Furtul (art.208 cod penal). Decizia 355/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 355/
Ședința publică din 27 martie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC - SRL T împotriva deciziei penale n re. 279/A/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru inculpatul intimat, lipsă, avocat, lipsă fiind și partea civilă recurentă SC - SRL
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Procurorul pune concluzii de admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare condamnarea inculpatului în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1, lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal. Arată că din probele administrate în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății, rezultă, fără dubii, vinovăția inculpatului. Cu privire la recursul declarat de partea civilă pune concluzii de admitere a acestuia.
Reprezentanta inculpatului intimat solicită respingerea recursurilor declarat de parchet și partea civilă și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate. Arată că la dosar nu există nici un fel de dovezi din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 279/A din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b cpp, s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civila apelanta SC - SRL impotriva sentintei penale nr. 3395/06.12.2006 a Judecatoriei T pronuntata in dosar nr. 16404/2005.
În baza art. 379 pct. 2 lit. Cpp, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria T împotriva sentinței penale nr. 3395/06.12.2006 a Judecatoriei T pronuntata in dosar 16404/2005.
S-a desființat sentința apelată si rejudecand in fond în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit c cod pr pen, a achitat pe inculpatul, fiul lui si, nascut la data de 20.07.1973 in loc., jud. M, domiciliat in com., sat nr. 103, jud. T, recidivist, de sub invinuirea savarsirii infractiunii de furt calificat prev de art 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit i cod penal cu aplicarea art. 37 lit b cod penal.
Au fost mentine in rest dispozitiile sentintei apelate.
Prin sentința penală nr. 3395/06.12.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 16404/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art. 10 lit. c Cp, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 Cp, art. 209 alin. 1 lit. i Cp.
În baza art. 346 alin. 3 Cpp, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC - SRL
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 2844/P/2004 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, 209 Cp, în fapt, reținându-se în sarcina inculpatului că în primăvara anului 2004 sustras mai multe bunuri de la punctul de lucru al societății SC - SRL situat în com., sat.
Din analiza materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, prima instanță a reținut că la data de 24.04.2005, partea vătămată, director al SC - SRL, a reclamat faptul că în noaptea de 22/23.04.2004, de la punctul de lucru al societății, situat în com., sat, au fost sustrase de către autori necunoscuți, mai multe scule și unelte folosite în domeniul construcțiilor, două biciclete în valoarea de 2700 lei și o baie de ulei pentru un autocamion marca Mercedese în valoarea de 8420 lei.
La data de 01.06.2004, partea vătămată a formulat și înregistrat o nouă plângere, arătând că în perioada 05-08.04.2004, persoane necunoscute au sustras din incinta punctului de lucru al societății un de cutie de viteze de camion, confecționată din aluminiu, în greutate de 25- 30 kg.
În urma cercetărilor efectuate de către organele de poliție, au fost identificați martorii A și din com., sat., persoane care se ocupă cu achiziționarea de deșeuri feroase și neferoase refolosibile, care la începutul lunii aprilie 2004, în data de 7, au primit de la inculpatul cantitatea de 24 de kg de deșeuri de aluminiu pe care le-au predat ulterior la centul de colectare aparținând SC SRL.
Prima instanță a constatat că, în situația dedusă judecății, nu s-au produs probe care, prin coroborare, că conducă la stabilirea autorului faptei prejudiciabile în persoana inculpatului, întrucât doar simpla declarație a părții vătămate că bunurile preluate de la martorul A sunt piese componente ale cutiei de viteze reclamate, în absența prelevării unor urme papilare sau a unor indicii care să-l plaseze pe inculpat la data și locul săvârșirii faptei, nu este suficientă pentru a răsturna prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, existând un dubiu în ceea ce privește identificarea autorului infracțiunii ca fiind inculpatul, dubiu care profită inculpatului.
Tribunalul a examinat sentinta apelata, in limita criticilor aduse de apelanti, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu dispozitiile art. 371 alin. 2 cod pr pen.
S-a apreciat ca in mod corect prima instanta a retinut ca probele administrate in cursul urmaririi penale si in cursul judecatii nu sunt de natura sa conduca la concluzia indubitabila ca inculpatul este autorul faptei de furt.
S-a retinut ca inculpatul a fost trimis in judecata pentru faptul ca a sustras prin efractie mai multe bunuri din incinta punctului de lucru apartinand SC " -" SRL, apreciindu-se ca aceasta fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art 208 alin 1- 209 alin 1 lit i cod penal.
Pentru dezlegarea cauzei, atat sub aspectul angajarii raspunderii penale, cat si civile, instanta trebuie sa constate ca a fost comisa o fapta ilicita, ca aceasta fapta constituie infractiune in sensul prev de art 17 cod penal, iar infractiunea este savarsita de inculpat.
Imprejurarea ca unul din bunurile sustrase a fost gasit la inculpat, in lipsa unei recunoasteri a acestuia si necoroborata cu alte probe, nu este de natura a dovedi, mai presus de orice indoiala, nu reiese vinovatia inculpatului nici macar cu privire la acest singur bun. Or, obiectul material al infractiunii il constituie toate bunurile descrise in plangerea partii civile si enumerate in actul de sesizare.
Pentru a putea pronunta a solutie de condamnare instanta trebuie sa constate ca inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii ce a facut obiectul judecatii si ca acesta raspunde penal.
Pe de alta parte, aplicarea unei pedepsei, precum si solutionarea laturii civile presupun determinarea tuturor imprejurarilor de fapt si de drept care caracterizeaza continutul constitutiv al infractiunii. Or, in conditiile in care singurul element care face legatura intre persoana inculpatului si fapta ilicita este doar faptul ca acesta a fost in posesia acelei cutii de viteza apartinand partii civile, o apreciere temeinica si legala a vinovatiei acestuia de natura a atrage aplicarea unei pedepse si conduce la repararea prejudiciului material nu este posibila.
Chiar daca inculpatul are antecedente penale si, in prezent, se sustrage de la urmarire si judecata, acest aspecte nu sunt de natura sa probeze vinovatia inculpatului in ce priveste fapta dedusa judecatii, iar orice îndoiala cu privire la acesta este interpretata in favoarea inculpatului, potrivit principiului in dubio pro reo.
In ce priveste critica de nelegalitate, fomulata de parchet, instanta a apreciat-o intemeiata. Se retine ca judecatoria, in mod eronat a dispus achitarea inculpatului pentru infractiunea prev de art 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit i cod penal, fara retine in continutul incadrarii juridice incidenta dispozitiilor art. 37 lit b cod penal desi inculpatul a fost trimis in judecata pentru fapta de mai sus in conditiile retinerii recidivei post executorii.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SRL T, prin ambele recursuri solicitându-se condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. i) cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b) Cod Penal, iar în plus partea civilă a solicitat și obligarea inculpatului la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea unei cutii de viteze pentru camion, sustrasă de inculpat.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa arătat în motivare că în mod netemeinic, atât Judecători, cât și Tribunalul au dispus achitarea inculpatului fără a ține seama de valoarea probantă a declarațiilor martorilor, A, și, care, împreună, converg spre concluzia că inculpatul este persoana care a săvârșit infracțiunea de furt calificat.
Partea civilă SC - SRL Taa rătat în motivare că instanțele precedente Judecătoria și Tribunalul, nu au analizat în mod judicios probele administrate și actele de urmărire penală efectuate în cauză, din care rezultă că inculpatul s-a aflat în posesia bunului sustras, și anume cutia de viteze pentru camion aparținând părții civile.
Inculpatul nu a fost audiat în recurs datorită neprezentării în fața Curții de Apel, deși a fost citat cu această mențiune. În scopul asigurării apărării sale, instanța de recurs a desemnat, în favoarea inculpatului, un apărător din oficiu.
Examinând recursurile astfel declarate, prin prisma motivelor invocate de către recurenți, dar și devolutiv conform art. 3856alin.1 și 2.C.P.P. Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Astfel, criticile ridicate atât de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș cât și de partea civilă SC - SRL vizează nevalorificarea probelor administrate în cauză de către Judecătorie și Tribunal, în sensul condamnării inculpatului și obligării sale la despăgubiri civile.
Curtea de Apel relevă că, dimpotrivă, ambele instanțe s-au preocupat de administrarea probei cu martori în măsura în care această probă a fost posibilă a fi administrată în mod nemijlocit de instanțe, precum și de analiza tuturor probelor administrate, atât în faza urmăririi penale cât și a judecății. Astfel, ambele instanțe au reținut aspectul că inculpatul s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantități de 24 kg de deșeuri din aluminiu pe care le-a remis, spre valorificare, martorei în vederea valorificării deșeului, la un centru de colectare.
Alte aspecte relevante pentru stabilirea condițiilor de loc și de timp ale presupusei activități infracționale, modul de operare în săvârșirea infracțiunii, traseul parcurs de bunul sustras din locul în care îl păstra partea civilă în locul ales de făptuitor, operațiunea de transformare a unei cutii de viteze în deșeuri din aluminiu și nu în ultimul rând, actele de participație în mod concret la săvârșirea infracțiunii având ca agent făptuitor pe inculpat, nu au fost demonstrate în nici un mod.
În aceste condiții, ambele instanțe au aplicat corect dispozițiile art. 62 și 63 alin.2 C.P.P. în sensul că au lămurit cauza sub toate aspectele, pe baza probelor avute la dispoziție, și au ținut seama de regula conform căreia, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, ci, aprecierea probelor se face, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
În același timp, Curtea de Apel, concluzionează că raportat la aspectele neconcludente oferite de probele administrate și la regulile de apreciere și evaluare a probelor în general, iar a celor administrate în cauză, în special, achitarea inculpatului pe temeiul că nu el a săvârșit fapta este o soluție legală și temeinică, impunându-se, totodată, respingerea acțiunii civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC - SRL T împotriva deciziei penale n re. 279/A/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă partea civilă recurentă la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat parțiale în recurs; restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului în temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. MB/ 22.04.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 22.04.2008
Prima instanță:
Instanță apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 355/
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC - SRL T împotriva deciziei penale n re. 279/A/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă partea civilă recurentă la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat parțiale în recurs; restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului în temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Laura Bogdan, Anca Nacu
