Furtul (art.208 cod penal). Decizia 32/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.32/
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul C,-, - Sc.2,Ap.8, județul C și municipiul C, Str.-.- nr.4,Jud.C-ța, împotriva deciziei penale nr.427 din data de 22.10.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal cu nr.unic -, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.208 al.1 - 209 al.1 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentului inculpat pentru care răspunde apărătorul ales al acestuia - avocat în substituire avocat - în baza împuternicirii avocațiale de substituire, emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat și a intimatei parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, învederează că acesta a declarat recurs împotriva deciziei de apel întrucât o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică.
Totodată, apreciază că instanța de fond prin soluția de achitare a inculpatului a pronunțat o hotărâre legală, urmărind prin aceasta respectarea drepturilor inculpatului la un proces echitabil.
Apreciază că nu s-a reușit de către acuzare dovedirea mai presus de orice dubiu, în condițiile unui proces echitabil și cu respectarea prevederilor art.6 paragrafele 1 și 3 lit."d" a CEDO, săvârșirea faptei de către inculpat.
Solicită a se observa că în prezentul dosar, rechizitoriul parchetului s-a bazat doar pe declarația martorului coroborată cu recunoașterea inculpatului, ambele declarații fiind luate în ziua incidentului.
În faza de judecată, atât în fond cât și în apel, s-a constatat că martorul a cărei declarație există la dosar, nu există în realitate, însă nu există la dosarul de urmărire penală nicio referire la faptul că, acest martor și-ar fi declarat adevărata identitate sau că ar fi fost audiat sub o identitate falsă în baza art.861Cod procedură penală.
Consideră că instanța de fond a presupus în mod corect, după ce a efectuat nenumărate cercetări, că această persoană care a fost trecută în declarație, nu există cu datele prevăzute în dosarul de urmărire penală.
Precizează că, în faza apelului, reprezentantul parchetului a susținut că a trimis un plic cu datele de identificare ale acestui martor odată cu dosarul de fond de la parchet la Judecătoria Constanța și că acest lucru este prevăzut în adresă.
Apreciază că aceasta este minciună întrucât adresa se află la dosar dar nu face nicăieri referire la faptul că este însoțit de vreun plic cu datele martorului și de aceea instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Arată că declarația martorului are un caracter esențial întrucât nici o altă persoană nu a observat acțiunea de sustragere a telefonului mobil sau găsirea lui asupra inculpatului.
În aceste condiții, se poate observa jurisprudența constantă a CEDO care statuează că, în situația în care martorul anonim nu a fost examinat de instanța de judecată, drepturile apărării au fost încălcate într-o manieră incompatibilă cu procedura prevăzută de art.6 din CEDO.
De asemenea, consideră că inculpatului trebuie să i se permită să analizeze credibilitatea mărturiei martorului anonim iar condamnarea nu trebuie să se bazeze în mod exclusiv sau decisiv, cum este în cazul de față, pe mărturie anonimă.
Pentru aceste considerente, solicită menținerea soluției instanței de fond.
În cazul în care instanța de recurs nu va ține cont de apărările susținute și va ține cont de soluția instanței de apel și va face în continuare aplicarea prevederilor art.85 Cod penal, solicită a se avea în vedere disp.art.865al.2 Cod penal care prevede că în cazurile prevăzute de art.85 al.1 "dacă pedeapsa rezultantă în urma contopirii nu depășește 3 ani, instanța poate aplica disp.art.861Cod penal".
Consideră că în cazul de față, fapta petrecută cu peste 2 ani în urmă și care a provocat un prejudiciu minor și a atenuat impactul social, motiv pentru care solicită suspendarea executării pedepsei sub supraveghere permițând astfel inculpatului să contribuie în continuare la întreținerea familiei sale, existând acte în circumstanțiere depuse la dosar încă de la judecata în fond.
Precizează că inculpatul nu s-a sustras nici un moment de judecată, dovadă faptul că a avut avocat ales în toate fazele judecății, fiind în prezent în Italia, lucrează la negru motiv pentru care nu a putut aduce un contract de muncă.
Solicită pe cale de consecință, admiterea recursului.
Procurorul, având cuvântul, solicită a se observa că inculpatul nu a fost audiat nici la fond și nici la judecata în apel iar prevederile din procedura penală 38514îndrituiește instanța de recurs că în cazul neaudierii inculpatului nici la judecata în fond și nici la cea în apel, să trimită cauza spre rejudecare la instanța în fața căreia inculpatul nu a fost audiat.
Pe de altă parte, solicită a se observa că susținerile de astăzi ale apărării în privința inexistenței acelui martor, nu fac discuții și asupra expresiei folosite în legătură cu "susținerile reprezentantului parchetului " pe care le-a catalogat într-o anumită manieră.
Solicită a se constata dacă din actele aflate la dosarul cauzei se poate ajunge la aceiași concluzie ca și apărarea asupra inexistenței acestui martor, întrucât se face în opinia sa dovada că acesta fiind un martor protejat, se pot lua datele acestuia doar de persoanele care au și acces la asemenea date.
Totodată, solicită a se observa că martorul în mod constant a afirmat că inculpatul i-a sustras bunul care face obiectul infracțiunii și dacă instanța va avea în vedere declarația părții vătămate, declarația acestui martor controversat și declarațiile inițiale ale inculpatului care singur a recunoscut toate aceste fapte, toate aceste împrejurări conduc la concluzia că pedeapsa de 3 ani închisoare care a fost aplicată inculpatului cu privare de libertate este o pedeapsă corect aplicată de instanța de fond.
Dacă instanța va lua în considerare prima solicitare în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea audierii inculpatului, iar dacă va trece peste această cerere să se respingă recursul cu consecința menținerii soluției din fond.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.733 pronunțată la data de 26.04.2007 în dosarul penal nr.- - nr.vechi 1127/2006, Judecătoria Constanța, în baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit." C" Cod procedură penală a achitat pe inculpatul - (fiul lui si, născut la data de 16.11.1983 in loc Podu, jud I, domiciliat in Constanta,-, -. 2, 8) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 208 alin1-209 alin 1 lit."f" Cod penal.
A luat act ca partea vătămată nu a formulat pretenții civile in cauză.
În baza art.192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta nr. 5615/P/2006 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 208 alin1-209 alin. 1 lit."f" Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a arătat ca la data de 28.06.2005, inculpatul, aflat într-unul din autobuzele liniei 40, s-a hotărât să sustragă bunuri din buzunarele celorlalți călători, din cauza lipsei de bani.
Astfel, el s-a așezat lângă partea vătămată, care călătorea în picioare, și a observat că în buzunarul exterior al poșetei acesteia se afla un telefon mobil marca Nokia 3310.
Profitând de neatenția părții vătămate, a sustras telefonul, intenționând să coboare imediat. El a fost însă observat de martorul ocular, care se afla în autobuz și care l-a reținut pe făptuitor și l-a condus împreună cu partea vătămată la sediul Poliției Municipiului Inculpatul a restituit telefonul sustras părții vătămate până la momentul în care a ajuns la sediul Poliției Municipiului
Audiat, inculpatul a recunoscut cu sinceritate fapta ce i se reține în sarcină.
Situația de fapt reținută a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal din data de 28.06.2005, declarația martorului, declarațiile inculpatului .
Prin decizia penală nr.427 pronunțată la data de 22.10.2007 în dosarul penal cu nr.unic-, Tribunalul Constanța, în baza art. 379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta împotriva sentinței penale nr.733 din 26 04 2007 pronunțata de Judecătoria Constanta in dosarul penal nr.-.
A desființat sentința penală apelată si rejudecând a dispus:
În baza art. 208 alin 1 -art. 209 alin 1 lit. f) Cod procedură penala, cu aplicarea art. 74 lit. c) si alin. 2 Cod penal -art. 76 lit. c) Cod penal:
A condamnat pe inculpatul - fiul lui si, născut la 16.11.1983, domiciliat in C,-- scara 2, apartament 8, CNP - - la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 85 Cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penala nr.531 din 15.03.2006 pronunțata de Judecătoria Constanta in dosarul penal nr.879/2005, menținută prin decizia penală nr.470 din 20 10 2006 Tribunalului Constanta si definitivă prin nerecurare la data de 21 11 2006.
În baza art. 85 cod penal raportat la art. 33 lit. a) -art. 34 lit. b) Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penala nr.531/2006 a Judecătoriei Constanța cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie penală, si s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
In baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal.
In baza art. 36 alin 3 Cod penal a scăzut din pedeapsa rezultantă perioada executată anterior, de la 08 aprilie 2005 la 25 aprilie 2005.
A luat act ca persoana vătămata nu a participat in calitate de parte vătămata in procesul penal, și nu s-a constituit parte civilă in cauză.
În baza art. 191 Cod procedură penală:
A obligat inculpatul sa plătească statului 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) -art. 10 lit. c) Cod procedură penala, ale art. 192 alin 3 cod procedură penală, și constatarea privind calitatea de parte vătămată a persoanei vătămate.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate in apel au rămas in sarcina statului.
Împotriva deciziei penale nr.427 din 22.10.2007 a Tribunalului Constanța, a declarat recurs, prin avocat, inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin motivul de recurs, se solicită casarea deciziei penale recurate și menținerea sentinței penale nr.733 din 26.04.2007a Judecătoriei Constanța, prin care în baza art. art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit." C" Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, iar în subsidiar să se dispună suspendarea executării pedepsei.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului se constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr.5615/P/2005 din 27.04.2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului recurent, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 al.1 - 209 al.1 lit."f" Cod penal. În fapt, s-a reținut că la data de 28.06.2005, inculpatul aflându-se într-un autobuz al liniei 40, profitând de neatenția părții vătămate, i-a sustras din buzunarul exterior al poșetei un telefon mobil marca Nokia 3310.
Vinovăția inculpatului, în faza de urmărire penală este probată cu declarația martorului ocular, care se afla în autobuz și care l-a reținut și l-a condus împreună cu partea vătămată la sediul Poliției Municipiului C, unde acestuia i s-a reținut telefonul mobil. Partea vătămată în declarațiile sale nu precizează că l-ar fi văzut pe inculpat că i-a sustras telefonul mobil ci doar că i s-a restituit de inculpat la sediul Poliției, după ce a fost prins de martorul. De precizat că, inculpatul în faza de urmărire penală, a recunoscut că a sustras telefonul mobil, dar cu ocazia judecării în fond, acesta nu a mai putut fi identificat fiind plecat în Italia.
Tot cu ocazia judecării fondului, martorul nu a putut fi identificat la adresa indicată de acesta pentru a fi audiat, iar partea vătămată a declarat că în timp ce se afla în autobuzul 40, un despre care ulterior a aflat că era polițist, îmbrăcat în civil, a afirmat că l-a văzut pe inculpatul în timp ce îi sustrăgea telefonul din poșetă și care i l-a și predat.
În urma analizării tuturor probelor din dosar, se constată că în cauză, alibiul este în favoarea inculpatului.
Astfel, potrivit art.6 paragrafele 1 și 3 lit."d" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, regula generală este că probele trebuie administrate în ședință publică, in prezența inculpatului în condiții de contradictorialitate.
Potrivit art.6 paragraful 3 lit."d" din aceiași Convenție, acuzatului trebuie să îi fie asigurată posibilitatea efectivă de a contesta o mărturie a acuzării și de a pune întrebări unui martor al acuzării la momentul audierii sale sau mai târziu.
Prevederile menționate nu au fost respectate, în cauză martorul nu a fost găsit pentru a fi audiat, nici avocatul să-i pună întrebări, iar inculpatul fiind plecat din țară, nu s-au făcut toate demersurile pentru identificarea sa și audierea în cauză, astfel că, condamnarea doar pe declarația unui martor, care ulterior nu a mai fost găsit pentru audiere, contravine acestor prevederi legale, dreptul la apărare fiindu-i restrâns, de o manieră incompatibilă cu aceste prevederi procedurale imperative.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.2 lit."a" Cod procedură penală, se va admite recursul, se va casa decizia penală recurată și se va menține sentința penală nr.733/2007 a Judecătoriei Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515punct 2 lit."a" Cod procedură penală,
Admite recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul C,-, - Sc.2,Ap.8, județul C și municipiul C, Str.-.- nr.4, Jud.C-ța, împotriva deciziei penale nr.427 din data de 22.10.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal cu nr.unic -.
Casează Decizia Penală nr.427/22.10.2007 a Tribunalului Constanța și menține Sentința Penală nr.733/26.04.2007 a Judecătoriei Constanța.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond -
Jud.apel;
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 4 ex.
Data: 29.01.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure
