Furtul (art.208 cod penal). Decizia 192/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.192
Ședința separată din data de 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva deciziei penale nr.155/09.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin care s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, împotriva sentinței penale nr. 123 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la data de 6 mai 2009, s-a desființat în parte sentința penală atacată sub aspectul laturii penale, în sensul aplicării disp. art. 108 alin. 2 cod penal și s-a dispus revocarea internării inculpatului, fiul lui și, născut la data de 26.03.1991, în orașul P, județul D, cu domiciliul în comuna,-, județul D, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
La apelul nominal făcut la prima strigare a cauzei au lipsit părțile: intimatul-inculpat, pentru care din oficiu a răspuns din oficiu avocat din cadrul Baroului P, (împuternicire avocațială nr.5931/2010-fila 18 dosar recurs), intimata-parte vătămată, intimații-părți responsabile civilmente, și intimata Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Față de lipsa părților,Curtea a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că nu s-a îndeplinit mandatul de aducere privind pe intimatul-inculpat minor.
Avocat și Reprezentantul Ministerului Public, față de lipsa intimatului-inculpat minor, solicită amânarea cauzei și citarea acestuia în continuare cu mandat de aducere.
Întrucât nu s-a îndeplinit mandatul de aducere în instanță al intimatului-inculpat, prezența acestuia fiind obligatorie la judecată, Curtea a dispus amânarea cauzei urmând a se face demersuri pentru căutarea inculpatului la Centrul de Reeducare și Administrația Națională a Penitenciarelor și a se emite un nou mandat de aducere pentru intimatul-inculpat, cu mențiunea că în caz de neîndeplinire a acestuia se va dispune amendarea persoanei însărcinate cu aducerea la îndeplinire a mandatului.
La sfârșitul ședinței de judecată, a fost prezentat în instanță intimatul-inculpat însoțit de organele de poliție, mandatul de aducere fiind astfel pus în executare.
Având în vedere această împrejurare, Curtea a revenit asupra tuturor măsurilor dispuse, a desemnat un apărător din oficiu care să-l asiste pe inculpatul-intimat, în persoana domnului avocat din cadrul Baroului P și a dat posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu intimatul-inculpat.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-inculpat a susținut că acesta solicită un termen ca să-și angajeze apărător ales, întrucât abia s-a liberat din penitenciar.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui termen pentru ca intimatul-inculpat să-și angajeze apărător ales.
La solicitarea intimatului-inculpat, din nou, acestuia i s-a dat posibilitatea să ia legătura cu apărătorul desemnat din oficiu.
Intimatul-inculpat, personal având cuvântul declară că revine asupra cererii sale, în sensul că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu, declară că este pregătit să-l asiste pe inculpat, că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a criticat hotărârile pronunțate de instanța de fond și de cea de apel pentru netemeinicie, susținând că inculpatul a fost trimis în judecată reținându-se că în seara zilei de 23 decembrie 2008, în jurul orelor 17,00 pătruns în curtea magazinului COMENA, pe poarta descuiată, a ademenit câinii de pază, după care a intrat în incinta depozitului de unde a sustras o poșetă aparținând părții vătămate, din care și-a însușit suma de 6 lei, telefonul mobil, restul bunurilor aruncându-le.
Instanța de judecată și-a motivat hotărârea de condamnare în sensul că față de persoana inculpatului, de vârsta acestuia și de dorința de a găsi un loc de muncă prin care să-și asigure în mod onest existența, scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, însă aceste elemente de circumstanțiere nu justifică aplicarea disp.art.81- 82 penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru că nu creează convingerea că inculpatul, aflat în libertate, nu va comite fapte antisociale.
A mai susținut procurorul că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni de furt calificate pentru care s-au luat 7 măsuri educative și s-a dispus prin ordonanțele procurorului, două sancțiuni administrative cu amendă, iar din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa rezultat că oricâtă bunăvoință ar exista din partea tatălui inculpatului, acesta nu are capacitatea să-i asigure o supraveghere și o educație corespunzătoare.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei este o măsură de individualizare a executării, iar prin dispunerea acesteia instanța de judecată apreciază că reeducarea infractorului poate avea loc și fără executarea pedepsei, prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia dovedită prin buna conduită în termenul de încercare.
Ori, din cazul de față reiese faptul că raportat la conduita procesuală și la persoana inculpatului, intervenția organului judiciar se impune a fi mai eficientă.
Însăși faptul că inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv în altă cauză este o dovadă că aplicarea unei pedepse cu executare efectivă s-ar circumscrie mai bine scopului instituit prin dispozițiile art.52 alin.1 penal.
Inculpatul a mai beneficiat ulterior de clemența organelor judiciare, însă acesta a persistat în săvârșirea de fapte antisociale, ceea ce demonstrează o perseverență infracțională, iar reeducarea acestuia nu poate fi realizată în mod eficient decât prin executarea pedepsei, analiza în ansamblu a faptei săvârșite, a împrejurărilor cât și a personalității infractorului trebuie să creeze convingerea instanței că orientarea în sensul dispus nu este oportună.
De menționat este faptul că și instanța de fond, pronunțând hotărârea atacată a avut pe rol în ședința din 6 mai 2009 o altă cauză privindu-l pe același inculpat, cercetat tot pentru o infracțiune de furt calificat.
Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să se execute în modul în care este propriu naturii acesteia iar simpla recunoaștere a inculpatului și atitudinea de regret a săvârșirii faptei în fața probelor evidente nu pot constitui argumente în a concluziona că reeducarea acestuia poate avea loc și fără executare efectivă a pedepsei, astfel cum s-a arătat în expozitivul sentinței recurate.
Pe cale de consecință a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de tribunal și pe fond executarea pedepsei aplicate inculpatului în regim privativ de libertate.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-inculpat a solicitat respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de tribunal, întrucât în mod corect s-a făcut aplicarea disp.art.109 penal rap.la art.208 - 209 penal, aplicând o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege.
De asemenea, în mod corect s-a făcut aplicarea disp.art.81 penal, instanțele reținând că scopul pedepsei și al procesului penal poate fi atins prin suspendarea condiționată a pedepsei, inculpatul recunoscând și regretând comiterea faptei, conștientizând gravitatea și înțelegând care sunt consecințele producerii ei.
Intimatul-inculpat având personal ultimul cuvânt a menționat că pe data de 2 februarie 2010 s-a liberat din penitenciar dintr-o pedeapsă de 1 an închisoare și că regretă faptele comise.
A declarat că dorește să fie lăsat liber pentru a se reabilita și că lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare al recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.123/6 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, s-a dispus, în baza art. 208 alin.1 - 209 alin. 1 lit. cu aplic. art. 99 și 109 Cod penal, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 26.03.1991, în orașul P, județul D,-, cu domiciliul în comuna,-, județul D, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art.71, 64 alin.1 lit. a teza a II și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal alin.2 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii iar în baza art.110 Cod penal, s-a stabilit termen de încercare de 3 ani, din care 1 an și 6 luni termenul stabilit de instanță și 1 an și 6 luni pedeapsa aplicată.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod proc. penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 1101alin.2 rap. la art. 83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.14, 15 și 346 Cod proc.penală, s-a luat că partea vătămată, domiciliată în comuna, satul, județul D, nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 alin.1 lit.e rap. la art. 118 alin.5 Cod proc. penală, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 20 lei, obținută de inculpat prin vânzarea telefonului mobil sustras și suma de 6 lei sustrasă de inculpat de la partea vătămată.
În baza art.191 Cod proc. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate,că în seara zilei de 23.XII.2008, în jurul orelor 17,00 inculpatul a pătruns în curtea magazinului "Comena", situat în zona autogării din P, pe poarta descuiată a magazinului, a ademenit câinii de pază, după care a intrat în incinta depozitului din magazinul de alimentație publică de unde a sustras o poșetă aparținând părții vătămate în care se aflau un telefon mobil marca Nokia, 4 carduri bancare, permisul de conducere, talonul și cheile unui autoturism, precum și suma de 6 lei.
Pentru a părăsi locul faptei, întrucât anterior fusese observat de martora, inculpatul a urcat la etaj de unde a coborât la sol pe un cablu folosit drept funie de a escalada. Din poșeta părții vătămate inculpatul și-a însușit sume de bani și telefonul mobil, poșeta și cu restul bunurilor aflate în aceasta dezgolindu-le în cofretul blocului de siguranță electrică a unui imobil de locuit.
Existența acestei fapte a fost reținută de către prima instanță în baza probatoriului administrat, reprezentat de plângerea părții vătămate, declarația inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto,declarații martor.
S-a arătat de către instanța de fond, că în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. g Cod penal, cu art.99 Cod penal.
La alegerea regimului sancționator instanța de fond a avut în vedere antecedentele penale ale inculpatului, apreciind că o măsură educativă nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului, orientându-se către aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată către minimul special prevăzut de lege.
În privința modalității de executare a pedepsei s-a considerat că reeducarea inculpatului poate avea lor și fără executarea efectivă a pedepsei, aplicându-se prevederile art. 81 Cod penal ce reglementează suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În privința laturii civile s-a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă.
În baza art. 118 alin.1 lit. e rap. la art. 118 alin.5 Cod proc. penală, s-a confiscat de la inculpat suma de 20 lei, obținută prin vânzarea telefonului mobil și suma de 6 lei, sustrasă de inculpat de la partea vătămată.
În baza art. 191 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată în condițiile în care fusese liberat din centrul de reeducare înainte de a deveni major, astfel încât instanța potrivit art. 108 alin.1 pct. 2 Cod proc. penală trebuia să dispună revocarea liberării.
În privința individualizării s-a arătat că elementele de circumstanțiere ale persoanei inculpatului nu justifică suspendarea condiționată a executării pedepsei, inculpatul fiind cercetat în stare de arest preventiv, arestat în altă cauză, iar din fișa de cazier rezultă că față de acesta s-au luat începând cu 2005, un număr de 7 măsuri educative, toate pentru infracțiuni de furt calificat.
Prin decizia penală nr.155/09.11.2009 Tribunalul Dâmbovița a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, împotriva sentinței penale nr. 123 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, a desființat în parte sentința penală atacată sub aspectul laturii penale, în sensul că a făcut aplicarea disp. art. 108 alin. 2 cod penal și a dispus revocarea internării inculpatului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a apreciat că situația de fapt a fost corect reținută, iar soluția de condamnare corespunde probelor administrate.
Sub aspectul individualizării pedepsei închisorii, mai exact a modalității de executare, s-a apreciat că prima instanță a stabilit în mod corect pedeapsa ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei enumerate în art. 72 Cod penal, inclusiv minoritatea inculpatului, care este o stare de atenuare a pedepsei, îndeplinite fiind condițiile pentru dispunerea suspendării condiționate, respectiv cele privind natura și cuantumul pedepsei aplicate, antecedența penală și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
În privința celui de-al doilea motiv invocat, legat de nelegalitatea hotărârii pronunțate, instanța de apel a constatat că este întemeiat, deoarece din fișa de cazier judiciar rezultă că față de inculpat s-au luat începând cu anul 2005 șapte măsuri educative - 6 de internare în centrul de reeducare și o măsură de internare a libertății supravegheate pe timp de 1 an și s-au dispus prin ordonanțele procurorului două sancțiuni administrative cu amendă, toate pentru furt calificat.
Inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în condițiile în care fusese liberat din centrul de reeducare, înainte de a deveni major, în conformitate cu art.107 din Codul penal.
Ori, potrivit disp. art.108 alin.2 Cod penal "dacă în perioada liberării dintr-un centru de reeducare mai înainte de a deveni major, minorul săvârșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază că este cazul să se aplice pedeapsa închisorii", cum este cazul din speță, instanța revocă internarea revocare ce are caracter obligatoriu nu facultativ, urmând ca minorul să execute doar pedeapsa potrivit regulilor aplicabile în caz de pluralitate intermediară de infracțiuni, care impun executarea sancțiunii celei mai grea.
Împotriva deciziei pronunțate de tribunal, cât și a sentinței primei instanțe, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, criticându-le pentru netemeinicie, susținând că modalitatea de executare a pedepsei, astfel cum a fost dispusă de către prima instanță de judecată și confirmată de către tribunal, nu este adecvată pentru realizarea eficientă a scopului pedepsei.
În acest sens, s-a arătat că elementele de circumstanțiere, respectiv vârsta inculpatului, dorința de a-și găsi un loc de muncă prin care să-și asigure în mod onest existența, nu justifică aplicarea disp.art.81 - 82.penal întrucât nu creează convingerea că inculpatul, aflat în libertate, nu va comite fapte antisociale, ținând seama de faptul că acestuia i-au fost aplicate repetate sancțiuni administrative anterior săvârșirii faptei deduse judecății, ceea ce denotă persistența sa infracțională.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate intimatului - inculpat, în sensul schimbării modalității de executare, prin înlăturarea suspendării condiționate, cu consecința executării pedepsei aplicate inculpatului în regim privativ de libertate.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu în limitele motivelor de casare, prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către intimatul - inculpat.
Au fost avute astfel în vedere: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, încheiat de către lucrătorii de poliție, însoțit de planșele fotografice demonstrative, declarații martorei, declarațiile inculpatului, care pe parcursul procesului penal a recunoscut săvârșirea faptei, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că, în seara zilei de 23.XII.2008, după lăsarea întunericului, inculpatul-intimat a pătruns în curtea unui magazin din localitatea P, după care a intrat în incinta magaziei aparținând acestuia,de unde a sustras o poșetă aparținând părții vătămate, în care se aflau un telefon mobil marca Nokia, 4 carduri bancare, permisul de conducere, talonul și cheile unui autoturism, precum și suma de 6 lei.
Din poșetă inculpatul și-a însușit suma de bani și telefonul mobil, iar poșeta și restul bunurilor pe care le conținea aceasta au fost aruncate de către inculpat.
Împrejurările comiterii faptei au fost în mod corect reținute de către instanțele ce au soluționat cauza în primă instanță și în apel, iar soluția de condamnare este corectă, fiind confirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, săvârșirea faptei fiind de altfel recunoscută în mod constant de intimatul-inculpat și nefăcând obiectul vreunei critici formulate în căile de atac.
În ceea ce privește însă individualizarea pedepsei aplicate, aspect care a fost criticat în ambele grade de jurisdicție, Curtea observă că atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar, au realizat o greșită aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art.52 și art.72 cod penal, chiar în condițiile în care, în ceea ce privește fapta intimatului-inculpat, sunt incidente disp.art.100 Cod penal, care reglementează consecințele răspunderii penale a minorilor.
Este adevărat că, așa cum stipulează alineatul 2 al acestui text de lege, pedeapsa se aplică minorului numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia.
În cauză, în mod just s-a apreciat că, în ceea ce privește pe intimatul-inculpat, luarea unei măsuri educative nu este în mod cert suficientă pentru îndreptarea sa și deci că este necesar ca acestuia să-i fie aplicată o pedeapsă, argumentul hotărâtor în acest sens constituindu-l antecedentele penale ale autorului faptei.
Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului,aflată la fila 26 dosar urmărire penală, rezultă că acestuia i-au fost aplicate, începând cu anul 2005, nu mai puțin de 9 sancțiuni pentru săvârșirea unor fapte similare, constând în 2 sancțiuni cu amendă administrativă, 2 măsuri educative cu libertate supravegheată pe timp de 1 an și 5 măsuri educative cu internare într-un centru de reeducare, dându-se deci eficiență până acum, de mai multe ori, dispozițiilor textului de lege arătat mai sus.
Însă, aplicarea acestor dispoziții speciale pentru inculpații minori nu a produs ecoul necesar asupra inculpatului, așa cum era, în mod firesc, de așteptat, deoarece acesta și-a continuat evoluția infracțională, ceea ce conduce în mod logic la concluzia că, prin adoptarea acestor măsuri educative, scopul sancțiunii penale nu a fost atins. Or, în această situație, aplicarea în cauza de față a unei pedepse și nu a unei alte măsuri educative, se impunea cu necesitate, tocmai pentru realizarea cerințelor unei juste individualizări, prin luarea în considerare atât a gradului de pericol social concret al faptei, cât și a elementelor ce țin de persoana infractorului.
Dar, cu toate că față de inculpat s- aplicat o pedeapsă, totuși modalitatea în care s-a dispus executarea acesteia nu este adecvată pentru atingerea efectivă și eficientă a scopului acestei sancțiuni, așa cum este definit de art. 52 cod penal, acela al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, al formării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Mai exact, aplicarea dispozițiilor art. 81 cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei nu ar reprezenta, în cazul inculpatului, decât o încurajare pe linia menținerii conduitei sale delictuoase, în condițiile în care, așa cum am arătat mai sus, numărul mare al sancțiunilor penale aplicate anterior acestuia și frecvența săvârșirii faptelor ce au antrenat aplicarea acestor sancțiuni, formează convingerea că persistenței infracționale manifestate de către inculpat trebuie să i se confere valențe corespunzătoare în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei.
Mai mult, chiar referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - filele 35-38 dosar fond - atestă faptul că inculpatul prezintă slabe perspective de reintegrare în societate, în ceea ce îl privește existând mai degrabă factori de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului său infracțional, iar factorii de natură a inhiba acest comportament fiind practic inexistenți, aceștia neputând fi detectați. În concret, se menționează în mod expres că, datorită lipsei autorității și controlului parental, furturile reprezintă,modalitatea inculpatului de a obține bani,
În raport de aceste considerente, Curtea constată că, în ceea ce privește pe inculpat, date fiind antecedentele sale penale, precum și absența perspectivelor de inhibare a conduitei infracționale, se poate concluziona, fără putință de tăgadă că, actualmente, scopul pedepsei nu mai poate fi atins, în cazul inculpatului, fără executarea acesteia, nefiind deci îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 81 alin. 1 cod penal pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Așa fiind, recursul declarat în cauză este apreciat ca fondat, astfel încât, constatându-se existența cazului de casare prevăzut de art. 385/9 alin. 1 pct. 14 teza întâi cod procedură penală, recursul va fi admis.
Conform art. 385/15 alin. 1 pct. 2 lit. d cod procedură penală, se va casa decizia pronunțată în apel, precum și, în parte, sentința primei instanțe și, rejudecând, Curtea va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 81 cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și a dispozițiilor art. 71 alin.5 cod penal, privind suspendarea executării pedepselor accesorii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale nr. 123/06.05.2009 a Judecătoriei Pucioasa.
Văzând și disp. art 192 alin.2 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Casează decizia penală nr.155/09.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și în parte sentința penală nr. 123/06.05.2009 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Înlătură aplicarea prevederilor art. 81 alin. 2.pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, și a prevederilor art. 71 alin. 5.pen. privind suspendarea executării pedepselor accesorii, și dispune ca inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 martie 1991, domiciliat în comuna,-, județul D, să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale nr. 123/06.05.2009 a Judecătoriei Pucioasa.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Cr.
2 ex./ 08.03. 2010
f-
a-
,
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
