Furtul (art.208 cod penal). Decizia 645/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 645
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de revizuentul recurent, împotriva deciziei penale nr.406/A/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru inculpatul lipsă, avocat ales.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales pentru revizuent a solicitat în baza art. 3859pct.10 p Cod Penal admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, pentru ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei. În motivare a arătat că în mod greșit s-a respins cererea de revizuire, pe temeiul art. 403.p Cod Penal, atâta vreme cât martorii au dovedit fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanța cu ocazia judecării pricinii, iar casarea a vizat doar un viciu de procedură.
Procurorul a pus concluzii de resping ere a recursului ca nefondat, întrucât nu există cazul de revizuire prev. de art 394.p Cod Penal în sensul descoperirii unor fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanța fondului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 574 /16.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.3136/325/24.07.2007, în baza art. 403 alin. 3.pr.pen. s-a respins cererea de revizuire formulată de petentul condamnat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara sub nr.717/III/6/2004, condamnatul, a solicitat revizuirea hotărârii date în dosarul nr.2471/2002 al Judecătoriei Timișoara, modificată prin decizia penală DP nr.4/2004 a Tribunalului Timiș, arătând în motivare că organul de urmărire penală a procedat la trimiterea sa în judecată, prin încălcarea gravă a prevederilor art. 66-68.C.P.P. și de asemenea persoana care a comis fapta este numitul, lucru pe care l-a aflat ulterior condamnării sale.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr.8432/17.06.2004.
Prin sentința penală nr. 311 din 30.01.2006, instanța a admis în baza art. 394 lit. a pr.pen. cererea de revizuire, a achitat inculpatul și a respins pretențiile civile.
Totodată a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 5373/2002 al Judecătoriei Timișoara
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr.3560/P/2001, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1, 209 lit.a,e,i Cod Penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 26.06.2001, în jurul orelor 13,20, împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată a sustras prin efracție din autoturismul părții vătămate, ce se afla parcat pe Bv. - din T, o geantă cu mai multe bunuri cauzând un prejudiciu în valoare de 4.161.338 lei.
Prin sentința penală nr.3527/2002 a Judecătoriei Timișoaras -a dispus, în baza art.11 pct. 2 lit a rap.C.P.P. la art.10 lit. c C.P.P. achitarea inculpatului.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar prin decizia penală nr.4/2004 a Tribunalului Timiș, a fost admis apelul declarat, s-a desființat hotărârea atacată și rejudecând cauza s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în detenție. Hotărârea a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de către inculpat, prin decizia penală nr.209/2004 a Curții de Apel Craiova.
Din declarația revizuientului dată în fața instanței în data de 22.11.2004, s-a reținut că acesta a aflat de la mai multe persoane, în timp ce se afla încarcerat în Penitenciarul Timișoara, despre faptul că numitul a comis fapta pentru car el este acuzat. Fiind audiat în instanță, martorul a relatat că în cursul lunii iunie 2001 spart autoturismul Audi A 8, ce se afla parcat pe Bv. - din T, afirmând că a sustras o borsetă de culoare neagră pe care ulterior a vândut-o numitului. De asemenea martorul a confirmat cele relatate de martorul. De asemenea, și martorul, a relatat instanței că martorul este autorul infracțiunii pentru care este condamnat revizuientul și că i-a povestit acestuia din urmă atunci când s-a întors din Germania, unde l-a cunoscut pe martorul și de la care a aflat ce s-a întâmplat în cursul lunii 2001. Aceste declarații ale martorilor s-au coroborat cu declarația revizuientului care pe tot parcursul urmăririi penale, precum și în faza de cercetare judecătorească a negat comiterea faptei.
Referitor la declarațiile martorului, acesta în faza de urmărire penală și la judecarea cauzei în instanță a avut o atitudine oscilantă, afirmând inițial că revizuientul este cel care a comis fapta, iar ulterior în fața instanței a spus că nu poate afirma cu certitudine dacă inculpatul este făptuitorul (fila 35 dosar 2471/2002 a Judecătoriei Timișoara ), pentru ca ulterior în declarația dată în ședință publică în data de 15.10.2003, la Tribunalul Timiș, în dosarul nr.6475/2003, să revină asupra declarației date în fața instanței la Judecătoriei Timișoara. În cadrul declarației date la Judecătoria Timișoara martorul a relatat că atunci când s-a făcut recunoașterea din grup, inculpatul le-a fost arătat de către un polițist, însă la declarația dată la Tribunalul Timiș acesta a revenit asupra afirmației sale spunând că inculpatul l-a rugat să schimbe declarația dată în faza de urmărire penală. Această declarație dată la Tribunalul Timișa avut loc ca urmare a sesizării din oficiu a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, în data de 8 noiembrie 2002 cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, săvârșită de către martorul, iar în urma audierii acestuia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara cu privire la această faptă și la aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ, martorul a fost determinat să-și schimbe declarația dată la Judecătoria Timișoara și să arate că își menține declarația dată în faza de urmărire penală cu toate că, astfel cum afirma și martorul, martorul nu a observat pe cel care a comis fapta decât 2-3 secunde, atunci când acesta a pătruns în mașină și a sustras borseta, după care a sesizat pe colegul său.
De asemenea, în aceeași modalitate a fost determinat și martorul să revină asupra declarației date la Judecătoria Timișoara, declarația acestuia coroborându-se cu declarațiile martorilor și. De asemenea martorii și audiați fiind și de Tribunalul Timiș au arătat că modalitatea la poliție în care s-a făcut recunoașterea din grup, și anume faptul că i s-a cerut persoanei care urma să facă recunoașterea să indice pe inculpat care se afla la poziția 4, martorul arătând că doar a semnat declarația dată la poliție, nu a scris-o și i s-a explicat că este o simplă formalitate, iar ulterior organele de poliție au făcut presiuni asupra sa pentru a-și schimba declarația dată la Judecătoria Timișoara.
Având în vedere că recunoașterea din grup s-a efectuat în modalitatea mai sus arătată, instanța a apreciat că această probă a fost efectuată cu încălcarea cu încălcarea dispozițiilor art.197 C.P.P. și astfel acesta nu poate fi reținută de către instanță, astfel că aceste declarații de martori nu ar putea fi coroborate cu această probă. Mai mult decât atât, această probă vine în susținerea declarațiilor inculpatului și chiar dacă aceste declarații ale inculpatului ar fi nereale referitor la faptul că o altă persoană( ) a comis fapta în speță există un dubiu, cu privire la persoana care a săvârșit infracțiunea, dubiu care profită inculpatului, iar instanța având în vedere și prevederile art.66 al.1,2 în C.P.P. baza art.11 pct.2 lit.a C.P.P. raportat la art.10 lit. c C.P.P. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208, 209 lit.a,e,i
C.P.P.Având în vedere modalitatea mai sus arătată, de soluționare a laturii penale, instanța baza art.14, 346.C.P.P. a respins pretențiile părții civile, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara. În motivarea apelului formulat, Parchetul a arătat pe de o parte că hotărârea instanței este nelegală deoarece nu a anulat în prealabil hotărârea de condamnare, iar pe de altă parte este netemeinică sub aspectul admiterii cererii de revizuire.
Instanța de apel, prin decizia penală nr. 3003/A din 30.06.2006 a admis apelul Parchetului, a desființat sentința penală nr. 311 din 30.01.2006 și trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, reținând că la data de 22.11.2004, instanța de fond a admis în principiu cererea de revizuire și a procedat la audierea condamnatului, dar nu a fost citată partea civilă, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului și suspendarea hotărârii atacate fătă a fi anulată hotărârea de condamnare.
După desființarea cu trimitere, cauza s-a reînregistrat sub nr. 3136/-.
Procedând la rejudecare, Judecătoria Timișoara a reținut că prin sentința penală nr.3527/2002 a Judecătoriei Timișoaras -a dispus, în baza art.11 pct. 2 lit a rap.C.P.P. la art.10 lit. c C.P.P. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208, 209 lit. a,e,i pen.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar prin decizia penală nr.4/2004 a Tribunalului Timiș, a fost admis apelul declarat, s-a desființat hotărârea atacată și rejudecând cauza s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în detenție. Hotărârea a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de către inculpat, prin decizia penală nr.209/2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Verificând motivele invocate de către petent în susținerea cererii de revizuire, instanța de fond a constatat că acestea nu se circumscriu cazurilor limitativ prevăzute de art. 394.pr.pen. potrivit cărora revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la judecarea cauzei, un martor, expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, ori când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) din Codul d e procedură penală presupune o dublă condiționare și anume: trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la judecarea cauzei, iar acestea să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, așa cum a fost pronunțată.
Așadar, pentru existența cazului de revizuire invocat este imperios necesar ca împrejurările și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate să fie noi, în sensul că nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei.
Împrejurarea că în dovedirea susținerilor sale revizuientul a propus audierea altor martori lângă cei ascultați la judecarea fondului cauzei, nu poate determina admiterea cererii, fiindcă este inadmisibil ca pe calea acestei căi extraordinare de atac să se obțină o prelungire a probațiunii pentru stări de fapt deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
De altfel, revizuientul a arătat constant pe tot parcursul soluționării fondului la prima instanță și căile de atac că nu este autorul faptei și instanțele au avut în vedere acest aspect.
Referitor la împrejurarea că nu au fost respectate dispozițiile legale referitor la recunoașterea din grup și că ar exista în mod corespunzător cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. d pr.pen, s-a observat că instanța de apel, la judecarea fondului a apreciat că au fost respectate dispozițiile legale la recunoașterea din grup și a înlăturat declarația martorului cât și ale martorului.
Nu s-a constatat astfel încălcarea vreunei dispoziții legale de organele de cercetare penală, astfel că motivul invocat s-a apreciat că ca fiind neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuentul, solicitând admiterea apelului, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra motivelor de casare indicate de Tribunalul Timiș.
Prin decizia penală nr. 406/A/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apreciindu-se de instanța de apel că motivele invocate de apelant nu se circumscriu cauzelor limitativ prevăzute de art. 394.p Cod Penal, întrucât nu s-a dovedit existența unor împrejurări sau probe care să nu fi fost cunoscute de instanța în momentul pronunțării hotărârii de condamnare.
Împotriva deciziei penale nr. 406/A/2007 a Tribunalului Timișa declarat recurs, în termen legal, revizuentul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci numai cu ocazia concluziilor orale, aspectele invocate fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de revizuent, precum și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că decizia penală recurată este temeinică și legală, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuire este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 394.proc.pen. În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia LX/24.09.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că cererea de revizuire întemeiată pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul d e procedură penală este inadmisibilă.
În raport cu prevederile art. 394.proc.pen. instanța de recurs constată că în mod corect Judecătoria Timișoaraa respins cererea de revizuire în temeiul art. 403 alin. 3.C.P.P. reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal. Față de dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a proc.pen. și susținerile în fapt ale revizuentului, instanța de recurs reține că aplicarea acestui caz de revizuire presupune ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se fi descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță; în consecință, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unor fapte și împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Chiar dacă necunoașterea acestor fapte sau împrejurări trebuie înțeleasă în sens mai larg (nu doar ca o nemenționare a lor în actele și lucrările dosarului, ci și ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecința neluării lor în considerare la soluționarea cauzei), este inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ordinare, pe care revizuentul le-a invocat în fond și în căile ordinare de atac. Astfel, în speță revizuentul a invocat în mod constant cu ocazia judecării dosarului nr. 2471/2002 al Judecătoriei Timișoara și în căile de atac că nu este autorul faptei, aspect verificat de instanțe pe baza probatoriului administrat în procesul penal. Mai trebuie reținut și faptul că legea se referă la situații de fapt noi, în sensul că, din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanței de fond, și nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere și verificate.
În ce privește susținerea recurentului referitoare la faptul că cererea de revizuire nu ar mai fi putut fi respinsă ca inadmisibilă câtă vreme prin sentința penală nr. 311/30.01.2006 a Judecătoriei Timișoara aceasta a fost admisă în principiu și s-a procedat la rejudecarea fondului, instanța constată că este nefondată. În acest sens, se reține că prin decizia penală nr. 303/A/30.06.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 2792/P/2006 a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și sentința sus menționată a fost desființată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel că sentința penală nr. 311/30.01.2006 a Judecătoriei Timișoara nu mai produce efecte juridice, instanța fiind obligată să reia judecata cererii de revizuire. Pe de altă parte, împrejurarea că rejudecarea cauzei s-a dispus ca urmare a lipsei de procedură cu partea civilă nu poate conduce la o altă concluzie întrucât această lipsă de procedură a fost constată chiar la admiterea în principiu a cererii conform art. 403.C.P.P. astfel că din acel moment procesual trebuia reluată judecata.
Față de cele anterior arătate, în temeiul prevederilor art.38515alin.1 punct.1 lit. b p Cod Penal se va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul recurent, împotriva deciziei penale nr.406/A/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
Văzând și prevederile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 punct.1 lit. b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul recurent, împotriva deciziei penale nr.406/A/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Tas umei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică azi 19 Iunie 2008.
Ptr. Președinte, Judecător, Judecător,
- -- aflat în - - - -
Președinte secție
- -
Grefier,
- -
Red.VI/tehnored AJ
2 ex/24.06.2008
Prima instanță. Judec. T-
Apel: Trib. T-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Victor Ionescu, Ion Dincă
