Furtul (art.208 cod penal). Decizia 463/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 463/
Ședința publică din 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpatul și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 287 din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal lipsește inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat, cu delegație de substituire a avocatului ales, lipsind și partea vătămată recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și reținându-se circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, respectiv atitudinea sinceră a inculpatului, pericolul social redus al faptei, recuperarea prejudiciului aproape în totalitate, să se dispună reducerea pedepsei aplicate acestuia, care este prea mare, și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, acesta este recidivist în condițiile art. 37 lit. a Cod Penal, soluția pronunțată în apel este legală și temeinică, neputându-se reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, iar pedeapsa aplicată este apropiată de limita minimă prevăzută de lege. Față de recursul părții civile, pune concluzii de respingere ca nefondat a acestuia, instanța soluționând corect latura civilă a cauzei și dând faptei inculpatului o încadrare juridică corectă.
Avocat lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de partea civilă.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 396/26.11.2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la 30.06.1978 în, nr. 75, județul I, cetățenia română, cioban, studii 6 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna Scheia, sat, nr. 75, județ I, CNP--, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, 209, al. 1 lit. g Cod penal, furt calificat, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală 810 din 15.11.2005 a Judecătoriei Lugoj (dosar.2960/2005) și prin decizia penală 38 din 23.01.2006 a Tribunalului Timiș, și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul executând 6 ani și 6 luni închisoare.
A fost aplicată aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a - b Cod penal, în condițiile și pe durata stabilită prin art. 71 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. și ped. de art. 221 Cod penal, la 6 luni închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare și s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani 6 luni.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Au fost obligați inculpații în solidar la 1000 lei despăgubiri civile către partea civilă, reprezentând c/v a 4 ovine și respinge celelalte despăgubiri solicitate.
A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu și pe inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul lunii decembrie 2006, inculpatul s-a deplasat la ferma părții vătămate din localitatea, comuna și a luat din turma părții vătămate un număr de 67 de oi pe care le-a dus peste deal, la coinculpatul, care i-a plătit suma de 25 milioane ROL.
Inculpatul, în declarația dată, a susținut că a avut o înțelegere cu coinculpatul și acesta l-ar fi trimis să sustragă oi de la partea vătămată.
La rândul său, coinculpatul nu a recunoscut aspectele de mai sus, dar a recunoscut faptul că a cumpărat oile, că a aflat că sunt furate, dar a tăinuit acest fapt chiar și atunci când organele de poliție le-au căutat la ferma sa, negând că ar avea oi aduse de inculpatul.
Faptul că oile părții vătămate au fost luate din turma acesteia de către inculpatul, a fost observat de martorul, iar privitor la fapta săvârșită de către coinculpatul, aceasta reiese din declarațiile aceluiași martor, dar și din declarația coinculpatului.
De altfel, în urma verificărilor efectuate, la ferma coinculpatului au fost identificate 52 de oi aparținând părții vătămate, care, de altfel, i-au și fost restituite acesteia, cu proces verbal, iar diferența de 5 oi (3 oi și 2 ), până la 67 oi sustrase, din declarația martorului, reiese că acestea au fost sacrificate de către coinculpat.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei, însă ulterior a revenit și a solicitat 10.000 lei de la cei doi inculpați și încă 10.000 lei de la coinculpatul.
Inculpatul s-a sustras de la judecată.
Fapta săvârșită de către inculpatul constituie infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pentru care prima instanță i-a aplicat o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului care posedă antecedente penale, recunoaște fapta, dar nu înțelege să se prezinte în fața instanței.
În baza art. 83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 810/15.11.2005 a Judecătoriei Lugoj și prin decizia penală nr. 38/23.01.2006 a Tribunalului Timiș și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute 6 ani și 6 luni închisoare.
inculpat i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-b Cod penal, în condițiile și pe durata stabilită de art. 71 Cod penal.
Fapta săvârșită de către inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. și ped. de art. 221 Cod penal, pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului, care oscilează în declarații, însă nu ezită să se folosească de mijloace empirice pentru crotalierea ovinelor în cauză.
Prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei și în temeiul art. 81, 82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare și a stabilit un termen de încercare de 2 ani 6 luni, prima instanță atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în faza de cercetare penală cu suma de 10.000 lei de la inculpați, și cu încă 10.000 lei de la inculpatul, iar în faza de judecată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei de la inculpați reprezentând c/valoarea ovinelor nerestituite de către inculpați, respectiv 7 și 15 oi.
Din actele administrate în cauză, a reieșit cu certitudine că inculpatul i-a sustras părții vătămate un număr de 67 oi, iar prin dovada depusă la dosar ( 47 dosar cercetare penală), i s-au restituit un număr de 64 capete ovine, motiv pentru care prima instanță a obligat inculpații, în solidar, la plata unei despăgubiri civile către partea vătămată, de 10.000 lei, pentru ovinele nerestituite și a respins celelalte pretenții ale părții vătămate, de 5.000 lei, ca neîntemeiate.
A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorar avocat din oficiu, iar pe inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul și partea civilă, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelul inculpatului nu a fost motivat în scris și deși a fost citat de la toate adresele indicate atât ca domiciliu, domiciliu procesual ales, precum și de la reședință, nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat cereri și nu a depus probe în apărarea sa.
Inculpatul a avut angajați succesiv în apel doi apărători aleși, și, dar a renunțat la serviciile acestora.
În motivele de apel depuse la dosar, partea civilă a solicitat admiterea apelului, apreciind că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul condamnării inculpatului pentru infracțiunea de tăinuire, în contextul în care acest inculpat a fost complice la săvârșirea infracțiunii de furt și autor moral al faptei. Sub acest aspect, s-a solicitat admiterea apelului în sensul condamnării inculpatului pentru complicitate la infracțiunea de furt.
La termenul dejudecată din 22.10.2008 au fost audiați martorii propuși de partea vătămată și.
Prin decizia penală nr. 287/A din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul și partea civilă apelantă împotriva sentinței penale nr. 396/26.11.2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-.
Partea civilă apelantă a fost obligată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel, inculpatul apelant a fost obligat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel și s-a dispus plata din fondul MJ a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, către Baroul Timiș. S-a dispus plata din fondul MJ a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, către Baroul Timiș, privind pe inculpatul-intimat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților, iar la individualizarea pedepselor aplicate a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72.
Cod PenalDin declarațiile martorilor audiați în fața tribunalului, nu a rezultat o altă stare de fapt decât cea reținută de prima instanță. Aceștia nu au asistat personal la nici o înțelegere între cei doi inculpați privind furtul oilor și transportarea acestora la inculpatul, ci din sat au auzit că au fost găsite oi care au provenit din ferma lui, și se vorbea că inculpatul s-ar fi dus la ciobanii lui și s-ar fi înțeles cu aceștia să schimbe niște berbecuți, care erau de rasă, aduși din H (martorul ). Martorul a susținut că de la fratele mai mic al inculpatului știe că oile s-au furat noaptea și au fost direct la inculpatul.
În cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul s-ar fi înțeles, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, cu inculpatul că va tăinui bunurile provenite din infracțiunea de furt sau îl va favoriza în vreun mod pe acesta, astfel că nu poate fi reținută complicitatea inculpatului intimat la săvârșirea furtului.
Din toate probele rezultă că doar inculpatul a comis furtul oilor, astfel că nu este dovedită nici calitatea de coautor a inculpatului.
Chiar dacă oile ar fi fost direct la inculpatul, aceasta fapt nu face singur dovada unei înțelegeri anterioare între cei doi inculpați, fiind firesc ca inculpatul să încerce vânzarea oilor unor persoane care se ocupă de creșterea oilor și care au posibilitatea de a achita prețul și îl cunoștea bine, deoarece a lucrat la el anterior, iar fratele inculpatului a lucrat la fratele inculpatului, care se ocupa cu creșterea oilor.
Inculpatul a recunoscut că a aflat că oile sunt furate, le-a cumpărat și i-a convenit prețul, dar a tăinuit faptul că acestea i-au fost aduse de către inculpatul, chiar și atunci când a fost căutat de organele de poliție.
Inculpatul s-a sustras cercetării judecătorești, nefiind prezent în instanță nu a fost posibilă confruntarea celor doi inculpați, astfel că doar din probele administrate rezultă că faptei inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208, 209.Cod Penal, respectiv latura obiectivă, situație în care, atât încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, cât și cea reținută de prima instanță, este corectă și legală.
Cu privire la modul de soluționare al laturii civile al cauzei, s-a constatat că prima instanță a reținut că au fost furate un număr de 67 oi, din care au fost restituite părții vătămate 64 bucăți, aspect necontestat de aceasta prin motivele de apel, deși declarațiile martorilor sunt contradictorii sub acest aspect, astfel că cea mai mare parte a prejudiciului a fost recuperat în natură.
Pentru cele trei ovine nerestituite, prima instanță a acordat despăgubiri civile în sumă de 10000 lei, obligând inculpații, în solidar, la plata acestei sume, sumă îndestulătoare pentru recuperarea prejudiciului, astfel că și acțiunea civilă a fost corect și legal soluționată.
Împotriva deciziei Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpatul și partea vătămată.
Inculpatul nu a motivat recursul în scris, dar a fost susținut de apărătorul ales care a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere pericolul social redus al faptei și că prejudiciul a fost recuperat.
Partea vătămată a criticat decizia și sub aspectul încadrării juridice dată faptei săvârșite de către inculpatul, întrucât între cei doi inculpați a existat o înțelegere anterioară, astfel că fapta acestuia trebuia încadrată în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de furt.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform prev. art. 38515,al. 21.C.P.P. se constată că decizia recurată și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare.
Starea de fapt și vinovăția inculpaților și au fost stabilite în mod corect pe baza probelor administrate în cauză.
Astfel, inculpatul a recunoscut că a sustras de la partea vătămată un nr. de 67 oi, și a susținut că a avut o înțelegere cu inculpatul.
Declarația acestui inculpat privind existența unei înțelegeri cu inculpatul, nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cursul urmăririi penale sau a cercetării judecătorești, mai ales că inculpatul a negat existența unei înțelegeri anterioare cu inculpatul, el recunoscând doar că a cumpărat oile deși știa că sunt furate, astfel că fapta acestuia a fost corect încadrată în infracțiunea de tăinuire și nu de complicitate la infracțiunea de furt, așa cum a solicitat partea vătămată.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea apreciază că la aplicarea acesteia s-a ținut seama de toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, avându-se în vedere pericolul social al infracțiunii, valoarea prejudiciului cauzat părții vătămate, precum și antecedentele penale ale inculpatului, care este recidivist în condițiile prev. de art. 37 lit. a
Cod PenalPrin urmare, recursurile declarate de inculpatul și partea vătămată sunt nefondate și urmează a fi respinse, în baza art. 38515, pct. 1 lit. b
C.P.P.Văzând și prev. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 287/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul și partea civilă la câte 150 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. /06.05.2009
Tehnored./2 ex./15.05.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 463/
Ședința publică din 4 mai 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 287/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul și partea civilă la câte 150 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
