Furtul (art.208 cod penal). Decizia 702/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 702/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva deciziei penale nr.381 din data de 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și sentinței penale nr.281/P din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.208-209 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.5065/2009, emisă de Baroul d e Avocați
Se constată lipsa:
- intimatei parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că își menține recursul promovat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, critică hotărârile atacate pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea acestuia în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală, întrucât din probele administrate în cauză pe parcursul cercetării judecătorești rezultă că există un dubiu cu privire la împrejurarea că inculpatul ar fi autorul faptei reținute în sarcina sa.
Din declarația părții vătămate rezultă că aceasta nu cunoaște cine anume i-a sustras poșeta.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate și, rejudecând, să se dispună achitarea acestuia în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a soluțiilor pronunțate în cauză.
Apreciază că nu este incident în cauză motivul de casare invocat, instanțele analizând în mod corect probele administrate în cauză din care rezultă vinovăția acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției de condamnare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, precizând că este nevinovat întrucât nu a furat poșeta părții vătămate.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.281/p/17.02.2009 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr- s-a hotărât:
În baza art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.e și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal pentru infracțiunea de furt calificat;
A fost condamnat inculpatul, CNP -, fiul lui și, născut la 31.08.1975 în municipiul M, județul C, cu același domiciliu, str. -.- nr.23, județul C, cetățean român, studii - 4 clase, căsătorit, are 5 copii minori, fără ocupație, recidivist postexecutoriu, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C -la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
S-a facut aplicarea dispozițiilor art.71 alin.1 Cod penal în referire la dispozițiile art.64 alin.1 teza a II a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.14-16 Cod procedură penală rap. la art.998 Cod civil;
A fost obligat inculpatul cătrepartea civilă, domiciliată în municipiul M,-, județul C - la plata sumei de 600 lei cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art.189 Cod procedură penală;
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Constanțaa sumei de 200 lei onorariu - avocat din oficiu pentru avocat - delegație nr.26.546/2008.
În baza art.191 Cod procedură penală;
A fost obligat inculpat către stat la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a retinut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 29/P/09.01.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr- s-a dispus în baza art.208 - 209 alin.1 lit.e și i Cod penal, cu aplicarea art.37lit.b Cod penal, condamnarea inculpatului, CNP - fiul lui și, născut la 31.08.1975 în M, jud C, studii 4 cls.căsătorit, are 5 copii minori,fără ocupație,recidivist postexecutoriu, domiciliat în M -. - nr.23 jud.C, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din declarațiile martorilor, rezultă că în data de 17.10.2007 inculpatul a fost văzut în incinta Spitalului M, Secția Chirurgie. Martorul, pacient internat în spital, în salonul 17, vis-a-vis de sala de mese, l-a văzut pe inculpat intrând în sala de mese. Martorul, brancardier în spital s-a întâlnit cu inculpatul pe holul secției chirurgie. Inculpatul deși a negat prezența în incinta spitalului în ziua de 17.10.2007, a fost recunoscut, din grup, de către martorii mai înainte menționați.
Inculpatul, în declarația dată în ziua de 19.10.2007 arată că nu a fost deloc în curtea spitalului. După efectuarea recunoașterii în grup, în declarația din 20.10.2007, revine și arată că a săvârșit fapta fiindcă nu are mijloace să-și întrețină familia, iar spre finalul declarației din nou săvârșirea faptei. Declară că nu are probe de administrat în susținerea nevinovăției.
În ce privește susținerea inculpatului că în ziua respectivă se afla în spital pentru a-și vizita mama internată, prima instanță a constatat că aceasta nu se verifică întrucât din cercetările organelor de poliție a rezultat faptul că mama inculpatului a fost internată în data de 04.10.2007 la Secția Neurologie, fiind externată în aceeași zi.
Împotriva sentinței penale nr. 29/P/09.01.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr-, a declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.
Prin decizia penală nr.369/16.09.2008, Tribunalul Constanța, în baza art. 379 pct. 2 lit. b pr. pen. a admis apelul formulat de apelantul - inculpat împotriva sentinței penale nr. 29/P/09.01.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr-, a fost desființată sentința penală apelată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță - Judecătoria Medgidia.
Pentru a se proceda astfel, s-a reținut că, după sesizarea instanței, primul și singurul termen a fost stabilit la data de 09.01.2008, pentru când au fost citați inculpatul și martorii din lucrări ( și ). Prima instanță a audiat cei doi martori prezenți, după care a declarat terminată cercetarea judecătorească și a dat cuvântul pentru dezbateri.
Inculpatul nu a fost audiat de prima instanță, acesta lipsind de la termenul din 09.01.2008, pentru când procedura de citare s-a realizat prin afișare.
Întrucât prima instanță nu a respectat dreptul la un proces echitabil, garantat atât prin dispozițiile Codului d e procedură penală, dar și prin Convenția europeană a drepturilor omului care prevede dreptul persoanei acuzate de a se apăra ea însăși și dreptul de a obține audierea martorilor, cea ce implică obligația instanțelor naționale de a depune eforturi rezonabile pentru a-l găsi pe acuzat și de a-l cita conform procedurii (cauza Colozza și tribunalul a apreciat că prima instanță nu a depus minime diligențe pentru aducerea inculpatului,iar in desfășurarea judecății în fața primei instanțe nu a respectat principiile nemijlociri și contradictorialității ce trebuie să caracterizeze faza de judecată și nu respectat minime garanții pentru ca inculpatul să beneficieze de un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
După desființare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr- din 21.10.2008 si in urma administrarii materialului probator s- retinut urmatoarea situatie de fapt:
La data de 17.10.2007, în jurul orelor 16,45, inculpatul a pătruns în incinta Spitalului municipal M și s-a deplasat la Secția Chirurgie a acestei unități sanitare. În timp ce se afla pe holul Secției Chirurgie, inculpatul a văzut prin geamul oficiului sălii de mese 2 din cadrul secției, poșeta părții vătămate - infirmieră.
Inculpatul, profitând de lipsa părții vătămate din oficiu, a intrat în interiorul acestuia, de unde din poșetă, i-a sustras părții vătămate telefonul mobil marca Sony-Ericsson, precum și suma de 350 lei - în bancnote de 50 de lei, după care a părăsit în grabă spitalul.
Este de menționat că, așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, sala de mese și oficiul sunt separate de un perete comun, cu ușă de acces separată care fusese asigurată de partea vătămată, iar ușa de acces în sala de mese a rămas deschisă. Pe peretele dintre oficiu și sala de mese se află un ghișeu cu ramă din lemn, cu un oblon culisant.
Asfel, pentru a sustrage bunurile, inculpatul a intrat în sala de mese pe ușa deschisă, iar apoi a escaladat peretele despărțitor dintre sala de mese și oficiu, iar prin ghișeul rămas în poziția deschisă, a pătruns în oficiu, unde pe un scaun aflat lângă o masă metalică se afla poșeta părții vătămate.
Inculpatul a fost văzut intrând și apoi ieșind în grabă din oficiu de martorul, care era internat în salonul nr.17 al Secției Chirurgie, situat vis-a-vis de sala de mese, care a și anunțat-o pe partea vătămată despre aceasta.
Ulterior, și martorul -, brancardier la același spital, și-a amintit că a văzut un cu semnalmentele indicate de martorul, părăsind secția chirurgie și îndreptându-se spre ieșirea din spital.
În urma cercetărilor efectuate, inculpatul a fost prins, iar cei doi martori - și - - l-au recunoscut din grup, în prezența martorului -.
Inculpatul a negat constant comiterea faptei, arătând că a fost la spital împreună cu concubina sa și copilul acesteia, dar pentru a cumpăra niște medicamente prescrise pentru minor, dar nu a comis fapta de care este acuzat.
Reținând vinovăția inculpatului din coroborarea probelor administrate în cauză respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de recunoaștere din grup și planșa fotografică, declarațiile martorilor - care l-a recunoscut și indicat constant pe inculpat ca fiind autorul faptei, - - care l-a văzut pe inculpat în apropierea locului faptei, imediat după comiterea faptei și - - în prezența căruia cei doi martori l-au recunoscut pe inculpat din grup instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului si apreciat că scopul pedepsei, prev. de art.52 Cod penal, poate fi atins față de acest inculpat prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție.
Prin decizia penală nr.381 din 01.10.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.379 pct. 1 lit.b a C.P.P. respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat fiul lui și, născut la data de 31.08.1975, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.281/P/17.02.2009 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-
În baza art.192 alin.2 C.P.P.;
A obligat apelantul la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului d e Justiție si libertăților cetățenești, către Baroul Constanta, av..
În termen legal, împotriva deciziei penale nr.381 din data de 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și sentinței penale nr.281/P din data de 17.02.2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, ambele în dosarul cu același număr -, a declarat recurs nemotivat, inculpatul.
În susținerile orale, recurentul inculpat prin apărător, critică soluțiile pronunțate în cauză, pentru nelegalitate.
Se solicită, admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală întrucât probele dosarului nu dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii deduse judecății, lăsând loc îndoielii.
Se mai susține că partea vătămată nu a văzut persoana care i-a sustras poșeta iar cei doi martori nu relatează împrejurări concludente.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub numărul 1527/-.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale recurate în raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată că recursul declarat de, este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, instanțele au stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse.
Constatând îndeplinite cumulativ cerințele art.345 alin.2 Cod procedură penală în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în mod corect instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit."e și i" Cod penal cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal, constând în acea că, la data de 17.10.2007, orele 16,45 a sustras din poșeta părții vătămate telefonul mobil și suma de 250 lei, pătrunzând în sala de mese a Secției Chirurgie din Spitalul Municipal M, prin escaladarea semi - peretelui și pătrunderea prin oblonul ghișeului de servire de la sala de mese.
Soluția a fost confirmată și de prima instanță de control judiciar prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat.
Având în vedere că în cauză din coroborarea probatoriului administrat, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de recunoaștere din grup și planșa fotografică, declarațiile martorilor, - și -, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, nu se justifică achitarea sa astfel cum acesta a solicitat, în fața celor două instanțe de control judiciar.
Potrivit art.66 alin.1 Cod procedură penală, învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția iar conform alin.2 din același articol, în cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
În cauză însă, inculpatul deși avea dreptul să propună probe în apărarea sa, nu a făcut-o, nedovedind lipsa de temeinicie a probelor care susțin acuzarea.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei se constată aplicarea și interpretarea justă a prevederilor art.72 Cod penal ținându-se seama de criteriile generale prevăzute în acest text de lege, de circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, împrejurarea că nu este la primul conflict cu legea penală și că este căsătorit și are 5 copii minori în întreținere dar și de circumstanțele reale ale cauzei - gradul de pericol social al faptei, față de relațiile sociale care garantează respectarea patrimoniului, atingerea relațiilor sociale privind respectarea proprietății.
Pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art.57 Cod penal - în regim de detenție, a fost corect determinată atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, fiind de natură să asigure îndeplinirea cerințelor impuse de art.52 Cod penal, privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de: măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenire de săvârșire de noi infracțiuni de către acesta.
Pentru aceste considerente, curtea constată că hotărârile recurate sunt legale și temeinice.
Ca urmare, în lipsa unor cauze de nulitate a hotărârilor recurate care să fie invocate din oficiu în favoarea inculpatului, instanța în baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat cu aplicarea corespunzătoare a disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală în sensul obligării recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei, făcând și aplicarea disp.art.189 Cod procedură penală în sensul că onorariul avocat din oficiu în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de condamnat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva deciziei penale nr.381 din data de 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și sentinței penale nr.281/P din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Onorariul avocat din oficiu în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud.fond -
Jud.apel -;
Red.dec.Jud./05.01.2010
Tehnored.Gref./ 2 ex.
Data: 05.10.2010
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
