Furtul (art.208 cod penal). Decizia 472/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 472/
Ședința publică din 07 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de revizuientul-recurent, împotriva deciziei penale nr. 78/A/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă revizuientul-recurent, în stare de deținere, asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, irevizuientul-recurent depune la dosar un memoriu.
Apărătorul ales al revizuientului-recurent, avocat, depune la dosar două înscrisuri în susținerea recursului.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al revizuientului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt, precum și aplicarea unei amenzi administrative pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei. Arată că martorii acuzatori au dat declarații ce nu au subzistat, fiind schimbate pe parcursul procesului penal, martorul recunoscând în fața instanței că declarațiile au fost prefabricate e către polițiștii anchetatori, la fel și martorul a arătat că declarația i-a fost dictată la poliție. În ceea ce privește martorul, arată că acesta a dat declarații contradictorii în fața primei instanțe șia instanței de apel, impunându-se desconsiderarea acestei probe, iar declarația martorului, dată în favoarea instanței, nu a fost luată în considerare de instanță, în calea de atac considerându-se doar aspectele nefavorabile inculpatului. Mai arată că ușurința cu care partea vătămată a renunțat la orice pretenții este dubioasă. În privința infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei, precizează că nu există elemente de concurs; s-a susținut aspectul că la trecerea frauduloasă a frontierei de stat a lipsit latura obiectivă, sens în care solicită înlocuirea încadrării juridice a faptei și aplicarea unei amenzi administrative.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, nefiind incident nici unul din cazurile de revizuire, iar depozițiile martorilor au fost avute în vedere de instanță.
Revizuientul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin referatul nr.1043/III/6/2008 din 14.10.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoaras -a înaintat cererea de revizuire a condamnatului prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1175/01.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În motivarea cererii, revizuentul a arătata că în cursul urmării penale martorii acuzatori au dat o serie de declarații care nu au subzistat în cadrul audierii la instanța de fond, fiind schimbate, martorii recunoscând că declarațiile date în cursul urmării penale le-au fost induse de către organele de cercetare penală și cu toate acestea, instanța de fond nu a dat eficiență acestor declarații. Revizuentul a mai invocat faptul că se află în relații de dușmănie cu polițiștii secției de poliție a comunei, fiind în judecată cu aceștia, dosar nr-, aceeași care au efectuat acte de cercetare penală în dosarul în care a fost condamnat, invocând ca temei de drept disp.art.394 al.1 lit.a, al.2 pr.pen.
Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 12 din 06.01.2009, pronunțată în dosar nr-, în temeiul art.403 al.3 pr.pen. cu raportare la art.394 al.1 lit.a pr.pen. a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul .
În temeiul art.192 al.2 pr.pen. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 al.2 pr.pen. s-a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată, din data de 06.01.2009, în conformitate cu prevederile art.403 al.1 pr.pen. prima instanță a pus în discuție admiterea în principiu a cererii de revizuire și pe care analizând-o a respins-o, reținând următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr.8811/P/2006 din 13.11.2005 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a și g pen. cu aplic. art.37 lit.b pen. și de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de art.70 al.1 din nr.OUG105/2001, aprobată prin Legea nr.243/2002, cu aplicarea art.37 lit.b pen. constând în aceea că, împreună cu inculpatul, în noaptea de 15/16.10.2006, cei doi au sustras, trei bovine ce aparțineau părții vătămate, pe care și le-au însușit pe nedrept, după care, în data de 20.10.2006, au trecut fraudulos frontiera din România în Serbia, fiind depistați de organele de poliție sârbe și returnați în România în data de 22.10.2006.
Prin sentința penală nr.1175/01.06.2007 Judecătoria Timișoaraa dispus condamnarea inculpatului, în baza art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a și g pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în stare de recidiva postexecutorie; în baza art.70 al.1 din nr.OUG105/2001 aprobată prin Legea nr.243/2002 cu aplicarea art.37 lit.b pen. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat în stare de recidivă postexecutorie. În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de deținere, prev. de art.57.pen. Totodată s-a dispus interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, e pen. pe durata executării pedepsei principale în baza art.71 pen. În baza art.350 pr.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului iar în baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 23.10.2006 și durata arestului preventiv din data de 24.10.2006 la zi.
Împotriva acestei sentințe penale inculpatul a declarat apel, iar prin decizia penală nr.336/A/29.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalului Timișs -a respins apelul ca nefondat, care a fost atacată cu recurs de către inculpat iar prin decizia penală nr.369/R/31.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, recursul inculpatului a fost respins ca nefondat.
S-a reținut că, potrivit art.394 al.1 pr.pen, revizuirea unei hotărâri penale poate fi cerută când: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Raportat la motivul invocat expres de revizuent, cel prevăzut de art.394 al.1 lit.a pr.pen. s-a observat că revizuentul nu a precizat în mod concret care sunt faptele sau împrejurările care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, care sunt probele care evocă acest motiv de revizuire, cerințe esențiale pentru ca instanța să poate analiza admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, respectiv dacă se impune să fie rejudecată cauza în care revizuentul a fost condamnat.
Revizuentul a apreciat că instanța de fond nu a dat eficiență declarațiilor martorilor audiați în cauză, deși au fost diferite de cele de la urmărire penală însă aceste depoziții de martor așa cum au fost date în cursul cercetării judecătorești, nu sunt de natură a evoca fapte sau împrejurări noi care pot duce la netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv la achitarea revizuentului, așa cum prevede art.394 al.2 pr.pen. De asemenea, nici declarațiile martorilor propuși de inculpat în apărare nu sunt apte să evoce o stare de fapt contrară celei reținute de instanța de fond, care să exprime fapte sau împrejurări noi.
S-a menționat că o condiție esențială pentru existența acestui caz de revizuire este ca probele (elementele de fapt conform art.63 al.1 pr.pen.) trebuie să fie noi, ele să nu fi fost cunoscute anterior de instanța de judecată, cunoașterea lor trebuind să aibă loc pentru prima dată în procedura de revizuire or, s-a considerat că elementele invocate de revizuent sunt unele care au fost cunoscute atât de instanța de fond cât și de instanțele de apel și recurs.
Totodată, s-a apreciat că, deși nu a indicat expres în cererea de revizuire, din cuprinsul acesteia rezultă implicit evocarea de către revizuent și a existenței cazurilor de revizuire prevăzute de art.394 al.1 lit. b și d pr.pen.
Sub acest aspect, s-a apreciat că prima instanță a constatat că existența unei relații de dușmănie pe care revizuentul ar avea-o cu agenții secției de poliție a comunei sau existența unor depoziții mincinoase, prin sine însăși nu pot genera cazurile de revizuire invocate ci numai dacă acestea au fost constatate printr-o hotărâre judecătorești sau ordonanță a procurorului, care au dispus asupra fondului, conform art.395 al.1 pr.pen. acte procedurale și procesuale prin care să se stabilească în mod concret existența faptelor imputate de revizuent și care au dus la darea unei hotărârii nelegale sau netemeinice, respectiv represiunea nedreaptă, respectiv instigare la mărturie mincinoasă sau cercetare abuzivă ori mărturie mincinoasă.
S-a reținut că în cauză, în ambele situații nu există dovada cerută de lege pentru cele două cazuri de revizuire, o hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului și nici excepția prevăzută de art.395 al.2 pr.pen. respectiv proba celor două cazuri de revizuire să fie făcută cu orice mijloc de probă în ipoteza în care organele judiciare prevăzute la al.1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei deoarece această excepție (cauze care înlătură răspunderea penală: moartea, amnistia, prescripția, etc.) nu este incidentă în cauză.
Mai mult, s-a reținut că dosarul de care face vorbire revizuentul, nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, în care a fost pronunțată sentința penală nr.43/03.03.2008, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost soluționat prin respingerea plângerii formulată de către împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale față de agenții secției de poliție a comunei, însă nu vizează comportamentul acestora în efectuarea unor acte de cercetare cu privire la infracțiunea săvârșită de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel revizuentul, solicitând prin apărătorul ales, av., admiterea apelului și pe cale de consecință, examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, având în vedere contradictorialitatea depozițiilor martorilor, date atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 78/A din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b cod de procedură penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul, fiul lui și, născut la 02.07.1977, deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr 12/06.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre, examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma criticilor aduse acesteia prin motivele de apel precum și din oficiu în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Potrivit art.394 al.1 pr.pen, revizuirea unei hotărâri penale poate fi cerută când: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
S-a constatat că revizutentul a invocat motivul de revizuire prevăzut de art.394 al.1 lit.a pr.pen. însă nu a precizat în mod concret care sunt faptele sau împrejurările care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, care sunt probele care evocă acest motiv de revizuire, cerințe esențiale pentru ca instanța să poate analiza admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, respectiv dacă se impune să fie rejudecată cauza în care revizuentul a fost condamnat.
Din modul în care este formulată cererea de revizuire, instanța de apel a tras concluzia că nemulțumirea revizuentului este legată de împrejurarea potrivit căruia instanța de fond nu a coroborat corespunzător probele și nu a dat eficiență în favoarea sa a declarațiilor de martori audiați în cauză.
Însă, s-a apreciat că aceste aspecte au fost tranșate de către instanțele de control judiciar și ele nu pot forma obiectul unei revizuiri în condițiile art. 394 al1 lit a
C.P.P.Prin urmare, s-a constatat că judecătoria în mod corect a reținut că revizuentul nu se regăsește în nici un caz de revizuire din cele prevăzute la art. 394.
C.P.P.Pentru motivul arătat Tribunalul în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b cod de procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 12/06.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Împotriva deciziei penale nr.78/A din 16.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs, recurentul revizuent, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 15.04.2009 sub nr-.
În motivarea recursului acesta a arătat că există contradictorialitate între cele relatate în cursul cercetărilor penale și cele din cursul judecății,iar între revizuent și organele de cercetare ale poliției există animozități și procese pendinte pentru abuz în serviciu din partea acestora.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de revizuent este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Revizuentul a invocat cazul de revizuire prevăzut de art.394 lit.a C.P.P. respectiv s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
În consecință, faptele probatorii trebuie să fie noi,iar nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,în revizuire nu este posibilă readministrarea probelor, prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat.
De asemenea faptul că între revizuent și polițiști ar exista animozități, nu se încadrează în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de lege.
Având în vedere cele expuse în baza art. 38515pct.1 lit. b pr.pen va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul revizuent împotriva deciziei penale nr.78/A din 16.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art.192 al.2 pr.pen va obliga pe recurentul revizuent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuient, împotriva deciziei penale nr. 78/A/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurentul-revizuient la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 12.05.2009
Tehnored. 15.05.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Timișoara
Instanța de apel:, - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Anca
