Furtul (art.208 cod penal). Decizia 705/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 705/
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 243 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- - sentința penală nr. 651 din 20 2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns intimatul inculpat, în stare de libertate, asistat de av. - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale, depusă la dosar, lipsă fiind recurentul parte civilă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a primit o cerere din partea recurentului parte civilă prin care solicită să se ia act că renunță la recursul declarat, după care;
Întrebat fiind, intimatul inculpat își menține declarațiile date și precizează că nu mai are nimic de adăugat.
Reprezentantul Ministerului Public critică decizia penală nr. 243 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați întrucât această instanță a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale pronunțată de Judecătoria Tecuci, a desființat în totalitate hotărârea penală apelată și în rejudecare, a dispus conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal iar în baza art. 346 alin. 4 Cod proc.pen. instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Apreciază că decizia astfel pronunțată de Tribunalul Galați este nelegală și că, în mod greșit instanța de control judiciar a reținut că fapta inculpatului, deși există în mod obiectiv, nu poate constitui temei al angajării răspunderii penale în prezenta cauză, fiind de natură civilă.
Precizează că nu poate fi trecută cu vederea împrejurarea că între părți a existat o convenție în ce privește schimbul de terenuri și folosința egală a culturii de lucernă rezultate, astfel că la momentul săvârșirii și al epuizării infracțiunii, partea vătămată avea o detenție legitimă asupra suprafeței de teren aparținând inculpatului.
Mai precizează că, reprezentarea acestui fapt o avea evident și inculpatul, care deși ocupa, corelativ, o suprafață egală aparținând părții vătămate, a înțeles să o deposedeze pe aceasta prin tăiere repetată, de cultura de lucernă ce îi revenea.
Consideră că, în speță, existența acestei înțelegeri precum și întreaga situație de fapt rezultă clar din declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate coroborate cu rezultatele cercetărilor efectuate la fața locului, a expertizei tehnico-agricole, sentința civilă nr. 1699/2006 a Judecătoriei Tecuci ce constituie titlul de proprietate asupra terenului în discuție.
Arată că, în esență, tăierea în mod repetat și intenționată a culturii de lucernă și însușirea acesteia de către inculpat, de pe terenul aflat în acele momente în posesia "de facto" a părții vătămate întrunește elementele specifice conținutului infracțiunii de furt săvârșită în formă continuată, așa cum corect a reținut instanța de fond, care a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, apreciind corect și dând eficiență atât circumstanțelor reale ale faptei cât și circumstanțelor personale ale inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale pronunțată de Tribunalul Galați și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Mai solicită să se ia act că partea civilă și-a retras recursul formulat.
Av. consideră hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați ca fiind legală și temeinică, instanța având în vedere ansamblul probator administrat în cauză și a stabilit că nu s-a săvârșit o faptă penală de către inculpat.
Precizează că martorii audiați în cauză la propunerea părții vătămate au făcut referiri la faptul că au auzit de la partea vătămată că a existat o convenție între el și inculpat dar nimeni nu spune cu exactitate care a fost această convenție nescrisă.
Arată că inculpatul nu a luat nimic din posesia părții vătămate iar instanța de apel a apreciat corect situația de fapt și a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, precizează că pe acest teren nu a avut nici o înțelegere cu partea vătămată și este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales.
După închiderea dezbaterilor și deliberare;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr 651/20.11.2007 pronunțată de Judecatoria Tecuci a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 luni pentru savârșirea infractiunii de furt prev de art 208 al 1 Cod penal cu aplicarea art 41 al 2 Cod penal, art 74 lit. A, art 76 lit. d Cod penal precum și art 80 Cod penal.
I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art 64 litera a teza a-II-a si litera b Cod penal.
În conformitate cu disp. art 81,82 precum si art 71 al 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executarii pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de incercare de 2 ani si 6 luni.
În temeiul art 359 Cod procedura penală i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra disp. art 83 Cod penal privind revocarea suspendarii condiționate a executarii pedepsei pentru cazul savârșirii unei noi infracțuni.
A fost totodată obligat inculpatul să platească părții civile suma de 326,40 lei RON cu titlu de daune civile și s-a dispus și în privința cheltuielilor judiciare in cauză.
Pentru a pronunța această hotarare penală prima instantă de judecată a reținut urmatoarele:
În anul 2001, între inculpat pe de o parte și partea vătămată, pe de altă parte s-a realizat o convenție având ca obiect un schimb de terenuri, partea vătămată urmând să folosească o suprafață de teren proprietatea inculpatului suprafață situată în punctul "" iar inculpatul urmând să ocupe o altă suprafață de teren, proprietatea părții vătămate.
Cele două părți - au înțeles ca pe terenul din punctul "" să înființeze o cultură de lucernă, iar durata schimbului să fie egală cu durata culturii de lucernă.
În perioada 2001- 2005, fiecare dintre cele două părți a cosit și a beneficiat de lucerna de pe 0,5 ha teren, partea ce revenea fiecăruia, fără a întâmpina probleme.
Începând cu luna mai a anului 2006 inculpatul a recoltat și și-a însușit lucerna de pe întreaga suprafață de teren cultivată cu lucernă de 1 ha inclusiv de pe suprafața de 0, 5 ha teren folosită în perioada de 2002- 2003 de către partea vătămată; în mai multe rânduri (multe coase de lucernă).
Prejudiciul provocat părții vătămate s-a constatat că se ridică la suma de 326,4 lei, conform raportului de expertiză întocmit de către expertul agricol.
S-a apreciat de catre prima instanță ca fiind dovedită situația faptică mai sus expusă, implicit vinovația inculpatului cu materialul probator administrat cauzei (plangerea și declaratia parții vătamate, declarațiile martorilor si, copia sentinței civile nr 1699/2006 pronunțată de Judecatoria Tecuci, procese-verbale de cercetare la fața locului, titlul de proprietate invocat de către inculpat și raportul de expertiză întocmit de către expertul agricol.
La individualizarea și dozarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prev de disp. art 72 Cod penal.
La soluționarea laturii civile (partea civilă a reclamat pretenții în sumă de 30.000.000 ROL- reprezentand contravaloarea recoltei de lucernă de pe suprafața de 0,5 ha pe anul agricol 2006) instanța de fond a avut în vedere expertiza tehnica în specialitatea agricultură mai sus menționată.
Împotriva hotărârii penale mai sus detaliate în termen legal a formulat apel - apreciind soluția instanței de fond ca fiind netemeinică si nelegală sub aspectul aprecierii probatoriului de către prima instanță de judecată, susținând că se impune achitarea sa in conformitate cu disp. art 11 pct 2 lit. Cod procedura penala, art 10 lit. Cod procedură penală neconsiderandu-se vinovat.
Prin decizia penală nr.243/30.09.2008 a Tribunalului Galați, s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat sentința penală atacată și în rejudecare în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art.208 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art. 346 alin.4 Cod procedură penală, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, partea vătămată fiind obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea fondului cauzei.
S-a făcut aplicarea disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală în ce privește cheltuielile judiciare din apel.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond nu a evaluat corect situația faptică dedusă judecatii - dând valoare probatorie integrala materialului administrat în prima faza a procesului penal.
Astfel, inculpatul a negat in mod constant savarsirea faptei- nerecunoscand existenta intelegerii verbale privind schimbul de terenuri care sa vizeze punctul "" de pe care s-a presupus că a sustras cultura de lucernă.
Sentința civilă nr 1699/2006 pronunțată de Judecatoria Tecuci a reținut prin considerentele sale inexistența unui înscris care sa consfințească schimbul între terenurile părților pentru a se da eficiență juridică unei posesii legitime a terenului de catre partea vătămată.
În lipsa unui asemenea inscris - inculpatul independent de vreo intelegere verbală - era indreptatit să între în posesia trenului proprietatea sa - consfintita prin titlul de proprietate (fila 62 dosar fond).
Pe de alta parte, declarațiile martorilor, - care nu au fost aduse în discuție de către prima instanța de judecată evidentiaza aceeasi situatie cu cea consfințită prin sentința civilă susmenționata - că din anul 2006 inculpatul i-a interzis părții vătămate să mai cosească lucerna de pe suprafața ce-i aparține în proprietate întrucât cultura era foarte rară.
În aceste condiții s-a apreciat că deși fapta inculpatului exista în mod obiectiv ea nu poate constitui un temei al angajarii răspunderii penale a inculpatului in prezenta cauza fiind de natură civilă. De altfel s-a constatat prin chiar hotărârea judecatorească civilă anterioară ca partea vatamata a obținut o suma de bani cu titlu de despagubiri civile urmare a desființării intempestive a întelegerii privind schimbul de terenuri.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea vătămată.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația criticat decizia penală pentru nelegalitate, susținând în esență că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului atât timp cât tăierea în mod repetat cu intenție, a culturii de lucernă și însușirea acesteia de pe terenul aflat în acele momente în posesia "de facto" a părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată.
Partea vătămată nu a formulat motive de recurs înțelegând să renunțe la calea de atac a recursului, până la închiderea dezbaterilor, împrejurare în care Curtea va da eficiență dispozițiilor art.3854alin.2 Cod proc.penală.
Recursul parchetului nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 208 alin.1 și 3 Cod penal constituie infracțiunea de furt luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, fapta constituind furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau deținerea legitimă a altei persoane.
În speța de față s-a făcut dovada că între părți a existat o înțelegere verbală privind schimbul unor terenuri pentru o perioadă de 5 ani, înțelegerea producându-și efectele între anii 2000-2005 (conform sentinței civile nr.1699 din 28 septembrie 2006 a Judecătoriei Tecuci ).
Cum partea vătămată nu i-a lăsat inculpatului, de bună voie, deplina proprietate și posesie asupra terenurilor supuse schimbului, inculpatul a formulat la data de 25 ianuarie 2006 acțiunea în revendicare ce a făcut obiectul dosarului civil nr.317/2006 a Judecătoriei Tecuci, iar în primăvara aceluiași an a procedat la cultivarea terenurilor, creându-i astfel părții vătămate o pagubă în sumă de 2.096 lei, reprezentând contravaloarea lucernei ce ar fi obținut-o dacă cultura de lucernă ar fi atins durata optimă de 7 ani (conform sentinței civile nr.1699 din 28 septembrie 2006 a Judecătoriei Tecuci intrată în puterea lucrului judecat).
Deși litigiul dintre părți a fost soluționat de Judecătoria Tecuci care a statuat definitiv și irevocabil că inculpatul în virtutea dreptului său de proprietate era îndreptățit să solicite eliberarea terenurilor în discuție, cu alte cuvinte că era îndreptățit ca începând cu anul 2006, să administreze, să folosească și să dispună de terenurile proprietatea sa conform propriei dorințe și, cu toate că partea vătămată a arătat în propria-i declarație dată în cursul urmării penale (filele 15-16) că în anul 2001 a înființat împreună cu inculpatul o cultură de lucernă pe un teren în suprafață de 1 ha, din care 0,5 ha era supus schimbului iar diferența o lucra inculpatul în calitate sa de proprietar, că fiecare și-a plătit lucrările și a beneficiat de producție fără probleme până în anul 2005 inclusiv, la data de 11 aprilie 2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecucil -a trimis în judecată pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată prevăzută de art. 208 alin.1 Cod penală cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal neobservând că la momentul formulării acțiunii în revendicare (25 ianuarie 2006) în revendicare partea vătămată nu mai poseda cu bună credință terenul în discuție.
Or, prin textele de lege amintite sunt ocrotite dreptul de proprietate și dezmembrământele sale, în speță posesia, chiar împotriva sustragerilor comise de proprietar, doar atunci când posesia este legitimă.
Cum începând cu luna ianuarie 2006 partea vătămată nu mai exercita o posesie legitimă asupra terenului, se constată că în mod corect Tribunalul a desființat sentința penală nr.651 din 20 2007 a Judecătoriei Tecuci, reținând nelegalitatea condamnării inculpatului pentru o faptă neprevăzută de legea penală, aceasta fiind în exclusivitate de natură civilă.
Pentru toate aceste considerente constatând că decizia penală atacată este temeinică și legală, recursul de față va fi respins conform dispozițiilor art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu consecința obligării recurentului - parte vătămată la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 243 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- - sentința penală nr. 651 din 20 2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosar nr-, privind pe inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 22 aprilie 1939 în comuna, județul G, domiciliat în T, str. 1 - 2. - B 4,. 45, județul G; comuna, sat Sl.Băneasa, județul G).
Ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurenta parte civilă la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red./16 decembrie 2008,
Tehnored.
2 ex./19 decembrie 2008
Fond:
Apel: -
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
