Furtul (art.208 cod penal). Decizia 410/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.208 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.410
Ședința publică de la 3 iunie 2008
PREȘEDINTE: Onița Dumitru JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierile de ședință de la 22 mai 2008 și 29 mai 2008, care formează corp comun cu prezenta decizie, având ca obiect recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de partea vătămată, împotriva sentinței penale nr.247 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești și a deciziei penale nr.43 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, ambele în dosarul nr-, privind pe intimații inculpați G, și.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr.247 din 18 octombrie 2007, Judecătoria Băilești, în dosarul -, s-a dispus:
În baza art. 11 alin.1 pct.2 lit. rap.la art. 10 alin.1 lit.c Cod pr.penală, achitat inculpatul - fiul lui G și, născut la 23 martie 1964 în P, domiciliat în comuna sat., nr.233, județul P, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal și art.220 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
În baza art. 11 alin.1 pct.2 1it.a rap.la art. 10 alin.1 lit.e Cod pr.penală, au fost achitați inculpații G - fiul lui și, născut la 9 septembrie 1932 în Scăeni, domiciliat în comuna sat., nr.243, județul P și - fiul lui G și, născut la 26 octombrie 1959, domiciliat în -.60.14 județul P, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.220 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
În baza art. 11 alin.1 pct.2 lit.a rap.la art. 10 alin.1 lit.1Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a Cod penal și art.217 alin.1 Cod penal.
În baza art. 181Cod penal, coroborat cu art.91 Cod penal, s-a aplicat inculpatului G sancțiunea administrativa a amenzii in cuantum de 300 lei.
În baza art. 14 Cod pr.penală, art.346 Cod pr.penală și art.998-999 civ. s-a admis în parte acțiunea civila fata de inculpații și și s-a dispus restabilirea situației anterioare prin deplasarea panourilor de gard pe vechiul amplasament.
Au fost obligați in solidar inculpații G si, la 73,9 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri civile.
S-a respins cererea părții civile privind daunele morale, ca neîntemeiată.
În baza art.193 alin.2 Cod pr.penală, s-a admis în parte cererea părții civile privind cheltuielile judiciare suportate și au fost obligați în solidar inculpații G și către aceasta la plata a 1.917 lei.
Au fost obligați în solidar inculpații G și la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că a fost investită prin încheierea nr.2327 din 30 aprilie 2007 pronunțată de ÎCCJ, de strămutare a judecării cauzei, de la Judecătoria Ploiești, la Judecătoria Băilești, privind pe inculpații G, și, trimiși în judecată în stare de libertate prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, pentru următoarele infracțiuni: G pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit.a Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal si art.220 alin.1, 2, 3 Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de 208 alin. 1, 209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal si art.220 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 220 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței, în fapt, s-a reținut că in cursul lunii noiembrie 2005, inculpații G și au desfăcut gardul părții vătămate și au pătruns în curtea locuinței acesteia, de unde au tăiat cu un ferăstrău tip drujbă 2 pomi - esența zarzăr cu diametrul de 30, respectiv 15 cm -; zarzărul cu diametrul de 30 cm a fost secționat de către cei doi inculpați transportându-1 pe proprietatea lor, iar pe celalalt l-au abandonat pe terenul părții vătămate.
Ulterior, s-a mai arătat in actul de sesizare, cei doi inculpați împreună cu inculpatul au deplasat gardul despărțitor al proprietății părții vătămate pe un alt amplasament decât cel inițial, ocupând astfel fără drept suprafața de 1,08 din terenul părții vătămate.
Judecătoria Băilești, în raport de probele administrate în cele două faze procesuale (plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză topografică, declarația martorului, Barata și, declarațiile inculpaților), a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 29 noiembrie 1995 partea vătămată a cumpărat un imobil situat în intravilanul comuna județul P, compus din teren in suprafața de 1210,50 mp, care, pe latura de est, se învecinează cu proprietatea inculpatului G, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.81/29.11.1995, planul de situație anexa la contract precum si raportul de expertiza efectuat in cursul urmării penale.
S-a constatat ca linia de hotar pe latura de est dintre cele 2 proprietăți se întinde pe o lungime de circa 120 ml, o porțiune de cea 9 fiind construita din panouri de lemn iar restul din sarma si nuiele.
În cursul lunii noiembrie 2005, inculpatul Gat ăiat cu un ferăstrău tip drujbă un număr de 2 arbori, cu diametrul de cea 30 cm, respectiv 15 cm. Unul dintre arbori, cu diametrul de 30 cm a fost secționat și însușit de către acesta, iar celalalt a fost lăsat pe proprietatea părții vătămate constituită parte civilă.
Ulterior, inculpatul G împreuna cu fiul sau au mutat panoul de gard in lungime de 8,65 cm către proprietatea părții vătămate, cu cea 0,25 cm ocupând o suprafața totala de 1,08.
S-a reținut astfel, că acțiunile de tăiere a arborilor și însușirea materialului lemnos rezultat au fost comise numai de inculpatul G, iar edificarea gardului din panouri de lemn pe alt amplasament s-a realizat numai de către inculpații G și, ulterior acțiunii de tăiere a arborilor, gardul nou realizându-se pe o lungime de 8,65 metri, intrând pe terenul proprietatea părții vătămate pe o lățime de circa 0,25 cm și în acest mod fiind ocupată o porțiune în suprafață de 1,08
Prima instanță a reținut, în raport de probatoriul testimonial și cu înscrisuri (declarația martorului, raportul de expertiză și schița amplasamentului celor două proprietăți), împrejurarea că între inculpatul G și partea vătămată există neînțelegeri referitoare la aliniamentul liniei de hotar dintre proprietățile acestora, constatările expertului și schița atașată la dosar, confirmând împrejurarea că gardul compus din panouri de lemn are ca punct de reper aliniamentul gardului despărțitor dintre proprietățile inculpatului G și martorului, respectiv un stâlp de lemn, care se află la confluența proprietăților părților cu proprietatea martorului.
S-a reținut în consecință că inculpații G și au avut reprezentarea greșită asupra liniei despărțitoare dintre proprietăți, stabilind noul amplasament al gardului edificat în continuarea gardului despărțitor dintre proprietățile inculpatului G și martorului, situație în care suprafața de 1,08, ocupată din terenul inițial al părții vătămate, s-a aflat, în reprezentarea inculpaților, în detenția legitimă a inculpatului
În aceste condiții, judecătoria a reținut că atât inculpatul G, cât și inculpatul au comis fapta de tulburare de posesie ca urmare a unei erori de fapt, în condițiile art.51 Cod penal, dispunând achitarea acestora în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.e Cod pr.penală, pentru infracțiunea prev.de art.220 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Pentru infracțiunile de distrugere și de furt calificat pentru care inculpatul Gaf ost trimis în judecată, s-a reținut de către prima instanță existența lor sub aspect material în sensul că acest inculpat a tăiat doi zarzări situați pe terenul proprietatea părții vătămate, însușindu-și materialul lemnos rezultat de la unul din, dar față de condițiile concrete ale comiterii faptelor și de prejudiciul redus reprezentat de contravaloarea materialului lemnos (73,9 lei), s-a reținut că faptele nu prezintă pericolul social concret al infracțiunilor prev.de art.208, 209 alin.1 lit.a Cod penal și prev.de art.217 alin.1 Cod penal, dispunând achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, coroborat cu art.10 lit.1Cod pr.penală. Corespunzător acestei soluții, s-a dispus sancționarea administrativă a inculpatului G, conform art.181alin.3 Cod penal, coroborat cu art.91 Cod penal, cu amendă în cuantum de 300 lei.
În privința inculpatului s-a reținut că acesta a fost trimis în judecată în temeiul declarațiilor martorului, probe care însă nu se pot corobora cu restul dovezilor administrate, existând contradicții și între depozițiile martorului din faza de urmărire penală și faza de judecată. Astfel, s-a reținut că martorul a relatat la data de 1 decembrie 2005, împrejurarea că inculpatul a tăiat singur zarzărul de pe proprietatea părții vătămate, iar la data de 27 decembrie 2005, același martor a relatat că inculpatul împreună cu inculpatul G au tăiat zarzării.
De asemenea, s-a reținut și împrejurarea imposibilității obiective de observare a locului infracțiunii de către martor ca urmare a poziționării construcțiilor din gospodăriile martorului și inculpatului G, precum și ca urmare a distanței la care se afla (80-90 metri).
Reținând astfel lipsa de credibilitate a depozițiilor date de martor, s-a concluzionat că participația penală a inculpatului nu a fost demonstrată, în absența dubiului, situație în care s-a procedat la achitarea acestuia, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, pentru infracțiunile prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal și art.220 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Pe latura civilă, instanța de fond a constatat că a fost investită prin cererile de despăgubiri formulate de partea vătămată, constituită parte civilă, pentru prejudiciul material rezultând din contravaloarea celor doi zarzări și a fructelor pe care aceștia le-ar fi produs în perioada de vegetație, de aproximativ 2475 kg.fructe și pentru prejudiciul moral încercat în cursul procesului penal, prejudicii individualizate de partea civilă la sumele de câte 2.050 lei despăgubiri și 10.000 lei daune morale.
Judecătoria, analizând cererile părții civile în raport de probele cu înscrisuri administrate în cauză, a reținut că acțiunea civilă este fondată în parte, sub aspectul prejudiciului material, obligându-i pe inculpații G și la plata a 73,9 lei, reprezentând c/val. celor doi arbori. La estimarea prejudiciului, s-a reținut fișa de calcul întocmită de Ocolul Silvic Slănic potrivit Legii 81/1993.
Pentru petitul reprezentând contravaloarea fructelor pe care cei doi zarzări i-ar fi produs în perioada de vegetație de circa 30 ani, conform notei de calcul întocmită de SC SRL, s-a reținut că se invocă un prejudiciu viitor, incert, care nu este determinat, iar situația premisă care, în opinia părții civile, o îndreptățește la repararea prejudiciului, este reprezentată de faptul plantării unor pomi fructiferi la o distanță mai mică de 50 de cm față de linia de hotar, prin aceasta încălcându-se dispozițiile art.607 Cod civil, ceea ce îndreptățea pe inculpatul G să solicite tăierea acestor arbori, fiind astfel condiționat dreptul părții civile de a culege fructele arborilor respectivi.
În privința cererii de daune morale, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că partea civilă nu a făcut dovada prejudiciului suferit.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, instanța a admis în parte cererea sub aspectul cheltuielilor de transport, cazare și a onorariului de expert, iar în privința cheltuielilor reprezentând contravaloarea asistenței juridice de care a beneficiat partea vătămată în cursul procesului penal, s-a reținut că această solicitare încalcă prevederile art.5 din Legea 303/2004 și art.26 din Codul deontologic al magistraților.
Sub acest ultim aspect, s-a reținut împrejurarea că asistența juridică i-a fost asigurată părții vătămate de către fiul său, care are calitatea de magistrat procuror, iar în această calitate reprezentantul părții nu poate obține alte venituri decât cele rezultate în baza funcției exercitate în calitate de magistrat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel:
- Parchetul de pe lângă Judecătoria Băilești, criticând sentința ca nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-au dispus soluții de achitare: a) inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a Cod penal art.217 alin.1 Cod penal și art.220 alin.1, 2, 3 Cod penal; b) a inculpaților și G pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 220 al.1, 2, 3 Cod penal, motivându-se că prima instanță nu a apreciat corespunzător probele administrate, reținând nejustificat gradul de pericol social concret al faptelor pentru inculpatul G, alături de greșita apreciere asupra erorii de fapt în privința inculpaților G și și a incidenței art.10 lit.c Cod pr.penală, față de inculpatul.
- partea vătămată, criticând sentința ca nelegală și netemeinică atât pe latura penală, cât și pe latură civilă, sub aspectul greșitei achitări a inculpaților, și acordării despăgubirilor, daunelor morale și cheltuielilor judiciare solicitate; pe latură penală, s-a motivat în sensul că probele administrate dovedesc săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie cu intenție de către toți inculpații, precum și a infracțiunilor de distrugere și de furt calificat de către inculpații G și, impunându-se condamnarea acestora la pedepse privative de libertate cu executare.
Prin decizia penală nr.43 din 20 februarie 2008, Tribunalul Dolj, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Băilești și partea civilă, desființând în parte sentința, sub aspectul laturii penale și civile, iar în rejudecare, a pronunțat următoarele soluții:
În baza dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.1Cod pr.penală și art.181Cod penal, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.181alin.3 Cod penal, rap.la art.91 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.
În baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit. rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, au fost achitați inculpații, și G, pentru infracțiunea prev. de art.220 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, pentru inculpatul.
Au fost obligați în solidar pe inculpații G, și la despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 73,90 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a admis în parte cererea privind cheltuielile judiciare formulată de partea civilă și au fost obligați inculpații în solidar la 200 lei cheltuieli judiciare către (efectuate în apel).
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut criticile de nelegalitate și netemeinicie vizând greșita aplicare a art.10 lit.c Cod pr.penală, în privința inculpatului, pentru infracțiunile prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal și art.220 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, cât și greșita aplicare a art.10 lit.e Cod pr.penală față de inculpații G și, pentru infracțiunea de tulburare de posesie prev.de art.220 alin.1, 2 și 3 Cod penal, în raport de următoarele dovezi:
Pentru inculpatul, s-a reținut că atât martorul, cât și inculpații (, ), au relatat că edificarea gardului pe terenul proprietatea părții vătămate s-a realizat de către toți cei trei inculpați, precum și împrejurarea că tăierea zarzărilor și transferul posesiei asupra materialului lemnos rezultat din le cu diametrul de 30 cm. s-a realizat de către inculpații G și, ceea ce sub aspect material confirmă săvârșirea acțiunilor incriminate în conținutul obiectiv al infracțiunilor de tulburare de posesie, furt calificat în modalitatea participației și distrugere.
De asemenea, în privința erorii materiale reținută de prima instanță ca determinantă în momentul edificării gardului pe amplasamentul situat în continuarea gardului despărțitor dintre proprietățile martorului și inculpatului G, s-a apreciat că aceasta trebuie analizată în conținutul laturii subiective a infracțiunii de tulburare de posesie, pentru fiecare dintre cei trei inculpați, concluzionându-se în sensul inexistenței intenției directe - ca formă de vinovăție în cadrul elementelor constitutive ale infracțiunii.
Pe cale de consecință, în privința celor trei inculpați, s-a reținut incidența art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, dispunându-se achitarea acestora pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prev.de art.220 alin.1, 2 și 3 Cod penal, pentru inculpații G și, respectiv prev.de art.220 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, pentru inculpatul.
Pentru infracțiunile de furt calificat și distrugere, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și G, s-a reținut că sub aspect obiectiv s-a probat comiterea acțiunilor care constituie elementul material al infracțiunilor prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a Cod penal și art.217 alin.1 Cod penal, dar pericolul social concret produs - analizat în raport de scopul urmărit, împrejurările reale ale comiterii și persoana inculpatului - nu este cel specific infracțiunilor justificând astfel achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.1Cod pr.penală și aplicarea unei sancțiuni administrative a amenzii în sumă de 500 lei.
Corespunzător soluțiilor adoptate pe latură penală, instanța de apel a reținut că pentru prejudiciul material în valoare de 73,90 lei, reprezentând contravaloarea materialului lemnos, trebuie angajată răspunderea civilă delictuală a tuturor inculpaților pentru care s-a dispus obligarea în solidar la despăgubiri către partea civilă.
Sub aspectul prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă, atât în fond, cât și în apel, s-a reținut că acesta nu este justificat în cauză, iar pentru cheltuielile judiciare s-a reținut că este fondată în parte numai pentru cheltuielile de transport și cazare, în limita sumei de 200 lei la plata căreia au fost obligați în solidar inculpații.
Hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și partea vătămată, invocându-se critici de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
În recursul promovat de parchet, a fost criticată greșita achitare a celor trei inculpați pentru infracțiunea de tulburare de posesie, în temeiul art.10 lit.d Cod pr.penală și a inculpaților și G, pentru infracțiunile de furt calificat și distrugere, în temeiul art.10 lit.1Cod pr.penală, solicitându-se casarea hotărârilor pe latură penală și în rejudecare, condamnarea inculpaților la pedepse individualizate conform circumstanțelor reale și personale din speță.
În recursul promovat de partea vătămată constituită parte civilă, au fost criticate soluțiile de achitare a inculpaților, apreciate ca nelegale în cauză față de situația de fapt reținută, în baza probatoriului administrat. S-a arătat astfel că instanța de apel nu a motivat aplicarea art.10 lit.1Cod pr.penală, prin prisma criteriilor prev.de art.181alin.2 Cod penal, precum și deficiența de motivare sub aspectul achitării inculpaților pentru infracțiunea de tulburare de posesie,în temeiul art.10 lit.d Cod pr.penală. Recursul a vizat și greșita soluționare a laturii civile a cauzei, sub aspectul respingerii capătului de cerere privind daunele morale în condițiile în care prejudiciul nepatrimonial este circumstanțiat de alterarea stării de sănătate a părții civile în cursul procesului penal și de împiedicarea exercițiului dreptului de proprietate asupra terenului ocupat de inculpați, precum și a pomilor fructiferi și a fructelor acestora, prin săvârșirea infracțiunilor. Totodată, s-a criticat greșita soluționare a petitului privind contravaloarea fructelor pe care arborii tăiați le-ar fi produs în perioada de vegetație, precum și omisiunea de acordare a cheltuielilor judiciare reprezentând contravaloarea asistenței juridice.
Analizând recursurile promovate în cauză, Curtea reține:
Situația de fapt dedusă judecății a fost reținută diferit prin actul de sesizare a instanțelor și de către instanțele de fond și de apel, ca urmare a interpretării diferite a probelor administrate în cauză.
În aceste condiții, recursurile care formează obiectul prezentei cauze vor fi analizate prin prisma motivului de casare prev.de art.3859pct.18 Cod pr.penală, în privința celorlalte motive invocate de recurenta parte vătămată - art.3859pct.9 și 10 Cod pr.penală, urmând să se ia act că, prin soluția solicitată cu ocazia dezbaterilor (casarea cu rejudecare de către instanța de recurs), recurenta a înțeles să renunțe; de altfel, din conținutul considerentelor hotărârilor recurate, astfel cum a fost expus anterior, se constată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel s-au pronunțat asupra tuturor cererilor promovate în procesul penal de către recurentă, acordând relevanță unor probe pe care recurenta le contestă.
Ori, în acest ultim sens, se reține că în conformitate cu prevederile art.63 alin.2 Cod pr.penală, probele nu au valoare prestabilită, iar aprecierea acestora se realizează de către instanța de judecată, care are facultatea că rețină sau să înlăture, motivat, din ansamblul probator, anumite dovezi:
În acest context, se rețin următoarele probe în stabilirea situației de fapt:
- procesul-verbal încheiat la 30 noiembrie 2005 (fila 10 în dosarul de urmărire penală nr.8236/P/2005), atestă că la această dată s-a efectuat o cercetare locală de către o comisie alcătuită din polițiști ai Postului de Poliție și un agent agricol din cadrul Primăriei, constatându-se pe terenul proprietatea părții vătămate existența a două cioate, cu diametrul de 15 cm și respectiv 30 cm, provenind de la doi arbori esență zarzăr, aflate la o distanță de 30 cm. de aliniamentul gardului despărțitor dintre proprietatea părții vătămate și proprietatea inculpatului În același proces-verbal există constarea faptului deplasării gardului despărțitor pe o distanță de 8,65 metri (lungime) și o lățime de circa 30 cm. față de fostul amplasament, în terenul părții vătămate.
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.81 din 29 noiembrie 1995, însoțit de planul de situație al terenului dobândit prin actul cu titlu oneros de către partea vătămată (filele 30/31 dosar de urmărire penală), din care rezultă că proprietatea părții vătămate se învecinează în partea de est cu terenul proprietatea inculpatului G pe o distanță de 134 iar în continuarea proprietății inculpatului G cu proprietatea martorului pe o lungime neprecizată;
- raportul de expertiză tehnică topografică nr.936 din 6 noiembrie 2006 (fila 42, 43), atestă faptul că pe linia de hotar dintre proprietățile părții vătămate și inculpatul G există o porțiune în lungime de 8,65 refăcută din lemn, iar în continuare pe lungimea de 110 gardul este din sârmă și nuiele; de asemenea, la măsurătorile efectuate de expert a rezultat că pe lungimea de 8,65, lățimea terenului părții vătămate este de 8,75, față de 9,00 cât ar fi trebuit să fie conform actului de proprietate, în aceeași porțiune constatându-se existența la distanța de aproximativ 30 cm. față de aliniamentul gardului două cioturi de zarzăr, cu diametrele de 30 cm. respectiv 15 cm.
Față de aceste constatări de fapt, se reține că în luna noiembrie 2005, partea vătămată a fost deposedată de o suprafață de teren de 1,08,prin edificarea unui gard din lemn pentru delimitarea proprietății sale de proprietatea inculpatului G, pe lungime de 8,75 și o lățime de 0,25, precum și că i-au fost distruși doi arbori esență zarzăr, cu deposedarea pentru materialul lemnos rezultat din copacul cu diametrul de 30 cm.
În consecință, existența sub aspect material a infracțiunilor de tulburare de posesie, distrugere și furt, sunt probate în cauză în absența oricărui dubiu, cum de altfel au reținut și instanțele de fond și de apel.
În ceea ce privește însă stabilirea autorului acestor fapte, trebuie analizate, prin coroborare, atât depozițiile martorului ocular, cât și a martorilor, Barata, pentru împrejurări anterioare sau posterioare consumării infracțiunilor, față de aspectele declarate de cei trei inculpați.
Se reține astfel că, martorul relatează atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății privitor la faptul desființării gardului despărțitor vechi și edificării gardului din panouri de lemn, precum și cu privire la tăierea a doi zarzări, din care unul a fost transportat pe proprietatea inculpatului G, martorul indicând ca participanți la tăierea arborilor pe inculpații G și și participanți la edificarea gardului pe toți cei trei inculpați.
Pe de altă parte, declarația martorului Barată (fila 79), care relatează că a observat numai pe inculpatul G care transporta un secționat, martorul apreciind că este zarzăr, deși a observat că le respectiv nu avea coroană, nu poate fi reținută ca elocventă în ansamblul probelor din cauză, cât timp același martor relatează și împrejurarea că gardul despărțitor dintre proprietățile părților era alcătuit din panouri de lemn, aspecte care permit concluzia că faptele relatate de martori sunt posterioare litigiului din speță.
Totodată, se constată că declarațiile inculpaților conțin aspecte contradictorii privitor la participarea acestora, la tăierea arborilor și deplasarea gardului, astfel: inculpatul în declarațiile date la 2 decembrie 2005 și 9 iunie 2006, relatează că la data de 13 noiembrie 2005, la solicitarea tatălui, G, împreună cu fratele său, l-au ajutat pe tată să alinieze panourile de gard în raport de gardul dintre proprietatea lui G și a martorului (filele 20/21); inculpatul la datele de 2 decembrie 2005 și 9 iunie 2006, declară că la 13 noiembrie 2005 împreună cu fratele său, l-au ajutat pe tatăl lor să schimbe panourile de gard, motivând că la preluarea proprietății de către partea vătămată, aceasta a edificat un gard, intrând pe proprietatea lui G; în faza de judecată, inculpații și G revin asupra declarațiilor anterioare, invederând că edificarea gardului s-a realizat numai de către G, iar a ajutat pe tatăl său la repararea gardului despărțitor cu proprietatea lui, în timp ce inculpatul își menține declarațiile anterioare, precizând că în luna noiembrie 2005, l-a ajutat pe tatăl său la edificarea gardului despărțitor față de proprietatea părții vătămate, iar în aceeași zi, toți inculpații au reparat gardul despărțitor față de proprietatea lui.
Verificând împrejurările declarate de inculpați în faza de judecată prin coroborare cu declarația dată de martorul, se constată că martorul nu a relatat nimic despre lucrări de reparație la gardul despărțitor dintre proprietatea sa și proprietatea inculpatului G, ci doar că a observat personal o modificare a gardului despărțitor dintre proprietățile părților, martorul exprimând aprecierea că modificarea s-a făcut pentru a se reveni la vechiul amplasament.
Totodată, se reține depoziția martorului (filele 27/28), care relatează că în data de 19 sau 20 noiembrie 2005, s-a deplasat la locuința inculpatului G pentru un împrumut, iar cu această ocazie i-a observat pe toți trei inculpații care lucrau în curte, desfăcând niște paleți de lemn.
În aceste condiții, se constată că toți cei trei inculpați au procedat la desființarea și schimbarea amplasamentului gardului dintre proprietățile inculpatului G și părții vătămate pe lungimea de 8,75 și lățime de 0,25, edificând pe această lungime un gard din panouri de lemn și, sub aspect material, săvârșind acțiunea indicată în elementul material al infracțiunii de tulburare de posesie prev.de art.220 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective însă, se reține că numai inculpatul Gaa cționat cu vinovăție în forma intenției directe, acesta cunoscând amplasamentul real dintre proprietăți și încălcând dreptul de proprietate al părții vătămate prin mutarea gardului pe un amplasament situat în interiorul proprietății acestei părți, în timp ce inculpații și au acționat din culpă, la solicitarea tatălui lor, care i-a asigurat că amplasamentul nou este cel real întrucât se află în continuarea liniei de hotar dintre proprietatea lui G și proprietatea martorului.
În acest ultim sens, se rețin depozițiile martorilor și, care au indicat că între cele trei proprietăți ( G, ), exista un stâlp din lemn ca element de demarcație, aspecte evidențiate și de schița de situare a imobilului anexă la contractul de vânzare-cumpărare a terenului de către partea vătămată.
În consecință, recursurile promovate în cauză sunt întemeiate sub aspectul greșitei achitări a inculpatului G pentru infracțiunea prev.de art.220 alin.1, 2, 3 Cod penal, urmând ca în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, coroborat cu art.3859pct.18 Cod pr.penală, să fie casate hotărârile și să se procedeze la condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate în cuantum de 1 an închisoare, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, prev.de art.74 lit.a și c Cod penal, rap.la art.76 lit.c Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile art.81-84 Cod penal, întrucât împrejurările ținând de persoana inculpatului (infractor primar, în vârstă de 75 ani), constituie suficiente garanții privind îndeplinirea scopului preventiv-educativ al pedepsei și fără executarea efectivă.
Criticile vizând soluțiile de achitare pentru infracțiunile de furt calificat și distrugere față de inculpații G și, apar ca nefondate, fiind justificată în cauză achitarea în temeiul art.10 lit.1Cod pr.penală, coroborat cu art.181Cod pr.penală, pentru următoarele motive:
Evaluarea pericolului social concret al infracțiunii se realizează în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit și de urmarea produsă, care în speță justifică soluția de achitare; astfel, de reține că inculpații au tăiat doi arbori de esență zarzăr, deposedând pe partea vătămată de materialul lemnos rezultat din tăierea lui cu diametrul de 30 cm și producând,în aceste condiții, un prejudiciu modic în valoare de 73,90 lei despăgubiri.
Ori, în condițiile în care acțiunile de tăiere și deposedare a arborilor aparținând părții vătămate s-au desfășurat pe fondul contestării reciproce a liniei de hotar, se poate reține că pericolul social concret produs nu este acela prevăzut de legiuitor prin incriminarea infracțiunilor de distrugere și furt calificat.
soluțiilor adoptate pe latură penală în prezenta decizie, va fi reformată și latura civilă a cauzei, în sensul reținerii răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în condițiile art.998, 999 Cod civil, rap.la art.14 alin.3 lit.a teza a II-a Cod pr.penală, pentru inculpatul G care va fi obligat la restabilirea situației anterioare, prin amplasarea gardului despărțitor pe amplasamentul inițial, precum și a reținerii răspunderii civile delictuale, în condițiile art.998, 999 și 1001 Cod civil, rap.la art.14 alin.3 lit.b Cod pr.penală, în sarcina inculpaților G și care vor fi obligați în solidar la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea arborilor tăiați.
Sub aspectul criticilor vizând latura civilă a cauzei, astfel cum au fost reținute de recurenta parte civilă, se reține caracterul nefondat pentru următoarele motive:
Prejudiciul moral invocat în cauză a fost motivat de recurentă drept o compensație echivalentă lipsei exercițiului dreptului de proprietate de la data comiterii infracțiunilor, la zi, precum și pentru alterarea stării de sănătate pe parcursul procesului penal, invocându-se jurisprudența CEDO.
Ori, analizând aceste argumente, se constată, pe de o parte, că deciziile invocate se referă exclusiv la protecția civilă a dreptului de proprietate, Curtea Europeană sancționând statul român ca urmare a duratei nejustificate a procedurilor de executare silită, precum și ca urmare a reformării unor hotărâri într-o cale de atac extraordinară (recursul în anulare), lipsind partea din speță de posibilitatea valorificării dreptului real consacrat prin hotărâri judecătorești definitive; pe de altă parte, acțiunea civilă promovată în procesul penal este întemeiată exclusiv pe răspunderea civilă delictuală care creează dreptul persoanei prejudiciate la repararea integrală a pagubelor, după natura infracțiunii și urmările produse.
Astfel, în cazul infracțiunilor de prejudiciu, respectiv infracțiunile a căror urmare socialmente periculoasă este reprezentată de producerea unui prejudiciu în patrimoniul unei persoane, acțiunea civilă vizează exclusiv repararea prejudiciului material, iar compensația echivalentă vătămării produse prin încălcarea dreptului ocrotit de norma penală, respectiv dreptul de proprietate în cazul infracțiunilor deduse judecății, constă în chiar sancțiunea aplicată în procesul penal.
Pentru aceste motive, se reține că prima instanță și instanța de apel au analizat și soluționat corect cererea în daune morale formulate de partea civilă.
În privința prejudiciului material rezultat din esența arborilor tăiați și contravaloarea fructelor pe care le-ar fi obținut partea civilă în perioada de vegetație a acestora, se reține caracterul nefondat al criticilor pentru următoarele argumente:
Nota de evaluare depusă la dosar de partea civilă (fila 54 dosar fond), stabilește drept valoare a masei lemnoase suma de 70 lei, în condițiile în care prejudiciul reținut a fost evaluat la suma de 73,9 lei, pentru care s-a dispus obligarea inculpaților la plata de despăgubiri.
De asemenea, se constată că valoarea fructelor pretinse de partea civilă rezultă dintr-un calcul estimativ, etalon fiind un de esență zarzăr productiv, ceea ce în speță nu s-a probat de către partea civilă, aceasta neadministrând nicio dovadă din care să se poată reține că arborii tăiați produceau fructe și în ce cantitate.
În aceste condiții, instanțele au reținut corect că prejudiciul invocat de partea civilă este un prejudiciu viitor și incert, pentru care nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală a inculpaților.
Sub aspectul criticilor vizând acordarea în parte a cheltuielilor judiciare, se reține de asemenea, caracterul nefondat, astfel: asistența juridică prestată de către fiul părții civile în calitate de magistrat, nu poate fi asimilată asistenței juridice prestată de către avocat, în condițiile Legii nr.303/2004, posibilitatea asistării rudelor de către magistrați a fost instituită tocmai ca un efect al relațiilor și obligațiilor reglementate de Codul familiei, neputând avea semnificația decât a unui drept personal nepatrimonial.
Totodată, se reține că o asemenea cerere ar putea fi admisibilă numai dacă ar avea ca obiect indemnizația pierdută de magistratul care a acordat asistență juridică, aferent zilelor în care nu s-a prezentat la locul de muncă, justificat de probe în acest sens, ceea ce în cauză nu s-a realizat.
Pentru toate aceste considerente, recursurile promovate sunt fondate numai sub aspectul rezolvărilor analizate anterior, urmând ca în conformitate cu prevederile art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, să fie admise, să fie casate în parte hotărârile recurate, cu privire la inculpatul G, sub aspectul laturii penale și civile și privitor la inculpații și, pe latură civilă.
În rejudecare, se va proceda la condamnarea inculpatului G, pentru infracțiunea prev.de art.220 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplic.art.74 lit.a și c, art.76 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art.81 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pe perioada termenului de încercare de 3 ani, conform art.82 Cod penal și va fi atenționat inculpatul asupra revocării beneficiului suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare sau a neexecutării obligațiilor civile, conform art.83 și 84 Cod penal.
Celelalte dispoziții ale deciziei recurate, vizând latura penală a cauzei, vor fi menținute, întrucât nu contravin soluțiilor adoptate prin prezenta decizie.
Pe latură civilă, se va dispune obligarea inculpatului G la restabilirea situației anterioare, prin amplasarea gardului despărțitor pe amplasamentul inițial și vor fi obligați în solidar inculpații G și la plata contravalorii a doi zarzări, în sumă de 73,90 lei despăgubiri.
În privința cheltuielilor judiciare solicitate de recurenta parte civilă se va da eficiență dispozițiilor art.193 alin.1, rap.la art.192 pct.1 lit.c Cod pr.penală și se va dispune obligarea fiecăruia dintre inculpații G și la plata a câte 1.372,75 lei cheltuieli judiciare în fond, apel și recurs către partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de partea vătămată, împotriva sentinței penale nr.247 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești și a deciziei penale nr.43 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, ambele în dosarul nr-, privind pe intimații inculpați G, și.
Casează în parte hotărârile recurate cu privire la inculpatul G, sub aspectul laturii penale și civile și față de inculpatul și pe latură civilă.
În baza art.220 al.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.74 lit.a și c, 76 lit.c Cod penal, condamnă pe inculpatul G la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare, de 3 ani și atenționează inculpatul asupra dispoz.art.83, 84 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții pe latură penală ale deciziei recurate.
Obligă, în solidar, pe inculpații G și la plata a 73,90 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea a 2 zarzări tăiați.
Obligă pe inculpatul G la restabilirea situației anterioare prin amplasarea gardului pe amplasamentul inițial.
Obligă pe fiecare dintre inculpații G și la plata a câte 1372,75 lei fiecare către partea civilă, reprezentând cheltuieli judiciare în fond, apel și recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 3 iunie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
PS/25.06.2008
3 iunie 2008
- Administrația Finanțelor Publice P județul Paî ncasa de la inc. G suma de 300 lei amendă administrativă, iar de la inc. suma de 500 lei amendă administrativă, iar de la inc. și G, în solidar suma de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Onița DumitruJudecători:Onița Dumitru, Mihai Marin, Mirela Ciurezu
