Furtul (art.208 cod penal). Decizia 621/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.208 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.621
Ședința publică de la 15 iunie 2009
PREȘEDINTE G - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
- - JUDECĂTOR 3: Ștefan Făurar
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.25 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu, iar, asistat de avocat ales.
A lipsit intimata parte civilă SC SRL
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului, susține recursul declarat, potrivit motivelor scrise, invocând, într-o primă teză, cazul de casare înscris în art.3859pct.18 Cod pr.penală, în raport de care apreciază că față de inculpat au fost pronunțate hotărâri greșite de condamnare, probatoriul administrat nedemonstrând vinovăția și participația acestuia, considerente pentru care a fost solicitată o soluție corespunzătoare de achitare, iar, într-o teză subsidiară, de vreme ce nu va fi însușită prima soluție propusă, a fost invocat cazul de casare înscris în art.3859pct.14 Cod pr.penală, dispoziții în considerarea cărora s-a solicitat o reindividualizare a pedepsei aplicată.
Apărătorul inculpatului, susține recursul, în esență, criticând hotărârile anterioare atât pentru nelegalitate, cât și pentru netemeinicie, apreciind, mai întâi, că probatoriul nu demonstrează vinovăția și participația inculpatului la săvârșirea faptei, iar, pe de altă parte, că pedeapsa ce i-a fost aplicată acestuia este prea severă, justificându-se o redozare a acesteia.
Procurorul apreciază că recursurile inculpaților sunt nefondate, solicitând să fie respinse, ca atare, susținând că probatoriul administrat în cauză confirmă învinuirea adusă celor doi inculpați, aceștia, împreună, săvârșind infracțiunea de furt calificat prev.de art.208, 209 lit. Cod penal, pentru care s-au aplicat pedepse judicios stabilite.
Inculpații, având pe rând cuvântul, susțin recursurile declarate, fiecare afirmând că este nevinovat de săvârșirea faptelor.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr.113 din 24 octombrie 2008, Judecătoria Filiași, în dosarul nr-, în baza art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, a condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 1 octombrie 1976, în S, județul D, cu domiciliul în C, strada - - -.29,.1.17, județul D, cu reședința în C,-, cu antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.61 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 423 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin nr.1049 din 27 octombrie 2005 Judecătoriei Motru.
S-a dispus contopirea pedepsei de 4 ani închisoare cu restul de pedeapsă de 423 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei de 4 ani închisoare, durata reținerii inculpatului de o zi (24 ore).
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și 64 alin.1 lit.b Cod penal.
În baza art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit. Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a și b Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 28 octombrie 1980, în C, județul D, domiciliat în comuna C nr.893, județul D, cu antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.61 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 438 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin nr.4394 din 21 octombrie 2005 Judecătoriei Craiova.
S-a dispus contopirea pedepsei de 4 ani închisoare, cu restul de pedeapsă de 438 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei de 4 ani închisoare, durata reținerii de o zi (24 ore).
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și art.64 alin.1 lit.a Cod penal.
În baza art.118 alin.1 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a foarfecii tip "gură de ", folosită la săvârșirea infracțiunii.
Au fost obligați în solidar inculpații la plata sumei de 3.373,2 lei, despăgubiri civile și la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 10/11 septembrie 2007, inculpații și, au hotărât să se deplaseze pe raza orașului F, cu intenția de a sparge magazine, iar pentru a pune în aplicare această rezoluție infracțională, cei doi au plecat din municipiul C, cu autoturismul marca Opel, cu nr.B-CN-9886, condus de coinculpatul.
Ajungând pe raza orașului F, inculpații au observat magazinul aparținând SC SRL, al cărui patron era, pe care au hotărât să-l spargă.
În acest sens, după ce au așteptat o perioadă de timp în fața magazinului, fiind observați de martorul, inculpații au pătruns prin efracție în incinta magazinului, spărgând ușa de la intrare, iar din interior au sustras un telefon mobil marca NOKIA 1600, ce era conectat la rețeaua, suma de 120 lei, precum și țigări de diferite mărci în valoare de 3.373,2 lei, bunuri ce au fost transportate în autoturism.
Încercând să părăsească orașul F, inculpații au fost opriți de un echipaj de poliție, iar la percheziționarea autoturismului, în torpedoul acestuia, a fost găsit telefonul mobil marca NOKIA 1600, cărui serie corespundea cu seria declarată de partea vătămată, însă cu aceeași ocazie, nu au fost găsite celelalte bunuri sustrase din incinta magazinului.
Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptelor, s-a sprijinit pe un probatoriu constând în declarațiile părții vătămate, acestea coroborate cu declarațiile martorilor, cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.
În drept, prima instanță a stabilit că fapta inculpaților, consumată în împrejurările mai sus arătate, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208, 209 alin.1 lit. Cod penal, la dosar existând indicii și probe care fac rezonabilă presupunerea că inculpații sunt autorii faptei petrecută în noaptea de 10/11 septembrie 2007.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților au fost avute în vedere criteriile înscrise în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, decurs din urmările produse și din împrejurările de comitere, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, cu atitudine de nerecunoaștere a învinuirilor, ambii aflați în stare de recidivă și față de care s-a justificat aplicarea dispozițiilor art.61 alin.1 Cod penal, pe de altă parte.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, mai întâi, sub aspectul că probatoriul nu conturează vinovăția și participația lor la săvârșirea faptelor, și, în al doilea rând, că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt prea severe, justificând redozarea acestora.
Prin decizia penală nr.25 din 28 ianuarie 2009, Tribunalul Dolj, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, apreciind, în esență, că situația de fapt reținută de prima instanță este concordantă cu probatoriile administrate, acestea susținând atât vinovăția, cât și participația inculpaților la comiterea faptelor reținute, pentru care s-au aplicat pedepse cu închisoarea, just individualizate.
În recursurile lor, inculpații, prin apărători, dar și prin motivele scrise de casare, au criticat soluțiile pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, mai întâi, cazul de casare înscris în art.3859pct.18 Cod pr.penală, în raport de care s-a apreciat că au fost greșit condamnați pentru infracțiunea prev.de art.208, 209 lit. Cod penal, iar, în subsidiar, s-a invocat cazul de casare înscris în art.3859pct.14 Cod pr.penală, dispoziții în considerarea cărora s-a apreciat că se justifică o redozare a pedepselor, apreciate ca fiind prea severe.
Recursurile inculpaților sunt fondate, însă nu pentru criticile de casare invocate, în cauză, făcându-se aplicabil cazul de casare prev.de art.3859pct.10 Cod pr.penală, cu consecința reluării judecății în apel, pentru următoarele considerente ce se vor vedea în continuare.
Astfel, este de amintit că, potrivit art.3 și 4 din Codul d e procedură penală, în desfășurarea procesului penal, trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, atât organele de urmărire penală, cât și instanțele de judecată, fiind obligate să manifeste, în acest sens, suficient rol activ.
Totodată, trebuie subliniat că, potrivit art.52rap.la art.66 Cod pr.penală, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, iar când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
În aceeași ordine, trebuie arătat că, potrivit art.62, 63 Cod pr.penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată, sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, în sensul legii, constituind probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o, și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, dacă provine dintr-unul din mijloacele de probă prevăzute în art.64.
Este expresă obligația organului de urmărire penală - stabilită în art.202 alin.1 Cod pr.penală, de a aduna probele atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului, cu scopul aflării adevărului și al justei soluționări a cauzei.
Probele, în scopul aflării adevărului, trebuie apreciate în ansamblu, principiul liberei aprecieri consacrat de art.63 alin.2, lăsând instanței de judecată libertatea de a aprecia concludența tuturor acestora, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, desprins din cuprinsul art.3, impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu altele administrate, exprimă adevărul.
În cauza de față, instanța de apel, în considerarea dispozițiilor art.371 alin.2 Cod pr.penală, avea obligația de a examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, dar și posibilitatea de a administra probe noi, în vederea stabilirii adevărului.
Neprocedând astfel, instanța de apel s-a mărginit la o examinare superficială a unui probatoriu insuficient și contradictoriu, pe baza căruia a confirmat învinuirea adusă celor doi inculpați, încălcând dispozițiile de principiu mai sus invocate.
Observând lucrările dosarului, Curtea constată că prin hotărârile atacate, cu referire la depozițiile martorului, se susține că infracțiunea imputată celor doi inculpați a fost săvârșită prin efracție, martorul respectiv declarând că în locul în care a fost parcată mașina celor doi inculpați, ar fi găsit o foarfecă tip "gură de ", instrument de spargere predat organelor de poliție.
Însă, aceste împrejurări de fapt nu se susțin probator, organul de urmărire penală neadministrând mijloace de probă adecvate, prin care aceste elemente să fie stabilite.
O constatare tehnico-științifică traseologică asupra urmelor lăsate pe ușa de la intrarea în magazinul din care se pretinde că s-au sustras bunurile, era de natură să concluzioneze dacă urmele de efracție au fost produse sau nu prin folosirea obiectului vulnerant ridicat de la fața locului.
La fel, este greu de presupus că pe foarfeca respectivă nu au rămas urme papilare care, în condițiile unei examinări dactiloscopice, puteau pune în evidență identitatea celui ce o folosise anterior.
Mai mult, aceeași instanță de apel era obligată să verifice apărările inculpaților, aceștia susținând că telefonul NOKIA 1600, fost găsit în torpedoul autoturismului nu cu ocazia primei percheziții asupra vehiculului, ci la verificările ulterioare, fapt ce ridică un serios dubiu cu privire la obligațiile avute de organul de urmărire penală, potrivit art.202 alin.1 Cod pr.penală.
De asemenea, nu au fost lămurite împrejurările vizând celelalte bunuri sustrase și negăsite asupra inculpaților (țigările și banii), despre care se susține că au fost sustrase de aceștia.
În fine, învinuirea nu se poate sprijini pe indicii temeinice (care induc presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptei de furt calificat, cum astfel a reținut prima instanță), ci doar pe probe, indiciile fiind doar deducții logice, suficiente pentru a justifica instituirea unor măsuri preventive, cât și a altor măsuri procesuale.
Adevărul, indiferent că exprimă vinovăția sau nevinovăția nu se poate sprijini pe probabilități, aproximații, ci doar pe probe, just apreciate, activitatea aceasta de apreciere vizând inclusiv verificarea mijlocului de probă din care ele provin.
Prin urmare, cu ocazia reluării judecății în apel, instanța urmează să administreze noi probe pentru a lămuri împrejurările de fapt ce privesc participația acestora, modul de săvârșire a faptei, în sensul celor susținute prin actul de sesizare, dar și pentru a verifica apărările pe care inculpații și le-au făcut constant, încă din faza de debut a urmăririi penale, ce vizează neparticiparea lor la comiterea faptelor imputate.
Așa fiind, în baza art.3859pct.10 Cod pr.penală, recursurile declarate de inculpați vor fi admise, iar după casarea deciziei, cauza va fi trimisă pentru rejudecare la instanța de apel, Tribunalul Dolj.
Onorariile de avocat oficiu, în sumă de câte 300 lei, vizând apărarea inculpaților în recurs (pentru inculpatul, până la prezentarea apărătorului ales), se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.25 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează decizia și trimite pentru rejudecare la instanța de apel - Tribunalul Dolj.
Onorariile de avocat oficiu, în sumă de câte 300 lei, vizând apărarea inculpaților în recurs (pentru inculpatul, până la prezentarea apărătorului ales), se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 15 iunie 2009.
G - - - - -
Pt.Grefier,
- pensionat
Grefier șef secție
Red.jud.GV
PS/8.07.2009
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu, Ștefan Făurar
