Furtul (art.208 cod penal). Decizia 47/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.47/
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva deciziei penale nr.487 din data de 23 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.311/P din data de 07.10.2009, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.209 alin.1 - 209 alin.1 lit."a,g,i" Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit."a" Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - - în baza împuternicirii avocațiale nr.5549/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;
Se constată lipsa:
- intimatei parte civilă " Bonus" SRL
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat -, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, temeiul de casare fiind cel prevăzut de disp.art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală, față de poziția procesuală a inculpatului, care se consideră nevinovat.
Solicită de asemenea, achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală întrucât nu se face dovada pe deplin a vinovăției inculpatului și nu sunt elemente concrete, certe, care să conducă la indicarea inculpatului ca fiind făptuitorul acestei fapte reținute în sarcina sa.
Apreciază că din toate probele administrate în cauză până la acest moment procesual, rezultă un dubiu legitim privind vinovăția inculpatului.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri recurate.
Cele două instanțe au analizat probatoriul administrat în cauză și au apreciat în mod corect că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost dedus judecății.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii încă de la urmărirea penală și a se consta că nu se impune achitarea acestuia.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri recurate, menținerea stării de arest a inculpatului, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt cu privire la recursul declarat, precizează că nu se consideră vinovat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.311/P/07.10.2009, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.208 al.1-209 al.1 lit. a,g,i cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 și art.37 lit. a cod penal, cu aplic. art.74 al.2 și art.76 lit. c cod penal, condamnarea pe inculpatului la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 61 cod penal, s-a menținut beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 623 de zile rămase de executat din sentința penala nr. 617/13.12.2006 a Judecătoriei Mangalia, definitivă prin decizia penală nr. 247/25.05.2007 a Tribunalului Constanța.
S-a făcut aplic. art.71 al.1 în ref. la art. 64 al.1 lit. a teza finală și lit. b cod penal
În baza art. 350 cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării inculpatului și în baza art. 88 cod penal, s-a dedus perioada reținerii și arestului preventiv din 24.07.2009 la zi din pedeapsa pronunțată prin prezenta sentință.
S-a admis, în parte cererea părții civile și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 7938 lei cu titlu de prejudiciu nerecuperat.
În baza art. 191 al.1 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia nr. 1486/P/19.08.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1-209 al.1 lit. a,g, i cod penal cu aplic. art.41 al.2 si art. 37 lit. a cod penal.
La data de 20.07.2009 numitul, asociat si administrator la SC Bonus LV SRL care deține hotelul, aflat in conservare in prezent, a sesizat organele de politie că persoane necunoscute au pătruns in noaptea de 19/20.07.2009 in hotel si au sustras mai multe bunuri din dotarea hotelului, respectiv țevi de cupru din instalațiile sanitare, baterii de baie, un radiator electric, un calorifer, un scaun, fiind distruse mai multe uși, fapt pentru care, a dispus suplimentarea numărului de paznici pe timp de noapte.
In noaptea următoare, paznicii si, ce asigurau paza in interiorul hotelului, au auzit la un moment dat zgomote la parterul clădirii, fapt pentru care au așteptat să vadă ce fac persoanele respective, observând că, acestea au umblat prin camerele de la parter după care s-au îndreptat către etaj, moment in care au fost surprinși de prezenta paznicilor si au fugit, însă unul din paznici a reușit să îl lovească peste mană pe unul din cei doi bărbați care au pătruns in hotel, care, datorită loviturii a scăpat un obiect din mână ce s-a dovedit a fi un telefon mobil pe care hoțul îl folosea la iluminat, telefon ce a fost predat organelor de politie care au fost sesizați de paznici.
Cercetările efectuate au stabilit că telefonul mobil recuperat de la locul săvârșirii infracțiunii aparține inculpatului, care a recunoscut inițial fapta după care a revenit, susținând ca telefonul l-ar fi pierdut pe data de 21.07.2009, spre seară, intr-o livadă unde a mers să culeagă piersici.
Verificând-se listingul convorbirilor telefonice efectuate de la acest telefon s-a constatat că, ultima convorbire s-a efectuat la data de 21.07.2009 orele 18,37 cu numitul, acesta din urmă confirmând convorbirea cu inculpatul motivat de faptul că urma sa se întâlnească a doua zi cu inculpatul pentru a semna actul de vânzare - cumpărare a unui autoturism 1300 pe care martorul îl dăduse unui vecin al sau, numitul, dar care s-a răzgândit si venit cu inculpatul la locuința martorului pentru a discuta despre aceasta vânzare.
Inculpatul a susținut că, după această convorbire cu martorul a mers intr-o livadă de piersici situată in apropierea satului unde a cules piersici după care a ajuns acasă, observând, mai târziu că nu mai are telefonul mobil și a presupus ca l-a pierdut in livada de piersici.
Cu privire la modul in care și-a petrecut seara si noaptea de 21/22.07.2009 inculpatul a susținut că a rămas acasă și a consumat 2 sticle cu bere cu cumnatul sau, după care s-a culcat si nu a mai plecat nicăieri.
Audiată concubina inculpatului, martora, a declarat inițial, în faza de urmărire penală că, in nopțile de 19/20, 20/21 si 21/22 iulie 2009 inculpatul a plecat de acasă in jurul orelor 24,00 fără a-i spune unde merge, dar nu poate preciza când s-a întors acasă întrucât martora dormea, însă, ulterior cu prilejul audierii în instanță, martora a declarat că, în acele nopți, inculpatul a fost acasă tot timpul, nefiind plecat din locuință iar in ce privește susținerea din declarația data la politie a motivat ca nu a scris personal acea declarație dar a semnat iar conținutul nu-l cunoaște fiind scris de lucrătorul de politie.
Cu toate acestea, instanța a constatat că revenirea martorei asupra declarației inițiale este de circumstanță, menită a-i asigura un alibi inculpatului pentru perioadele de timp in care s-au săvârșit faptele de furt, aspect ce rezultă din faptul că, in realitate, martora care și-a recunoscut semnătura pe declarație menționează clar că, declarația pe care o dă, i-a fost citită, după care a semnat.
Faptul ca inculpatul a fost unul dintre cei care au pătruns in clădirea hotelului este dovedit nu numai cu prezența telefonului mobil la locul infracțiunii dar si cu recunoașterea inițială, acesta indicând, la reconstituire, modul cum a pătruns in clădire si ce obiecte a sustras precum si cu recunoașterea sa din fotografii de către martorul, cel care s-a apropiat cel mai mult de inculpat in momentul in care l-a lovit cu bâta peste mână.
De asemenea nu este de neglijat nici faptul ca deși,a pierdut" telefonul mobil in livadă, inculpatul nu s-a alertat deloc despre acest lucru, nu a făcut nici un demers pentru a-l căuta si a-l recupera ca și cum ar fi dispus de mai multe telefoane mobile si cel pierdut nu constituia o pagubă pentru el.
Se relevă că, opinia inculpatului, potrivit cu care, cel care a găsit telefonul mobil pierdut de el in livada de lângă, s-a deplasat apoi la hotelul, pe malul lacului din apropierea stațiunii și l-ar fi pierdut in acel loc sau l-a scăpat in momentul in care a fost surprins, este puțin probabilă, din moment ce nu s-a întâlnit cu nimeni în livada sau pe drum spre locuință, care să-i confirme aceste deplasări, nu a reclamat pierderea telefonului și nu l-a căutat in livadă, fiind, totodată, puțin probabil ca persoana care ar fi găsit telefonul să nu fi efectuat convorbiri telefonice, ori, ultima convorbire este înregistrata pe 21.07.2009 orele 18,37.
Se relevă, pe de alta parte, că, deși inculpatul susține ca ar fi băut bere cu cumnatul sau in seara respectiva, nu a asigurat prezența acestuia, indicând o adresă la care nu a fost găsit, și cu toate că, i s-a adus la cunoștință sorei martorului, cea care a fost găsită la domiciliul indicat, necesitatea prezentării cumnatului inculpatului pentru a fi audiat, acesta nu s-a prezentat.
A fost înlăturată și susținerea inculpatului că ar fi fost amenințat de lucrătorii de politie să recunoască fapta de furt în caz contrar va fi acuzat de conducerea autoturismului fără permis de conducere, ca neserioasă, mai ales că, ulterior, inculpatul a revenit asupra recunoașterii faptei și totodată, urmare a faptului că, inculpatul nu a făcut dovada ca ar fi fost găsit conducând un autovehicul fără a deține permis de conducere iar pedeapsa pentru o asemenea infracțiune este de la 1 la 5 ani pe când cea pentru furt calificat este de 3 până la 15 ani, fapt bine cunoscut de inculpat care are un cazier relevant.
Situația de fapt a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă: plângerea părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de reconstituire, dovada de ridicare bunuri, declarațiile părții civile, declarații martori, declarații inculpat, fișa de cazier judiciar.
În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit. a,g,i cod penal, cu aplic. art.41 al.2 și art.37 lit. a cod penal.
S-a reținut faptul că, inculpatul fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani si 6 luni închisoare, fiind arestat la 11.06.2006 si eliberat la 25.11.2008 cu un rest de 623 de zile.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art.52 si art.72 cod penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor, circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, dispozițiile părții generale din codul penal, circumstanțele agravante și atenuante ce sunt aplicabile in cauză.
S-au reținut, ca circumstanțe atenuante cele prev. de art. 74 al.2 in ref. la art. 76 lit. c cod penal, ținându-se seama de valoarea bunurilor sustrase.
Referitor la latura civilă, s-a evidențiat că, nu se va avea in vedere suma pretinsă ca fiind distrugerile provocare prin spargerea de geamuri sau distrugerea sistemelor de închidere a ușilor întrucât inculpatul a fost cercetat si trimis in judecată pentru fapta de furt și nu si cea de distrugere iar ușile nu au fost sustrase ci distruse, fapt pentru care, inculpatul a fost obligat numai la plata sumei de 7938 lei.
Conform art.61 cod penal, s-a menținut beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 623 de zile și in baza art.71 al.1 cod penal s-a făcut aplic. art. 64 lit. a teza finală si lit. b cod penal.
Referitor la starea de arest a inculpatului, s-a făcut aplic. art. 350 cod procedură penală,menținându-se starea de arest și potrivit art. 88 cod penal, s-a dedus reținerea si arestul preventiv din data de 24.07.2009 la zi din pedeapsa aplicata prin prezenta sentință.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat recurs inculpatul.
Prin decizia penală nr.487/23.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.379 pct.1 lit. b cod procedură penală, respingerea, ca nefundat, a apelului declarat de apelantul inculpat.
În baza art.383 alin.11 rap. la art.350 și art.160 ind. b alin.3 cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului iar în baza art.381 alin.1 cod procedură penală rap. la art.88 cod penal, s-a dedus, din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive cu începere de la data de 08.10.2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, a fost obligat apelantul la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat iar în baza art.189 cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul MJ.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică, făcând o justă apreciere a probelor administrate în cauză, pe baza cărora a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g,i cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit. a cod penal, constând în sustragerea, împreună cu alte persoane, în mod repetat, prin efracție și pe timp de noapte, a mai multor bunuri din proprietatea Bonus LV L, în scopul însușirii lor pe nedrept.
S-a considerat că, apărările inculpatului, prin care acesta tinde la exonerarea de răspundere penală, cu motivarea că nu este autorul infracțiunii săvârșite, sunt infirmate de întreg materialului probator administrat în cauză, care dovedește în afara oricărui dubiu vinovăția acestuia, fie și în condițiile în care impresiunile digitale prelevate de la locul faptei nu au fost susceptibile de a fi exploatate criminalistic, iar bunurile sustrase nu au fost găsite la locuința inculpatului.
Relevantă în acest sens este declarația inițială a inculpatului, prin care acesta a recunoscut fapta, iar ulterior a indicat la reconstituire modul cum a pătruns în clădire și ce obiecte a sustras, care se coroborează cu depoziția martorilor oculari și cu recunoașterea din fotografiile prezentate la poliție de către martorul, cel care s-a apropiat de inculpat în momentul în care, cu ocazia depistării, l-a lovit cu o bâta peste mână.
În ceea ce privește principala apărare a inculpatului, susținută cu ocazia audierii la procuror și în instanță, aceasta nu poate fi luată în considerare, având în vedere că telefonul ce îi aparține a fost găsit la fața locului, astfel încât revenirea ulterioară asupra declarației este una de circumstanță, neputând servi la aflarea adevărului.
S-a considerat că, instanța nu poate avea în vedere cea de a doua declarație a concubinei inculpatului, prin care aceasta a încercat să acrediteze ideea că inculpatul și-a petrecut timpul în compania sa, în intervalul comiterii faptei, întrucât, cu ocazia primei audieri, aceasta a declarat contrariul și anume că în nopțile de 19/20, 20/21 și 21/22 iulie 2009 inculpatul a plecat de acasă, în jurul orelor 24,00, fără a-i spune unde merge și fără a putea preciza ora la care inculpatul s-a întors acasă, întrucât la momentul respectiv martora dormea.
S-a concluzionat că, declarațiile de revenire asupra unor situații de fapt esențiale în aflarea adevărului au fost înlăturate în mod corect de prima instanță, întrucât admiterea acestor apărări ar echivala, în mod implicit, cu faptul că organele de urmărire penală se fac culpabile de denaturarea adevărului, prin depunerea de presiuni în scopul obținerii de mărturisiri ori prin alterarea conținutului unor declarații, contrar voinței inculpatului și martorei.
Totodată, deși inculpatul a susținut că a constatat lipsa telefonului mobil în cursul zilei de 22.07.2009, după ce în ziua precedentă purtase ultima convorbire cu numitul, iar concubina acestuia a arătat că inculpatul i-a spus că a pierdut telefonul în ziua de 22.07.2009, orele 08,30, verificările efectuate au evidențiat faptul că ultimul apel înregistrat a avut loc la data de 21.07.2009, orele 18,37, fiind îndreptat către respectiva persoană, care a confirmat discuția purtată.
Prin urmare, chiar dacă inculpatul ar fi pierdut telefonul mobil, acesta nu putea intra în posesia altei persoane mai devreme de ora 18,37 din ziua de 21.07.2009, având în vedere că furtul s-a comis în jurul orei 03.00 din data de 22.07.2009.
În sfârșit, după cum în mod corect reține instanța de fond, este puțin probabil ca persoana care ar fi găsit telefonul în livadă să nu fi încercat să efectueze convorbiri telefonice, mai ales că era un telefon găsit și ar fi putut vorbi cât mai mult, ori, toate acestea, ultima convorbire este înregistrată pe 21.07.2009, orele 18,37, așa cum s-a stabilit din analiza listingului.
S-a apreciat ca fiind corect aplicate criteriile de individualizare a pedepsei, aceasta fiind corect stabilită.
S-a stabilit că, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, față de subzistența temeiurilor care au determinat-o, în raport de soluția de condamnare pronunțată, natura și gradul de pericol social al faptelor, săvârșite de mai multe persoane împreună, prin efracție și pe timp de noapte, aspect care, coroborat cu perseverența infracțională relevată prin fișa de cazier judiciar, denotă periculozitatea sporită a autorului și impune privarea sa de libertate în continuare.
Împotriva deciziei penale nr.487/23.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.311/P /07.10.2009, pronunțată de Judecătoria Mangalia în același dosar, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond iar instanța de apel a menținut condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g,i cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit. a cod penal, reținând, în mod eronat că inculpatul, împreună cu alte persoane, în mod repetat, prin efracție și pe timp de noapte, a sustras mai multe bunuri din proprietatea Bonus LV L, în scopul însușirii lor pe nedrept.
Se susține că, din toate probele administrate în cauză, până în acest moment procesual, rezultă un dubiu legitim privind vinovăția inculpatului.
Se consideră că, întrucât nu se face dovada pe deplin a vinovăției inculpatului și nu sunt elemente concrete, certe, care să conducă la indicarea inculpatului ca fiind făptuitorul acestei fapte reținute în sarcina sa, se impune achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."c" cod procedură penală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev. de art.385 ind.6 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată:
În mod corect, instanța de fond a dispus iar instanța de apel a menținut condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g,i cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit. a cod penal, stabilind, în mod corect, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, că inculpatul, împreună cu alte persoane, în mod repetat, prin efracție și pe timp de noapte, a sustras mai multe bunuri din proprietatea Bonus LV L, în scopul însușirii lor pe nedrept.
Relevantă în acest sens este recunoașterea de către martorul, din fotografiile prezentate la poliție, a inculpatului, martorul fiind cel care s-a apropiat cel mai mult de inculpat în momentul în care, cu ocazia depistării, l-a lovit cu o bâta peste mână.
Nu poate fi primită ca o simplă coincidență faptul că, martorul menționat a recunoscut chiar persoana al cărei telefon a fost găsit la locul faptei și care îi aparținea și care nu a putut da o explicație ce poate fi probată cu privire la condițiile în care a fost pierdut telefonul.
În sensul acestei concluzii este și pasivitatea inculpatului, la pierderea telefonului, în condițiile în care, orice pierdere este anunțată, de îndată, operatorului de telefonie mobilă pentru a bloca posibilitatea efectuării, de către găsitor, a unor convorbiri telefonice costisitoare.
Totodată, relevantă în acest sens este și declarația inițială a inculpatului, de recunoaștere a faptei, care se coroborează cu declarațiile celor doi paznici, în condițiile în care, retractarea ulterioară a recunoașterii nu a fost motivată.
că, la antecedentele penale ale inculpatului, este improbabil ca acesta să poată fi constrâns de organele de poliție, în orice mod, cu atât mai mult cu cât, amenințarea cu un nou dosar de urmărire penală, și care ar constitui modalitatea în care s-a realizat constrângerea, este înlăturată prin simplul fapt că, inculpatul nu putea să prefere cercetarea pentru o infracțiune mult mai gravă, respectiv cea care face obiectul prezentului dosar, în raport cu una mult mai ușoară și care, evident nu ar fi condus și la plata de despăgubiri civile.
De asemenea, în sensul aceleiași concluzii este și faptul că, deși a indicat instanței de judecată un anumit alibi, indicând o persoană care ar putea să i-l probeze, nu s-a putut proceda la audierea acelei persoane întrucât aceasta nu a dat curs solicitării de a da declarație în sensul celor susținute de către inculpat.
Totodată, în mod corect a fost luată în considerare la soluționarea cauzei declarația inițială a concubinei inculpatului, care a susținut că inculpatul nu a fost prezent la domiciliu în cele două seri când s-au produs spargerile la hotelul, și aceasta deoarece, nici această martoră nu a invocat un motiv plauzibil de retractare a declarației inițiale, în condițiile în care, prima declarație a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind însușită de martoră prin semnarea acesteia.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile formulate, urmând să se mențină ca legale și temeinice atât sentința cât și decizia recurate, nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de disp.art.3859alin.1 pct.18 cod procedură penală,
Cum sentința și decizia atacate nu prezintă elemente de nelegalitate ori
de netemeinicie care fie luate în considerare din oficiu, conform art.385 ind.9 alin.3 cod procedură penală și care să impună casarea acestora, Curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În baza art.385 ind.17 alin.4 cod procedură penală, în ref. la art.383 alin.2 cod procedură penală, se va deduce arestul preventiv de la 23.11.2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligatla plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei iar potrivit art.189 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva deciziei penale nr.487 din data de 23 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.311/P din data de 07.10.2009, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr-.
În baza art.38517alin.4 Cod procedură penală, în referire la art.383 alin.2 Cod procedură penală
Deduce arestul preventiv de la 23.11.2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat -.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Jud.fond -
Jud.apel -;
Red.și tehnored.dec.Jud.-/ 2 ex.
Data: 09.02.2010
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Dan
