Furtul (art.208 cod penal). Decizia 422/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 422
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 184 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul recurent, reprezentat de avocat, lipsă părțile civile intimate.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului, avocat arată că renunță la mandatul de reprezentare al inculpatului, deoarece nu i s-a achitat onorariul și nici nu a mai fost contactat de inculpat sau familia acestuia.
Dosarul a fost apelat la ora 9,40, instanța desemnează apărător din oficiu pentru inculpat, cauza urmând a fi reapelată la finalul listei de recursuri.
Cauza a fost reapelată la ora 11,30, și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.e p Cod Penal, iar în subsidiar, internarea acestuia într-o unitate medicală.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de inculpat, rejudecarea cauzei și înlăturarea interdicției dreptului de a alege.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 53 din 02.04.2008, pronunțată în dosar -, Judecătoria Oravița în baza art. 208 alin 1, 209 alin 1, lit. i, Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal și a art. 74,76 Cod penal, inculpatul A a fost condamnat la șase pedepse de câte10(zece) luni închisoare privativă de libertate, pentru comiterea a șase infracțiuni de furt comise în perioada noiembrie 2005 - februarie 2007.
În baza art. 33, 34 Cod penal pedepsele au fost contopite inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 10(zece) luni închisoare.
În baza disp. art. 83 Cod penal s- revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală 173/23.06.2006, a Judecătoriei Oravița și dispus executarea în întregime a acestei pedepse, cumulând-o cu pedeapsa aplicată de 10 luni închisoare, iar inculpatul a va executa pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni, închisoare privativă de libertate.
În baza art. 71 Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a,b Cod penal.
În baza art.14 și 346.C.P.P. raportat la art. 998 și urm. Cod civil, a obligat inculpatul a la plata sumei de 3.908,39 lei, cu titlu de despăgubiri civile, prejudiciu nerecuperat, către partea civilă.
În baza art.14 și 346.C.P.P. raportat la art. 998 și urm. Cod civil, a obligat inculpatul a la plata sumei de 850 lei, cu titlu de despăgubiri civile, prejudiciu nerecuperat, către partea civilă SC. S.
În baza art.14 și 346.C.P.P. raportat la art. 998 și urm. Cod civil, a obligat inculpatul a la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de despăgubiri civile, prejudiciu nerecuperat, către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În cursul lunii noiembrie 2005, inculpatul A, s-a hotărât să-i facă o vizită numitului, din localitatea S la care a mai lucrat cu ziua, dar văzând că poarta este închisă, a realizat că acesta nu este acasă, astfel că a escaladat zidul din partea a porții de acces și întrucât cunoștea interiorul imobilului s-a deplasat la camera în care locuiește și dintr-o din plastic aflată sub fața de masă a sustras o sumă de bani, după care a părăsit imobilul; ulterior când a numărat bani, inculpatul a constatat că a sustras suma de 400 lei, în mai rămânând o parte, întrucât nu a sustras întreaga suma care se afla acolo.
După comiterea furtului inculpatul a s-a deplasat cu banii asupra sa în municipiul Reșița la prietena sa cu care a cheltuit toți banii, fără a-i spune acesteia de unde are suma de bani.
Partea vătămată, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 400 lei.
Pe la sfârșitul lunii ianuarie începutul lunii februarie 2006, pe timp de noapte, inculpatul a, s-a hotărât să se deplaseze din nou la locuința părții vătămate, unde a escaladat același zid,a intrat în curtea locuinței, s-a deplasat la ușa de acces în locuința, care era încuiată, fapt pentru care cu o bucată de lemn găsită în curte a spart geamul de la una din ușile de acces, iar prin orificiul creat a intrat în coridor de unde de pe treptele imobilului a luat o oală cu cârnați în untură, o oală cu carne de în untură, o alta cu ouă și altele cu alte alimente, după care a părăsit imobilul prin același loc pe unde a și intrat.
După sustragerea bunurilor, inculpatul s-a deplasat în municipiul Reșița la prietena sa cu care a consumat toate produsele sustrase fără a-i spune acesteia de unde le are.
Partea vătămată, s- constituit parte civilă în proces cu suma de 450 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, dar și a ambalajelor.
În vara anului 2006, inculpatul nu a putut preciza data, pe timp de noapte, s-a deplasat la Magazinul Mixt al din localitatea S-, unde după ce a escaladat un zid de la grădina a intrat în curtea imobilului în care funcționează magazinul, a ajuns la ușa de acces, pe care a deschis-o, fără ca aceasta să fie încuiată, a forțat grilajul metalic și a intrat în hol. Din hol a mers în camera din stânga magazinului unde știa că se aflau produse alimentare și de pe raft a luat mai mult cutii cu pateu, băuturi alcoolice, sucuri și alte produse pe care și le mai amintește, după care a intrat în camera din dreapta magazinului, unde se aflau produsele nealimentare de unde a luat o tigaie cu transparent, un set de cuțite. Toate produsele sustrase le-a pus în pungi de plastic luate din magazin și a părăsit incinta magazinului prin același loc prin care a și intrat luând cu el toate bunurile sustrase.
După aproximativ două - trei săptămâni s-a hotărât să intre din nou în același magazin, dar de aceasta dată a găsit grilajul sudat fapt pentru care de la fereastra de lângă ușă a desfăcut un de geam, a deschis fereastra și a intrat în coridorul magazinului prin grilajul metalic. S-a deplasat în camera din stânga unde știa că se afla produsele alimentare de unde a luat ouă, conserve, dulciuri, suc, sufertașe, după care a plecat din magazin în același mod în care a intrat.
În luna decembrie 2006, inculpatul a, s-a deplasat din nou la magazinul mixt din localitatea S, și prin același procedeu, după ce a escaladat zidul de la grădină, a intrat în curtea imobilului, s-a deplasat la fereastra de lângă ușa de acces în magazin, a dislocat o bucată de geam, a deschis fereastra și a pătruns în interior prin grilajul metalic. Din magazin a sustras țigări, suc, vin, dulciuri, conserve din și alte produse pe care le-a scos pe rând din magazin, după care la ieșirea sa din magazin le-a pus într-un sac din rafie și a părăsit curtea imobilului prin același loc prin care a intrat.
Cu toate bunurile sustrase din magazin, inculpatul după comiterea fiecărui furt se deplasa în municipiul Reșița la prietena sa pe nume, unde le consumau împreună.
Din țigările sustrase, o parte, inculpatul le-a vândut numiților și. Atât acestora cât și prietenei sale, le-a spus că toate bunurile le-a cumpărat din municipiul
Din totalul bunurilor sustrase de la, s-a reușit recuperarea unui cuțit, un suport din lemn pentru cuțite și o tigaie cu din plastic transparent, bunuri ce nu au mai putut fi valorificate în magazin.
Prin cele trei fapte comise la Magazinul Mixt din localitatea S, inculpatul a creat un prejudiciu în valoare totală de 3908 lei, sumă cu care societatea s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În a doua Jal unii februarie 2007, pe timp de noapte, inculpatul a, s-a deplasat la locuința vecinei sale pe nume, a intrat în grădina casei de aici prin poarta care nu era încuiată a traversat magazia intrând în curte. Întrucât ușile erau încuiate a intrat în hol și de aici în prima cameră a locuinței de unde de pe un raft al dulapului a sustras suma de 1500 lei, dintr-o sumă mult mai mare. Inculpatul cunoștea locul unde partea vătămată ține banii, întrucât în cursul lunii noiembrie sau decembrie 2006 i-a solicitat acesteia să-i schimbe o sumă de bani.
Cu banii sustrași asupra sa numitul a, s-a deplasat în municipiul Reșița la prietena sa, cu care a consumat toți banii, fără să-i spună de unde are el atâția bani.
Partea vătămată, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1500 lei.
Cu ocazia cercetărilor efectuate, inculpatul a, a recunoscut faptele săvârșite, explicând cu lux de amănunte modul de săvârșire a acestora, iar cu ocazia efectuării reconstituirii acesta a arătat și modul de săvârșire.
Probele administrate în cauză, au format pe deplin convingerea instanței că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, pentru care l- condamnat, încadrarea juridică dată acestora prin rechizitoriu fiind corectă.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de disp.art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, cu aplicarea disp.art.74, 76 cod penal, având în vedere poziția sinceră a inculpatului de recunoaștere și regret a faptelor, discernământul diminuat al acestuia, criterii prin prisma cărora s-a avut în vedere o pedeapsă cu închisoare coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul a, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; în motivarea apelului s-a susținut că instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice a inculpatului pentru a se stabili dacă acesta a avut discernământ în momentul comiterii infracțiunilor, iar expertiza s-a realizat cu încălcarea art.117 al.2 Cod procedură penală, fără ca inculpatul să fie internat într-o clinică de specialitate, în acest sens în apel s-a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice cu respectarea dispozițiilor procedurale legale.
Prin decizia penală nr. 184/A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul C în dosar nr.- s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice de către Institutul de Medicină Legală Minovici, prin internarea inculpatului și examinarea sa de către comisia de specialitate, iar concluzia a fost aceeași cu cea stabilită prin expertiza finalizată de către Serviciul de Medicină Legală C-S: inculpatul ia a avut discernământul diminuat la momentul săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa.
Instanța de apel, față de actele și probele dosarului a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este legală și temeinică și reflectă periculozitatea concretă a inculpatului raportat la pericolul faptei, modalitatea de săvârșire și ținându-se cont și de perseverența sa în ceea ce privește săvârșirea de infracțiuni, el aflându-se în stare de recidivă post condamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod penal.
Deși prin apărătorii aleși inculpatul a solicitat achitarea sa susținându-se că s-ar afla în stare de iresponsabilitate, și nu ar fi avut reprezentarea actelor săvârșite acest fapt nu este dovedit de concluziile raportului de expertiză medico legală psihiatrică efectuată atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel. De altfel, atunci când i se ia declarație inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor, deci dă dovadă că înțelege ce a făcut, și mai mult este de acord să acopere prejudiciile nerecuperate.
Față de probele și actele dosarului hotărârea Judecătoriei Caransebeș s-a apreciat ca fiind legală și temeinică, în cauză neexistând o cauză de înlăturare a răspunderii penale astfel, cum sunt expres și limitativ prevăzute de lege în disp. art. 10 Cod procedură penală.
Împotriva deciziei penale nr.184/A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul C în dosar nr.- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării, în principal, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. e p Cod Penal, iar în subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul aplicării măsurii de siguranță a internării medicale prev. de art. 114.Cod Penal
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată în privința modalității de aplicare a pedepsei principale și a modului de soluționare a laturii civile, fiind în schimb netemeinică în privința pedepselor accesorii aplicate.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, depozițiile inculpatului, ale martorilor, planșe foto care se coroborează cu plângerea părților vătămate din care reiese că inculpatul recurent a comis un număr de 6 fapte de sustragere a unor bunuri, fapte comise în noiembrie 2005, februarie 2006, două fapte în vara anului 2006, una în decembrie 2006 și alta în februarie 2007. din actele administrate reiese că inculpatul a intrat în locuința părților vătămate, intra în interiorul acestora de unde fura diverse bunuri, pe care le găsea în locuințe, iar după comiterea activităților ilicite, inculpatul se deplasa la Reșița, la prietena sa, unde consumau produsele alimentare sustrase. Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, iar cu ocazia reconstituirii a precizat în mod amănunțit modalitatea în care a acționat.
Raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptei comise de inculpat, respectiv șase infracțiuni de furt calificat în varianta reglementată de art.208 al.1, 209 lit.g, i pen. forma de vinovăție fiind intenția directă în sensul reprezentării că bunurile sustrase, aparțin altuia, bunuri pe care și le însușește fără consimțământul proprietarului, dorind să comită fapta știind că astfel îl pune pe proprietarul bunurilor în imposibilitatea de a-și exercita drepturile asupra acelor bunuri, cauzându-le astfel o pagubă
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Analizând și fișa de cazier judiciar a inculpatului recurent din care se desprinde multitudinea faptelor comise de acesta ceea ce denotă perseverența infracțională și aplecarea acestuia spre o conduită neconformă cu apărarea valorilor sociale și în disprețul acestora, pedeapsa aplicată în condițiile art.72 pen este bine dozată și individualizată în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art.52 pen. Ca măsură de constrângere și mijloc de reeducarea pedeapsa aplicată de prima instanța și confirmată de instanța de apel este just stabilită față de modul de săvârșire al faptei, personalitatea inculpatului și întreaga modalitate de organizare a activității ilicite recunoscute de altfel de acesta.
Atitudinea sinceră a inculpatului este lipsită de consecințe juridice câtă vreme probele administrate au dovedit pe deplin participarea acestuia la comiterea faptelor, de altfel din analiza antecedentelor penale ale inculpatului, reiese că acesta avea preocupări în săvârșirea infracțiunii de furt, fiind condamnat anterior pentru același gen de fapte, ceea ce denotă perseverența infracțională.
Decizia penală atacată este netemeinică în schimb în privința modalității de aplicare a pedepsei accesorii. Analizând dispozițiile instanțelor de fond în ce privește pedeapsa accesorie, se constată că inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c pe Cod Penal durata executării pedepsei principale. În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, au statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii.
Față de cele de mai sus, soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești în cele două grade de jurisdicție, fond și apel, fiind legale și temeinice, în temeiul art. 38515pct. 2 lit.d p Cod Penal se va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 184 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-
Se va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 53 din 02.04.2008 a Judecătoriei Oravița, și rejudecând, se va dispune înlăturarea interdicției exercitării dreptului de a alege, prev. de art. 64 lit. a
Cod PenalSe vor menține în rest dispozițiile hotărârilor penale atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 184 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 53 din 02.04.2008 a Judecătoriei Oravița, și rejudecând:
Înlătură interdicția exercitării dreptului de a alege, prev. de art. 64 lit. a
Cod PenalMenține în rest dispozițiile hotărârilor penale atacate.
În temeiul art. 192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.AN/29.04.09
Tehnored AJ/2 ex/6.05.09
Prima instanță: Judec.O -
Apel: Trib. CS-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
