Furtul (art.208 cod penal). Decizia 647/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 647/
Ședința publică din 25 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul-recurent G- fiul lui și, născut la data de 03 iunie 1978, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr.169/18 septembrie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-inculpat G asistat de avocat din oficiu în baza delegației de la dosar cu nr. 4082/2008 emisă de Baroul A și intimata-parte vătămată asistată de avocat ales în baza delegației de la dosar nr.104/2008 emisă de Baroul A-Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorului să ia legătura cu recurentul.
Apărătorii părților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat în cauză, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul-inculpat G, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar pe fond redozarea pedepsei, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza disp. art. 81Cod penal, întrucât a recunoscut săvârșirea faptei și a făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului.
Intimata-parte vătămată, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică. Învederează instanței faptul că recurentul-inculpat a săvârșit de șase ori infracțiunea prev. de art. 209 Cod penal și solicită aplicarea unei pedepse proporționale cu gravitatea faptelor săvârșite.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de admitere a recursului formulat de inculpat și în baza disp. art. 334 Cod procedură penală solicită schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiune a prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.g,i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b) Cod penal în infracțiune a prev. și ped. de art.. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.g,i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.a) și art.37 lit.b) Cod penal.
Apelantul-inculpat, având ultimul cuvânt, învederează instanței că a recunoscut faptele săvârșite și solicită diminuarea pedepsei aplicate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.88 din 17.04.2008, pronunțată de Judecătoria Costești, în baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal și art.37 lit.b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 03.06.1978 în C, CNP -, cu domiciliul în comuna, sat Pădureți, județul A, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, la 3 ani închisoare.
În temeiul art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g, i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la 3 ani închisoare.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condițiile art. 57 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.1,2 și art.64 alin.1 lit.a,b) Cod penal, au fost interzise inculpatului dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.14,15 și 346 Cod pr.penală, rap. la art. 998 Cod civil, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligat inculpatul la plata sumei de 1600 lei către această partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În temeiul art.191 alin. 1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă ce include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în cursul lunilor decembrie 2004 - ianuarie 2005, pe timp de noapte și în mod repetat, inculpatul G și numitul, știind că nu este locuită de nimeni, au pătruns prin efracție în gospodăria părții vătămate și de aici în garaj, de unde au sustras numeroase piese auto și alte elemente componente specifice unui autoturism, pe care le-au transportat la domiciliul inculpatului În zilele următoare faptelor de sustragere, cei doi au transportat bunurile sustrase la centrele de colectare și valorificare a materialelor feroase din Pitești și C, unde le-au vândut, iar banii obținuți i-au împărțit în mod egal. În acest sens, este exemplificată declarația învinuitului, care a precizat că recunoaște și regretă faptele, precum și a inculpatului G care recunoaște că a pătruns în mod repetat în locuința părții vătămate împreună cu învinuitul, de unde a sustras numeroase obiecte din fier pe care le-a comercializat la Remat sau la persoanele necunoscute din localitatea Pitești, împărțind banii obținuți în mod egal cu.
Prin faptele repetate de sustragere comise de cei doi în perioada decembrie 2004 - ianuarie 2005, părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu evaluat, în urma cercetărilor organului de urmărire penală, la suma de 1305 lei - conform procesului verbal din 30.05.2007.
Prima instanță a arătat că cele reținute au rezultat din coroborarea existentă între declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, care în cursul lunii decembrie 2004 cumpărat de la G un electromotor, văzându-l în acest interval de timp și pe în locuința lui G, încărcând mai multe piese auto și alte obiecte din fier destinate alcătuirii autoturismelor, în scopul de a le transporta la Remat, cu declarația martorului pe care l-a rugat G, în cursul lunii decembrie 2004, să-l transporte cu niște materiale din fier la Remat Pitești, iar martorul s-a conformat și l-a transportat pe inculpat, observând că acesta a încărcat mai multe piese și alte accesorii auto din fier, mijloace de probă ce confirmă plângerea și declarația părții vătămate.
Tot din declarațiile inculpatului și ale învinuitului, coroborate cu declarațiile martorilor G și, potrivit cărora în data de 26.05.2006 inculpatul G i-a cerut martorului G să-l transporte cu 2 saci de fier vechi la Centrul de Colectare, lucru pe care l-a făcut, iar martorul l-a transportat în cursul lunii decembrie 2005, la cererea lui, pe inculpatul G la Remat, cu o cantitate de fier vechi, fără a vedea conținutul bagajului și fără a cunoaște proveniența acestora, inculpatul spunându-i că le-a adunat de la consăteni, prima instanță a reținut că în luna decembrie 2005 precum și în data de 25/26.05.2006 inculpatul a pătruns, singur, prin efracție, în repetate rânduri, pe timp de noapte, în gospodăria părții vătămate, de unde a sustras mai multe piese și alte părți componente auto din fier, producând părții vătămate un prejudiciu evaluat de organele de urmărire penală la suma de 115 lei.
În drept, s-a constatat că faptele inculpatului G, care în lunile decembrie 2004 - ianuarie 2005 pătruns împreună cu învinuitul, în repetate rânduri. prin efracție și pe timp de noapte, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în domiciliul părții vătămate de unde a sustras piese și alte părți componente auto pe care le-a valorificat, cei doi păstrând și consumând banii obținuți, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev.de art 208, 209 alin.1 lit. a, g, i cu aplic. art.41 alin 2 Cod penal.
De asemenea, faptele inculpatului G care în cursul lunii decembrie 2005 și în data de 25/26.05.2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, unicitatea rezultând din declarațiile inculpatului, a pătruns singur, prin efracție și în timpul nopții în gospodăria aceleiași părți vătămate, despre care știa că nu locuiește efectiv acolo, de unde a sustras același tip de bunuri, pe care le-a comercializat păstrând și valorificând banii obținuți, au fost încadrate în dispozițiile prev. de art 208, 209 alin.1 literele g, i cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță, potrivit disp. art. 72 Cod penal, a reținut gradul de pericol social relativ ridicat al infracțiunii, determinat prin importanța valorilor sociale ocrotite, prin modalitatea de comitere repetată, ce denotă perseverența infracțională, limitele speciale ale pedepsei, circumstanțele concrete de comitere a faptelor, date personale referitoare la inculpat, care nu a recunoscut inițial comiterea faptelor și are antecedente penale, ce atrag incidența recidivei postexecutorii, prev. de art. 37 lit.b Cod penal.
Prin prisma criteriilor de individualizare enunțate, s-a apreciat că prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracțiune continuată reținută, orientată spre minimul special prevăzut de textul incriminator, poate fi atins scopul de prevenție generală și specială al pedepsei, mai ales prin intermediul funcțiilor de constrângere și eliminare specifice executării în regim de detenție. Prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 33,34 Cod penal, dată fiind comiterea tuturor infracțiunilor anterior condamnării definitive a inculpatului pentru vreuna dintre acestea.
În temeiul disp. art.71 alin.1,2 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a,b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă, prima instanță, în raport de situația de fapt reținută, a constatat că inculpatul este pasibil de răspundere civilă delictuală, dar nu în măsura prejudiciului material indicat de partea vătămată, deoarece evaluarea, prezumat obiectivă până la proba contrară, a organului de urmărire penală este cu mult inferioară evaluării totale a prejudiciului făcută de partea vătămată. De altfel, neconcordanța vădită caracterizează însăși evaluările părții vătămate care, inițial, a indicat un prejudiciu de 20.000 lei iar, ulterior, un prejudiciu de 80.000 lei, pe care, prin probele administrate la cererea sa, nu a reușit să-l dovedească.
Pentru aceste motive, instanța a admis, în parte, acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata unor despăgubiri civile al căror cuantum a fost stabilit la suma de 1.600 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul-inculpat a arătat că în mod greșit prima instanță a hotărât condamnarea sa la pedeapsa închisorii în condiții privative de libertate întrucât, a recunoscut săvârșirea faptei și a făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.169 din 18 septembrie 2008, respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G, pe care l-a obligat la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, tribunalul, având în vedere întregul ansamblu probator administrat în cauză respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului G și ale învinuitului, probe ce se coroborează între ele, a apreciat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, făcând o corectă individualizare a pedepsei, aplicând dispozițiile art. 72, precum și ale art. 52
Astfel, având în vedere faptul că inculpatul G se află în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 3 ani, prima instanță nu putea face aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 81 Cod penal, singura modalitate de executare a pedepsei fiind aceea prev. de art. 57 Cod penal, respectiv în condiții privative de libertate.
În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul disp.art.379 pct.1 lit."b" Cod pr.penală, a fost respins apelul ca nefondat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că a recunoscut săvârșirea faptei și a făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului, situație față de care a solicitat redozarea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia, în condițiile art.81 Cod penal.
Examinându-se hotărârile pronunțate, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală, nu se constată vreun motiv de casare din cele prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, iar pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefundat, pentru considerentele ce se vor expune:
Cu referire la individualizarea pedepsei ce face obiectul criticii în recursul inculpatului, sub aspectul redozării pedepsei și suspendării condiționate a executării acesteia, cele două instanțe au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor prevăzute de art.72 Cod penal, stabilind cuantumul și modalitatea de executare compatibile cu finalitatea pedepsei înscrisă în art.52 același cod, potrivit căruia, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Ca atare, s-a avut în vedere, în speță, considerentele invocate de inculpat, atunci când pedeapsa aplicată acestuia a fost orientată spre minimul special, respectiv 3 ani închisoare, dar și celelalte circumstanțe ce o individualizează, respectiv limitele pedepsei, precum și starea de recidivă postexecutorie în care se află acesta care, anterior, a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani.
In situația dată, în mod corect cele două instanțe nu au dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului și nu au putut face aplicarea dispozițiilor prevăzute de art.81 Cod penal, singura modalitate de executare a acesteia fiind aceea prevăzută de art.57 Cod penal, respectiv în condiții privative de libertate.
Astfel, în condițiile existenței stării de recidivă postexecutorie și acestor criterii de individualizare aplicate speței, au îndreptățit tribunalul să mențină aplicarea pedepsei în cuantumul stabilit de prima instanță, întrucât numai în această modalitate poate fi asigurat scopul preventiv și educativ al pedepsei, în sensul conștientizării pe deplin de către inculpat a consecințelor grave produse ca urmare a comiterii de asemenea fapte.
Examinându-se și din oficiu legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, nu au fost constatate motive de casare din cele prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, motiv pentru care, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefundat recursul formulat și va fi dedusă la zi detenția.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul-recurent va fi obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu avocat oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, G, fiul lui și, născut la data de 03 iunie 1978, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr.200/14 octombrie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș - în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat,din care, 100 lei onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
Jud.apel
16 decembrie 2008
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Teodora Gheorghe Sorescu
