Furtul (art.208 cod penal). Decizia 449/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 449/
Ședința publică din 04 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat., județul V, în prezent fiind arestat într-o altă cauză în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva deciziei penale numărul 73/A din data de 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației de substituire de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune de apărătorul recurentului inculpat împuternicirea avocațială.
S-a încuviințat apărătorului recurentului inculpat să ia legătura cu acesta, potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, întrucât este arestat.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fond achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere recursului ca nefondat, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Din probele administrate în cauză, parțial și recunoscute de inculpat, rezultă vinovăția acestuia. Nu s-a solicitat azi redozarea pedepsei, care de altfel este aplicată la limita.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că este nevinovat. În ziua în care a spus că i s-au furat 13.000.000 de lei, a fost cu soacra sa la prășit. Arată că pedeapsa este foarte mare, iar el este bolnav. În prezent este arestat într-o altă cauză pentru infracțiunea de omor, dosar ce are termen la 10 septembrie 2008, în primă instanță.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.43 din 29 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Bălcești, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 6 octombrie 1954, în comuna, județul V, cu același domiciliu, studii 3 clase, fără ocupație, recidivist, -, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal (faptă comisă la 29 ianuarie 2006).
În baza art.192 alin.2 cu aplicarea art.37 lit.a penal, același inculpat fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru fapta comisă la 29 ianuarie 200.
În baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a penal, inculpatul fost condamnat la 3 ani închisoare pentru fapta săvârșită la 02.04.2006.
În baza art.192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, fost condamnat același inculpat la un an închisoare, pentru fapta săvârșită la 02.04.2006.
În baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, a mai fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, pentru fapta din 12.07.2006.
În baza art.33 lit.c și 34 lit.b Cod penal, s- dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condițiile art. 57 și 71 din Codul penal, interzicându-i-se drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și din același cod.
În conformitate cu dispozițiile art.83 Cod penal, s- dispus revocarea suspendării condiționate executării pedepsei închisorii de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.300/17.04.2002 a Judecătoriei Drăgășani, urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenție, în cumul aritmetic, ambele pedepse.
În baza art.113 Cod penal, inculpatul fost obligat la tratament medical până la însănătoșire în unitatea sanitară arondată locului de deținere.
În baza art.14 și 346 Cod pr.penală, rap. la art.998- 999 Cod civil, inculpatul fost obligat să restituie părții civile, din comuna, satul, județul V, suma de 400 lei sustrasă, iar părții civile, din aceeași localitate, suma de 1.300 lei.
S- luat act că partea civilă, din aceeași localitate, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 Cod pr.penală, inculpatul fost obligat să plătească la 400 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru pronunța această sentință, în raport de probatoriul administrat în cauză, judecătoria statuat că inculpatul-recidivist se face vinovat de săvârșirea, în concurs real, infracțiunilor de furt calificat în dauna avutului privat și violare de domiciliu, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În fapt, în esență, s- reținut că în noaptea de 29 ianuarie 2006, după ce consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul în domiciliul părții vătămate, inculpatul revenit la domiciliul acesteia și, dislocând un geam de la magazie, pătruns în interior, de unde sustras dintr-un cantitatea de circa 30 litri de vin, iar dintr-un, inculpatul sustras două găini.
În după - amiaza zilei de 22 aprilie 2006, cunoscând că partea vătămată plecat să facă cumpărături, a intrat în gospodăria acesteia, însă la explicațiile cerute de un vecin ieșit imediat.
Inculpatul s-a reîntors după câteva minute, pătruns în locuință cu ajutorul cheilor lăsate de partea vătămată sub un preș și i- sustras acesteia suma de 400 lei.
În ziua de 12 iulie 2006, profitând că partea vătămată se afla împreună cu soția la muncă în câmp, inculpatul escaladat fereastra de la bucătărie și i- sustras acestuia suma de 1300 lei.
Apărarea inculpatului care a negat comiterea faptelor, fost respinsă de instanța de fond, cu motivarea că martorii audiați în cauză au relevat o serie de date, împrejurări care au permis stabilirea fără dubiu participării inculpatului la săvârșirea infracțiunilor.
Concordanța dintre urmele găsite la locul faptei și cele lăsate de încălțămintea acestuia, încercarea de înstrăina o parte din bunurile sustrase, recunoașterea făcută față de o parte dintre martori, starea de ebrietate în care se afla posterior sustragerii de alcool ori achiziționarea de produse alimentare în cantitate mare după sustragerea sumelor de bani, cu toate că nu dispunea de mijloace financiare sau materiale, sunt probe certe care infirmă apărarea acestuia.
La stabilirea cuantumului pedepsei și modalității de executare, instanța de fond avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, mijloacele și circumstanțele săvârșirii acestora, unele chiar agravante în cursul nopții, prin efracție, escaladare sau folosire de chei potrivite, dimensiunile modice ale prejudiciului material cauzat și pasivitatea manifestată în repararea lui, vârsta inculpatului, gradul limitat de instruire, situația civilă, viciul alcoolului de care suferă și tulburările psihice induse de acest consum, starea de recidivă postcondamnatorie și atitudinea nesinceră procesuală adoptată.
Întrucât, prin sentința penală nr.300 din 17 aprilie 2002, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, inculpatul fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, în condițiile art. 81 și 82 din Codul penal, iar cele 5 infracțiuni de care fost acuzat în prezenta cauză au fost comise în perioada termenului de încercare suspendării condiționate, prima instanță, în conformitate cu art. 83 Cod penal, dispus revocarea obligatorie a beneficiului acordat.
Pedeapsa rezultantă și pedeapsa anterioară au fost cumulate, dispunându-se ca acesta să execute în total o pedeapsă de 5 ani închisoare, în condițiile art.57 și 71 din Codul penal.
De asemenea, stabilindu-se că inculpatul fost diagnosticat cu tulburare organică de personalitate și comportament, afecțiuni psihice de natură a-i diminua discernământul, capacitatea intelectuală și volitivă, instanța a apreciat că se impune, ca măsură de siguranță, obligarea corelativă acestuia la tratament medical până la însănătoșire, într- unitate sanitară arondată locului de detenție.
Potrivit principiului disponibilității, s- arătat că partea vătămată renunțat la repararea prejudiciului anterior pretins.
Prin prisma dispozițiilor art.998 și 999 Cod civil, inculpatul fost obligat să restituie părților civile și sumele de bani în posesia cărora a intrat fără drept.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, inculpatul declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, pe de o parte, că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor de care a fost acuzat iar, pe de altă parte, că pedeapsa ce i- fost aplicată este prea aspră.
Apelantul solicitat, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare iar, în subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.73/A din 23 aprilie 2008, espins ca nefondat apelul declarat de inculpat, pe care l-a obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul pentru apărarea din oficiu în cuantum de 100 lei, ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați
Pentru a decide astfel, tribunalul, examinând motivele de apel invocate și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că apelul declarat de inculpat este nefondat, prima instanță stabilind în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, vinovăție dovedită cu depozițiile martorilor -, - -, audiați în cauză, procesul-verbal de confruntare, declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, planșele fotografice judiciare.
Totodată, tribunalul a considerat că și individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului recidivist, s- făcut de către prima instanță, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.52 și 72 din Codul penal, precum și ținându-se seama de datele ce caracterizează persoana infractorului, atitudinea nesinceră procesuală adoptată în cursul procesului.
Ca atare, tribunalul a respins apelul ca nefondat, menținând hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică.
Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și neteminicie, susținând, în esență,în principal, că este nevinovat, iar în subsidiar, solicitând redozarea pedepsei, având în vedere faptul că este bolnav.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, potrivit prevederilor art.385/9 alin.ultim Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, neexistând, totodată, vreun alt motiv care să impună reformarea hotărârilor.
In acest sens, se constată de către curte că nu poate fi primită susținerea inculpatului că nu este vinovat, întrucât din ansamblul probator administrat în cauză, așa cum rezultă atât din motivarea instanței de fond cât și din motivarea instanței de apel, vinovăția inculpatului este evidentă, luându-se în considerare, în esență, recunoașterea făcută de către acesta în mod parțial față de anumiți martori, înstrăinarea sau încercarea de înstrăinare a unei părți din bunurile sustrase, achiziționarea de produse alimentare în cantități mari, după sustragerea sumelor de bani, cu toate că nu dispunea de mijloacele financiare, concordanța dintre urmele lăsate la locul faptei și cele lăsate de încălțămintea acestuia, și altele.
In acest sens, pot fi edificatoare declarația dată la urmărire penală de către martorul (15 dosar urmărire penală), care confirmă faptul că a fost de față când a constatat că urmele lăsate de cizmele de ale inculpatului pe zăpadă se potriveau perfect cu cele constatate la locul faptei - furtul în dauna părții vătămate -, la care se poate adăuga și declarația martorului (35 dosar urmărire penală) care susține că împreună cu, nepotul părții vătămate, l-au găsit pe inculpat, care a recunoscut că a luat suma de bani de la domiciliul părții vătămate, povestindu-i amănunțit modul cum procedase, sau declarația martorei (75 dosar urmărire penală) în care menționează că a observat o persoană care ieșea din curtea casei părții vătămate, pe care a identificat-o, ulterior, după înălțime și îmbrăcăminte, ca fiind inculpatul.
La aceste declarații se pot adăuga declarațiile date de martori în faza judecății, ce confirmă săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului, așa cum rezultă, printre altele și din declarațiile martorilor (45 dosar instanță fond), în fața căruia inculpatul a recunoscut că a luat suma de bani din domiciliul părții vătămate, (51 dosar instanță de fond) care confirmă învinuirea inculpatului că a pătruns în locuința părții vătămate, precum și declarațiile altor martori, ce se coroborează cu declarațiile date în faza de urmărire penală precum și cu celelalte probe administrate în ambele faze ale procesului.
Ca atare, susținerea inculpatului că nu este vinovat, așa cum solicită prin critica adresată instanței de recurs, nu poate fi primită.
In ceea ce privește cealaltă critică subsidiară vizând reducerea pedepsei, întrucât este bolnav, nici aceasta nu poate să fie reținută, avându-se în vedere, pe de o parte, faptul că inculpatul este recidivist, a avut în genere o poziție nesinceră, mai mult, el fiind arestat în prezent într-o altă cauză, toate aceste situații sau împrejurări dovedind perseverența sa infracțională, ceea ce a atras desigur condamnarea sa la pedeapsa închisorii cu privire de libertate, precum și revocarea suspendării condiționate de care a beneficiat pentru o pedeapsă anterioară, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză pentru multitudinea de fapte săvârșite fiind o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptei, dar orientată și în considerarea persoanei inculpatului, având în vedere valoarea modică a prejudiciilor cauzate părților civile, precum și starea sa de sănătate psihică care i-a diminuat discernământul, acesta fiind obligat la tratament medical până la însănătoșire.
Așa fiind, în mod corect a fost aplicate atât de către instanța de fond cât și de către instanța de apel criteriile generale vizând individualizarea pedepsei, potrivit art.72 Cod penal și, ca atare, și sub acest aspect al netemeiniciei hotărârii atacate, critica, de asemenea, nu poate fi reținută.
In consecință, față de cele ce preced, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondat recursul, iar în baza art.1189 și 192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 6 octombrie 1954, în comuna, județul V, cu același domiciliu, studii 3 clase, fără ocupație, recidivist, -, în prezent deținut în Penitenciarul d Maximă Siguranță Colibași, împotriva deciziei penale nr. 73/A din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.3
Ud.fond
Jud.apel
9 septembrie 2008
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
