile părților vătămate, declarația martorilor care au spus că faptele s-au săvârșit pe timpul nopții, precum și procesul verbal de cercetare a locului faptei care constată modalitatea de pătrundere. Susține că instanța de fond a făcut o corectă reținere a situației de fapt și a încadrării juridice. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.334 din 06 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Rm. V în dosarul nr-, în baza art. 208 art. 209 alin.1 lit. g și i cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) cod penal a fost condamnat inculpatul (FOST, fiul lui și, născut la 01.01.1962 în comuna, județul V, fără ocupație, studii medii, cu antecedente penale, domiciliat în Rm.V,-, județul V, la 4 ani și 6 luni închisoare;
În baza art. 208-art. 209 alin.1 lit g și i cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal și art. 37 lit.b cod penal, a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 și art. 34 cod penal au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, 5 ani închisoare.
S-au aplicat disp. art. 57 cod penal, art. 71 cod penal și art. 64 lit. a și b cod penal.
S-a constatat că prejudiciul produs părții vătămate/civile, domiciliat în Rm.V,-, -.17/1,.A,.12, județul V, a fost recuperat parțial în cursul urmăririi penale prin restituirea către partea vătămată/civilă a celor 2 televizoare, 2 telecomenzi, 2 pilote și 1. traversă dimensiune 1,50/0,70m.
S-a luat act că parte vătămată nu se constituie parte civilă în cauză (fila 13 dosar).
S-a constatat că prejudiciul produs părții vătămate, domiciliat în Rm.V,-, -.18,.N,.18, județul V, a fost parțial acoperit prin restituirea în cursul urmăririi penale a aparatului de sudură.
S-a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă.
În baza art. 346 cod procedură penală, art. 14 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la restituirea în natură a 50 lanteți sustrași ori la plata echivalentului bănesc, în cazul în care repararea în natură nu mai este cu putință, respectiv suma de 150 lei către SC SRL, administrată de cu sediul în Rm.V,-, județul
A fost obligat inculpatul la restituirea în natură a celor două uși, una din material lemnos, maro, cu, cealaltă albă, tip termopan, fără, ori a echivalentului bănesc în sumă de 1500 lei, în cazul în care repararea în natură nu mai este posibilă către partea vătămată/civilă, procurator cu domiciliul în Rm.V,-, -.3,.A,.10, județul
În baza art. 118 cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 2452 lei, contravaloarea bunurilor sustrase de la partea vătămată și nerecuperate, conform actelor de la dosar, precum și a sumei de 400 lei, reprezentând contravaloarea țevilor de cupru, două discuri polidisc și un beton, sustrase de la partea vătămată și nerecuperate.
În baza art. 191 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, în esență, a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.V, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (), pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.208-209 alin.1 lit.g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.208-209 alin.1 lit.g și i Cod penal cu
aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, cu motivarea că în luna august 2005, iar apoi în perioada iulie-decembrie 2006, pe timp de noapte și prin efracție, inculpatul a pătruns în imobilele părților vătămate, și, de unde a sustras diverse bunuri.
Pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precum și a probelor administrate în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut că în noaptea de 22 /23 august 2005, inculpatul, prin forțarea sistemului de închidere a ușii de acces, a pătruns în imobilul din str.-, aparținând părții vătămate, de unde a sustras un televizor color marca, model 2006, cu diagonala de 55 cm și telecomanda acestuia, un receiver marca, model 1160NA și telecomanda, un ceas marca, cu carcasa suflată în aur și un set de produse cosmetice marca.
Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat că sistemul de închidere a ușii prezenta urme de forțare.
Se mai reține că, la domiciliul inculpatului s-a efectuat o percheziție domiciliară, ocazie cu care au fost identificate mai multe bunuri a căror proveniență inculpatul nu a putut-o justifica, printre care și un televizor cu telecomandă,m având caracteristicile identice cu televizorul părții vătămate-marca model 2106, seria -, cod de bare -.
Pentru acest bun, partea vătămată a prezentat documente justificative, inclusiv ambalajul, motiv pentru care i-a fost restituit de către organele de poliție.
Referitor la acest bun, reține instanța de fond, cât și cu privire la celelalte bunuri identificate la domiciliul său, inculpatul a arătat că îi aparțin și au fost achiziționate de acesta din Italia, în perioada anilor 2003-2006, fiind trimise în țară prin curierat, la diferite intervale de timp.
Această apărare a fost înlăturată întrucât partea vătămată a probat cu acte justificative că bunurile îi aparțin.
A reținut că inculpatul pe timp de noapte și prin efracție a pătruns în domiciliul părții vătămate, de unde a sustras mai multe bunuri, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208, 209 alin.1 lit.g și i Cod penal, text de lege, în baza căruia l-a condamnat.
În sarcina inculpatului au fost reținute și disp.art.37 lit.b Cod penal, referitoare la recidiva postcondamnatorie, ce este atrasă de pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.845/1999 a Judecătoriei Rm.V, rămasă definitivă prin decizia penală nr.260/1999 a Tribunalului Vâlcea și, respectiv, decizia penală nr.773/R/1999 a Curții de APEL PITEȘTI, pedeapsă ce expiră la data de 13 iulie 2003.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului pentru această faptă vor fi avute în vedere disp.art.72 și art.52 Cod penal.
Se mai reține că, în noaptea de iulie 2006, inculpatul a pătruns în domiciliul aceleiași părți vătămate, de unde a sustras un alt televizor marca, mai multe obiecte de îmbrăcăminte bărbătești, 3 prosoape, două pilote, din care una pe fond galben, iar cealaltă pe fond maro, un cearceaf din același set, o pătură, o traversă cu dimensiunea 1,50/0,70
La domiciliul inculpatului au fost identificate bunuri asemănătoare cu cele reclamate a fi sustrase de către partea vătămată, bunuri pentru care partea vătămată a făcut dovada că îi aparțin.
Pentru televizor, partea vătămată a prezentat ambalajul, pe care se regăseau caracteristic tehnice similare cu cele ale televizorului ridicat dec la inculpat, telecomanda a fost recunoscută după lipsa capacului de la lăcașul bateriilor.
Totodată, au fost recunoscute și cele două pilote, preșuri-traversă, bunuri pentru care partea vătămată a prezentat obiecte textile asemănătoare.
Partea vătămată a sesizat organele de poliție în legătură cu faptul că în perioada 20-21 iulie 2006, persoane necunoscute au pătruns în locuința sa, de unde au sustras mai multe bunuri și anume un aparat de sudură, un pentru beton, două discuri polidisc și 5 metri țeavă din cupru.
În urma cercetărilor efectuate, reține instanța de fond, s-a stabilit că inculpatul, prin forțarea geamului tip termopan, a pătruns la etajul 1 al imobilului părții vătămate, de unde a sustras un aparat de sudură de culoare galbenă, iar de la parterul imobilului a sustras 5 țevi din cupru.
La domiciliul inculpatului a fost identificat aparatul de sudură, recunoscut de partea vătămată, bun pentru care aceasta a prezentat acte justificative.
Celelalte bunuri evaluate la suma de 400 lei nu au fost recuperate.
Instanța mai reține că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, inculpatul a pătruns în noaptea de 30 noiembrie spre 1 decembrie 2006, în incinta societății SC SRL Rm.V, administrată de, de unde a sustras 50 lanteți cu lungimea de 4 metri și grosimea de 3x5 cm, de esență brad.
La locuința inculpatului, cu ocazia aceleiași percheziții domiciliare s-a descoperit material lemnos de esență rășinoase, debitat sub formă de lați, căpriori, dulapi și scânduri, pentru care nu a putut prezenta documente justificative.
Inculpatul s-a apărat arătând că materialul lemnos îi aparține, întrucât l-a achiziționat din târg de la persoane necunoscute sau i-a fost adus cu camionul.
Efectuându-se cercetare la fața locului de către organele de poliție, s-au descoperit, pe o potecă ce ducea la sediul societății la locuința inculpatului urme de rumeguș.
Societatea parte vătămată a solicitat restituirea materialului lemnos evaluat la 150 lei.
S-a formulat plângere penală și de către partea vătămată, prin procurator -, în legătură cu faptul că din imobilul pe care îl avea în construcție în Rm.V,-, i-au fost sustrase două uși, una din material lemnos, de culoare maro cu, iar cealaltă de culoare albă, tip termopan, fără.
Cele două uși au fost identificate în locuința inculpatului.
În legătură cu aceste bunuri, inculpatul a susținut că ușa din lemn a fost cumpărată de concubina sa, de la persoane necunoscute, iar cealaltă ușă ar fi fost confecționată de o cunoștință care nu i-a eliberat documente justificative.
Aceste apărări au fost înlăturate de prima instanță, întrucât probele prezentat de procuratorul părții vătămate și anume, facturi fiscale, martori, planșe fotografice, fac dovada certă că cele două uși provin de la imobilul părții vătămate.
Valoarea acestora a fost stabilită la suma de 1500 lei, sumă ce este solicitată la restituire de către partea vătămată, în măsura în care restituirea bunurilor nu poate fi făcută în natură.
Faptele săvârșite în perioada iulie-decembrie 2006, reține instanța, de a sustrage pe timp de noapte și /sau prin efracție, la diferite intervale de timp, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev.de art.208,209 alin.1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Reținând și pentru această faptă disp.art.37 lit.b Cod penal, aplicând disp.art.72 Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii a cărei executare să se facă în regim de detenție.
Sub aspectul laturii subiective, a apreciat că inculpatul a acționat cu vinovăție, sub forma intenției directe, întrucât a avut reprezentarea clară a faptelor și a rezultatelor acestora, urmărind producerea lor.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că prin natura faptelor comise, prin persistența infracțională, de care a dat dovadă inculpatul, acesta nu este demn de a exercita drepturile electorale, prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei închisorii.
Pe latură civilă, a reținut că părții vătămate i-au fost restituite pe parcursul urmăririi penale două televizoare, două telecomenzi, două pilote și o bucată traversă, rămânând nerecuperate celelalte bunuri specificate în plângere în valoare de 2452 lei.
Întrucât această parte vătămată nu a solicitat restituirea bunurilor nerecuperate, instanța a dispus confiscarea specială a sumei mai sus arătat, având ca temei legal art.118 lit.d Cod penal.
Referitor la partea vătămată se reține că aceasta și-a recuperat prin restituire aparatul de sudură, însă nu și-a recuperat celelalte bunuri în valoare de 400 lei sumă care, de asemenea, va fi confiscată de la inculpat, întrucât partea vătămată nu a solicitat restituirea ei.
În legătură cu cererea de constituire de parte civilă formulată de SC SRL Rm.V, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată și l-a obligat pe inculpat să restituie în natură 50 de lanteți de esență brad, ori echivalentul lor, în cuantum de 150 lei.
A fost admisă și acțiunea civilă formulată prin procurator de către partea vătămată, iar inculpatul a fost obligat să-i restituie acesteia în natură o ușă din lemn cu de culoare maro și o ușă albă tip termopan, fără, ori echivalentul bănesc în sumă de 1500 lei, în situația în care repararea în natură nu mai este posibilă.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.
Pe latură penală, criticile vizează:
- greșita condamnare a inculpatului, întrucât există îndoieli asupra săvârșirii infracțiunilor de către acesta, deoarece bunurile găsite la domiciliul său puteau fi procurate de la alte persoane;
- reținerea greșită în sarcina inculpatului a circumstanțelor agravante, întrucât la dosar nu există nici o dovadă;
- reținerea greșită a comiterii de către inculpat a infracțiunii în formă continuată, având în vedere că faptele s-au desfășurat pe parcursul a doi-trei ani, astfel că momentul în care s-a formulat plângerea penală nu coincide cu momentul săvârșirii furtului.
Pe latură civilă critica vizează greșita confiscare a bunurilor a căror restituire nu a fost solicitată de părțile civile întrucât acestea nu au dovedit existența lor.
Inculpatul, prin apărătorul ales, solicită desființarea sentinței, iar pe fond, achitarea sa, întrucât nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat, precum și înlăturarea măsurii confiscării speciale luată față de acesta.
Prin decizia penală nr.183/A din 10 decembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat (Fost ), obligând pe apelantul-inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, în esență, s-a reținut că prima critică este neîntemeiată.
Potrivit art.52Cod pr.penală, care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula"in dubio pro reo", potrivit căreia, orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar, pe baza acesteia, soluția ce s-ar impune este achitarea inculpatului de către instanță.
Pentru a-și forma propria convingere cu privire la vinovăția ori, dimpotrivă, nevinovăția inculpatului, tribunalul a procedat la audierea martorilor din acte, și, precum și la audierea martorilor și și la reaudierea părților vătămate, și, ca urmare a admiterii cererii de probatorii, formulată de apărătorul ales al inculpatului.
Coroborând aceste probe cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală și cu cel administrat de instanța de fond, tribunalul apreciază că în cauză probele în acuzare au un caracter cert, sunt decisive și complete și nu lasă loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului.
Din cuprinsul procesului verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, rezultă că la locuința inculpatului au fost identificate bunuri reclamate a fi sustrase de către părțile vătămate și pentru care acestea au făcut dovada că le aparțin.
Împrejurarea că la locuințele părților vătămate nu au fost găsite amprentele inculpatului sau că o parte din amprentele găsite nu au putut fi valorificate nu duce la concluzia că ar exista dubii în ceea ce privește sustragerea lor de către acestea.
Astfel, dacă în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat constant că bunurile îi aparțin și le-a achiziționat din Italia sau Franța, în declarația dată la instanța de fond, acesta a susținut că nu își explică modalitatea în care bunurile părților vătămate au ajuns în domiciliul său, întrucât a fost plecat în Italia.
Probele dosarului confirmă însă că în perioadele în care au fost reclamate furturile inculpatul a fost returnat din Italia și se afla în țară.
La domiciliul inculpatului au fost găsite bunuri dintre cele reclamate de părțile vătămate ca fiind sustrase și pentru care au făcut dovada cu acte sau cu martori că le aparțin.
În afară de actele justificative existente la dosar, care exclud susținerile inculpatului că bunurile îi aparțin, declarațiile martorilor audiați în cauză confirmă că aceste bunuri provin din săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului. Astfel, martora, concubina inculpatului, a declarat că acesta nu a procurat și nici nu a trimis din Italia două televizoare color, iar ea personal nu a cumpărat pentru casa acestuia o ușă din lemn de brad și una termopan, în timp ce martorul, a precizat că a confecționat pentru inculpat o ușă din aluminiu, precum și un pentru o ușă din material alb cu geam mat, cu pe o singură parte ce se afla în locuința inculpatului.
La rândul său, martorul, a susținut că a confecționat pentru -, după un model special, uși din stejar pentru exterior și din brad colorate cu baiț pentru interior și a recunoscut că ușa din brad existentă în locuința inculpatului este una din ușile pe care personal le-a executat.
Nu în ultimul rând sunt probe la dosar din care rezultă că inculpatul a sustras material lemnos de la SC SRL Rm.V și, în acest sens, sunt pe de o parte, resturile de materiale(rumeguș)constate pe un traseu ce duce de la sediul societății până la grădina locuinței inculpatului, precum și în interiorul grădinii, precum și declarația martorului, persoana care a debitat materialul lemnos și care a recunoscut în gospodăria inculpatului materialul debitat de societate care, de regulă, nu putea fi cumpărat din târguri.
Drept urmare, nu se poate reține că există dubii în săvârșirea faptelor de către inculpat și nici nu s-a făcut dovada procurării de către acesta a bunurilor de la alte persoane, așa cum susține în motivele de apel.
Și cea de a doua critică este neîntemeiată.
Prin prisma obiectului juridic generic și special, a subiecților, cât și a elementelor de bază ale conținutului constitutiv, furtul calificat este, în linii mari, identic cu furtul simplu, însă există unele elemente suplimentare referitoare la împrejurările care fac ca furtul să devină calificat.
În acest sens, este de subliniat, în ceea ce privește obiectul material, că furtul se consideră calificat când se săvârșește în anumite condiții de timp sau de loc, ori prin anumite mijloace sau metode folosite de inculpat.
În raport de plângerile părților vătămate, de data la care s-au încheiat procesele verbale de către organele de poliție, rezultă că prima instanță, în mod corect, a reținut agravantele prevăzute la lit.g și i Cod penal, respectiv săvârșirea faptei pe timp de noapte și prin efracție.
În acest sens, sunt și planșele fotografice, precum și declarațiile martorilor, precum și declarațiile părților vătămate.
De asemenea, este neîntemeiată și cea de-a treia critică.
Din noțiunea legală a infracțiunii continuate dată prin art.41 alin.2 Cod penal, rezultă condițiile de existentă ale acesteia de a fi formată dintr-o pluralitate de acte de executare unite între ele prin unitate de subiect, unitate de hotărâre sau rezoluție infracțională și unitate de conținut al infracțiunii.
Aceasta înseamnă că pentru a exista infracțiune continuată, trebuie ca aceeași persoană să săvârșească mai multe acțiuni sau inacțiuni la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Prima instanță a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de furt calificat pentru fapta săvârșită în noaptea de 22/23 august 2005 și o infracțiunea continuată de furt calificat pentru actele materiale comise în perioada 3/4 iulie 2006, 27 decembrie 2006.
Faptele nu au fost comise în perioada de 2-3 ani, așa cum susține inculpatul, ci actele materiale au fost comise într-un timp relativ scurt și în baza unei rezoluții infracționale unice.
Din materialul probator rezultă că sustragerile au avut loc de la locuințele părților vătămate aflate în construcție și la o distanță relativ redusă față de casa inculpatului care era, de asemenea, în construcție.
Împrejurarea că bunurile sustrase au fost folosite de inculpat la construcția casei sale sau la mobilarea acesteia duc la concluzia că acesta a avut reprezentarea comiterii faptelor pentru a-și realiza propriul interes.
Nu există diferențe de timp între datele în care au fost sesizate sustragerile de către părțile vătămate și datele înregistrării plângerilor acestora, așa cum în mod greșit susține inculpatul.
Procesele verbale existente la dosar confirmă că partea vătămată, a sesizat telefonic organele de poliție cu privire la spargerea locuinței sale, la data de 23 august 2005 și, respectiv, la data de 4 iulie 2006.
Totodată, partea vătămată a sesizat verbal, la data de 21 iulie 2007, organele de poliție despre faptul că persoane necunoscute, prin forțarea unui geam și a unei uși, i-au sustras dintr-o casă în construcție mai multe bunuri, iar a procedat în același fel la data de 1 decembrie 2006.
Pe latură civilă, critica este, de asemenea, neîntemeiată.
Cu plângerile părților vătămate, precum și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, și cu actele depuse de aceleași părți vătămate s-a făcut dovada că acestea au deținut bunurile reclamate ca fiind sustrase dintre care o parte au fost identificate la locuința inculpatului, în urma efectuării percheziției domiciliare.
Drept urmare, măsura confiscării contravalorii bunurilor, nesolicitate de părțile vătămate la restituire, nu duce la concluzia că este nelegală, întrucât sunt dovezi din care rezultă că au fost sustrase de către inculpat.
Inițial, la propunerea probelor în apărare, inculpatul, prin apărătorul său, a susținut că valoarea bunurilor, astfel cum a fost stabilită în urma evaluării, este prea mare, pentru ca apoi să susțină că, în realitate, nu s-a făcut dovada că aceste bunuri au fost sustrase de către inculpat.
Cum, inculpatul nu a recunoscut niciodată săvârșirea faptei, dar nici nu a făcut dovada provenienței licite a bunurilor din gospodăria sa, față de împrejurarea că părțile vătămate au făcut dovada deținerii în gospodăriile lor a bunurilor specificate în plângeri, tribunalul reține că măsura confiscării este legală.
Reținând corect existența a două fapte de furt calificat, pe timp de noapte și prin efracție, infracțiuni ce au fost săvârșite de inculpat, în stare de recidivă postexecutorie, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
La dosarul cauzei nu există nici o probă care să ducă la concluzia că faptele nu au fost săvârșite de inculpat și, astfel, acesta să fie achitat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări, solicitând achitarea, întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Susține inculpatul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la probele administrate, printre care și declarația martorului și a părții vătămate.
S-a mai invocat că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev.de art.208 Cod penal și nu cea prevăzută de art.208 lit.g și i Cod penal, în cazul în care se va constata existența probelor de vinovăție.
Cu privire la latura civilă, inculpatul arată că prejudiciul cauzat părților civile a fost acoperit prin restituirea bunurilor însă pentru bunurile revendicate de acestea și care nu au fost găsite la domiciliul său, inculpatul a precizat că nu există nici o probă prin care să se dovedească faptul că le-ar fi deținut.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispoz.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanțele de fond au reținut situația de fapt, în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate în sensul că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie-decembrie 2006, inculpatul, pe timp de noapte și prin efracție a sustras diverse bunuri de la patru părți vătămate, după ce, anterior în luna august 2005, tot în același mod a sustras diverse bunuri din imobilul unei părți vătămate.
Prima critică este neîntemeiată.
Declarațiile martorilor audiați în cauză, Mogan, constituie probe de vinovăție, astfel că opinia inculpatului referitoare la greșita sa condamnare nu are suport probator.
Acestor probe li se mai adaugă procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare care conține mențiuni privind identificarea bunurilor reclamate, amprentele digitale ale inculpatului la locuințele părților vătămate.
Este nefondată și cea de-a doua critică referitoare la omisiunea instanțelor de fond de a se pronunța asupra declarațiilor martorilor și.
Aceasta, deoarece declarațiile persoanelor amintite au fost analizate prin coroborarea lor cu celelalte probe administrate, fiind extrasă esența dispozițiilor în sensul vinovăției inculpatului.
Și cea de-a treia critică este nefondată.
Astfel, săvârșirea de către inculpat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în intervalul iulie - decembrie 2006, pe timp de noapte și prin efracție, a acțiunilor de sustragere de bunuri din imobilele a patru părți vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.de art.208, 209 alin.1 lit.g și i Cod penal.
Probele administrate demonstrează, fără dubiu, că inculpatul a sustras din imobilele părților vătămate, și diverse bunuri, noaptea și prin efracție.
Și critica referitoare la latura civilă este nefondată.
Prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că aceste bunuri au fost sustrase de inculpat și că acestea au fost deținute în gospodăriile părților vătămate.
În acest sens, trebuie amintite declarațiile martorilor audiați, actele depuse de părțile vătămate.
Prin prisma celor ce preced, recursul inculpatului este nefondat.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, care, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul ( fost, fiul lui și, născut la 01.01.1962 în comuna, jud. V, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, împotriva deciziei penale nr. 183/A din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpa la 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.:
2 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
