Furtul (art.208 cod penal). Decizia 481/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.481/
Ședința publică de la 23 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
S-a luat în examinare recursul penal formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.51 din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.669 din 12 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- ) nr. în format vechi 2377/2005), privind pe inculpatulG, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art.208 - 209 cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:
- intimatul inculpat G personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.88/2008, emisă de Baroul
Se constată lipsa:
- intimaților părți vătămate și;
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Întrebat fiind, intimatul inculpat G, precizează că nu dorește să dea declarație în cauză, aspect consemnat în procesul - verbal atașat la dosarul cauzei.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, în susținerea motivelor de recurs, solicită a se reține vinovăția inculpatului, întrucat din probele administrate în cauză rezultă în ce condiții inculpatul a săvarșit infracțiunea ce i se reține în sarcină. Partea vătămată în bune relații la acel moment cu inculpatul a lăsat autoutilitara parcată în loc public, unde, inculpatul profitand de neatenția părții vătămate a luat cheile și ulterior autoutilitara pe care mai tarziu a vandut-o unei persoane.
Inculpatul i-a relatat telefonic părții vătămate faptul că i-a luat telefonul și autoutilitara, pentru ca să-i solicite părții vătămate soluționarea pe cale amiabilă a problemei, imprejurare care a determinat-o pe partea vătămată să formuleze plangere și, mai tarziu partea vătămată să-și recunoască autovehiculul prin Pitești condus de o persoană, pe numele. Acesta a fost audiat în instanță și a arătat în ce conduții a cumpărat de la inculpat autoutilitara, care comnstituie obiectul infracțiunii. Ulterior acesta a fost restituit părții vătămate, considerand că poate fi atrasă răspunderea penală a inculpatului pentru săvarșirea infracțiunii de furt calificat.
Ca atare, dacă se va reține vinovăția inculpatului, solicită a se dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu suspendare condiționată.
Avocat pentru intimatul inculpat G, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
Plecand de la momentul emiterii rechizitoriului și în prezent, apreciază că nu se va putea demonstra vinovăția inculpatului.
Parchetul încearcă să demonstreze vinovăția și trimiterea în judecată a inculpatului pe declarația părții vătămate, alte probe nu mai sunt.
Textul de lege din acest punct de vedere este clar, cert și fără echivoc și, anume că, declarația părții vătămate necoroborată cu alte probe existente la dosar, nu poate să constituie prin ea însăși o probă de natură să stabilească o anume vinovăție a persoanei reclamate.
Rechizitoriul reține că fapta inculpatului se probează prin plangerile părții vătămate. Nu există proba efectivă a furtului.
Depune la dosar concluzii formulate în scris.
Intimatul inculpat G în ultimul cuvant, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
A,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.669/12.04.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr- în baza art. 334 cod pr.penală a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei formulată de Reprezentantul Parchetului.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) cod pr.penală a fost achitat inculpatul G ( fiul lui si, ns la 18.05.1955 in loc, jud T, domiciliat in loc,-) sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. e),g),i) Cod penal.
S-a luat act că prejudiciul reclamat de partea vătămată a fost recuperat prin restituire.
S-a luat act ca partea vătămată nu a formulat pretenții civile in cauză.
In baza art. 192 al. 3 cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Prin decizia penală nr.51 din 6 februarie 2008 pronunțată în dosarul penal nr- de către Tribunalul Constanța, în temeiul art.379 pct.1 lit.b) cod pr.penală, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva sentinței penale nr.669/12.04.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr.R 2377/2005.
În baza art.369 al.1 cod pr.penală, s-a luat act de retragerea apelului declarat de apelantul inculpat G,împotriva aceleiași sentinte penale.
În baza art.192 al.2 cod pr.penală, a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli juiciare în folosul statului.
În baza art.192 al.3 cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia în apelul Parchetului.
Împotriva ambelor hotărâri, motivat, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
Se susține netemeinicia și nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauză, deoarece din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul a sustras autoutilitara părții vătămate, pe care, ulterior a vândut-o părții vătămate, motiv pentru care se solicită casarea ambelor hotărâri, reținerea cauzei spre rejudecare și, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului.
Din examinarea recursului declarat de parchet, a probelor administrate în cauză rezultă următoarele:
Din rechizitoriul parchetului, rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, deoarece în cursul lunii martie 1999, pe timp de noapte și, folosind fără drept cheile adevărate ale autoturismului, pe care le-a sustras la o dată anterioară și-a însușit autoutilitare marca " Peugeot " cu număr de înmatriculare -, aparținând părții vătămate, pe care, ulterior îl valorifică.
Cu privire la fapta de furt reținută în sarcina inculpatului, nu dă nici o declarație, până când nu va fi ascultată partea vătămată.
Prin declarația dată, partea vătămată reclamă faptul că, într-o zi din luna martie, inculpatul i-a făcut o vizită la domiciliu, ocazie cu care i-a sustras cheile autovehiculului, constatând a doua zi dimineață lipsa acestora.
Nu a reclamat furtul până în luna ianuarie 2000, sperând că va rezolva amiabil această situație.
În vara anului 1999, autoturismul este cumpărat de la inculpat de către numitul din Târgoviște cu suma de 700 (mărci germane).
Actele de proprietate ale autoturismului figurează pe numele numitului din -, județul
Audiată, soția părții vătămată ( fila 144 dosar penal nr.2377/2005) relatează că nu știe nimic despre dispariția autoturismului, soțul ei nu i-a comunicat nimic. Soțul este plecat din țară.
La dosarul de urmărire penală se află plângerea părții vătămate, a cumpărătorului autoturismului, un proces verbal încheiat de organele de poliție cu ocazia depistării autoturismului și un proces verbal prin care se atestă că a fost ridicat și restituit părții vătămate.
Conținutul constitutiv al unei infracțiuni sunt tipice și esențiale obiectului, subiectului, laturii obiective și subiective.
Astfel, specific infracțiunii de furt, latura obiectivă, constă dintr-o acțiune de luare a unui bun mobil în scopul însușirii pe ne drept, din posesia sau detenția unei alte persoane și fără consimțământul acesteia.
Potrivit art.3 cod pr.penală în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Ca urmare, organul de urmărire penală trebuia să facă dovada, prin probe administrate legal că, inculpatul este autorul luării autoturismului din posesia sau detenția părții vătămate, fără consimțământul acesteia.
Declarația singulară a părții vătămate, care de fapt nu era nici acesta proprietarul autoturismului, necoroborându-se cu un alt mijloc de probă din carte să rezulte sustragerea cheilor, a documentelor autoturismului, a autoturismului, nu poate fi primită spre a dovedi acțiunea de luare a bunului fără consimțământul acesteia.
Toate aceste aspecte contradictorii, neclare, nelămurite, au stat în atenția instanței judecătorești și au fost corect apreciate prin pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului.
Deoarece, recursul declarat nu este fondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.51 din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.669 din 12 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- ) nr. în format vechi 2377/2005), ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel - /
Red.dec.jud. - -/04.11.2008
Tehnodact.gref.
2 Ex./10.11.2008
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună, Zoița Frangu
