Furtul (art.208 cod penal). Decizia 473/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 473/
Ședința publică din 07 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 79/A din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, lipsă partea civilă-intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, pedeapsa fiind corect individualizată.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arătând că are un copil minor și este la prima infracțiune săvârșită.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală penală nr. 47/08.01.09 pronunțată în dosar nr-, în baza art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. i Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.02.1986 în, jud. T, domiciliat în comuna M, sat, nr. 20, jud. T, cetățean român, fără studii, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, CNP -, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, cu executare în regim de deținere, prev. de art. 57.
Cod PenalÎn baza art. 71.Cod Penal, i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a doua și lit. Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.350 C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 09.09.2008 și a arestului preventiv din data de 10.09.2008 la zi.
În baza art.14 al.3 lit. b, art.346 al. 1.C.P.P. raportat la art. 998.civ, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 18000 RON către partea civilă, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a dispus plata sumei de 100 RON din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.9209/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara fiind trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. i
Cod PenalPrin actul de inculpare s-a reținut, în esență, că într-una din zilele cuprinse în intervalul 31.07.2008 - 03.08.2008, inculpatul a pătruns prin efracție în imobilul situat în T,-, de unde a sustras mai multe bunuri aparținând părții vătămate.
S-a reținut că în data de 03.08.2008, partea vătămată a sesizat organele de poliție cu faptul că persoane necunoscute au pătruns prin efracție în imobilul pe care 1-a închiriat, situat pe- din T, de unde i-au stras mai multe bunuri, prejudiciul fiind în valoare de 18.000 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.
În soluționarea plângerii formulate, s-a efectuat de către organele de urmărire penală cercetarea la fața locului, ridicându-se fragmente de urme papilare.
În urma coroborării probelor administrate, prima instanță a reținut că inculpatul, în intervalul de timp 31.07.2008 - 03.08.2008 a pătruns prin escaladarea unui geam în locuința părții vătămate, situată pe- din T, de unde a sustras bunuri în valoare totală de 18.000 lei.
Din declarația părții vătămate a reieșit faptul că la începutul lunii august 2008, închiriat de la martorul G imobilul situat pe-, iar în intervalul 28.07.2008 - 31.07.2008 și-a depozitat în locuința respectivă mai multe bunuri, urmând să locuiască efectiv în zilele următoare.
S-a mai reținut că în data de 03.08.2008, în jurul orelor 11,00, partea vătămată s-a deplasat la mobilul mai sus menționat, ocazie cu care a constatat că geamul de la camera din față a casei, este deschis, fără a prezenta urme de forțare, iar din interior i-au fost sustrase mai multe bunuri.
Conform concluziilor Raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.67636/01.08.2008 a rezultat că fragmentul de urmă papilară din foto nr.5, ridicată cu ocazia cercetării la fața locului de pe aparatul de cafea situat în imobilul mai sus menționat, a fost creat de degetul M de la mâna dreaptă a inculpatului.
S-a reținut că deși inculpatul nu a recunoscut fapta precizând că nu își explică cum au ajuns urmele sale papilare la locul comiterii faptei, s-a menționat că partea vătămată când și-a mutat lucrurile a fost ajutat doar de soția sa, iar, potrivit declarației martorului G - proprietarul imobilului, inculpatul nu a pătruns niciodată anterior în incinta locuinței.
S-a reținut că martorii propuși în apărare de către inculpat nu au putut preciza cu exactitate unde se afla acesta în perioada comiterii faptei.
Prima instanță a mai reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 18.000 lei, contravaloarea bunurilor sustrase (un TV plasmă marca Panasonic, un TV Medion, două boxe, flex marca, aparat de cafea cu capsule, vase, un cu gaze marca, amplificator, încălțăminte). Partea civilă și-a susținut acțiunea civilă, probând prin depozițiile martorilor și G existența și valoarea bunurilor enumerate ca fiind sustrase.
În declarațiile date în fața organelor de cercetare penală precum și în fața primei instanțe, inculpatul a negat constant comiterea infracțiunii, declarațiile sale fiind infirmate însă de probele administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate din care rezultă că inculpatul nu a fost niciodată în locuința sa, precum și de raportul de constatare tehnico - științifică ale cărui concluzii sunt că fragmentele papilare de proveniență digitală ridicate de la fața locului au fost create de degetele inculpatului. papilare aparținând inculpatului au fost prelevate de pe o cafetieră, obiect aflat în interiorul locuinței.
Legiuitorul definește, în cuprinsul art.208 al.1 Cod Penal, infracțiunea de furt ca fiind acțiunea de "luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept"
Furtul calificat, ca orice formă calificată a unei infracțiuni, presupune realizarea conținutului legal al infracțiunii tip - furt, în prezența unor împrejurări care ridică gradul de pericol social al faptei și care, din această cauză, sunt prevăzute ca circumstanțe agravante.
Având în vedere probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că inculpatul, acționând prin efracție, a sustras mai multe bunuri mobile în scopul de a și le însuși pe nedrept, din locuința părții vătămate.
S-a apreciat că fapta inculpatului astfel cum a fost reținută întrunește din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1.Cod Penal, art. 209 al.1 lit. i
Cod PenalS-a reținut că sub aspectul laturii subiective inculpatul a acționat cu intenție directă, având reprezentarea faptului că, prin actele sale, punând partea vătămată în imposibilitatea de a-și exercita drepturile asupra bunurilor sustrase, cauzând astfel pagube, rezultat ce a fost urmărit prin comiterea faptei, astfel cum rezultă din scopul urmărit - însușirea bunurilor sustrase.
La individualizarea judiciara a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a ținut seama de criteriile legale de individualizare prev. de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana și conduita inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a reținut că faptele inculpatului prezintă pericol social, deoarece acesta, prin actele sale, a adus atingere relațiilor sociale referitoare la posesia și detenția bunurilor mobile și, implicit, celor care ocrotesc dreptul de proprietate.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, prima instanță a constatat că, deși nu posedă antecedente penale, acesta a mai fost cercetat pentru o altă infracțiune de furt, astfel cum însuși declară (fila 24), a avut în vedere că inculpatul a negat constant comiterea faptei în ciuda evidenței concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică cu privire la proveniența urmelor papilare ridicate de la locul săvârșirii faptei, dar și faptul că a înfățișat disponibilitate în ceea ce privește recuperarea prejudiciului creat.
Așadar, în baza art.208 al.1, art.209 al.1 lit.i Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
Sub aspectul pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. 2.pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Însă, potrivit art.20 al Constituției, s-a constatat că dispozițiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte.
Ca atare, normele cuprinse în Convenție și în Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltata de C, alcătuiesc un bloc de convenționalitate, iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă, având forță constituțională si supralegislativă. S-a constatat că iInterpretarea instanței de contencios European, în virtutea principiului subsidiarității, se impune deci și fata de instanțele interne, astfel încât, la examinarea conținutului pedepsei accesorii, trebuie avută în vedere hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii (Cererea nr 74025-2001, Hotărârea din 06.10.2005), prin care Curtea a constatat încălcarea art.3 din Protocolul 1 ca urmare a interziceriiope legisa dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că o restrângere generală, automată și nediferențiată, a unui drept fundamental consacrat de Convenție și care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art.3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
S-a reținut că interzicerea unui drept nu poate avea loc indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, ci doar în urma unei aprecieri a îndeplinirii cerinței proporționalității restrângerii exercițiului acestuia.
De aceea, cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) pen. prima instanță a motivat interzicerea acestora, reținând că natura faptei săvârșite și atitudinea inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b din pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit.c), d) și e), respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o meserie sau activitate de natura aceleia de care s-a folosit la comiterea faptei, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, ca urmare a modificărilor intervenite prin Legea 278 din 04.07.2006, interzicerea acestora se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă. Prima instanță a reținut că inculpatul nu a ocupat o funcție și nu a exercitat vreo meserie sau activitate în momentul comiterii faptei.
Având în vedere că infracțiunea săvârșită este independentă de autoritatea părintească, prima instanță nu a interzis inculpatului și drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e), ținând seama și de natura și gravitatea infracțiunii, precum și de persoana infractorului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce privește modalitatea și cuantumul pedepsei, solicitând reducerea acesteia și pe cale de consecință, suspendarea condiționată a executării acesteia.
Prin decizia penală nr. 79/A din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefundat reținându-se că starea de fapt și încadrarea juridică au ost corect reținute de prima instanță, în perioada 31.07. - 03.08.2008, inculpatul pătrunzând prin efracție în imobilul situat în T,- de unde a furat mai multe bunuri aparținând părții vătămate, iar la individualizarea pedepsei au fost respectate criteriile prev. de art. 72.Cod Penal Instanța de apel a avut în vedere că fapta inculpatului de a pătrunde în imobilul părții vătămate și a-i fura bunurile descrise în rechizitoriu, prezintă un grad de pericol social sporit.
Împotriva ambelor hotărâri judecătorești, inculpatul a declarat recurs, criticându-le pentru aceleași motive de netemeinicie, evidențiate în apel.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul pătruns prin escaladarea unui geam în locuința părții vătămate, iar din interior a furat bunuri aparținând acestuia, în valoare de 18.000 lei.
Astfel, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 67636/01.08.2008, concluzionează că fragmentul de urmă papilară din planșa foto nr. 5, ridicată cu ocazia cercetării locului faptului de pe aparatul de cafea situat în imobilul părții vătămate, a fost creat de degetul M de la mâna dreaptă a inculpatului.
Atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a avut o comportare nesinceră, negând săvârșirea infracțiunii, însă în mod corect cele două instanțe, coroborând probele administrate în cauză, au concluzionat că acesta este autorul furtului.
Prin dispozițiile art. 209 alin. 1.Cod Penal, infracțiunea de furt calificat este pedepsită cu închisoare ale căror limite sunt cuprinse între 3 și 15 ani, astfel că aplicându-i pedeapsa de 3 ani închisoare, cele două instanțe au aplicat minimul special prevăzut de legea penală.
Întrucât nu există motive de casare a sentinței penale recurate, în baza art. 38515alin.1, pct.1 lit. b C.P.P. recursul va fi respins ca nefundat, iar în baza dispozițiilor art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul-recurent va fi obligat la plata sumei de 300 lei,cheltuieli judiciare către stat în recurs și se va dispune plata din contul Ministerului Justiției și, a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu, în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 79/A/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și deduce în continuare arestul preventiv.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției și în contul Baroului Tas umei de 200 lei onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-18. 05.2009
Tehnored. 18.05.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Timișoara
Instanța de apel:, - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Anca
