Furtul (art.208 cod penal). Decizia 250/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 250
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Sorina
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul (în prezent aflat în Arestul G), privind decizia penală nr. 166 din 27 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul - condamnat, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, s-au depus la dosarul cauzei motive scrise și o cerere de suspendare a executării deciziei penale contestate, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru contestator, solicită admiterea contestației în anulare conform motivelor scrise, în sensul desființării deciziei, invocând cazurile de contestației prev.de art.386 lit. Cod pr.penală și în rejudecarea recursului, se solicită să se constate că nu a fost dovedită vinovăția contestatorului pentru infracțiunea de furt, obiectele amanetate aparținându-i fiicei sale din prima căsătorie, faptul că este recidivist neputând înlătura prezumția de nevinovăție în lipsa altor probe; în raport de motivele invocate mai sus, nu s-a mai susținut cererea de suspendare a executării deciziei penale contestate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației în anulare întrucât motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de lege.
Contestatorul și însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față;
Prin cererea formulată pe rolul instanței la data de 05 martie 2008, înregistrată sub nr-, condamnatul a solicitat anularea deciziei penale nr. 166 din 27 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Penală, în dosarul nr-, prin care a fost casată în parte decizia Tribunalului Gorj, precum și sentința nr. 1853 din 18 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgu J i u, în sensul că i s-au interzis - ca pedeapsă accesorie - numai drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței instanței de fond.
În motivarea contestației în anulare, condamnatul a arătat că decizia pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în recurs este nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a ținut seama de probatoriul administrat în cauză, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului și condamnat.
În acest sens, precizează că nu s-a ținut seama de depoziția martorei, care a arătat că nu el este autorul furtului bijuteriilor din aur ale părții vătămate, iar declarațiile pe care le-a dat el în fața organelor de poliție și Parchet, au fost făcute sub amenințare și a fost lipsit de dreptul la apărare, întrucât nu a beneficiat de asistența unui avocat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 386 C.P.P. solicitând totodată și suspendarea executării deciziei atacate, până la soluționarea prezentei contestații în anulare, conform dispozițiilor prevăzute de art. 390
C.P.P.În vederea unei juste soluționări a contestației în anulare formulată în cauză, au fost atașate dosarele: nr- al Judecătoriei Târgu J i u, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1853 din 18 iunie 2007; nr- al Tribunalului Gorj, în care s-a pronunțat decizia nr. 275 A din 24 octombrie 2007; nr- al Curții de APEL CRAIOVA, în care s-a pronunțat decizia contestată în speță, precum și dosarul de urmărire penală nr. 5597/P/II/1/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu J i
Din analiza actelor și lucrărilor existente în dosarul cauzei, se rețin următoarele:
Prin sentința penală nr. 1853 din 18 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgu J i u, în baza art. 208 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 18 iunie 1974 în localitatea Județul O, domiciliat în J - bloc 10,.3,.8 județul G, cu reședința în aceeași localitate, str. - bloc 8,76 județul G, recidivist - la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare și s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a și b cod penal pe durata prev. de art. 71 cod penal.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate.
Inculpatul a fost obligat, în baza art. 191 cod procedură penală, la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut în fapt că, la data de 17 noiembrie 2006, partea vătămată s-a adresat Poliției Oraș J, sesizând că din locuința sa s-au sustras bijuterii din aur și un telefon mobil marca NOKIA 5110, iar din actele de urmărire penală efectuate, a rezultat că aceasta în luna octombrie 2006 a efectuat mai multe lucrări de renovare a imobilului, condiții în care avea depozitate în curte mobilierul în care se aflau diverse bunuri.
Pentru prestarea lucrărilor, l-a angajat pe inculpatul care, în ziua de 26 octombrie 2006, după ce prestase mai multe lucrări la instalația electrică, a consumat băuturi alcoolice, împrejurări în care, profitând de neatenția părții vătămate, a sustras din mobilierul aflat în curte mai multe bijuterii din aur și un telefon mobil NOKIA 5110, în valoare de cca. 2.000 lei, pe care le-a dus în domiciliul său.
În ziua următoare, i-a înmânat soției sale un inel din aur, fără a-i spune de proveniența acestuia și s-a deplasat la Casa de amanet aparținând Târgu J, unde a mai amanetat doi cercei din aur în greutate de 1,6 grame, pentru suma de 30 lei, încheind în acest sens contractul de amanet cu nr. 88 din 27 octombrie 2006.
Pe parcursul cercetărilor la urmărirea penală, bunurile sustrase au fost recuperate și restituite părții vătămate, astfel că aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
La urmărirea penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, motivând că la acea dată s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, iar în fața instanței revenit la declarații, și a depus o declarație autentificată la notar, prin care partea vătămată precizează că acele bunuri nu i-au fost sustrase, ele fiind de fapt rătăcite cu ocazia renovării casei și că pe acestea le-a găsit ulterior în domiciliul său.
Prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, având în vedere declarațiile acestuia la urmărirea penală, coroborate cu declarațiile martorului și cu procesele-verbale întocmite de organele de poliție, dispunând astfel condamnarea la pedeapsa închisorii de un an închisoare, cu reținerea stării de recidivă postexecutorie la infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1 cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de furt, invocând în apărare declarația părții vătămate care, la notar, a învederat că nu a suferit nici o pagubă și că de fapt, nu a existat nici o sustragere de bunuri.
Prin decizia nr. 275 A din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat și obligarea acestuia la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, sumă ce s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a dispus citarea părții vătămate - în vederea audierii, aceasta declarând că nu își însușește nici conținutul și nici scrisul declarației, precizând însă că a semnat-o, fiind impresionată de situația familiară a inculpatului și din cauza stării sale de sănătate.
Ca atare, verificând motivul invocat în apel d e inculpat, Tribunalul Gorja apreciat că acesta este neîntemeiat și, în baza art. 371 pct. 1 cod procedură penală l-a respins, considerând că probatoriul administrat a făcut pe deplin dovada vinovăției inculpatului, care a sustras la data de 26 octombrie 2006 bijuteriile și telefonul mobil aparținând părții vătămate.
În termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând prin apărător redozarea pedepsei aplicate - considerată foarte mare - în raport de pericolul social al infracțiunii comise, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Prin decizia penală nr. 166 din 27 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a dispus admiterea recursului, casarea în parte a deciziei nr. 275 A din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj și a sentinței penale nr. 1853/18.06.2007 pronunțată de Judecătoria Târgu J i u, în sensul că s-a interzis inculpatului - ca pedeapsă accesorie - numai exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II și lit. b Cod Penal, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a constatat că, potrivit art. 52 cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare al inculpatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză s-a constatat că instanțele, la stabilirea pedepsei, au avut în vedere gradul de pericol social al faptei, reflectat în împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Din examinarea fișei de cazier, s-a reținut că inculpatul a mai suferit condamnări, parte din ele pentru infracțiuni de același gen, prin care a fost încredințat colectivului de muncă pe o perioadă de un an, și în anul 2001, prin sentința penală 5049 din 30 noiembrie 2001, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru o infracțiune prev. de art. 182 alin.2 cod penal, condamnări care au atras starea de recidivă post executorie, ele demonstrând perseverența infracțională a inculpatului și profilul său moral.
Față de aceste condamnări, instanțele de fond și de apel nu au putut reține circumstanțe atenuante care să justifice reducerea pedepsei aplicate inculpatului și, în consecință, această critică privind redozarea pedepsei, a fost apreciată ca neîntemeiată.
A fost însă apreciat ca întemeiat recursul inculpatului, în ceea ce privește pedeapsa accesorie și astfel s-a dispus de instanța de recurs interzicerea numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II cod penal, și lit. b cod penal.
Contestația în anulare formulată de condamnat este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Calea extraordinară de atac exercitată de condamnat, nu poate fi exercitată decât în limita celor cinci cazuri de contestație în anulare prevăzute expres și imperativ prin dispozițiile art.386 Cod pr.penală.
Deși în drept contestatorul a invocat în cererea scrisă dispozițiile art.386 lit. Cod pr.penală, iar în motivele orale a invocat dispozițiile art.386 lit.b și c Cod pr.penală, se constată că motivele invederate de acesta nu se încadrează nici în cazurile de contestație în anulare invocate, respectiv art.386 lit.b și c Cod pr.penală și nici în alt caz din cele prevăzute limitativ prev.de art.386 Cod pr.penală.
Împrejurările invocate de contestator vizând lipsa probelor care ar dovedit vinovăția acestuia în raport de infracțiunea de furt pentru care a fost condamnat, pe lângă faptul că nu corespund realității, în nici o situație nu puteau atrage o soluție ce încetare a procesului penal, în sensul art.10 lit. Cod pr.penală și la care se referă prevederile art.386 lit.c Cod pr.penală și de asemenea, nu există probe în sensul că inculpatul contestator ar fi fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța cu ocazia soluționării cauzei de către instanța de recurs, așa cum prevăd dispozițiile art.386 lit.b Cod pr.penală.
Aspectele invocate de contestator atât în cauza de față, cât și anterior instanțelor care au cercetat fondul cauzei, ar fi condus eventual, dacă ar fi fost reale și dovedite la o soluție de achitare și nu de încetare a procesului penal și în consecință, nu puteau constitui motiv de contestație în anulare, însă cu siguranță ar fi fost valorificate cu ocazia soluționării căii ordinare de atac a recursului.
Așa fiind, se constată că în cauză nu sunt realizate condițiile speciale procesual penale prevăzute expres și limitativ în care se exercită această cale de atac extraordinară, motiv pentru care se va proceda la respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă (ca urmare, cererea de suspendare a executării pedepsei a rămas fără obiect).
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 20 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul (în prezent aflat în Arestul G), privind decizia penală nr. 166 din 27 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 C.P.P.;
Obligă contestatorul la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
--- - - - - --
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. recurs:
Dact. 2 ex./ 14 Aprilie 2008
-28 martie 2008 -
- J, va urmări și încasa de la contestatorul, suma de 20 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Sorina
