Furtul (art.208 cod penal). Decizia 644/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 644
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.144/A/13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul reprezentat de avocat oficiu, lipsă partea vătămată .
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrate, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul - recurent a solicitat admiterea recursului și în rejudecare, achitarea inculpatului, invocând lipsa vinovăției.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor pronunțate anterior, întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care a fost învinuit.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
rin sentința penală nr. 240 pronunțată la 29 ianuarie 2008 de către Judecătoria Arad, în baza art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. g, i, Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4(patru) ani și 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă mare postexecutorie.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-a luat act de renunțarea părții vătămate cu domiciliul în A,-,.1, jud. A, la acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 130.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în data de 07.02.2005 partea vătămată a formulat plângere penală, sesizând organele de cercetare penală că în data de 06.02.2005, între orele 17,oo-23,oo, autori necunoscuți au pătruns prin escaladarea gardului și forțarea ușii de acces, în locuința sa situată în A,-, de unde au sustras cheile autoturismului marca Mercedes E Classe 220, un TV marca de culoare gri, un monitor cu plasmă și două telefoane mobile mărcile Sony Ericsson și Motorola iar din curte au sustras autoturismul marca Mercedes E Classe 220, an de fabricație 2002 de culoare albastru metalizat, cu numere de înmatriculare provizorii, în interiorul acestuia aflându-se autorizația provizorie de circulație, cartea de identitate a autovehiculului în alb și contractul de vânzare-cumpărare.
În aceeași zi organele de cercetare penală au efectuat cercetarea la fața locului în prezența martorilor asistenți Ministru și, ocazie cu care au descoperit urme de forțare la nivelul tocului ușii de acces în locuință, trei fragmente de urme de încălțăminte pe masa din bucătărie, un filtru de țigară consumată pe holul locuinței și o urmă de țesătură de pe ciobul unui spart de autor, urme care au fost ridicate în vederea valorificării criminalistice.
-se biocriminalistic filtrul țigării consumate descoperit în holul locuinței părții vătămate, respectiv microurmele de celule epiteliale prelevate de pe suprafața exterioară a hârtiei care învelește filtrul s-a constatat că acestea aparțin inculpatului, profilul ADN al acestora fiind identic cu al inculpatului. Prezența filtrului de țigară menționat în locuința părții vătămate a dovedit prezența inculpatului în același spațiu și vinovăția acestuia.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că i s-a înscenat acest furt, datorită divergențelor pe care le are cu lucrătorii poliției, că filtrul de țigară în cauză a fost pus de lucrătorii poliției, aspect care rezultă din faptul că plicul fotografiat ca fiind cel trimis la expertiză nu este același cu plicul depus la dosar ca fiind cel în care s-au ridicat urmele de la fața locului, că martorul asistent nu își amintește ca de la fața locului să fi fost ridicat vreun filtru de țigară, că urmele de la fața locului nu au fost ambalate în recipiente sigilate, că partea vătămată a arătat că filtrul de țigară a fost ridicat într-o de plastic iar din raportul de expertiză rezultă că filtrul a fost ambalat într-un plic de hârtie.
Inculpatul a mai susținut că în acea zi și în intervalul orar în care s-a reținut că s-a comis fapta, și-a serbat ziua de naștere prezenți fiind mai mulți martori, G,.
Martorii și Ministru, martori asistenți la efectuarea cercetării la fața locului, au declarat că au văzut când a fost ridicat filtrul de țigară din holul locuinței și urmele de încălțăminte de pe masa din bucătărie.În cursul judecății martorul a declarat că nu își amintește să fi fost ridicat un filtru de țigară dar că declarația dată în cursul urmăririi penale corespunde realității, că a citit-o înainte de aos emna ca de altfel și procesul-verbal de cercetare la fața locului.
Așa fiind, prima instanța a considerat că faptul că acest martor nu își amintește după 1(un) an ce fel de probe au fost ridicate de la fața locului nu este de natură să indice lipsa acestor probe. La fel, declarația părții vătămate, că filtrul de țigară în cauză ar fi fost ambalat într-un recipient de plastic, respectiv o din plastic, după mai mult de un an de la efectuarea cercetării la fața locului nu este de natură să indice schimbarea acestor probe.
Așa cum se poate observa, filtrul de țigară a fost ambalat într-un plic de hârtie, fotografiat în cadrul raportului de expertiză biocriminalisitcă, sigilat, purtând datele de identificare corespunzătoare ale celui care le-a ridicat, diferit de celălalt plic în care au fost ambalate celelalte urme ridicate de la fața locului-urmele de încălțăminte și țesătură-f:24, f:31.
Din raportul de expertiză traseologică a urmelor de încălțăminte ridicate de la fața locului(f:79-82)a rezultat că acestea sunt asemănătoare cu cele ridicate de la locul faptei alte infracțiuni și care au fost create de încălțăminte inculpatului.
Declarațiile martorilor propuși de inculpat:, G, și sunt subiective, nu acoperă întreg intervalul orar 17,30-23, în care putea fi săvârșită fapta, partea vătămată fiind plecată de la domiciliu, și nu înlătură proba directă de vinovăție a inculpatului, filtrul țigării consumate de acesta la locul săvârșirii infracțiunii la momentul săvârșirii infracțiunii.
Martorul G, cumnatul inculpatului, deși în fața procurorului nu își amintește ziua în care a avut loc aniversarea inculpatului, în fața instanței, cu mult mai mult timp după momentul relatat, își amintește că a avut loc într-o zi de duminică. Martora, sora inculpatului, relatează despre aceeași aniversare, arătând că a văzut un alt cuplu venind la aceeași aniversare, atunci când ea și soțul său au plecat, în jurul orelor 20,30. Martorul care declară că s-a întâlnit cu sora inculpatului, la domiciliul inculpatului, aceasta plecând când el a venit, în jurul orei 21,00, arată că era însoțit de un alt. Martorul G relatează tot despre o familie care a venit la domiciliu inculpatului atunci când el și soția sa plecau.
Relatările martorilor nu pot conduce la concluzia certă că aniversarea inculpatului, când acesta nu a părăsit domiciliul ar fi avut loc în data de 06.02.2005, se poate ca inculpatul să-și fi creat un alibi prin organizarea unei petreceri într-o zi apropiată de cea a comiterii faptei, procedeu pe care l-a folosit și cu ocazia comiterii altor infracțiuni, anterior.
Faptul că față de inculpat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sau s-au dat alte soluții de netrimitere în judecată prin ordonanța la care face referire, dovedește că lipsa probelor de vinovăție a condus la soluția legală de netrimitere în judecată și nu vreun raport de dușmănie cu lucrătorii poliției care din acest motiv ar fi confecționat probe de vinovăție a inculpatului.
Posesia bunurilor a căror sustragere a fost reclamată de partea vătămată, a autoturismului, a monitorului cu plasmă, a televizorului color, în valoare de 130.000 lei, a rezultat din declarațiile martorilor și.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a solicitat achitarea sa motivat cu aceea că în mod nelegal a fost condamnat deoarece nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lui.
Prin decizia penală nr. 144/A /13 m ai 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 240 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că din probele administrate în cursul procesului penal și anume raportul de constatare tehnico științifică, urmele de încălțăminte, procesul verbal de ridicare de probe comparație, rezultă că inculpatul a fost în locuința părții vătămate care a sesizat organele de cercetare penală că din locuință i-au fost sustrase mai multe bunuri. Prima instanță în mod corect a înlăturat susținerile inculpatului că nu a săvârșit furtul, în data de 6 februarie 2005 sărbătorindu-și ziua de naștere în prezența mai multor prieteni având în vedere că nici unul din martorii propuși de inculpat nu a confirmat susținerile inculpatului, neputând indica data petrecerii, iar prezența martorilor în locuința acestuia nu acoperă întreg intervalul de timp în care a fost săvârșită infracțiunea, declarațiile martorilor propuși de inculpat fiind în contradicție cu probele directe, respectiv cu concluziile raportului biocriminalistic care au atestat că urmele de celule epiteliale identificate pe filtrul de țigară ridicat de organele de cercetare penală din holul locuinței părții vătămate în data de 7 februarie 2005 aparțin inculpatului, profilul ADN al acestora fiind același cu al inculpatului.
Față de acestea s-a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, avându-se în vedere criteriile de individualizare prevăzute la art. 72 Cod penal în cuantumul stabilit de instanță putându-se atinge scopul educativ și preventiv al pedepsei.
Împotriva deciziei penale nr.144/A/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale și achitarea sa deoarece probele administrate dovedesc nevinovăția sa în comiterea faptei, în special depozițiile martorilor audiați.
Analizând recursul declarat din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că decizia atacată este legală și temeinică, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. Astfel, expertiza biocriminalistică a filtrului țigării consumate găsită la locuința părții vătămate și microurmele de celule epiteliale prevalate de pe suprafața exterioară a hârtiei care învelește filtrul au concluzionat că aparțin inculpatului, profilul ADN al acestuia fiind identic cu al inculpatului a cărui prezență în locuința părții vătămate nu a putut fi justificată. Probele mai sus enumerate au fost ridicate de către organele de urmărire penală în prezența martorilor asistenți și ale căror declarații în acest sens se află la dosar. Chiar dacă de-a lungul procesului penal inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa punând-o pe seama unei înscenări pusă la cale de lucrătorii de poliție cu care este în divergență, nu a produs probe plauzibile care să înlăture vinovăția lui. Mai mult, în dovedirea vinovăției inculpatului stă și raportul de expertiză traseologică a urmelor încălțămintelor ridicate de la fața locului care sunt asemănătoare cu cele create de încălțămintea inculpatului. creat de inculpat, în sensul că în data respectivă își sărbătorea ziua de naștere nu poete fi reținut nici de către instanța de recurs deoarece martorii propuși de inculpat spre audiere nu au putut face referiri cu privire la prezența inculpatului pe întregul interval orar reținut ca fiind moment al comiterii faptei.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că judecătoria și, ulterior tribunalul au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Instanța de recurs reține că la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate aceste aspecte au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată sub minimul special prevăzut de lege prin aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c
Cod PenalPotrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs apreciază că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte penale. Totodată, aplicarea sancțiunii constituie un avertisment suficient și proporțional cu gravitatea faptelor, astfel încât scopul pedepsei să poată fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.144/A/13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs în cuantum de 160 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.144/A/13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Tas umei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică azi 19 Iunie 2008.
Ptr. Președinte, Judecător, Judecător,
- aflat în
Președinte secție
Grefier
Red.AN/20.06.2008
Tehnored AJ/24.06.2008
Prima instanță: Judec. A-
Apel: Trib. A-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Victor Ionescu, Ion Dincă
