Furtul (art.208 cod penal). Decizia 192/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 192
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului, peste termen, formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 253 din 06.10.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului, aceasta fiind consemnată în proces verbal, atașat separat la dosar.
Instanța pune în discuție dacă recursul a fost formulat în termen legal și totodată acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului arată că recursul nu este formulat peste termen, respectiv acesta a fost formulat după arestarea inculpatului și după ce acesta a fost adus în țară, solicitând repunerea în termen a recursului și pe fond, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, suspendarea deciziei penale și punerea de îndată în libertate a inculpatului; admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate, inculpatul a fost achitat de prima instanță, nu el este autorul faptei, în lipsa sa, s-a formulat apelul de către parchet și a fost condamnat de către instanța de apel, hotărârea fiind lovită de nulitate, invocând practică judiciară CEDO.
Procurorul solicită a fi repus în termen recursul, și pe fond, arată că nu a fost invocat nici un motiv care să după la casarea deciziei penale recurate, inculpatul trebuia să indice instanței, adresa de la care să fie citat.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și rejudecarea cauzei de către Tribunalul Arad, arată că nu a fost citat, a fost judecat și condamnat în lipsă, este nevinovat, depunând la dosar un set de înscrisuri, după acte oficiale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 153 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S- luat act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus virarea sumei de 100 lei din fondurile Ministerul Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriu a fost acuzat inculpatul de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g,i Cod Penal, fiind prezentată următoarea situație de fapt: "În noaptea de 23/24 noiembrie 2002, inculpatul a pătruns prin escaladare și efracție, forțând geamul de la demisolul imobilului, în locuința părții vătămate, situată în A,- Din interior inculpatul a sustras din atelierul de tâmplărie amenajat la demisolul locuinței, mai multe scule: circular manual, rindea electrică, mașină de găurit, două truse de chei tubulare, freză manuală, în scopul însușirii pe nedrept.
Inculpatul cunoștea locuința părții vătămate, fiind prieten cu acesta și vizitându-l de mai multe ori. Astfel, inculpatul a pătruns în locuință forțând ușa de acces dintre etajul I și etajul II, iar dintr-un dulap de la etajul II al imobilului dintre haine a sustras suma de 400 euro, 200 dolari și un inel de aur, în scopul însușirii pe nedrept. Pentru a avea lumina necesară căutării bunurilor și pentru nu fi observat de pe stradă, inculpatul a dislocat geamul de la o fereastră a camerei, pe care l-a așezat pe parchet, pe sticla geamului punând lumânări aprinse pentru a-și crea lumina necesară".
adusă s-a sprijinit pe faptul că la o fereastră de la etajul II, din camera unde au fost sustrase bijuterii și bani, au fost găsite urmele papilare create de inculpat și că acesta era prieten cu partea vătămată având acces în casa acestuia dar nu la etajul II.
Inculpatul a susținut că a fost de mai multe ori în casa părții vătămate și că a urcat inclusiv la etajul II. El afirma că așa ar fi putut ajunge urmele sale papilare pe geamul respectiv.
Susținerile inculpatului cum că ar fi avut acces la etajul II sunt întărite de martora care susține că a fost în casa respectivă anterior comiterii furtului cu inculpatul, au petrecut o noapte împreună și că au urcat pe niște scări. Aspectul este întărit de partea vătămată care afirmă că inculpatul avea acces la etajul II, doar etajul I fiind inaccesibil inculpatului, ușa fiind închisă acolo.
Mai mult la dosarul cauzei se află mai multe fotografii ale geamului pe care organele de poliție au reținut că s-ar fi pătruns în imobil ( filele 9-11) iar martora și partea vătămată au afirmat în cursul judecății că o persoană cu constituția fizică a inculpatului nu ar fi putut pătrunde pe acel geam.
Toate aceste argumente au îndreptățit instanța să rețină că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de care este acuzat sau că, cel puțin, există dubii cu privire la faptul că inculpatul ar fi săvârșit fapta, aceste dubii profitând inculpatului și ele neputând fi înlăturate, în opinia instanței, prin argumentele organelor de urmărire penală.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și a cerut să fie desființată sentința în sensul de se dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cu motivarea că probele administrate au fost greșit evaluate, vinovăția inculpatului fiind dovedită.
Prin DP nr. 253 din 06.10.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr. 153 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, pe care o desființează în întregime și rejudecând:
În baza art.208 al.1,209 al. 1 lit.g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.b, 39 al. 4 Cod penal,a fost condamnat inculpatul la, 3 ( trei) ani închisoare pentru furt calificat.
Pe durata și în condițiile art.71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal și s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului suma de 3.600 lei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut că apelul este fondat.
Examinând sentința atacată prin prisma apelului formulat și din oficiu în baza art. 371 Cod procedură penală, s-a constatat că prima instanță a apreciat greșit probatoriul administrat, astfel că Tribunalul în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul și va desființa în întregime hotărârea atacată.
Reținând că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, prima instanță a reținut că există dubii cu privire la vinovăția acestuia, inculpatul fiind prieten cu partea vătămată, având acces în locuința acestuia, ceea ce justifică prezența amprentelor ridicate de anchetatori, iar geamul prin care autorul faptei a pătruns în locuință este mic în comparație cu constituția fizică a inculpatului, care, potrivit declarațiilor unui martor, nu ar fi putut pătrunde prin acel geam.
Astfel, în noaptea zilei de 23 noiembrie 2002, inculpatul a pătruns prin escaladare și efracție, forțând geamul de la demisolul imobilului, în locuința părții vătămate, prin spargerea unui geam de la demisolul clădirii și a sustras din locuință bani și bunuri în valoare de 3.600 lei.
La locul faptei au fost descoperite fragmente de urme papilare după cum urmează: trei urme papilare pe cioburile de sticlă, ca urmare a spargerii geamului de la o ușă aflată la etajul I al clădirii, ușă ce asigura accesul într-un dormitor iar de la etajul II al clădirii, dintr-o încăpere au fost ridicate 5 urme papilare de pe o sticlă de geam aflată pe podea, sticlă ce a fost dislocată din rama ferestrei, împrejurare ce rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului ( fila 6 dosar urmărire penală), din raportul de constatare tehnico - științifică de la fila 31 dosar, rezultând că două dintre urmele papilare ridicate de la fața locului au fost create de impresiunile digitale ale inculpatului.
În declarația dată( fila 11), inculpatul a relatat că a fost în mai multe rânduri în locuința părții vătămate, explicând în acest mod prezența urmelor papilare descoperite.
Potrivit declarațiilor date de partea vătămată ( fila 21 urmărire penală și fila 34 instanță), inculpatul a fost în vizită la domiciliul său împreună cu martora înainte cu 2-3 săptămâni înainte de data spargerii locuinței, inculpatul și martora având acces doar într-o cameră de la parterul imobilului, împrejurare confirmată și de martora ( fila 26 instanță și 38 urmărire penală), martora arătând că a mers cu inculpatul în cameră unde au rămas pe tot timpul nopții împreună, fără a putea însă preciza dacă acea cameră a fost situată la parter sau la vreunul dintre etaje.
Declarația părții vătămate a fost confirmată și de sora acestuia, martora ( fila 39 dosar urmărire penală) care cunoaște că inculpatul și martora au dormit în acea noapte într-o cameră de la parterul imobilului.
Coroborând probele administrate, s-a apreciat că inculpatul este autorul faptei, faptă comisă în modalitatea arătată, urmele papilare purtând impresiunile digitale ale mâinii inculpatului fiind ridicate din încăperi în care inculpatul nu a avut acces și în care acesta nu a intrat niciodată, constatare întărită și de împrejurarea că amprentele inculpatului au fost descoperite tocmai pe fragmentele de geam sparte în noaptea comiterii faptei, în scopul desființării activității infracționale.
Reținând astfel, a fost înlăturată declarația martorei ( fila 18 instanță), afirmația acesteia că inculpatul nu ar fi putut pătrunde în imobil prin geamul de la subsol datorită constituții fizice a acestuia fiind o afirmație evident subiectivă în condițiile în care martora nu văzut niciodată pe inculpat până la data depunerii mărturiei în fața instanței( 23 octombrie 2007), fiindcă această martoră nu avea cum să cunoască constituția fizică a inculpatului de la data comiterii faptei.
S-a reținut, așadar, că inculpatul este autorul infracțiunii descrise supra, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1,209 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicat prin sentința penală nr. 1195/1996 a Judecătoriei Arad ( fila 44 urmărire penală).
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, tribunalul a avut în vedere pericolul social al faptei, modalitatea de săvârșirea și persoana inculpatului care este recidivist, urmând să aplice acestuia o pedeapsă de 3 ( trei) ani închisoare, cu aprecierea că în acest cuantum scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins.
Ca o consecință a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, pe durata și în condițiile art.71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal.
Văzând că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, în baza art. 118 lit. e Cod penal, tribunalul a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.600 lei, sumă ce constituie contravaloarea bunurilor și banilor sustrase de inculpat.
Împotriva deciziei penale nr. 253 din 06.10.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 08.01.2010, sub nr-.
În motivarea recursului peste termen inculpatul a arătat că la data pronunțării sentinței se afla pe teritoriul Spaniei, citația în apel fiindu-i trimisă la o adresă la care nu a locuit niciodată și că a fost extrădat din Spania în baza unui mandat de arestare european la data de 17.12.2009.
A mai arătat inculpatul că instanța de apel nu l-a citat corect la adresa din cartea de identitate, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, fila 17 dosar apel, iar desemnarea unui apărător din oficiu pentru soluționarea apelului nu presupune că i s-a asigurat apărarea așa cum prevede art. 6 al. 3 lit. b și c din
În recurs a fost audiat inculpatul și s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru inculpat.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art.3859al.3 Curtea C.P.P. reține următoarele:
Curtea constată că recursul declarat de inculpat întrunește condițiile legale prevăzute de art. 3853raportat la art. 365.C.P.P. pentru a fi analizat ca recurs peste termen, deoarece a fost introdus în termen de 10 zile de la data începerii executării pedepsei închisorii.
Criticile aduse de către inculpat hotărârii recurate sub aspectul nelegalei citării a acestuia în timpul soluționării apelului și a lipsei de apărare datorită desemnării unui apărător din oficiu sunt nefondate.
În ceea ce privește procedura de citare, aceasta a fost efectuată corespunzător, faptul că inculpatul și-a schimbat intre timp cartea de identitate și domiciliul determinând obligația acestuia de a anunța instanței noua adresă potrivit art. 70 alin. 4.
C.P.P.Referitor la desemnarea apărătorului din oficiu, în mod corect instanța de apel a aplicat prevederile art.171 alin. 2.C.P.P. nefiind încălcate prevederile art. 6 din privind garantarea dreptului la apărare.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că în mod corect a fost reținută de către instanța de apel, prin coroborarea întregului material probator, vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
Nu pot fi reținute apărările inculpatului referitoare la faptul că nu ar fi pătruns la etajul imobilului părții vătămate, deoarece au fost descoperite urme papilare ale acestuia pe fragmente de geam sparte în noaptea comiterii faptei, probă care se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorei.
În mod corect a fost înlăturată depoziția martorei, deoarece aceasta l-a văzut pe inculpat pentru prima dată cu prilejul depunerii mărturiei.
În cauză, raportat la gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, menținerea cuantumului pedepsei și a modalității de executare este justificată, raportat la dispozițiile art.72 și 52.
Cod PenalPotrivit adresei de la fila 15 dosar, inculpatul a fost arestat provizoriu la data de 17.11.2009 în vederea predării de către autoritățile judiciare spaniole, motiv pentru care instanța de recurs va admite recursul în vederea deducerii duratei arestului preventiv.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 2 lit. pr. pen va admite recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 253 din 06.10.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
Pe cale de consecință va casa decizia recurată și rejudecând, în baza art. 38516.C.P.P. raportat la art.381 p Cod Penal și art. 81.Cod Penal va deduce din durata pedepsei închisorii perioada arestării preventive de la data de 17.11.2008 la zi.
Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.180 din 29.10.2008 emis de Judecătoria Arad și va dispune emiterea unui nou mandat. Va menține în rest celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs,vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. pr. pen. admite recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 253 din 06.10.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și rejudecând:
În baza art. 38516.C.P.P. raportat la art.381 p Cod Penal și art. 81.Cod Penal deduce din durata pedepsei închisorii perioada arestării preventive de la data de 17.11.2008 la zi.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.180 din 29.10.2008 emis de Judecătoria Arad și dispune emiterea unui nou mandat.
Menține în rest celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED: /23.02.10
Dact: 2 exempl/ 24 Februarie 2010
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Codrina Iosana Martin, Constantin
