Furtul (art.208 cod penal). Decizia 224/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 224/

Ședința publică din 28 februarie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Milan Danilov

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 394/A/3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă pentru inculpatul recurent c, lipsă- avocat, din cadrul Baroului A, lipsă fiind și părțile civile intimate Contras și Contras

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și în rejudecare achitarea inculpatului. În subsidiar, având în vedere că inculpatul este tânăr, căsătorit, are un copil minor, lucrează, solicită aplicarea art. 81 Cod penal.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de către inculpat ca tardiv, comunicarea hotărârii s-a făcut la data de 27.12.2007 iar recursul a fost declarat la data de 08.1.2008.

Apărătorul inculpatului, cu privire la tardivitate, lasă soluția la aprecierea instanței.

R A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 239 din 30.01.2007 Judecătoria Timișoara, în baza art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit. g, i Cod penal, a condamnat pe inculpatul CNP - -, fiul lui și, născut la data de 30.06.1972, în localitatea S, jud. S, de cetățenie română, domiciliat în S,-, jud. S, fără antecedente penale, judecat în stare de libertate, la o pedeapsă de:

4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 86¹Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 86²Cod penal, stabilește un termen de încercare de 6 (șase ) ani.

În baza art. 86³alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în datele de: 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, 15 decembrie ale fiecărui an, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. art. 86³alin. 2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe se va comunica Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.

În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴Cod penal, raportat la art. 83 și art. 84 Cod penal.

În baza art. 346.C.P.P. a respins acțiunea civilă exercitată de către părțile civile G și.

În baza art. 191 alin. 1. proc. pen. obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

În noaptea de 12/13.06.1999, inculpatul c - având informația că în locuința părții vătămate Contras s-ar afla suma de 120.000 DM, iar partea vătămată va fi plecata la o logodna, în T - s-a deplasat la locuința acesteia, a pătruns în curte prin escaladare, a forțat una dintre cheile de acces în locuință și, din interior, a sustras mai multe bunuri: un televizor marca, o combina muzicala marca Firest, un aparat foto, bijuterii din aur, o arma cu aer comprimat marca, o sumă de bani și un telefon mobil marca. Cu toate că inculpatul comiterea acestei faptei, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă împrejurarea că este autorul acesteia.

Din declarația martorului rezultă împrejurarea că - în cursul lunii iunie 1999 s-a întâlnit la barul " " din T cu inculpatul c, care s-a că "a făcut pontul de la Vii" de unde a sustras o arma cu aer comprimat, un televizor, un telefon mobil, bijuterii si o suma de bani, precum și faptul că acesta avea asupra sa o suma mare de bani și un telefon mobil, fiind supărat că nu găsise cei 120.000 DM despre care avea informația că ar exista în locuința părții vătămate. Martorul mai precizează că inculpatul i-a spus că a vândut arma la un magazin de antichități din zona, iar televizorul unei persoane din zona - această declarație a fost menținută și în fața instanței.

Martorul Atila a declarat ca în cursul lunii iunie 1999, inculpatul caî ncercat să-i vândă mai multe bunuri printre care și un televizor marca și o cu aer comprimat marca, martorul fiind interesat doar de televizor, pe care l-a cumpărat si l-a revândut la un preț mai mare câteva zile mai târziu, dar i-a indicat inculpatului un magazin de antichități unde să încerce să vândă arma.

Martorul - administrator la SC 2000 - a confirmat faptul ca în cursul anului 1999 la magazinul său s-a prezentat un care i-a oferit spre vânzare o arma cu aer comprimat marca, dar, din cauza timpului scurs pana la identificarea autorului nu a putut să indice după planșa foto persoana respectivă.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat nr. 5.1942/01.10.2004 al IPJ T, comportamentul inculpatului pe timpul examinării a fost unul caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului; pentru răspunsurile întrebărilor relevante ale cauzei s-au evidențiat modificări psihofiziologice care conduc la concluzia certă a detecției comportamentului simulat al subiectului.

Instanța de fond înlăturat întreaga apărare a inculpatului ca fiind neconformă realității, contrazisă de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, mai sus expuse.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și părțile civile.

Părțile civile au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și obligarea inculpatului la plata daunelor materiale și morale în cuantum de 15.000 lei, întrucât prima instanță deși a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, a respins pretențiile civile solicitate ca nefiind dovedite.

Inculpatul prin avocat ales a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând achitarea acestuia pentru că nu a săvârșit infracțiunea de care a fost învinuit, aceasta nefiind dovedită, întrucât martorul se află în dușmănie cu inculpatul pentru o declarație dată într-o cauză penală în care acesta din urmă a fost condamnat,iar martorul a făcut o confuzie când în faza de urmărire penală a arătat că inculpatul a fost cel care i-a vândut un televizor și care dorea să vândă o au aer comprimat.

Prin decizia penală nr. 394/A din 03 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, În baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul c, împotriva sentinței penale nr. 239/30.01.2007, a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr-.

În baza art. 379 pct. 2 lit. C.P.P. a admis apelul părților civile G și, împotriva aceleași sentințe penale.

A desființat hotărârea atacată în latură civilă a cauzei și rejudecând:

În baza art. 998.civ. rap. la art. 14, 346.C.P.P. a obligat inculpatul c la plata sumei de 1800 lei,către părțile civile mai sus menționate, cu titlu de daune materiale și respinge în rest pretențiile civile ca neîntemeiate.

A menținut în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a obligat inculpatul la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a decide astfel, tribunalul având a se pronunța asupra apelului inculpatului prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările dosarului, inclusiv cu cele cuprinse în hotărârea atacată, a constatat că acesta este nefondat și l-a respins ca atare din următoarele considerente:

Așa cum prima instanță a arătat în hotărârea atacată declarația martorului care arată că în cursul lunii iunie 1999 s-a întâlnit cu inculpatul într-un bar din T și care s-a că " a făcut pontul de la Vii" și a sustras mai multe bunuri se coroborează cu declarațiile martorilor și, în sensul că inculpatul a fost cel care a vândut un televizor marca și o cu aer comprimat marca, în acea perioadă în anul 1999, bunuri care de asemenea au fost reclamate de părțile civile ca fiind sustrase din locuința lor.

Este adevărat că martorul, administratorul unui magazin de antichități arată că nu poate să identifice persoana care i-a oferit spre vânzare o armă cu aer comprimat marca deoarece a trecut o perioadă îndelungată de timp, dar acesta certifică împrejurarea că o persoană i-a oferit spre vânzare în cursul anului 1999 o asemenea armă.

În ce privește declarațiile martorului, deși acesta în cursul urmăririi penale în două declarații scrise cu mâna sa și semnate personal arată că în anul 1999 luna iunie, în barul "" din T, de care amintește și martorul că s-a întâlnit cu inculpatul care i- relatat despre faptă, inculpatul i-a vândut un televizor marca și avea o cu aer comprimat marca, de care nu a fost interesat,dar l-a îndrumat la un magazin de antichități, al martorului, în declarația dată în fața primei instanțe arată că a fost vorba de fapt de o neînțelegere și că era vorba de o altă persoană cu numele de.

De aceea, martorul a fost audiat și în prezentul apel și nu a putut să ofere instanței o explicație plauzibilă a împrejurării că în declarația scrisă cu mâna sa în faza de urmărire penală ( fila 36 verso), atunci când a făcut referire la inculpatul c, pe care pretinde că îl cunoștea doar sub numele de a scris doar prenumele acestuia " c", și nu așa cum ar fi trebuit să facă dacă l-ar fi cunoscut doar sub această denumire.

De altfel în declarația dată în fața instanței de apel același martor arată că de la data când a cumpărat televizorul este posibil să fi uitat unele lucruri pentru că pe măsură ce trece timpul ajunge să uite.

Pentru cele de mai sus menționate, instanța a avut în vedere ca fiind corespunzătoare adevărului declarațiile martorului din faza de urmărire penală și din fața instanței de apel, pentru rațiunea dezvoltată anterior dar și pentru că aceste declarații se coroborează cu probatoriul cauzei, declarațiile celorlalți martori și al părților civile.

În concluzie hotărârea primei instanțe este temeinică în ce privește reținerea vinovăției inculpatului la săvârșirea infracțiunii de furt în dauna părții civile, cu mențiunea că probatoriul cauzei nu dovedește împrejurarea că inculpatul este cel care a sustras și vândut toate bunurile și de aceea instanța de apel va considera că inculpatul a participat la săvârșirea faptei ( singur sau împreună cu alte persoane) și că a sustras televizorul marca și arma cu aer comprimat marca din locuința părților vătămate, fără a exista probe certe că ar fi sustras și celelalte bunuri.

Pe acest considerente tribunalul în baza art. 379 pct. 2 lit. a a C.P.P. admis apelul părților civile împotriva sentinței primei instanțe pe care a desființat-o în latura civilă a cauzei și rejudecând în baza art. 998.civ. rap. la art. 14, 346.C.P.P. a obligat pe inculpatul la plata sumei de 1800 lei către părțile civile mai sus menționate reprezentând contravaloarea televizorului și a armei de vânătoare, cu titlu de daune materiale și a respins în rest pretențiile civile ale acestora ca neîntemeiate.

A menținut în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.

Împotriva deciziei penale nr. 394/A/03.12.2007 a declarat recurs inculpatul, recurs depus la Tribunalul Timiș în data de 08.01.2008 și înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 11.01.2008, recurs ce nu a fost motivat în scris.

Analizând recursul declarat de inculpat prin prisma dispozițiilor art, 385³.C.P.P. instanța constată că acesta a fost tardiv formulat pentru următoarele considerente:

Potrivit procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare (fila 15 dosar tribunal) rezultă că decizia penală nr. 394/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timișa fost comunicată inculpatului recurent în data de 24.12.2007 la adresa din S,-, -. B,. 15, adresă care figurează ca domiciliu al inculpatului atât în actele de la urmărire penală, în declarația dată în fața primei instanțe (fila 20 dosar judecătorie), cât și în cererea de declarare a apelului. Analizând cererea de recurs, instanța reține că aceasta a fost depusă la Tribunalul Timiș în data de 08.01.2008, dată la care expirase termenul prevăzut de art. 385³.C.P.P. Astfel, potrivit art. 385³raportat la art. 363.C.P.P. termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel; iar pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, în speță ultima zi de declarare a căii de atac fiind 04.01.2008, zi lucrătoare, în care inculpatul putea să trimită recursul cel puțin prin intermediul poștei. Potrivit dispozițiilor art. 2.C.P.P. în procesul penal funcționează principiul legalității, ceea ce presupune în materia căilor de atac ca acestea să fie exercitate în condițiile prevăzute de normele legale și cu respectarea termenului imperativ prevăzut de acestea.

Prin urmare, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. a teza I instanța C.P.P. va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 394/A/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵, pct. 1, lit.a, teza I Cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 394/A/3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. LB /10.03.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 31.03.2008

Prima instanță:

Instanță apel:,