Furtul (art.208 cod penal). Decizia 618/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 618
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea de ședință din data de 17 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, împotriva deciziei penale nr. 95 de la 09 aprilie 2008 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Constată că, prin sentința penală nr. 5996 din 21 decembrie 2006, Judecătoria Craiovaa dispus, n baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g Cp. cu aplic. art. 37 lit. b Cp. condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la 07.09.1980, domiciliat în., sat, jud. D - la pedeapsa de 3 ani închisoare și s-a făcut aplicarea disp. art. 64 lit. a, b, art. 71 Cp.
În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g Cp. cu aplic. art. 37 lit. b Cp. a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 24.10.1978, deținut în altă cauză în C - la pedeapsa de 3 ani închisoare și -a făcut aplicația art. 64, 71 Cp.
A fost admisă acțiunea părții civile și obligați cei doi inculpați, în solidar, la plata către acesta a sumei de 1500 lei prejudiciu nerecuperat.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 110 lei, iar de la inculpatul a sumei de 20 lei.
Au fost obligați fiecare din cei doi inculpați să plătească statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 100 lei pentru fiecare, onorariu avocat oficiu.
În fapt, instanța de fond reținut că, în ziua de 20.10.2005 inculpatul a lucrat pentru partea vătămată în gospodăria fiicei acestuia, numita, situată în com., jud. D, ocazie cu care a observat în pivnița casei un din cupru, cu capacul aferent.
In ziua de 21.10.2005, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul și 1-a încunoștințat despre existența acelui și despre posibilitatea de a-1 valorifica, cei doi luând astfel hotărârea să-1 sustragă.
În acest sens, în seara zilei de 22.10.2005, în jurul orelor 21,00, de la un bar situat pe raza com., jud. D - unde se aflau împreună cu mai multe persoane - inculpații s-au deplasat cu autoturismul lui până la gospodăria lui.
Aici cei doi au pătruns pe poarta neasigurată în curte și apoi în pivnița gospodăriei de unde a luat cazanul propriu-zis iar capacul acestuia.
În aceiași noapte inculpații au transportat bunul la ieșirea din com. unde martorul - care colecta materiale feroase și neferoase - își instalase un cort. După ce a negociat cu prețul cazanului, i-a înmânat lui banii, respectiv 130 lei acesta dându-i înapoi 20 lei.
Pentru reținerea acestei stări de fapt, au fost avute în vedere probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, respectiv: proces verbal de cercetarea la fața locului, declarații partea vătămată, declarații de martori, proces verbal de recunoaștere din grup și din fotografie, declarațiile lui care a recunoscut comiterea faptei în modalitatea arătată.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei și a susținut constant că el doar 1-a ajutat pe inculpatul să transporte bunul la locul în care se afla, dar nu a avut cunoștință cui aparține bunul, întrucât inculpatul i-a spus că este al lui.
Pe baza probelor arătate, instanța de fond a apreciat ca nefondate susținerile inculpatului și a considerat că acesta a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpații au fost cercetați și pentru infracțiunea de violare de domiciliu, dar prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea acestora de sub urmărire penală, întrucât, în locuința respectivă nu mai locuia nimeni.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel cei doi inculpați, iar prin decizia penală nr. 180 din 23 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, au fost respinse ca nefondate apelurile.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs inculpatul, motivând prin aceea că instanțele de fond și de apel au luat în considerare doar declarațiile inculpatului, fără a fi luate în considerare declarațiile martorilor și declarațiile sale, întrucât își susține în continuare nevinovăția.
Prin decizia penală 717 din data de 12 2007, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.180 din data de 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj.
S-a casat decizia în parte, doar cu privire la acest inculpat și s-a trimis cauza la Tribunalul Dolj, pentru rejudecarea apelului acestuia.
În rejudecarea apelului, Tribunalul a procedat la audierea inculpatului și a martorilor și.
Prin decizia penală nr. 95 de la 09 aprilie 2008 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj, s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat sentința atacată, în parte, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c cpp. a fost achitat pe inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1, lit. a, g cod penal cu aplic. art. 37 lit. a pen.
S-a înlăturat obligația inculpatului la plata, în solidar cu inculpatul, sumei de 1500 lei prejudiciu, nerecuperat și s-a înlăturat măsura confiscării de la inculpat a sumei de 20 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Astfel, instanța de apel a constatat că nici unul dintre martorii audiați în cauză nu au făcut niciodată afirmația că, la data menționată în actul de sesizare al instanței, 22.10.2005, inculpatul ar fi sustras împreună cu inculpatul un de cupru de la partea vătămată, sau că ei ar avea cunoștință despre o astfel de faptă. Singurul care a susținut că la sustragerea cazanului a participat și inculpatul este inculpatul, însă dată fiind poziția sa procesuală, aceasta nefiind coroborată și cu alte probe, nu poate constitui o dovadă certă de vinovăție.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, martorii, au arătat că în seara respectivă se aflau în barul din satul, com împreună cu inculpatul moment în care în bar au sosit și inculpatul însoțit de martorul și toți 5 au plecat la barul din localitatea. Când au ajuns acolo, cei 2 inculpați au părăsit barul spunând că merg până acasă în com, reîntorcându-se după circa o oră cu bani asupra lor.
De asemenea martorii și (fila 36, 37 dosar), au arătat că în seara de 22.10.2005, se aflau într-un bar din localitate când a venit inculpatul și a întrebat de doi șoferi pe nume și spunând că dorește să transporte cu unul dintre aceștia un de cupru pe care îl are de la bunica sa.
Nici faptul că inculpatul ar fi contribuit la negocierea prețului obținut pe nu este de natură să conducă la concluzia că acesta ar fi participat și la sustragerea acestuia.
De altfel, dacă inculpatul ar fi participat și la sustragerea cazanului, este greu de crezut că din prețul obținut din comercializarea acestuia, respectiv de 130 lei i-ar fi revenit doar suma de 20 lei, sumă pe care recunoaște însuși inculpatul că i-ar fi dat-
În această situație devine mult mai credibilă varianta inculpatului cum că, fără să știe proveniența cazanului de cupru, l-a ajutat pe inculpatul să-l transporte cu autoturismul său proprietate personală în comuna, unde a fost vândut iar pentru serviciul prestat a primit suma de 20 lei.
Întrucât, pentru motivele anterior arătate, planează serioase dubii asupra celor afirmate de către inculpatul, instanța de apel a constatat, în acord cu art. 66 alin 1.pr.pen, că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului, neputându-se reține cu certitudine că acesta ar fi participat și la sustragerea cazanului de cupru de la partea vătămată.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe certe, sigure și întrucât probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, s-a impus a se da eficiență regulii potrivit căreia,orice îndoială este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo).
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că, în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c pentru C.P.P. săvârșirea inf. prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit.a, g din cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a Cod Penal, ceea ce constituie motiv de recurs prevăzut de art. 3859pct. 18.C.P.P.; din cuprinsul hotărârii instanței de apel, se constată că nu s-au respectat prevederile art. 63.C.P.P. în sensul că nu s-a procedat la evaluarea temeinică a mijloacelor de probă, în scopul aflării adevărului, ceea ce conduce la concluzia că nu rezultă cu claritate care au fost mijloacele de probă ce au determinat formarea convingerii instanței atunci când a optat pentru soluția achitării inculpatului; nu s-au analizat toate probele cauzei și deci, nu a fost rezolvat fondul acesteia.
De asemenea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolja mai arătat că instanța de apel a dat dovadă de lipsă de rol activ în stabilirea corectă a situației de fapt și aflarea adevărului, nefăcând o analiză globală și coroborată a tuturor probelor administrate în cauză și neavând în vedere câteva aspecte extrem de importante, care dovedesc vinovăția inculpatului și participarea acestuia la infracțiunea de furt calificat: modul de operare în activitatea de sustragere a cazanului, relațiile de prietenie anterioare dintre cei doi inculpați, faptul că aceștia au plecat împreună din bar și chiar au afirmat că merg să valorifice un, negocierea prețului de către inculpatul, caracterul subiectiv al declarațiilor martorilor și.
Recursul este nefondat.
Art. 62 din C.P.P. prevede că, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, iar art. 66 din C.P.P. stabilește că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Coroborând cele două texte sus menționate cu dispozițiile art. 200.C.P.P. care prevede că urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorilor și stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă pot sau nu a fi trimiși în judecată, Curtea constată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, pe baza probelor administrate la urmărirea penală a constatat că se impune trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și g cu Cod Penal aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a din
Cod PenalDin considerentele reținute în rechizitoriul nr. 7032/P/2005 din 10.05.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, rezultă că învinuitul a negat constant participarea sa la sustragerea cazanului, esențiale pentru trimiterea sa în judecată pentru infracțiunea de furt, fiind declarația celuilalt învinuit -, natura precum și greutatea bunului sustras (aproximativ 40 kg.) - fiind imposibilă transportarea sa de către o singură persoană, precum și declarațiile martorilor, și, care au precizat că, fiind inițial împreună într-un bar, și au plecat cu mașina primului și s-au reîntors după o oră, având asupra lor o sumă mare de bani.
De asemenea, în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova se mai reține că, în condițiile schimbării declarației inițiale de către inculpatul, acesta a desfășurat o activitate care să circumscrie, cel puțin, laturii obiective a infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 din Cod Penal, în condițiile în care a precizat ulterior că doar l-a ajutat pe să transporte cazanul în vederea valorificării, iar din celelalte probe ale cauzei rezultă că avea cunoștință de faptul că bunul fusese sustras anterior de către inculpatul.
Pe parcursul derulării procesului, inclusiv în urma casării cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Dolj, instanțele de judecată au administrat probatoriile necesare stabilirii corecte a situației de fapt, inclusiv probe în apărare, propuse de către inculpatul - martorii și, în condițiile în care, în faza de urmărire penală acestuia nu i se oferise această posibilitate juridică.
Criticile formulate în recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj referitoare la soluția de achitare pronunțată de Tribunalul Dolj, nu pot fi reținute de către Curtea de Apel Craiova, deoarece instanța de apel a făcut o amplă și corectă analiză și interpretare a tuturor probelor existente la dosarul cauzei, inclusiv a celor administrate în faza cercetării judecătorești.
Curtea consideră că în mod just Tribunalul Dolja apreciat că argumentele invocate de Ministerul Public în sprijinul săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de furt (menționate în rechizitoriu), nu rezistă la o analiză aprofundată și coroborată cu celelalte probe existente la dosarul cauzei. Astfel, în mod argumentat a apreciat Tribunalul Dolj că locul, natura și greutatea bunului sustras, suma de bani mare cu care prezumtivii inculpați s-au reîntors în bar după valorificarea cazanului și declarațiile ulterioare ale lui, referitoare la faptul că doar l-a ajutat pe celălalt inculpat să transporte și valorifice bunul, nu pot constitui probe suficiente pentru constatarea existenței infracțiunii de furt calificat în sarcina inculpatului, nefiind susținute de celelalte probatorii existente la dosarul cauzei.
De altfel, tocmai în virtutea garantării dreptului la apărare al inculpatului, Tribunalul Dolji -a încuviințat acestuia în apărare proba testimonială cu doi martori, și, ambii declarând că, în aceeași perioadă și în același loc, inculpatul ar fi încercat să găsească o altă persoană cu autoturism pentru transportarea cazanului de cupru, aparținând bunicii sale.
În mod just a apreciat tribunalul că, la dosarul cauzei nu există suficiente probe care să conducă la concluzia certă că și inculpatul ar fi participat la sustragerea cazanului de cupru și valorificarea lui, argumentele invocate de Ministerul Public prin rechizitoriu neavând o susținere probatorie suficientă și cum în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție reglementată de art. 66 alin. 1 Cod procedură penală, în mod corect s-a aplicat principiul conform căruia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Concluzionând, Curtea apreciază că soluția pronunțată de Tribunalul Dolj, de achitare a inculpatului este legală și temeinică, ea având la bază principiul prezumției de nevinovăție și insuficiența probatoriilor care să conducă la concluzia certă a săvârșirii faptei de către acest inculpat, astfel încât urmează ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. să respinsă recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, ca nefondat.
Deși Ministerul Public nu a invocat ca motiv de recurs, Curtea, analizând susținerea din rechizitoriu referitoare la existența în cauză, cel puțin a elementelor constitutive ale infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221.Cod Penal, apreciază că nici această susținere nu are acoperire în probatoriile administrate în cauză, deoarece nu s-a făcut dovada certă a faptului că inculpatul ar fi cunoscut că bunul sustras nu aparține inculpatului, probele din dosar conducând mai degrabă la concluzia că acest ar fi aparținut bunicii ultimului inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 din C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, împotriva deciziei penale nr. 95 de la 09 aprilie 2008 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj, privind pe intimatul - inculpat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - -- -
Grefier,
Red. Jud.: -
Jud. apel.:
Dact. 2 ex./-09 octombrie 2008
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Robert
