Furtul (art.208 cod penal). Decizia 26/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.26/
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.498 din data de 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1545/P din data de 8 septembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208-209 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 145/2009, emisă de Baroul Constanța.
Se constată lipsa intimatului parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, după ce i-a adus la cunoștință recurentului inculpat dispozițiile art.70 alin.(2) Cod procedură penală, procedează la audierea acestuia, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, arată că recursul vizează cazul de casare prevăzut de art.3859pct.(14) Cod procedură penală și în temeiul dispozițiilor art.38515pct.(2) Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia spre minimul general prevăzut de legea penală. Precizează totodată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar inculpatul i-a restituit suma de 60 de lei pe care i-o sustrăsese.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul și de menținere a hotărârilor pronunțate la instanța de fond și instanța de apel, ca temeinice și legale. Consideră că nu se impune redozarea pedepsei în raport în raport de pericolul social concret al faptei, poziția procesuală oscilantă a inculpatului și statutul acestuia de recidivist.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate la instanța de fond.
- CURTEA -
-
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1545/P/08.09.2009 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr- s-a dispus:
-în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e și f Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, art.74 alin.2-76 alin.1 lit.c Cod penal pentru infracțiunea de furt calificat, condamnarea inculpatului, CNP -, fiul lui și, născut la 31.08.1975 în municipiul M, județul C, domiciliat în municipiul M, str. -. -, nr. 23, județul C, neșcolarizat, fără copii, recidivist postexecutoriu - în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C -la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;
- s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 alin.1 Cod penal în referire la dispozițiile art.64 alin.1 teza a II a și lit. b Cod penal;
- în baza art.350 Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatului ;
-în baza art.88 Cod penal, deducerea din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 29.06.2009 - la zi;
- s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal,
- în baza art.191 Cod procedură penală, obligarea inculpatului către stat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr.2418/P/2009 din 30.06.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.e și f Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, reținându-se în sarcina inculpatului că, la data de 29.06.2009, în jurul orelor 13,00, din loc public, dintr-un mijloc de transport, i-a sustras părții vătămate suma de 60 de lei, din poșetă.
In fapt, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 29.06.2009, în jurul orelor 13,00, partea vătămată a urcat într-un autocar parcat în stația Poștă din municipiul M, a ocupat un loc pe un scaun din față, și-a lăsat poșeta pe acesta și apoi a coborât în fața ușii autocarului pentru a fuma o țigare.
La un moment dat a văzut că pe ușa din spate a autocarului a urcat un tânăr de etnie rromă (din cercetările ulterioare a rezultat că era inculpatul ), care a trecut prin autocar și s-a oprit în dreptul scaunului părții vătămate, iar din poșta acesteia i-a sustras o sumă de bani.
O persoană din autocar i-a spus părții vătămate că acel tânăr i-a sustras bani din poșetă, iar partea vătămată a constatat că avea fermoarul deschis la poșetă și a început să strige la ceilalți călători.
Partea vătămată a observat că cel care îi sustrăsese banii a fugit spre strada T, iar un călător din autocar i-a spus că o femeie aflată în apropiere, care ținea doi copii în brațe, este concubina acestuia, respectiv martora.
În aceste împrejurări, partea vătămată a luat-o de mână și i-a cerut inculpatului să revină pentru a restitui ce i-a luat.
Inculpatul, văzând că partea vătămată nu-i dă drumul concubinei sale, a revenit și i-a restituit părții vătămate suma de 60 lei ( o bancnotă de 50 de lei și o bancnotă de 10 lei).
Întrucât partea vătămată nu știa ce bani și bunuri îi sustrăsese inculpatul, a încercat să o rețină pe concubina inculpatului.
Între timp, la fața locului a oprit un autoturism de culoare neagră din care a coborât procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia care a procedat la imobilizarea inculpatului și care a sesizat, telefonic, poliția.
Lucrătorii de poliție sosiți la fața locului au procedat la identificarea inculpatului.
Martorul, aflat în parcul din zona stației de maxi-taxi a văzut-o pe partea vătămată strigând după ajutor și ținând-o de mână pe concubina inculpatului, precum și pe acesta din urmă fiind imobilizat de procurorul. Aceleași aspecte au fost văzute și de martorul, care l-a văzut pe inculpat restituindu-i părții vătămate o sumă de bani.
In drept, fapta inculpatului a fost încadrată de prima instanță în prevederile art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.e și f Cod penal, apreciindu-se că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
Având în vedere ultima condamnare a inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.856/P/20.05.2008 a Judecătoriei Medgidia, fiind arestat la 05.03.2008 și liberat condiționat la 03.02.2009 cu un rest neexecutat de 29 de zile închisoare, prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.37 lit.b
Cod PenalLa individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile stabilite de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul concret de pericol social al acesteia în raport de împrejurările în care a fost comisă, natura și valoarea bunurilor sustrase, precum și faptul că prejudiciul a fost integral acoperit, dar și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului, reținând că acesta este în vârstă de 33 de ani, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, recidivist postexecutoriu, cu o conduită oscilantă pe parcursul procesului penal.
Valoarea modică a prejudiciului și faptul că acesta a fost integral acoperit prin restituirea în natură a bunurilor sustrase au fost apreciate de către prima instanță drept circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin.2 Cod penal, în raport de care a făcut aplicarea art.76 lit.c Cod penal.
În ceea ce privește interzicerea, cu titlul de pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b și c Cod penal, instanța de fond a constat în baza art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, corelat cu art.1 din Legea 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție și cu art. 11 din Constituția României, inaplicabilitatea de plano a acestor dispoziții legale interne, în lumina celor statuate de C în cauza Hirst Marii Britanii, interzicând însă inculpatului exercițiului drepturilor prev.de art.64 alin.1 teza a II a și lit. b Cod penal.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa la care a fost condamnat de către prima instanță este prea aspră în raport cu atitudinea sa procesuală sinceră dar și cu nivelul de educație.
Prin decizia penală nr. 498/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 379 pct. 1 lit b Cod pr. penală respingerea ca nefondat a apelului declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr.1545/P/08.09.2009 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-.
În baza art.383 alin.1 ind.1 cu C.P.P. aplicarea art.350 alin.1 a C.P.P. fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
In baza art.383 alin.2 C.P.P. art.381 și C.P.P. art.88 s Cod Penal-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului și perioada de arest preventiv de la 9.09.2009 la zi.
În baza art. 189.C.P.P. s-a dispus avansarea sumei de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile către Baroul Constanța, în favoarea av..
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 360 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Tribunalul a reținut că procesul-verbal de sesizare, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale și cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă - în care a recunoscut comiterea faptei, demonstrează dincolo de orice dubiu comiterea de către acesta a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În mod corect prima instanță a înlăturat declarația dată de inculpat în cursul cercetării judecătorești prin care acesta a revenit asupra depozițiilor din faza de urmărire penală, declarând că a urcat în autocarul aflat în stație, că a găsit pe jos 60 de lei, bani cu care a plecat în căutarea șoferului și pe care i-a dat unei femei care îi cerea bani concubinei sale, retractarea nefiind justificată.
Astfel cum a reținut și prima instanță, simpla revenire a inculpatului asupra declarațiilor de recunoaștere date în cursul urmăririi penale nu poate fi luată în considerare, acesta neoferind o argumentație plauzibilă și temeinică pentru modificarea comportamentului procesual. În plus, spre deosebire de declarația dată în fața instanței, depozițiile date de inculpat în cursul urmăririi penale sunt coerente și oferă detalii numeroase și logice cu privire la modalitatea de comitere a faptei, detalii pe care o altă persoană nu le-ar fi putut cunoaște în stadiul incipient al cercetărilor, și mai mult, aceste depoziții se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă aflate la dosar.
Fiind astfel îndeplinite în mod cumulativ condițiile prev.de art.345 alin.2 C.P.P. în mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului.
În referire la operațiunea de individualizare a pedepsei, se constată că instanța de fond a dat eficiența corespunzătoare tuturor criteriilor generale prevăzut de art. 72.Cod Penal, a manifestat echilibru în dozarea pedepsei stabilind un cuantum care se circumscrie scopului preventiv prevăzut de lege și care este în măsură să asigure constrângerea și totodată reeducarea inculpatului.
Având în vedere natura faptei comise de inculpat, împrejurările și modul de săvârșire, persoana inculpatului care a mai suferit condamnări pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni și care nu are un loc de muncă ori o ocupație care să-i asigure obținerea de venituri licite, existând astfel riscul ca acesta să comită noi fapte antisociale, dar și conduita sa procesuală care nu poate fi apreciată ca fiind corectă, inculpatul dând declarații contradictorii în cauză, nu se poate susține astfel cum s-a arătat în cadrul motivelor de apel, că în cauză se impune reducerea cuantumului pedepsei, inculpatul beneficiind deja de clemența instanței de fond care a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante și a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește modalitate de executare a pedepsei stabilite, aceasta nu comportă discuții, starea de recidivă a inculpatului impunând, potrivit dispozițiilor legale, executarea pedepsei în condițiile art. 57.Cod Penal- în regim de detenție.
În cadrul analizei efectuate din oficiu de către instanta de control judiciar cu privire la necesitatea interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a-c Cp. apare evident că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi în raport de natura infracțiunii comise, fiind neîndoielnic că nu are valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpatul nu le deține având în vedere infracțiunea comisă.
Împotriva deciziei penale nr. 498/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14. Pr. Pen.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărărilor penale recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent, conform art. 385 ind. 6 alin. 1,2. Pr. Pen. curtea constată că recursul formulat de recurentul - inculpat este nefondat.
Prima instanță și instanța de apel au reținut în mod întemeiat, urmare a coroborării mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și faza de judecată, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e,f Pen. cu aplicarea art. 37 lit. b Pen. constând în aceea că în data de 20.06.2009, în jurul orei 13,00, a sustras din poșeta părții vătămate suma de 60 lei, profitând de împrejurarea că partea vătămată și-a lăsat poșeta nesupravegheată într-un autocar parcat în stația din piața poștei din mun. Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală și declarația dată la soluționarea propunerii de arestare preventivă, în care a recunoscut comiterea faptei. Apărarea inculpatului din faza de judecată în sensul că a găsit pe jos suma 60 de lei, bani cu care a plecat în căutarea șoferului și pe care i-a restituit părții vătămate la solicitarea acesteia nu poate fi primită, în condițiile în care inculpatul, după ce a luat banii, s-a îndepărtat de autocar, întorcându-se doar după ce concubina sa -, a fost oprită de partea vătămată. Dacă inculpatul ar fi intenționat să restituie banii ce i-ar fi găsit pe jos, nu se justifică îndepărtarea sa de autocar. De altfel, partea vătămată a declarat că poșeta sa se afla pe un scaun din autocar, așa încât nu exista posibilitatea obiectivă ca suma de bani aflată inițial în poșetă să ajungă accidental pe podeaua autocarului, unde inculpatul susțină a găsit- În raport de aceste date, având în vedere mijloacele de probă administrate, recunoașterea inițială a inculpatului ( asupra căreia a revenit în mod nejustificat, așa cum a arătata și instanțe de apel ) este dovedită cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat.
Pedeapsa aplicată inculpatului corespunde criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72. Pen. fiind avute în vedere gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea concretă de comitete, urmarea produsă, forma de vinovăție a inculpatului ( intenție directă ), limitele speciale de pedeapsă, conduita procesuală oscilantă, persoana inculpatului, care nu are loc de muncă, nu are studii, este recidivist. În considerarea prejudiciului redus creat prin comiterea faptei, s-a reținut în favoarea inculpatului o circumstanță atenuantă, în condițiile art. 74 alin. 2. Pen. iar pedeapsa aplicată a fost semnificat coborâtă sub minimul special de 3 ani închisoare, deși coborârea pedepsei sub minimul special nu mai era obligatorie, potrivit art. 80 alin. 2. Pen. întrucât inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind în prezența unui concurs între cauzele de agravare și cele de atenuare a pedepsei.
Nu se impune reducerea cuantumului pedepsei stabilite inculpatului, atât timp aceasta a dat dovadă de perseverență infracțională, suferind anterior mai multe condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, reieșind specializarea și perseverența sa infracțională. Nici date sale personale nu îi sunt favorabile, deoarece nu are un loc de muncă sau alte surse licite de venit, nu este școlarizat și nu a făcut eforturi pentru integrarea efectivă în societate după condamnările anterioare.
Drept urmare, curtea constată că criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate și nu se nu se constată alte neregularități ale hotărârilor penale recurate, care să fie luate în considerare din oficiu, potrivit art. 385 ind. 9 alin. 3. Pr. Pen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct.1 lit."b" cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 498/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
În baza art. 38516alin. 2 raportat la art. 381 cod procedură penală și art. 88 cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului și perioada de arest preventiv de la 26.11.2009 la zi.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală recurentul - inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 cod procedură penală, onorariul de 200 lei pentru avocat, se va plăti din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.498 din data de 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1545/P din data de 8 septembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-.
În baza art. 38516alin.(2) raportat la art.381 Cod procedură penală și art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului și perioada de arest preventiv de la 26.11.2009 la zi.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 Cod procedură penală, onorariul de 200 lei pentru avocat, se va plăti din fondurile.
Conform art. 309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2010.
Pt.Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
aflată în, conf.
Art.312 semnează
C.P.P.Președinte instanță,
Grefier,
Jud. fond:
Jud.apel:,
Tehnored.jud.dec.: -
2 ex./29.01.2010
Listat gref./1.02.2010
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Marius
