Furtul (art.208 cod penal). Decizia 319/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 319
Ședința publică de la 20 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, împotriva deciziei penale nr.4/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - intimat în stare de deținere, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost el formulat în scris, casarea deciziei penale pronunțată de Tribunalul C S, care este netemeinică, sub aspectul admiterii greșite a apelului condamnatului și a admiterii în principiu a cererii de rejudecare a cauzei și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale nr.386/2007, pronunțată de Judecătoria Reșița. În completarea motivelor de apel a menționat faptul că hotărârea Tribunalului CSe ste și nelegală întrucât instanța de control judiciar s-a subrogat instanței de fond, nefiind în măsură să admită cererea de rejudecare și să dispună suspendarea hotărârii instanței de fond, invocând dispozițiile art.5221
C.P.P.În motivare a arătat nu se poate reține că inculpatului nu i-a fost respectat dreptul la apărare, chiar dacă a fost judecat în lipsă, el a fost a extrădat în baza existenței unei hotărâri definitive de condamnare și a unui mandat de executare a pedepsei, a avut cunoștință de proces, a fost legal citat, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art.2551Instanța C.P.P. de apel în mod greșit a considerat că cel condamnat se află în situația prev.de art.72 din 302/2004, și că a fost condamnat cu încălcarea prevederilor art.347 alin.1 din aceeași lege, ignorând faptul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, iar mai apoi judecății.
Apărătorul intimatului, avocat, a solicitat respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr.4/2008, apelul fiind corect soluționat În motive a arătat că dispozițiile art. 5221p Cod Penal nu au caracter facultativ, aplicarea acestora fiind obligatorie pentru instanța de judecată, iar art. 34,72 și 69 din Legea nr. 302/2004 oferă garanții persoanelor care au fost judecate în lipsă. Referitor la persoana inculpatului a arătat că acesta nu are antecedente penale, nu s-a sustras urmăririi penale și nici cercetărilor judecătorești, el fiind plecat în Suedia unde a avut loc de muncă până la data extrădării sale.
Inculpatul - intimat a solicitat respingerea recursului și punerea sa în libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 386/11.10.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr-, a fost respinsă cererea formulată de petentul, fiul lui și, născut la data de 27.07.1980, în orașul Reghin, CNP -, domiciliat în,-, deținut în Penitenciarul Timișoara.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Reșița, sub nr. 2097/290/14.05.2007, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 5057/2003 al Judecătoriei Reșița. În motivarea cererii, condamnatul a precizat că a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de furt calificat, a unei mari sume de bani în paguba părților vătămate, și, la o dată la care el se afla la reședința sa din Suedia. S-a mai precizat că a fost judecat și condamnat în lipsă, iar pentru executarea pedepsei închisorii a fost extrădat din Suedia, astfel că potrivit dispozițiilor art. 5221.C.P.P. se impune rejudecarea cauzei.
Prin sentința penală pronunțată, Judecătoria Reșița a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru rejudecarea cauzei prevăzute de art. 5221.C.P.P. și că nu în toate cazurile de extrădare se impune și rejudecarea cauzei.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel condamnatul criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit cererea sa a fost respinsă.
Prin decizia penală nr. 4/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, apelul declarat de condamnat a fost admis, sentința penală apelată a fost desființată, iar în baza art. 5221.C.P.P. admițându-se în principiu cererea, având ca obiect rejudecarea cauzei, dosarul a fost trimis la Judecătoria Reșița " pentru continuarea judecării în fond a cauzei". S-a dispus suspendarea în parte a executării pedepsei, doar pentru pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272/2004, pronunțată de Judecătoria Reșița și punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 673/2004/15.09.2005, emis de Judecătoria Reșița punere în libertate care va deveni operantă, la data rămânerii definitive a deciziei.
Pentru a pronunța această decizie penală Tribunalul C-S a reținut că în ceea ce privește procedura de urmat pentru rejudecarea cauzei, Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006 nu conține prevederi exprese. În această situație, sediul materiei devine art. 5221.C.P.P. care la rândul său, prin alin.2 face trimitere la art. 405-408 Cod procedură penală privind revizuirea.
Dispozițiile art. 405 alin.1 coroborate C.P.P. cu prevederile art. 407.C.P.P. fac trimitere la judecarea cauzei pe fond, în triplu grad de jurisdicție " fond-apel-recurs".
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S criticând-o pentru netemeinicie, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 5221.
C.P.P.Recursul declarat de procuror este fondat.
Potrivit dispozițiile art. 5221.C.P.P. " în cazul în care se cere extrădarea unei persoane, judecată și condamnată în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat, în primă instanță la cererea condamnatului.
Din interpretarea literală a acestei dispoziții legale, rezultă că instanța nu este obligată să rejudece în caz de extrădare, ci, că are posibilitatea dea rejudeca acea cauză. Motivul pentru care legiuitorul român a prevăzut această posibilitate - evident preluată din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - este că trebuie analizate sintagmele " judecate și condamnate în lipsă".
Condamnatul a fost judecat și condamnat în lipsă întrucât acesta, deși avea cunoștință de existența procesului atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, el nu a dorit să vină la proces, sustrăgându-se urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Astfel, la fila 20, dosr nr. 5057/2003 al Judecătoriei Reșița ( cauză a cărei rejudecare se solicită) se afla adresa nr. 2407/16.12.2003 a Ministerului Justiției _ Direcția Relații Internaționale și Drepturile Omului în care se precizează: " La adresa dv. nr. 5057/2003 din 14. 10. 2003, prin care ne-ați înaintat o cerere de asistență juridică destinată autorităților competente din Suedia, vă trimitem alăturat actele întocmite în îndeplinirea cererii, privind pe și anume: dovada de înmânare. Din adresa nr. 2003/3364 din 08.12.2003 a cărei copie se anexează, rezultă că destinatarul a primit documentul, dar a refuzat să semneze. Din această adresă rezultă, fără dubii, că inculpatul a știut de proces, dar reaua credință l-a determinat să refuze primirea citației. Adresa Ministerului Justiției, dovedește și faptul că prin refuzul semnării de primirea citației și neprezentarea la proces, inculpatul s-a sustras cercetării judecătorești.
În dovedirea aceleași rele credințe a inculpatului și a sustragerii acestuia de la cercetarea judecătorească, este și decizia penală nr. 357/30 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 3604/P/2004 ( decizie pronunțată în apel pe fond) în practicaua căreia se reține " La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru inculpatul apelant lipsă, avocat ales." avocat pe care l-a angajat însuși inculpatul, astfel că știa că la instanțele din România se află pe rol o cauză penală, în care are calitatea de inculpat.
Faptul că, inculpatul petent, avea cunoștință de existența pe rolul instanțelor din România a procesului în soluționarea căruia prin sentința penală nr. 272/ 20 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr. 5057/2003 acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g,i Cod Penal- cauza a cărei rejudecare o solicită - rezultă din însăși recunoașterea inculpatului, care în declarația de la fila nr. 20 dosar nr- al Tribunalului C-S ( dosar în apel, împotriva sentinței penale pronunțată de Judecătoria Reșița, prin care i-a fost respinsă cererea având ca obiect rejudecarea după extrădare în baza disp. art. 5221.C.P.P.) precizează: " Eu știu fapta pentru care am fost condamnat în sensul că am aflat despre această faptă, dar nu sunt vinovat pentru fapta respectivă".
Amintindu-și, însă, că aceasta poate constitui o recunoaștere, în continuarea declarației, condamnatul -petent precizează: " Eu am aflat despre fapta respectivă când eram în Suedia, când mi s-a adus la cunoștință despre mandat" revenind, astfel, la nesinceritate deoarece adresa Ministerului Justiției din România, al cărui conținut l-am redat mai sus, faptul că în apel, pe fond și-a angajat un avocat ales în persoana doamnei și celelalte dovezi - scrisori expediate " recomandat" la adresa acestuia din Suedia, în îndeplinirea procedurii de citare în apel și recurs pe fond dovedesc neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 5221.C.P.P. privind rejudecarea cauzei.
În memoriul existent la fila nr. 16 dosar nr- al Tribunalului C-S, condamnatul apelant precizează că Statul Român, când a solicitat extrădarea sa, a dat asigurări că va putea fi rejudecat după extrădare, dar asigurările au fost date în principiu, în baza convențiilor internaționale în care România este parte.
România, prin semnarea Convenției privind asistența juridică internațională nu " s-a obligat, însă, la favorizarea infractorilor"; condamnatului apelant, care s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești nu-i poate fi creată o situație mai favorabilă decât unui infractor care nu se sustrage urmăririi penale sau cercetării judecătorești.
Situația favorabilă care i-ar putea fi creată, constă în aceea că față de un infractor care s-a sustras urmăririi penale și / sau cercetării judecătorești, care este urmărit internațional și extrădat, în rejudecare pot să-i fie aplicate dispozițiile legale privind prescripția răspunderii penale, ceea ce nu poate fi cazul infractorului care nu s-a sustras.
Iată, deci, unul dintre motivele pentru care dispozițiile art. 5221.C.P.P. prevăd " cauza va putea fi rejudecată".
Așa fiind, în baza art. 38515alin.1 pct. 2, lit. d C.P.P. recursul va fi admis, decizia penală recurată va fi casată, urmând a fi menținută ca temeinică și legală sentința penală nr. 386/11.10.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr. 2097/290(/2007, iar în baza disp. art. 192.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului
În subsidiar, este de reținut că Tribunalul C-S și-a depășit competența, dispunând anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii și punerea în libertate a inculpatului, deoarece acest atribut ar reveni instanței de fond în rejudecare, însă având în vedere prezenta soluție pronunțată în recurs, acest aspect de nelegalitate, nu va mai fi analizat ci doar subliniat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, împotriva deciziei penale nr.4/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și menține ca temeinică și legală sentința penală nr.386/11. 10.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-
În temeiul prevederilor art.192 al.3 C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică azi 20 Martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.ID/tehnored AJ
2 ex/28.03.2008
Prima instanță: Judec.Reșița-
Apel: Trib.C S -,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
