Furtul (art.208 cod penal). Decizia 374/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208, 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 374
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - - JUDECĂTOR 3: Mircea
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării de la data de 06 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, având ca obiect recursurile declarate de inculpații G și împotriva deciziei penale nr. 228 de la 10.12.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 355 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, n baza art 208 alin 1, 209 alin 1 lit a si g rap. la alin. 3 lit. a cu aplic art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui G si, nascut la data de 10.09.1966 in mun. P, jud. P, domiciliat in mun P,-, - 2, A 21, jud P, fara forme legale in comuna, sat, jud P, recidivist, cetățenie, studii medii, stagiul militar satisfăcut, fara ocupație, doi copii minori, CNP -, la pedeapsa de 7 ani închisoare.
In baza 208 alin 1, 209 alin 1 lit a si g rap. la alin. 3 lit. a.p Cod Penal, a fost condamnat inculpatul G - fiul lui - si, nascut la data de 17.12.1949 in comuna, jud P, cetatenie, scoala profesionala, fara ocupatie, necasatorit, stagiul militar satisfacut, domiciliat in comuna, jud P, CNP - - la pedeapsa de 6 ani inchisoare.
În baza art.71 Cod penal, li s-au interzis inculpatilor si G drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, cu referire la art 8 CEDO si cauza Sabou împoriva României, pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art 88.Cod Penal, s-a dedus din pedepsele aplicate celor doi inculpati perioada executata incepind cu data retinerii din 03.10.2006, la zi.
În baza art.350 C.P.P. s-a mentinut starea de arest a inculpatilor si
În baza art.118 alin.1 lit.c C.P.P. s-a dispus confiscarea unei instalatii artizanale, a unui miner metalic de culoare si a cinci recipiente din plastic, bunuri ce se afla la camera de corpuri delicte din cadrul Politiei mun
In baza art. 14 si art. 346 pr.pen. rap. la art. 998 si urm. civ. au fost obligati inculpatii si G, in solidar, la plata sumei de 1284,03 lei catre partea civila P, cu sediul in P,-, jud P, reprezentand despagubiri civile.
In baza art. 191 pr.pen. au fost obligati inculpatii si G la plata sumei de 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că, în dimineata zilei de 3.10.2006 autotractorul cu nr de inmatriculare - ce tracta autocisterna cu nr de inmatriculare - condus de inculpatul in cabina caruia se afla si inculpatul Gaf ost oprit pe raza comunei jud O de un echipaj de jandarmi.
In urma verificarilor efectuate, s-a stabilit ca autocisterna era incarcata cu produs petrolier, iar inculpatii nu au prezentat documente de insotire a marfii.
La fata locului s-au deplasat organele de politie care, in urma verificarilor efectuate in zona prin locul pe unde subtraversa localitatea conducta magistrala de titei apartinand SC SA P, la limita satului Lisa apartinand comunei Greci, jud. O, s-a observat o suprafata de teren afanat pe o portiune de cca 3/3 Procedandu-se la decopertarea solului in zona respectiva la o adancime de 1,15 au fost identificate mai multe obiecte vestimentare care acopereau o instalatie artizanala compusa dintr-o teava metalica avand robineti la ambele extremitati.
Instalatia artizanala era amplasata pe conducta magistrala ce apartine SC SA P iar la o distanta de 1,5 km de locul unde a fost gasita instalatia artizanala au fost identificate urme de titei.
Instalatiei artizanale gasite pe conducta magistrala ii lipsea mânerul de actionare de la robinetul din partea superioara a tevii, acest maner fiind descoperit de organele de politie pe autocisterna cu care circulau inculpatii, respectiv pe una din gurile de umplere ale autocisternei.
In cabina autotractorului condus de inculpatul, au fost descoperite mai multe facturi in alb, care au fost ridicate de organele de politie.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de inculpații și G întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat de produse petroliere prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și g, rap. la alin. 3 lit. a, cu aplic. art. 37 lit. b, în cazul inculp., iar la individualizarea pedepselor la care au fost condamnați cei doi inculpați, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72, respectiv dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților și atitudinea acestora în timpul desfășurării procesului penal, precum și circumstanțele concrete în care fapta a fost săvârșită.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații și G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate în cauză, din care nu a rezultat cu certitudine vinovăția celor doi inculpați privind sustragerea produsului petrolier găsit în autocisterna la bordul căreia, aceștia, se aflau în momentul în care au fost surprinși de organele de poliție.
Inculpații au susținut că singura probă din care a rezultat săvârșirea faptei este adresa nr. 689/4.10.2006, în care s-a menționat că există identitate între produsul petrolier găsit în autocisternă și țițeiul transportat pe conducta magistrală -, dar aceasta nu este suficientă, fiind singulară și în contradicție cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu raportul de expertiză tehnică traseologică, în care s-a concluzionat că mânerul ridicat în ziua de 3 octombrie 2006 - cu ocazia examinării autotractorului și a cisternei - ar putea proveni de la instalația artizanală ridicată în aceiași zi, cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei. Cu privire la această probă, inculpații au susținut că nu are nici o relevanță și nu poate avea valoare probantă, motivat de faptul că nu s-a stabilit cu certitudine că mânerul poate proveni de la instalația respectivă, iar pe de altă parte, nu s-a făcut în nici un fel dovada că apelanții inculpați ar fi realizat și folosit această instalație artizanală.
Referitor la adresa susmenționată, emisă de SC SA P, în care s-a stabilit identitate între produsul petrolier găsit în cisternă și produsul petrolier existent în conducta magistrală, de asemenea s-a susținut de către inculpați că nu este relevantă și nu are forță probantă întrucât, din punct de vedere al timpului material nu s-a putut realiza o astfel de expertiză atât de repede, respectiv în aceiași zi, având în vedere distanța mare între S și P, durata efectuării analizelor respective și transmiterea rezultatului către organul de urmărire penală.
O altă critică cu privire la interpretarea probelor a vizat procesul-verbal de ridicare a instalației artizanale descoperită pe conducta magistrală -, proces-verbal care nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între cei doi apelanți, existența acesteia și mai ales utilizarea ei de către cei doi inculpați, fiind imposibil ca două persoane care domiciliază într-un alt județ, ce nu este limitrof județului O, să vină într-un loc care nu se situează pe un drum național, ci pe un drum comunal, pentru a decoperta suprafața de 3/3 mp. în condițiile în care nu s-au găsit nici un fel de unelte specifice acestei activități.
In acest context, inculpații au susținut că situația de fapt și vinovăția lor nu au fost dovedite și, în consecință, în cauză se impune achitarea.
Inițial, inculpații au solicitat restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii urmăririi penale, motivat de nelegalitatea actului de sesizare a instanței de judecată constând în aceea că rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea lor în judecată, întocmit la data de 13.11.2006, nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către primul procuror, potrivit dispozițiilor art. 264 al. 3 C.P.P. întrucât nu are mențiunea "verificat" sub aspectul legalității și temeiniciei.
Un alt motiv care impune restituirea cauzei procurorului, în aprecierea inculpaților, viza procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare privind pe apelantul inculpat, proces-verbal care nu are semnătura organului de cercetare penală și în care nu s-a menționat de cine a fost întocmit.
In subsidiar, inculpații - prin apărător - au criticat sentința și sub aspectul individualizării pedepselor la care au fost condamnați, susținând că acestea sunt aspre, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare și se impune redozarea lor.
Prin decizia penală nr. 228 de la 10.12.2008 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Olt - Secția Penală a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpații și G; desființarea în parte a sentinței apelate, sub aspect penal, în sensul reducerii pedepselor principale ale închisorii pronunțată în baza art. 208 alin. 1,209 alin. 1 lit. a și g raportat la alin. 3 lit. Cod penal cu aplicația art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal; la 5 ani în cazul inculpatului și a aceleia pronunțată în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și g rap. la alin. 3 lit. a Cod penal; la 4 ani în cazul inculpatului
S-a dispus înlăturarea pedepsei accesorii de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza I-a Cod penal, pentru ambii inculpați și prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, doar pentru inculpatul G, în baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal.
În baza art. 88 alin.1 cp și art. 381 Cod procedură penală, s-a dispus deducerea din durata pedepselor principale cu închisoare, a timpului măsurii preventive a arestării scurs după data pronunțării sentinței -18.04.2007 - până la data de 7.06.2007.
În baza art. 861și 862Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pronunțată în cazul inculpatului G, pe durată de 6 ani, din care 4 ani reprezentând durata pedepsei principale și restul interval de timp.
În baza art. 863Cod penal, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul G să se prezinte la datele fixate de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-au pus în vedere acestui inculpat prevederile art.864Cod penal.
S-a dedus din durata termenului de încercare, timpul reținerii și arestării preventive din intervalul 3.10.2006-7.06.2007 și s-au pus în vedere acestui inculpat prevederile art. 83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului G, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere și s-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, verificând sentința atacată în raport cu criticile formulate și din oficiu, a apreciat că hotărârea instanței de fond este netemeinică,sub aspectul pedepselor la care au fost condamnați cei doi inculpați, respectiv al cuantumului - cu privire la inculpatul - și al cuantumului, dar și al modalității de executare - în cazul inculpatului G, acesta din urmă fiind la primul conflict cu legea penală, este în vârstă și bolnav, iar prejudiciul cauzat părții civile nu are o valoare mare - respectiv de 36.861,5 lei - și a fost recuperat.
In speță, instanța de apel a constatat că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare privativă de libertate, iar inculpatul G la o pedeapsă de 6 ani închisoare privativă de libertate, însă instanța de fond, la individualizarea judiciară nu a respectat în totalitate criteriile prevăzute de art. 72 și 52, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, valoarea prejudiciului cauzat este în sumă de 36.861,5 lei, iar inculpatul G este în vârstă, bolnav și la primul conflict cu legea penală.
In acest context, instanța de apel a apreciat că, în cazul inculpatului G, scopul preventiv-educativ al executării pedepsie poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că a apreciat să se impune reducerea pedepsei și stabilirea unui cuantum situat la minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea dispozițiilor art. 86/1 și 86/2, care reglementează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Totodată, și în cazul inculpatului s-a apreciat de către instanța de prim control judiciar că s-a aplicat o pedeapsă aspră, sub aspectul cuantumului acesteia, avându-se în vedere considerentele expuse mai sus, astfel că s-a considerat a fi necesară reducerea acestuia într-un cuantum care să corespundă gradului de pericol social al faptei.
Sentința instanței de fond s-a constatat a fi nelegală și sub aspectul interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. c, cu privire la inculpatul G, deoarece acesta nu s-a folosit de profesia sa pentru a săvârși infracțiunea, la volanul autocisternei aflându-se inculpatul, înlăturându-se deci de către instanța de apel pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 teza I - pentru ambii inculpați - și ale drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. c - pentru inculpatul G, în baza art. 71 al. 1 - 3
In baza art. 86/1 și 86/2, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul inculpatului G, pe o durată de 6 ani termen de încercare, din care, 4 ani pedeapsa și 2 ani interval de timp.
Referitor la acest din urmă inculpat s-a constatat incidența dispozițiilor art. 86/3 și s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, unde va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; va comunica și justifica schimbarea locului de muncă și va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.71 al. 5, instanța de apel a dispus ca, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, să se suspende executarea pedepsei accesorii - în cazul inculpatului
Instanța de apel a apreciat că motivele de apel privind interpretarea probelor administrate în cauză și nulitatea actului de sesizare a instanței sunt nefondate, întrucât materialul probator administrat în cauză a fost interpretat în mod corect de instanța de fond, iar din acesta a rezultă cu certitudine situația de fapt și vinovăția celor doi inculpați în săvârșirea infracțiunii de furt calificat de produse petroliere.
Apărarea inculpaților că proba cu adresa nr. 689 din 4.10.2006 emisă de SC SA este irelevantă în cauză, motivat de faptul că nu a existat posibilitatea - sub aspectul timpului material - efectuării unei astfel de probe, s-a apreciat de instanța de apel a fi, întrucât sediul SC SA, chiar dacă nu se situează într-un județ limitrof județului O, nu se situează nici la o distanță de mii de kilometri, care să nu poată fi parcursă într-o zi sau două.
În final, instanța de prim control judiciar a apreciat că probele administrate în cauză au dovedit cu certitudine vinovăția celor doi inculpați, fiind nefondate și motivele de nulitate a actului de sesizare a instanței, invocate de inculpați cu privire la neverificarea de către primul procuror a legalității și temeiniciei rechizitoriului, fapt ce ar duce la încălcarea dispozițiilor art. 264 alin. 3
C.P.P.Este adevărat că potrivit acestor dispoziții legale, rechizitoriul trebuia verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul parchetului, dar legea nu prevede în mod expres că această verificare presupune o mențiune specială la efectuarea acestei verificări, iar faptul că înaintarea actului de sesizare către instanță a fost semnată de primul procuror, atestă că acesta a luat cunoștință de rechizitoriu și a verificat legalitatea și temeinicia.
Totodată, s-a observat de instanța de apel că procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de apărare a fost semnat atât de apărător cât și de inculpatul.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs - în termen legal - inculpații G și, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale.
Astfel, recurentul inculpat Gac riticat soluțiile sub aspectul modului prin care ambele instanțe au analizat, interpretat și coroborat probatoriile administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare, raportul de expertiză traseologică, adresa nr. 689/2006 a SC SA P, procesul verbal de ridicare a instalației artizanale, declarații părți și martori. În acest sens, recurentul a arătat că toate probele enumerate anterior prezintă deficiențe fie de administrate a lor, fie sub aspectul concluziilor la care ajuns, ele nefiind suficiente pentru a putea concluziona cu certitudine că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, impunându-se astfel achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală. De asemenea, acesta a solicitat și realizarea unei noi individualizări a pedepsei aplicate, având în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că este o persoană în vârstă și bolnavă.
Cu ocazia concluziilor orale susținute în cadrul dezbaterilor, apărătorul recurentului a mai prezentat un motiv suplimentar de recurs, solicitând instanței de recurs să constate nelegalitatea rechizitoriului, ca act de sesizare legal al instanței, deoarece acesta nu a fost verificat de prim procurorul parchetului sub aspectul legalității și temeinicie, așa cum o cer în mod imperativ dispozițiile art. 264 alin.3 Cod procedură penală și recursul în interesul legii pronunțat prin decizia nr. 9/2008 a Înaltei Curți de Casați și Justiție.
Recurentul inculpat, prin apărătorul său, cu ocazia susținerii recursului în fața Curții, a ridicat aceeași excepție a nelegalității actului de sesizare a instanței, invocând aceleași temeiuri juridice.
De asemenea, recurentul a criticat soluțiile instanței ca fiind nelegalitate și netemeinice, solicitând achitarea sa deoarece la dosarul cauzei nu există probe cert, sigure și complete în ceea ce privește vinovăția sa, ori, în acest caz dubiul îi profită.
Într-o teză subsidiară, recurentul a solicitat o reindividualizare a pedepsei aplicate, având în vedere poziția pe care a avut-o pe parcursul procesului, are în întreținere o familie cu doi copii minori și a fost și arestat pe parcursul procesului penal.
În drept, s-au invocat motivele de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală.
Examinând recursurile declarate, Curtea urmează a le respinge ca nefondate conform art. 38515pct. 1 lit. b rap. la art. 3859pct. 2, 14 și 18 Cod procedură penală.
În ceea ce privește critica recurenților referitoare la nelegalitatea sesizării instanței de judecată deoarece rechizitoriul întocmit, ca act de sesizare, nu a ost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul parchetului unde își desfășura activitatea procurorul care l-a întocmit, Curtea va constatat că această critică nu este întemeiată.
În primul rând, se va observa că rechizitoriul a fost întocmit de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina la data de 13 noiembrie 2006, dată la care a și fost înaintat către Judecătoria Slatina cu adresă de înaintare (fila 1 dos- al Judecătoriei Slatina ). Or, la acea dată, survenise modificarea dispozițiile art. 264 alin.3 Cod procedură penală, prin OUG nr. 60/2006, astfel încât punctul de vedere la Ministerului Public în sensul că nu era necesară verificarea rechizitoriului, nu poate fi reținut de către C, instanța având această obligativitate.
În al doilea rând, art. 264 Cod procedură penală, prevede că rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței și el trebuie verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul parchetului unde își desfășoară activitatea procurorul care l-a întocmit, acesta având posibilitatea fie să-l confirme, fie să-l infirme. De asemenea, același text de lege prevede că dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanței competente, împreună cu dosarul cauzei și cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpaților aflați în stare de deținere.
În cauză se constată că pe prima pagină a rechizitoriului, în partea dreaptă sus, există o vizare și o semnătură a unei persoane care, verificând ulterior adresa de înaintare către instanță, se constată că aparține prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina și de aici concluzia că rechizitoriul a fost confirmat de acest procuror care, ulterior l-a și înaintat instanței competente, în condițiile arătate în alineatul precedent.
Este adevărat că în ședința din 18 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 9/2008, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că dispozițiile art. 264 alin.3 Cod procedură penală, se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", însă trebuie observat că această decizie este ulterioară sesizării instanței și ea produce efecte numai pentru viitor.
Concluzionând, Curtea apreciază că sesizarea Judecătoriei Slatina de către parchetul de pe lângă această instanță cu rechizitoriul nr. 4300/P/2006 din 13 noiembrie 2006, a fost făcută cu respectarea dispozițiile art. 264 alin.3 Cod procedură penală, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 60/2006, astfel încât în cauză nu este incident motivul de casare prev. de art. 3859pct. 2 Cod procedură penală.
Referitor la cea dea doua critică formulată de ambii recurenți în sensul că instanțele nu au avut în vedere anumite neregularități ale mijloacelor de probă administrate în cauză și le-au interpretat și coroborat greșit, Curtea va constata că intr-adevăr, o serie de mijloace de probă din dosar nu sunt foarte clare sub aspectul concluziilor care rezultă din ele, în sensul că nu stabilesc cu certitudine împrejurări care ar putea conduce la concluzii certe în legătură cu anumite situații.
Însă, Curtea va constata că aceste deficiențe luate prin raportare la o parte din mijloacele de probă existente în dosar, nu prezintă relevanță juridică sub aspectul stabilirii corecte a stării de fapt, deoarece aceste mijloace de probă trebuie interpretare coroborat, fără a se acorda o apreciere mai mare sau mai mică vreuneia din ele.
În acest sens, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel, deși au luat act de deficiențele sus menționate, au concluzionat în mod temeinic că cei doi inculpați se fac totuși vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în modalitățile precizate în rechizitoriu, deficiențe care fie nu atrag nulitatea acestor mijloace de probă, fie ele sunt complet nesemnificative sub aspectul analizării ansamblului lor.
În aceste condiții, Curtea apreciază că ambele instanțe au stabilit o corectă stare de fapt și au dispus condamnarea în mod temeinic și legal a celor doi inculpați, astfel încât nu operează în cauză motivul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, referitor la existența unei erori grave de fapt în cauză.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs formulat de către recurenți nu poate fi reținut ca întemeiat de către C, deoarece instanțele au făcut o corect individualizare a pedepselor și a modalităților de executare în ce-i privește pe cei doi inculpați, în concordanță cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal și în vederea atingerii scopului preventiv și educativ prev. de art. 52 Cod penal, luând în considerare inclusiv circumstanțele personale și familiale ale fiecăruia, cu mențiunea extrem de importanță că inculpatul este recidivist.
În condițiile în care s-a realizat o corectă și justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, Curtea constată că nu este incident în cauză nici motivul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații G și împotriva deciziei penale nr. 228 de la 10.12.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală ca nefondate.
Obligă pe fiecare recurent - inculpat la câte 350 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, ce va fi virat din fondurile către Baroul Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
Gh.
/IB / 10.06.2009
10 aprilie 2009,
Emis extras penal.
Primăria comunei, județul va încasa de la rec.inc. și M, suma de câte 650 lei cheltuieli judiciare statului și confiscarea unei instalații artizanale, a unui metalic de culoare roșie și a 5 recipiente din plastic, bunuri aflate în camera de corpuri delicte a Poliție Mun.
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Mihai Marin, Mircea
