Furtul (art.208 cod penal). Decizia 709/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.709/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în comuna, sat, județul C, împotriva deciziei penale nr.317 din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.29/P din data de 03 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Hârșova, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.208-209 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică,se constată lipsa:
- recurentului inculpat pentru care răspunde apărătorul din ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- intimatului inculpat pentru care răspunde apărătorul desemnat din oficiu - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr. 4271/2009, emisă de Baroul d e Avocați
- intimatei parte civilă -.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Avocat,apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, învederează că acesta a fost prezenta în instanță dar a trebuit să plece urgent până la policlinică, la spital.
Solicită amânarea cauzei pentru a lua legătura cu inculpatul pentru a-l întreba dacă dorește sau nu să dea o declarație în acest ciclu procesual.
Curtea, învederează apărătorului ales al recurentului inculpat, avocat, să precizeze care sunt motivele de casare.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, indică ca și cazuri de casare pe cele prevăzute de disp.art.3859pct.14 și pct.18 Cod procedură penală.
Depune la dosar motivele de recurs.
Curtea, deliberând, apreciază că audierea inculpatului nu se încadrează în cazurile de casare invocate.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat,apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, invocă primul caz de casare - 3859pct.18 Cod procedură penală - greșita interpretare a probatoriului administrat în cauză de către prima instanță, probatoriu în baza căruia a fost condamnat inculpatul pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Deși, din probatoriul administrat în cauză rezultă fără echivoc, existența faptei, vinovăția inculpatului, consideră că fapta în sine și analizată în concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni raportat la disp.art.181Cod penal, respectiv criteriile care stabilesc gradul de pericol social al faptei, raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurarea în care a fost comisă, scopul urmărit, urmarea produsă și persoana inculpatului.
Solicită a se observa că rezoluția infracțională a fost luată la inițiativa numitului care le- relatat inculpaților că în sat, există o casă părăsită de unde diferite persoane iau obiecte metalice și că ar putea să ia și ei, pentru ca ulterior să le comercializeze la fier vechi, pentru a avea bani de discotecă.
Acțiunea inculpaților poate fi catalogată ca un act de teribilism raportat la vârsta acestora, având discernământul încă în formare raportat la nivelul de școlarizare și mediul social în care trăiesc.
Raportat și la urmarea produsă, prejudiciul modic care a fost recuperat integral și pe care inculpatul l-a achitat raportat și la persoana inculpatului care este integrat în societate, are domiciliu stabil, muncește la ferma tatălui său, toate acestea arătând un pericol social scăzut.
Precizează că unul din participanții la săvârșirea faptei și anume, minorul, care pe motivul că are minor la data săvârșirii faptei, mai mic cu un an decât cei doi inculpați, a fost scos de sub urmărire penală pe baza aceluiași criteriu, că fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Apreciază că nu s-a respectat principiul egalității de tratament și să se judece în aceiași manieră și pentru ceilalți inculpați întrucât inculpatul s-a rezumat numai la a intra în curtea părții vătămate nu și în casa acesteia.
Față de aceste aspecte analizate în concret, apreciază că se impune achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."1" Cod procedură penală cu aplicarea art.181Cod penal și art.91 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar o sancțiune administrativă ar fi suficientă raportată la fapta în sine.
În subsidiar, invocă cazul de casare prevăzut de disp.art.3859pct.14 Cod procedură penală - greșita individualizare a pedepsei și anume modalitatea de executare a faptei.
Deși prima instanță a dat eficiență disp.art.72 Cod penal și a reținut ca circumstanțe atenuante aspecte la care a făcut referire - gradul de pericol social al faptei, care în concret este unul redus și persoana inculpatului, reținându-se disp.art.74 lit."a" Cod penal.
Solicită a se observa că la instanța de apel, inculpatul a depus toată stăruința pentru a achita prejudiciul iar partea vătămată și l-a recuperat integral, specificând că nu dorește condamnarea inculpatului, motiv pentru care trebuia reținută această circumstanță atenuantă prevăzută de art.74 lit."b" Cod penal și regretul care l-a avut și a recunoscut fapta - art.74 lit."c" Cod penal.
Toate acestea trebuiau reținute ca și circumstanțe atenuante cu coborârea pedepsei spre minimul special prevăzut de textul de lege incriminator.
Chiar dacă pedeapsa rămâne la 2 ani închisoare, se putea da eficiență disp.art.861Cod penal întrucât inculpatul nu a mai săvârșit o faptă mai mare de 1 an iar raportat la comportamentul său după săvârșirea faptei, se putea impune această modalitate de executare.
Consideră că instanța de recurs poate să analizeze în profunzime starea de fapt și să dea dovadă de clemență, motiv pentru care solicită, admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate și, rejudecând, să se dispună în principal, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."1" Cod procedură penală iar în subsidiar, aplicarea art.861Cod penal.
Cu privire la acțiunea civilă, apreciază că instanța de apel trebuia să constată că inculpatul a achitat pretențiile civile integral, motiv asupra căruia nu s-a pronunțat.
Avocat,apărător din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, precizează că inculpatul nu a declarat recurs, urmând ca instanța să examineze cauza și să dispună în consecință fără a-i îngreuna situația acestuia.
Procurorul,având cuvântul, solicită a se avea în vedere că nu sunt incidente motivele invocate de apărătorul ales al recurentului inculpat, având în vedere că faptele au fost comise în concurs, acesta aflându-se în stare de recidivă post-condamnatorie.
Solicită a se observa că s-a dat eficiență criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, s-a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de textul de lege pentru inculpat și i s-au aplicat doar 2 ani de închisoare în condițiile în care minimul special este de 3 ani.
Este exclusă posibilitatea schimbării modalității de executare în condițiile art.86]Cod penal și următoarele, având în vedere starea de recidivă ce i se reține inculpatului.
În acest context, art.83 Cod penal, are dispoziții imperative.
Apreciază că acțiunea civilă a fost corect soluționată în condițiile în care în fața instanței de apel, inculpatul a avut o poziție oscilantă, astfel încât nu s-a putut reține voința de renunțare totală și necondiționată la pretențiile civile iar soluția adoptată cu privire la acțiunea civilă a fost menținută în mod corect de instanța de apel.
Avocat,apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul în replică, solicită analizarea modalității de participare a tuturor participanților la săvârșirea faptei și a se da eficiență principiului egalității de tratament.
De asemenea, solicită a se reține că, partea civilă s-a exprimat că nu are nicio pretenție de la inculpat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.29/P/03.02.2009, pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, g, i cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a - 76 lit. c cod penal și art. 37 lit. a, art. 41 alin.2 cod penal si art. 75 lit. c cod penal, condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 2 doi ani închisoare.
In baza art. 83 cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.158/31.10.2006 a Judecătoriei Hârșova și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei de 2 ani închisoare aplicata prin prezenta, in final, urmând să execute, in regim de detenție, pedeapsa de 3 trei ani închisoare.
In baza art.71 cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a si lit. b cod penal.
In baza art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit. a, g, i cod penal cu aplic. art. 74 lit. a - art.76 lit. c cod penal și art.41 alin.2 cod penal si art. 75 lit. c cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 doi ani închisoare.
In baza art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioada de 4 patru ani, conf. art. 82 cod penal.
In baza art. 71 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a si lit. b cod penal, executarea pedepsei accesorii fiind suspendată, conform art. 71 alin.5 cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 cod penal.
In temeiul art.14 în ref. la art. 346 cod procedură penală si art. 998, art.1003 cod civil, au fost obligați inculpații, in solidar, la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând daune materiale, către partea civila și s-au respins,
ca nefondate, celelalte pretenții civile.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșova întocmit în dosar 463/P/2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, g, i cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a, art. 41 alin.2 si art. 75 lit. c cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, g, i cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 si art. 75 lit. c cod penal
În cursul lunii iunie 2008, inculpații și, împreună cu învinuitul minor, cunoscând că imobilul aparținând părții civile, situat în satul, comuna, nu este locuit, au hotărât să pătrundă în gospodăria acesteia, spre a sustrage bunuri.
În executarea rezoluției infracționale, în aceeași zi, și au pătruns în curte prin escaladarea gardului, au adunat din curte mai multe obiecte metalice, iar seara - împreună cu, s-au deplasat la gospodăria părții civile, au deschis porțile de acces și au intrat în curte, cu atelajul aparținând inculpatului, cu care făcuseră deplasarea.
După ce au încărcat în căruță obiectele adunate în cursul zilei, au părăsit locul faptei. infracțiunii a fost valorificat de inculpatul, care le-a remis câte 50 lei celorlalți doi participanți la sustragere.
În seara următoare, cei trei s-au întâlnit la discoteca din comună și au hotărât să mai facă un drum la gospodăria familiei și să acționeze în aceeași modalitate ca în precedent. Numai că, inculpatul, imediat după realizarea consensului infracțional, fără a-i anunța pe ceilalți doi, s-a deplasat la locuința părții civile, a pătruns prin efracție în casă, de unde a sustras un radiocasetofon marca și un sistem de boxe.
În dimineața zilei următoare, cei trei au "repetat" descinderea la gospodăria părții vătămate, s-au deplasat cu căruța aparținând inculpatului, pe care au încărcat-o cu bunurile sustrase dintr-o magazie, al cărui sistem de închidere l-au efracționat, respectiv: circular artizanal, două prese pentru struguri, o cadă din fontă, cca.100 araci metalici, două nicovale, mai mulți metri liniari de țeavă. Și-au însușit, de asemenea, după ce au demontat-o, poarta metalică ce deservea una din împrejmuirile interioare. Toate aceste bunuri au fost transportate în apropierea domiciliului inculpatului, de către acesta, care le-a valorificat și și-a însușit singur banii.
Ceilalți doi participanți rămași la locul faptei au continuat activitatea infracțională și au pătruns în interiorul casei, pe geam - dar nu și-au mai însușit bunuri din locuință, luând doar, din curte, la plecare câte o de coasă.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare consacrate de art.72 cod penal.
Cu privire la persoana și conduita inculpatului - s-a reținut că acesta este tânăr - 21 de ani, este necăsătorit, că după săvârșirea infracțiunii s-a prezentat în fața autorităților judiciare, și deși inițial a negat implicarea sa infracțională, ulterior a revenit, a recunoscut fapta și, cel puțin la nivel declarativ, a exprimat regretul dar și faptul că, inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat - prin sentința penală nr.158/31.10.2006 a Judecătoriei Hârșova, la pedeapsa de un an închisoare, cu aplic. art.81-82 cod penal.
În raport de această situație, conform art.83 cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an, care va fi executată - în regim de detenție, alăturat pedepsei aplicată prin prezenta hotărâre.
S-a reținut circumstanța agravantă prev. de art.75 lit. c cod penal, circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit. c cod penal dar și valoarea relativ redusă a prejudiciului, împrejurarea că neconformarea la exigențele legii penale a survenit pe fondul nivelului de instrucție redus, are doar 6 clase, al nivelului limitat al inculpatului de înțelegere și conștientizare a consecințelor și efectelor faptei săvârșite.
Chiar dacă circumstanțele atenuante reținute vin în concurs cu agravanta consacrată de art.75 lit. c cod penal, s-a dat eficiență dispozițiilor art.76 cod penal, cuantumul pedepsei fiind coborât sub minimul special
Referitor la inculpatul s-a reținut că este tânăr, are 19 ani, necăsătorit, este la primul conflict cu legea penală, a avut o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii, atitudine ce s-a reținut ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, atitudinea de recunoaștere a faptei săvârșite, fiind reținute ca circumstanțele judiciare atenuante, săvârșirea faptei pe fondul nivelului limitat de înțelegere și conștientizare a consecințelor, dat de gradul redus de instruire, cărora li s-a dat eficiența prev. de art.76 cod penal.
S-a apreciat ca fiind întrunite condițiile impuse de art.81 cod penal, fapt pentru care s-a dispus, suspendarea executării, pe o perioadă de 4 ani care, conform art.82 cod penal.
În baza art.71 cod penal, s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal, pentru inculpatul, executarea acesteia fiind suspendată, conform art.71 alin.5 cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, s-a apreciat că, prejudiciul inițial de 2.000 lei, a fost agreat de către inculpați iar pentru diferență, partea civilă nu și-a dovedit pretențiile, fapt pentru care, s-a considerat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale numai pentru suma de 2000 lei, sumă la plata căreia au fost obligați inculpații, în solidar
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa, în temeiul art.181Cod penal, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.317/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.379 pct.1 lit. b cod procedură penală, respingerea ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul an.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptei, apreciind pe baza probelor legal administrate că inculpații și, au săvârșit cu vinovăție faptele pentru care au fost trimiși în judecată, sub forma infracțiunii continuate de furt calificat, constând în sustragerea atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, inclusiv prin efracționarea sistemului de închidere al unei magazii, a mai multor bunuri din gospodăria părții civile.
Prin urmare, situația de fapt fiind în mod cert dovedită, în mod corect a fost adoptată de către prima instanță o soluție de condamnare, în acord cu exigențele impuse de art.345 alin.2 cod de procedură penală, astfel încât hotărârea apelată nu comportă elemente de nelegalitate sau netemeinicie sub acest aspect.
Sub un al doilea aspect, care privește individualizarea sancțiunilor aplicate, prin raportare la gradul de pericol social al faptelor și persoana autorilor, criticile apelantului inculpat se dovedesc a fi nefondate întrucât, deși inculpatul este tânăr și a depus eforturi în vederea reparării pagubei, acesta nu este la primul conflict cu legea, fiind sancționat administrativ în repetate rânduri, în perioada 2004-2007, prin diferite ordonanțe ale procurorului dar și contravențional.
De asemenea, din examinarea fișei de cazier judiciar, rezultă că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat prin sentința penală nr.158/31.10.2006 a Judecătoriei Hârșova, la pedeapsa de un an închisoare, cu aplicarea art.81-82 Cod penal, ceea ce dovedește că acesta nu a înțeles beneficiul suspendării condiționate.
S-a avut în vedere și conduita sa procesuală, în sensul că, inculpatul, în prima declarație dată în fața organelor de cercetare penală, infirmă orice participare la săvârșirea faptei, pentru ca ulterior să revină asupra declarației, recunoscând participarea sa la activitatea infracțională.
Deși în declarația dată în fața instanței inculpatul recunoaște implicarea sa în activitatea infracțională, acesta arată însă că s-a lăsat atras în săvârșirea faptei pentru că nu a avut ce face, și că inițiatorul faptei ar fi fost minorul.
Cu toate acesta, astfel cum se reține și de către prima instanță, învinuitul a fost audiat ca martor, relatând că a fost întrebat de inculpatul dacă poate să meargă la locuința părții vătămate pentru a încărca fier, că împreună cu acesta s-a deplasat și a strâns fierul, pe care ulterior, seara l-a încărcat în căruța inculpatului, tot acesta fiind cel ce l-a valorificat.
Martorul - participant la săvârșirea faptei și față de care, în considerarea circumstanțelor personale, nu s-a dispus trimiterea în judecată, mai arata că tot el a fost cel care, la propunerea lui, l-a înștiințat pe inculpatul, că împreună au descins în gospodăria familiei, unde s-au reîntors a doua zi "toți trei" și au sustras circularul, presa și cada, bunuri cu care a plecat inculpatul.
Câtă vreme beneficiul suspendării condiționate nu și-a atins dublul scop al pedepsei - preventiv-educativ, inculpatul fiind cunoscut în comunitate ca un element antisocial, perseverând în comiterea de fapte îndreptate împotriva patrimoniului, nu se poate adopta o soluție de achitare sau de reducere a pedepsei sub minimul special, cu atât mai mult cu cât prima instanță a dat eficiență prevederilor referitoare la circumstanțele atenuante, în considerarea unor criterii cum sunt valoarea relativ redusă a prejudiciului, nivelul de instrucție redus al inculpatului sau gradul limitat de înțelegere a consecințelor faptei săvârșite.
Sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, s-a constatat că, deși partea civilă a confirmat repararea parțială a prejudiciului de către inculpatul an, atitudinea manifestata în fața instanței de apel a fost una oscilantă, aceasta solicitând în mod expres ca inculpatul să își aducă la îndeplinire propria obligație de reparare a prejudiciului.
Față de poziția exprimată, care nu poate fi asimilata în mod cert voinței de renunțare totală și necondiționată la pretențiile civile, instanța de apel a menținut soluția adoptată pe latura civilă, mai ales că obligația de reparare a pagubei nu poate fi defalcată și incumbă ambilor autori, prejudiciul fiind consecința faptei comune a inculpaților.
Împotriva deciziei penale nr.317/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.29/P/03.02.2009 pronunțată de Judecătoria Hârșova în același dosar, a formulat recurs inculpatul an, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a dispus iar instanța de apel a menținut condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, întrucât fapta nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al unei infracțiuni, și aceasta raportat la disp.art.181cod penal, respectiv criteriile care stabilesc gradul de pericol social al faptei, și anume modul și mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurarea în care a fost comisă, scopul urmărit, urmarea produsă și persoana inculpatului.
În acest sens se relevă că, rezoluția infracțională a fost luată la inițiativa numitului, cțiunea inculpaților poate fi catalogată ca un act de teribilism raportat la vârsta acestora, având discernământul încă în formare raportat la nivelul de școlarizare și mediul social în care trăiesc, urmarea produsă, prejudiciul modic care a fost recuperat integral și pe care inculpatul l-a achitat persoana inculpatului, care este integrat în societate, are domiciliu stabil, muncește la ferma tatălui său.
Se solicită a se avea în vedere că, unul din participanții la săvârșirea faptei și anume, minorul, care pe motivul că era minor la data săvârșirii faptei, mai mic cu un an decât cei doi inculpați, a fost scos de sub urmărire penală pe baza aceluiași criteriu, că fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni și că prin condamnarea inculpatului, nu s-a respectat principiul egalității de tratament, cu atât mai mult cu cât inculpatul s-a rezumat numai la a intra în curtea părții vătămate nu și în casa acesteia.
În subsidiar, hotărârea instanței de fond este criticată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.
Se relevă că, deși prima instanță a dat eficiență disp.art.72 cod penal și a reținut ca circumstanțe atenuante aspecte la care a făcut referire - gradul de pericol social al faptei, care în concret este unul redus și persoana inculpatului, reținându-se disp.art.74 lit. a cod penal, nu s-a luat în considerare că, la instanța de apel, inculpatul a depus toată stăruința pentru a achita prejudiciul iar partea vătămată și l-a recuperat integral, specificând că nu dorește condamnarea inculpatului, motiv pentru care trebuia reținută această circumstanță atenuantă prevăzută de art.74 lit. b cod penal, urmând să se ia în considerare regretul cu privire la săvârșirea faptei precum și atitudinea sinceră de care a dat dovadă pe tot parcursul procesului penal.
Se apreciază că, se putea da eficiență disp.art.861cod penal întrucât inculpatul nu a mai săvârșit o faptă mai mare de 1 an iar raportat la comportamentul său, după săvârșirea faptei, se putea dispune această modalitate de executare.
În mod greșit instanța de fond și instanța de apel a menținut dispoziția de obligare a inculpatului la plata pretențiilor civile, întrucât inculpatul a achitat integral prejudiciul iar partea civilă a arătat că nu mai are pretenții civile.
În drept se invocă cazurile de casare prev. de art.385 ind.9 pct.18 și 14 cod procedură penală.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei penale nr.317/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.29/P/03.02.2009 pronunțată de Judecătoria Hârșova în același dosar din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, în limitele prev. de art.385 ind.6 cod procedură penală, Curtea constată:
În mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului, reținându-se, în mod corect de cele două instanțe că, fapta inculpatului recurent, prezintă, în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, nefiind incidente dispozițiile art.18 ind.1 cod penal.
Reținem în acest sens perseverența infracțională a inculpatului care, în mod repetat a comis fapte de sustragere din locuința părții vătămate, profitând de absența acesteia de la domiciliu, situație cunoscută de către inculpat, ceea ce a condus și la reținerea cauzei generale de agravare a răspunderii penale prev. de art.41 alin.2 cod penal, respectiv forma continuată a infracțiunii.
Aceiași perseverență infracțională este determinată și de starea de recidivă a inculpatului, acesta nefiind la primul conflict cu legea penală precum și de faptul că, acesta a fost sancționat administrativ în repetate rânduri, în perioada 2004-2007, prin diferite ordonanțe ale procurorului dar și contravențional.
Totodată, deși prejudiciul poate fi apreciat ca fiind redus, nu se poate aprecia ca fiind modic, inculpatul sustrăgând diferite obiecte aparținând părții vătămate a căror valoare a fost stabilită inițial la suma de 2000 lei.
De asemenea, și împrejurările în care s-au comis faptele de sustragere, pe timp de noapte, prin efracție, de mai multe persoane împreună, mai mult, inculpații mergând la locuința părții vătămate cu un atelaj pentru a putea sustrage cât mai multe obiecte, nu pot conduce la aprecierea că fapta comisă de inculpat nu prezintă, în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Reținem totodată, că nici atitudinea procesuală a inculpatului care a încercat, neîntemeiat să minimalizeze contribuția sa la comiterea faptelor de sustragere nu poate conduce la aprecierea că fapta comisă de acesta nu prezintă, în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nu poate fi reținută nici apărarea inculpatului potrivit cu care a participat la săvârșirea faptelor la propunerea făptuitorului minor, acest aspect fiind contrazis de materialul probator administrat în cauză.
Apreciem ca fiind întemeiată critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului recurent sub aspectul cuantumului pedepsei, nefiind luat în considerare, ca circumstanță atenuantă faptul că, recurentul inculpat, în cursul judecății la instanța de apel a achitat, parțial, prejudiciul și nu s-a dat eficiența cuvenită celorlalte circumstanțe atenuante reținute, respectiv, valoarea mai redusă a prejudiciului cauzat, faptul că, starea de recidivă nu este dată de o condamnare pentru același gen de fapte, caracteristicile obiectelor sustrase, de mai mică importanță, locul de unde au fost sustrase, din magazie și nu din chiar locuința părții vătămate.
Apare ca fiind neîntemeiată critica referitoare la greșita individualizare sub aspectul modalității de executare, întrucât, inculpatul, fiind recidivist, în condițiile art.37 lit. cod penal, singura modalitate de executare a pedepsei permisă de lege este cea în regim de deținere.
În consecință, reținem ca incident cazul de casare prev. de art. 385 ind.9 pct. 14 cod procedură penală.
Totodată, având în vedere declarația expresă a părții civile potrivit cu care aceasta nu mai are pretenții civile de la inculpați, în mod greșit instanța de apel nu a luat act de acest aspect și a menținut obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile către partea civilă, critica formulată, în acest sens fiind întemeiată.
Întrucât aspectele de netemeinicie sunt incidente și cu privire la intimatul inculpat, urmează să se dea eficiență și dispozițiilor art.385 ind.7 cod procedură penală.
În consecință, Curtea, în baza art.385 in.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală, va admite recursul formulat de recurentul inculpat, va casa, în parte, decizia penală nr.317/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și sentința penală nr.29/P/03.02.2009 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul nr- și rejudecând, prin extinderea efectelor recursului și cu privire la inculpatul, conform art.385 ind.7 cod procedură penală, va dispune reducerea pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit. a, g, i cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a și art.76 lit. c cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a cod penal și art.41 alin.2 cod penal și art. 75 lit. c cod penal, de la 2 ani închisoare la 1 ( un ) an închisoare.
În baza art.83 cod penal, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an aplicată inculpatului prin sentința penală nr.158/31.10.2006 pronunțată de Judecătoria Hârșova și va dispune executarea acesteia alăturat pedepsei stabilită prin prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare
Totodată, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit. a, g, i cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a și art.76 lit. c cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal și art. 75 lit. c cod penal, de la 2 ani închisoare la 6 (șase) luni închisoare, cu consecința reducerii și a termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei, de la 4 ani la 2 ani și 6 luni.
Se va lua act că partea civilă nu are pretenții de la inculpați.
Se vor menține dispozițiile sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în cuantum de 300 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515alin.(1) pct.(2) lit.d) cod procedură penală,
Admite recursul formulat de recurentul inculpat - domiciliat în comuna, sat, județul C, împotriva deciziei penale nr.317 din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.29/P din data de 03 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Hârșova, în dosarul penal nr-
Casează, în parte, decizia penală nr.317/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și sentința penală nr.29/P/03.02.2009 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul nr- și rejudecând, prin extinderea efectelor recursului și cu privire la inculpatul, conform art.3857cod procedură penală dispune:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin.(1) - art.209 alin.(1) lit.a), g), i) cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a) și art.76 lit.c) cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) cod penal și art.41 alin.(2)cod penal și art.75 lit.c) cod penal, de la 2 ani închisoare la 1 ( un ) an închisoare.
În baza art.83 cod penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an aplicată inculpatului prin sentința penală nr.158/31.10.2006 pronunțată de Judecătoria Hârșova și dispune executarea acesteia alăturat pedepsei stabilită prin prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin.(1) - art.209 alin.(1) lit.a), g), i) cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a) și art.76 lit.c) cod penal, cu aplicarea art.41 alin.(2) cod penal și art.75 lit.c) cod penal, de la 2 ani închisoare la 6 (șase) luni închisoare.
Reduce, pentru inculpatul, termenul de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei, de la 4 ani la 2 ani și 6 luni.
Se va lua act că partea civilă nu are pretenții de la inculpați.
Menține dispozițiile sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.(3) cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 300 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocați.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond:
Jud.apel:,
Tehnored.dec.jud.: -
3 ex/21.12.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
