Furtul (art.208 cod penal). Decizia 730/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 730
Ședința publică din data de 22.10.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina Dan Andrei
- -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva deciziei penale nr. 34/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari împotriva sentinței penale nr. 59 pronunțată de Judecătoria Răcari la 17.03.2008 în dosarul nr- și în consecință:
S-a desființat în parte sentința atacată, sub aspectul laturii penale a cauzei, în sensul că reținând la încadrarea juridică dată faptei săvârșită de către inculpatul, fiul al, născut la 28.02.1978, în U, județul I, domiciliat în comuna, județul și fără forme legale în comuna R, sat, județul D, CNP nr. -, în noaptea de 3/4 martie 2005 și dispozițiile art. 37 lit. a și 37 lit. b Cod penal și menținând aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 alin. 1 lit. c Cod penal, s-a reindividualizat pedeapsa, majorând-o de la 3 luni la 7 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 39 alin. 1 raportat la dispozițiile art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 520 pronunțată de Judecătoria Răcari la 08.11.2004, definitivă prin neapelare cu pedeapsa de 7 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, în condițiile dispozițiilor art. 71 și 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată începând cu 09.05.2005 până la 28.03.2006.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 22.10.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 59 pronunțată de Judecătoria Răcari la 17.03.2008 în dosarul nr-, în baza disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i cod penal cu aplicarea disp. art. 74 și 76 alin. 1 lit. c cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul al, născut la 28.02.1978 în U, județul I, domiciliat în comuna, județul I, fără forme legale în orașul R, județul D, recidivist, CNP -, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru fapta de furt comisă la 3/4.03.2005, parte vătămată fiind.
Potrivit disp. art. 71 alin. 1 coroborat cu disp. art. 64 alin. 1 lit. a și b cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap.la disp. art. 10 alin. 1 lit. a cod pr.penală, inculpatul a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt din datele de 19.04.2002 - parte vătămată fiind, 31.05-01.06.2003 - parte vătămată, 23/24 01.2004 - parte vătămată, 1/2.03.2004 - parte vătămată SC 92 SRL, 6/7.04.2004 - parte vătămată, 13/14.04.2004 - parte vătămată, 24/25.06.2004 - parte vătămată, 11/12.2004, 21/22.02.2005- parte vătămată SC SRL, 18/19.03.2005 - parte vătămată fiind.
Prin aceeași sentință s-a luat act că părțile vătămate nu au formulat pretenții civile, iar în baza disp. art. 191 alin. 1 cod pr.penală, inculpatul a fost obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat incluzând și suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat acestuia din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul din 07.12.2006 întocmit de către procuror în dosarul nr. 189/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari înregistrat sub nr. 79/284 la 11.01.2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i cod penal, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a și a disp. art. 37 lit. a cod penal (11 fapte).
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 19.04.2002 inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea numitului, de unde a sustras o bicicletă marca "Montain Bike" aparținând lui.
În noaptea de 31.05/01.06.2003, din curtea părții vătămate, unde a pătruns tot prin escaladare, inculpatul a sustras 15 găini, un, un tuci și niște tricouri, însumând 2.000.000 lei, pe care le-a valorificat.
În noaptea de 23/24.01.2004, inculpatul a intrat prin escaladare în curtea părții vătămate, de unde și-a însușit un număr de 15 găini.
În noaptea de 1/2.03.2004 inculpatul a sustras din magazinul SC 92 SRL, în care a intrat prin tăierea grilajului, bunuri alimentare și cosmetice în sumă de 7.096.000 lei vechi.
În noaptea de 06./07.04.2007 inculpatul a furat din curtea părții vătămate, în care a intrat prin tăierea lacătului de la poartă, o pompă submersibilă, pe care a vându-o unei persoane necunoscute.
În noaptea de 13/14.04.2004 inculpatul a sărit gardul în gospodăria părții vătămate, sustrăgându-i 6 păsări.
În noaptea de 24/25.06.2004 din gospodăria părții vătămate, în care a pătruns prin tăierea unei porțiuni din gardul împrejmuitor inculpatul a sustras o pompă de apă, o și 20 de pui de.
În noaptea de 11/12.12.2004 inculpatul a furat 18 găini dintr-o magazie aflată în curtea părții vătămate, după ce a smuls belciugul de la ușa acesteia.
În noaptea de 21/22.02.2005, inculpatul a intrat în magazinul SC SRL, spărgând geamul ușii de acces, de unde a sustras băuturi alcoolice, dulciuri, țigări și deodorante în valoare de 15.789.000 lei.
În noaptea de 3/4.03.2005 inculpatul a furat din curtea părții vătămate, în care a pătruns sărind gardul, un număr de 12 găini, iar în noaptea de 18/19.03.2005 din gospodăria părții vătămate, în care a intrat spărgând lacătul de la o ușă - un număr de 35 de găini pe care le-a vândut în schimbul sumei de 500.000 lei vechi.
După ce în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, detaliind cu ocazia reconstituirii modul în care a acționat, la prezentarea materialului de urmărire penală a revenit asupra acestor declarații, negând orice implicare în sustragerea bunurilor părților vătămate, iar în faza cercetării judecătorești, inculpatul s-a prezentat doar la termenul din data de 26.02.2007, când a solicitat amânarea judecății pentru a-și putea angaja un apărător, după care a lipsit la toate celelalte termene care s-au acordat în cauză.
În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a 11 fapte de furt calificat, comise în perioada 31.05.2003 - 19.03.2005, recunoscute inițial și negate ulterior, când acesta a declarat că nu-și menține niciuna dintre declarațiile date în fața lucrătorilor de poliție.
Referindu-se la faptele care se impută inculpatului, din 19.04.2002 și din nopțile de 31.05/01.06.2003, 23/24.01.2004, 1/2.03.2004, 6/7.04.2004, 13/14.04.2004, 24/25.06.2004, 11/12.2004, 21/22.02.2005 și 18/19.03.2005, instanța a reținut că nu există dovezi care să-l încrimineze.
S-a observat astfel că, trimiterea acestuia în judecată s-a făcut exclusiv pe baza declarațiilor sale ( care ulterior au fost retractate) în temeiul cărora s-a procedat la reconstituirea pretinselor trasee infracționale, în timp de părțile vătămate și martorii n-au oferit nici un indiciu și n-au descris nici o împrejurare de natură să formeze instanței convingerea că el este autorul furturilor.
Judecătorul fondului a invocat disp. art. 69 Cod pr. penală, potrivit cărora declarațiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, pe care raportându-le la cele date de către, a concluzionat că acestea nu se coroborează cu nici o altă probă - în privința a 10 dintre faptele de furt - susținerile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză neconfirmând situația stabilită în cuprinsul rechizitoriului.
Instanța a mai evidențiat în considerentele sentinței că, deși n-au fost declarate motivele care l-au determinat pe inculpat să-și retracteze toate susținerile anterioare, în absența unor probe certe de vinovăție care să conducă la înlăturarea prezumției de nevinovăție care operează în favoarea inculpatului, soluția care se impune este aceea a achitării inculpatului, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin.1 lit.c Cod pr. penală.
În privința faptei din 04.03.2005, constând în furtul a 12 găini din gospodăria părții vătămate, judecătorul fondului a reliefat că declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale este susținută de declarațiile martorilor și, care au relatat că în noaptea de 3/4.03.2005, inculpatul a venit în locuința lor, având asupra sa un sac în care se aflau găini, spunându-le că urmează să le consume la ziua sa de naștere. Inculpatul a recunoscut că păsările fuseseră sustrase din curtea unei femei al cărei nume nu îl cunoștea, identificată ulterior în persoana numitei, care prin plângerea depusă la organele de poliție la 04.03.2005, reclama furtul comis în gospodăria sa în noaptea de 3/4. 03.2005, nereușind să combată acuzațiile care i-au fost aduse prin nici unul dintre mijloacele de probă prevăzute de lege.
S-a apreciat astfel că, în drept, fapta inculpatului care în noaptea de 3/4.03.2005 a pătruns prin escaladarea gardului în gospodăria părții vătămate, căreia i-a sustras 12 găini, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de disp. art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g și i Cod penal.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de disp. art. 72 Cod penal - dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă și persoana inculpatului.
Apreciind conduita bună a inculpatului în cursul urmăririi penale, situația sa familială și toate celelalte date, prin prisma și a aspectelor laturii civile a cauzei, s-a făcut de către instanța de fond aplicarea disp. art. 74 - 76 alin.1 lit.c Cod penal referitoare la circumstanțele atenuante al căror efect a fost reducerea pedepsei principale.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, apreciind-o nelegală și netemeinică.
În motive s-a precizat că, instanța de fond a hotărât condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 luni închisoare doar pentru fapta comisă în noaptea de 3/4.03.2005 în dauna părții vătămate, argumentând că doar pentru aceasta s-a probat vinovăția sa, pentru celelalte 10 dispunând achitarea, determinat de faptul că nu el este autorul acestor activități infracționale.
A susținut procurorul că instanța s-a bazat în motivarea hotărârii exclusiv pe probele administrate la urmărirea penală, (în faza cercetării judecătorești inculpatul nefiind audiat), care au fost înlăturate cu mare ușurință, constatând că recunoașterea sa nu se coroborează cu alte dovezi, pentru a-și justifica soluția adoptată.
În opinia sa, recunoașterea de către inculpat a comiterii tuturor celor 11 fapte de furt cu privire la care în timpul reconstituirii a indicat modul concret în care a procedat, probă realizată în prezența unui apărător care i-a fost desemnat din oficiu, care rămâne câștigată cauzei nu poate fi înlăturată pur și simplu, fără nici o motivare, în condițiile în care nu s-a făcut nici o dovadă că ar fi fost obținută în mod nelegal de către organele de urmărire penală.
Faptul că nu au existat martori oculari la comiterea celor 10 fapte de furt pentru care inculpatul a fost achitat, nu înseamnă că el este nevinovat, atâta timp cât a recunoscut și a participat la reconstituirea lor, de unde rezultă că este autorul și a celorlalte 10 fapte de furt.
Procurorul a mai precizat că instanța a considerat pe baza acelorași probe că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei din noaptea de 3/4.03.2005 în dauna părții vătămate, reținând că recunoașterea sa se coroborează cu declarațiile martorilor și. O astfel de situație nu putea fi reținută, fiindcă martorii au declarat decât că inculpatul a venit la ei, având cele 12 găini într-un sac, necunoscând modul în care a intrat în posesia lor.
S-a mai susținut că judecătorul fondului nu a fost consecvent în evaluarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe baza cărora au fost exprimate două poziții diametral opuse ( condamnare și achitare ).
S-a mai subliniat în motivare, că aplicarea dispozițiilor legale referitoare la circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului este nejustificată, aceleași considerații fiind făcute și în privința coborârii pedepsei până la minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care acesta are statut de recidivist, fiind condamnat de alte 2 ori pentru fapte similare ( 3 ani și, respectiv 1 an și 4 luni închisoare, care nu au fost în măsură să asigure reeducarea sa).
Inculpatul a perseverat în comiterea unor infracțiuni, situație față de care, instanța de fond trebuia să se orienteze la o pedeapsă mai aspră care să asigure scopurile represiv și educativ prev. de art. 52 Cod penal.
Față de statutul de recidivist al acestuia - și de natura faptei comise, prin care s-a creat părții vătămate un prejudiciu rămas neacoperit, pedeapsa stabilită apare blândă și lipsită de efecte.
S-a solicitat admiterea apelului și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea tuturor celor 11 fapte de furt calificat, în condițiile disp. art.33 lit.a și art.37 lit.c Cod penal, și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Tribunalul D prin decizia penală nr. 34/10.03.2009 admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari împotriva sentinței penale nr. 59 pronunțată de Judecătoria Răcari la 17.03.2008 în dosarul nr-, a desființat în parte sentința atacată, sub aspectul laturii penale a cauzei, în sensul că, reținând la încadrarea juridică dată faptei săvârșită de către inculpatul, în noaptea de 3/4 martie 2005 și dispozițiile art. 37 lit. a și 37 lit. b Cod penal și menținând aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 alin. 1 lit. c Cod penal, reindividualizând pedeapsa, a majorat- de la 3 luni la 7 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 39 alin. 1 raportat la dispozițiile art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 520 pronunțată de Judecătoria Răcari la 08.11.2004, definitivă prin neapelare cu pedeapsa de 7 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, în condițiile dispozițiilor art. 71 și 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată începând cu 09.05.2005 până la 28.03.2006.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Critica procurorului în legătură cu examinarea de către judecătorul fondului doar a probelor administrate în faza urmăririi penale, tehnică apreciată ca defectuoasă și care ar contraveni disp. art. 63 alin. 2 Cod procedură penală căruia i se reproșează și ne audierea inculpatului în faza cercetării judecătorești, este lipsită de orice fundament.
S-a apreciat de tribunal că în exercitarea rolului său activ, prima instanță a epuizat modalitățile în care inculpatul și martorii puteau fi aduși în fața sa, procedând în sensul disp. art. 83 și 183 și 184 Cod penal și emițând la mai multe termene citații și mandate de aducere cu însoțitor, care însă din motive obiective nu au putut fi executate.
Singurii martori care au răspuns chemării instanței - și G G, (martorul fiind decedat), au precizat că nu cunosc nimic raportat la faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, ei doar asistând la administrarea reconstituirii parcursului infracțional al acestuia, cu privire la fapta din 21/22.02.2005, privind furtul din incinta Sc SRL
Neaudierea inculpatului a fost cauzată de imposibilitatea depistării lui de către lucrătorii de poliție însărcinați să execute mandatele de aducere emise la mai multe termene consecutiv, la 26.02.2007, singura dată la care s-a prezentat în instanță acesta solicitând amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, pretext pentru a se sustrage cercetării judecătorești.
A rezultat că neascultarea inculpatului și a martorilor audiați la urmărirea penală nu poate fi imputată judecătorului fondului.
Tribunalul a constatat, pe de altă parte, că inculpatul a fost trimis în judecată la 7.12.2006 pentru comiterea a 11 fapte de furt calificat, într-o perioada extinsă de timp, cuprinsă între 19.04.2002 și 19 martie 2005, adică la mai bine de 4 ani de săvârșirea celei dintâi dintre ele.
S-a mai remarcat și faptul că prima declarație a inculpatului datează din 9 mai 2005, în cuprinsul acesteia el descriind împrejurările în care a sustras găini din gospodăria numitei (ultima faptă).
S-a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că inculpatul nu semnat declarațiile date la urmărirea penală, astfel încât chiar dacă în cuprinsul acestora apare semnătura unui avocat, în absența împuternicirii sale avocațiale, nu se poate verifica realitatea situației consemnate.
În acest context, instanța de apel a reținut că apare cel puțin surprinzător cum o persoană neștiutoare de carte a reușit să-și amintească, chiar și cu aproximație - indiciul luna și anul, toate cele 11 fapte comise într-un interval de aproape 5 ani, reproducând elemente care să configureze împrejurările în care acționat în fiecare caz în parte.
Prin prisma celor expuse, instanța de fond a apreciat corect, în opinia, tribunalului că trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut exclusiv pe baza declarațiilor sale și a procesului verbal întocmit cu ocazia reconstituirii faptelor comise în dauna celor 11 părți vătămate și proceselor verbale de cercetare la fața locului, luând în calcul și împrejurarea că la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul nu și-a mai menținut declarațiile date în fața organelor de poliție, susținând că "nu are rost să mai recunoască faptele".
Contrar criticilor formulate de către procuror, tribunalul a constatat că este dreptul persoanei acuzate de a nega sau de modifica declarații anterioare, sau de a contesta legalitatea sau temeinicia unor mijloace de probă și de a administra dovezi în apărarea sa.
A interpreta altfel poziția sa (în sensul că o dată recunoscute fapte de natură penală, inculpatul nu mai poate reveni asupra lor) înseamnă în realitate a încălca prezumția de nevinovăție și a-l plasa pe acuzat într-o stare de dependență față de declarațiile făcute în faza nepublică a procesului, în fața unor persoane care nu îndeplinesc exigențele de imparțialitate și independență, ceea ce nu este de acceptat.
declarațiilor de către inculpat face ca trimiterea acestuia în judecată să fie lipsită de suportul probator absolut necesar susținerii acuzațiilor formulate anterior împotriva sa, în condițiile în care reconstituirea s-a bazat tot pe conținutul lor, iar în procesele verbale de cercetare la fața locului nu sunt relevate aspecte care să realizeze conexiunea între urmele materiale ale sustragerilor și persoana pretinsului autor al acestora, nefiind decelată, pe de altă parte, nici o legătură de cauzalitate între urmările socialmente periculoase și acțiunile inculpatului.
Prin urmare, s-a apreciat că declarațiile părților vătămate, care nu au formulat pretenții civile, nu se coroborează cu fapte sau împrejurări care ar rezulta din ansamblul probator administrate în cauză, în sensul disp. art. 75 Cod procedură penală, astfel încât nu pot servi la aflarea adevărului, scopul oricărui proces penal.
Considerațiile de mai sus s-au apreciat de tribunal ca fiind valabile pentru primele 10 fapte, (cu excepția celei de-a 11-a, comisă la 4.03.2005, pentru care în mod just, în urma unei evaluări judicioase a probelor administrate, instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la disp. art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, dispunând achitarea inculpatului).
În privința faptei din 4.03.2005, în legătură cu care de asemenea, inculpatul și-a retras declarațiile, au fost analizate particularitățile pe care le prezintă sub aspect probator, și care au condus la un alt tratament sub aspectul vinovăției.
A mai reținut instanța de control judiciar că, așa după cum corect a reținut și judecătorul fondului, martorii și, au confirmat că în noaptea de 3/4.03.2005 inculpatul a adus în locuința lor un sac cu găini, despre care a afirmat că au fost sustrase din gospodăria unei bătrâne, (identificată ulterior ca fiind ) care reclamase furtul lor la 4.03.2005).
Astfel, s-a apreciat că nu se poate vorbi, așadar, de o lipsă de consecvență din partea instanței de fond, referitoare la interpretarea probelor, fiindcă în acest din urmă caz declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile celor 2 martori, probând astfel vinovăția inculpatului.
S-a apreciat însă întemeiată critica procurorului legată de modalitatea de individualizare pedepsei pentru fapta din noaptea de 3/4 martie 2005, apreciată și de tribunal ca fiind prea blândă și deci lipsită de eficiență în planul educațional și al reinserției sociale a inculpatului, motiv pentru care aceasta a fost majorată, cu reținerea în continuare însă a circumstanței atenuante prev. de disp. art. 74 alin. 1 lit. c cod penal, împrejurare căreia trebuie să i se dea relevanță.
La încadrarea judiciară faptei s-a constatat incidența disp. art. 37 lit. a și 37 lit. b cod penal în condițiile în care prin sentința penală nr. 219/23.05.2000 pronunțată de Judecătoria Urziceni, inculpatul fusese condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, executată în perioada 29.02.2000 - 8 ianuarie 2002, când a fost liberat condiționat cu un rest de 415 zile, iar prin sentința penală nr. 520/8.11.2004 a Judecătoriei Răcari i-a fost aplicată o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
Întrucât, această din urmă pedeapsă reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii prev. de disp. art. 37 alin. 1 lit. a cod penal, în baza disp. art. 39 alin. 1 cod penal rap. la disp. art. 34 alin. 1 lit. b cod penal, tribunalul a contopit-o cu pedeapsa de 7 luni închisoare (stabilită pentru fapta din 3/4.03.2005) urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea - aceea de 1 an și 4 luni închisoare, în condițiile disp. art. 71 și 64 alin. 1 teza a-II-a și lit. b Cod penal și în concordanță cu jurisprudența CEDO, prin prisma căreia interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza I, și lit. c, d și e Cod penal nu se aplică automat, ci în funcție de natura și gravitatea infracțiunii care atrage stabilirea acestor pedepse accesorii, care în cauza dedusă judecății nu se justifică.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că atât instanța de apel, cât și cea de fond au comis o eroare gravă de fapt, în sensul art. 385/9 pct.18 pentru C.P.P. următoarele considerente:
Dispozițiile procedural penale nu acordă o valoare absolută declarațiilor inculpatului de recunoaștere sau nerecunoaștere, ele constituind probe în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Din acest punct de vedere, declarațiile inculpatului de recunoaștere se coroborează cu declarațiile părților vătămate, cu procesele verbale de cercetare a locului faptei și aspectele fixate prin fotografii judiciare, precum și cu procesele verbale de conducere în teren și reconstituire. Probele amintite mai sus cuprind elemente obiective de fapt, comune și-l indică pe inculpat ca autor al faptelor.
Astfel, aspecte ținând de situația locului faptei, de modul de operare, de elementele de construcție prezente la locul faptei, de procedeele de tăiere a plasei sau grilajului, a lacătelor, de smulgere a balamalelor, de spargere a geamului, de modul și locul escaladării, de felul sustrase și elementele de montare și construcție, se regăsesc în declarațiile părților vătămate, în procesele verbale de cercetare la locul faptei și planșele fotografice judiciare, în procesele verbale de constatare în teren și reconstituire și în declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Această concordanță și coroborare pledează pentru reținerea caracterului probatoriu al declarației inculpatului de recunoaștere și-l indică pe inculpat ca autor și a celorlalte 10 fapte de furt.
S-a susținut de asemenea că, în cauză, nu se poate vorbi de lipsa de semnătură a inculpatului pe declarații și a împuternicirii avocațiale ca vicii ale declarației inculpatului.
Există la dosarul de urmărire penală împuternicirea avocațială a apărătorului care l- asistat pe inculpat cu prilejul audierii și a semnat declarația acestuia. Inculpatul neștiutor de carte a aplicat amprenta papilară pe declarația sa și s- consemnat prin proces verbal cu martori asistenți și avocat, faptul că inculpatul nu știe carte și nu poate să scrie și să semneze.
Nu există nici un suport științific pentru a afirma că o persoană neștiutoare de carte nu și-ar putea aminti chiar după ani de zile amănunte legate de modul de operare și situația locului faptei, neexistând nici o legătură între știința de carte și memorie, inculpatul având la data declarației 25 de ani.
Prin înlăturarea caracterului probatoriu a declarației de recunoaștere a inculpatului, în mod nefondat instanța de apel s- plasat într-o gravă eroare de fapt in sensul art. 385/9 pct.18 având C.P.P. drept consecință achitarea nejustificată a inculpatului.
Într-un alt motiv de recurs, s-a susținut că și pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă și nu respectă dispozițiile art. 72 și în plus, instanța de apel a greșit aplicând regulile de contopire de la art. 39 al.1, deși în cauză erau incidente dispozițiile art. 39 al.2, în sensul că trebuia să se dispună contopirea pedepsei aplicate de 7 luni închisoare cu restul rămas neexecutat de 1 an și 4 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d s C.P.P.-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței în latură penală cu reținerea spre rejudecare, iar pe fond condamnarea inculpatului și pentru aceste 10 infracțiuni de furt.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de toate probatoriile administrate în cauză, de criticile cuprinse în recursul parchetului ce se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 alin. 1 pct.18 și respectiv 14 C.P.P. constată că recursul este nefondat.
În esență, în recursul parchetului se susține că așa cum au dat eficiență probelor administrate în cursul urmăririi penale și recunoașterii inculpatului pentru fapta din data de martie 2005 comisă în detrimentul părții vătămate, instanțele anterioare trebuiau să țină cont și pentru celelalte fapte, de probele administrate în cursul urmăririi penale cu: procesele verbale de reconstituire și plângerile părților vătămate, chiar dacă inculpatul și-a retractat, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, declarațiile anterioare prin care recunoscuse toate faptele.
Însă, așa cum a observat și prima instanță și instanța de apel, există o diferență esențială între modul în care a fost probată fapta din martie 2005 și așa zisele probe strânse cu privire la celelalte 10 infracțiuni.
Din analiza dosarului de urmărire penală, curtea constată că în cazul tuturor celor 11 fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cercetările au fost demarate la plângerile persoanelor vătămate.
În ce privește fapta din martie 2005, curtea constată că partea vătămată a făcut plângere pe data de 4 martie 2005 reclamând furtul a 12 păsări din cotețul aflat în curtea locuinței, după care, în aceeași zi a avut loc o cercetare la fața locului încheindu-se un proces verbal, însoțit și de planșe fotografice. În legătură cu această faptă a fost audiat un vecin al părții vătămate bănuit de aceasta ca autor al furtului de găini ( fila 33 dosar ).
De asemenea, au mai fost audiați numiții și, ambii la data de 7 martie 2005, prima martoră arătând în declarația aflată la fila 45 că în noaptea de 3 martie 2005, pe când se afla cu în domiciliul lor, pe la orele 12 noaptea, s-au pomenit cu numitul care a adus mai multe găini într-un sac, acesta spunându-le că vrea să-și serbeze ziua de naștere și dându-le asigurări că nu sunt furate, cu toții consumând în noaptea respectivă una dintre găini.
La data de 9 mai 2005, când inculpatul a fost arestat în vederea executării unui mandat privind pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată în mod definitiv prin sentința 520 din 8.11.2004 pronunțată de Judecătoria Răcari, acesta a fost audiat în legătură cu fapta din data de martie 2005, declarațiile sale de recunoaștere a faptei aflându-se la fila 36 și 37 dosar In cuprinsul acestor declarații, inculpatul explică modul în care a sărit gardul în curtea unei femei în vârstă și că într-un sac a luat mai multe păsări pe care le-a dus la locuința numiților si, că împreună cu aceștia a gătit și mâncat o, restul lăsându-le la ei.
În ce privește celelalte fapte care se referă la furtul unei biciclete, la mai multe spargeri de magazine și la alte furturi de păsări sau bunuri, curtea constată că cercetările inițiale ale organelor de urmărire penală au vizat alte persoane, în condițiile în care de la locul nici unei dintre aceste infracțiuni nu au putut fi ridicate urme papilare sau altfel de probe care să aibă relevanță în cauză.
Așa cum au observat și instanțele anterioare, în mod cu totul inexplicabil pentru că nici un indiciu nu-l viza pe inculpat, acesta este audiat pe data de 11 mai 2005, "cu privire la mai multe furturi comise pe raza localității R", fără să se specifice altceva în legătură cu fiecare faptă, iar inculpatul dă două declarații, recunoscând cele 10 fapte. În aceeași zi, 11 mai 2005 se efectuează și reconstituiri ale fiecărei fapte, inculpatul fiind condus cu mașina în teren, iar procesele verbale de reconstituire de la dosarul de urmărire penală apar întocmite în aceeași zi.
Prin urmare, se constată că nu a fost vorba de vreun autodenunț al inculpatului pe care acesta să-l fi făcut din proprie inițiativă cu privire la aceste 10 fapte, iar în afara celor două declarații și a proceselor verbale de reconstituire întocmite toate pe data de 11 mai 2005, alte probatorii nu-l indică pe inculpat drept autor al infracțiunilor.
Curtea a mai observat și alte deficiențe în modul în care acest dosar de urmărire penală a fost instrumentat și cu titlu de exemplu, vom indica: la spargerea magazinului SC 95 SRL partea vătămată a reclamat furtul a numeroase bunuri în valoare de peste 15.000.000 lei ( fila 90 dosar ), cu mai mare relevanță fiind însă faptul că s-a susținut dispariția a cel puțin 60 de sticle de băuturi alcoolice și răcoritoare, precum și a altor bunuri. Aceeași situație este valabilă și în cazul spargerii magazinului aparținând SC 92 SRL de unde s-a reclamat lipsa a 31 sticle de băuturi alcoolice, 17 sticle de și peste 50 de kg de, zahăr, orez plus alte numeroase bunuri ( fila 105 dosar ). Aceste plângeri și inventarieri făcute de persoanele vătămate, de care parchetul, în motivele de recurs solicită să ținem seama, ridică un mare semn de întrebare asupra faptului dacă un singur om putea să fure și să transporte atâtea bunuri.
Astfel, se creează și o serioasă îndoială cu privire la declarațiile de recunoaștere ale inculpatului prin care acesta a descris săvârșirea faptelor de unul singur.
Totodată, trebuie arătat că nici una dintre instanțele de judecată - fond, apel, recurs nu a reușit să-l audieze pe inculpat în legătură cu cele 11 infracțiuni de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată deși, instanțele au făcut numeroase demersuri, emițând mandate de aducere ale acestuia pentru toate localitățile în care acesta apărea a avea domiciliu sau reședințe temporare, neexecutate însă de organele de poliție.
Din această cauză, instanțele de judecată nu au putut obține de la inculpat lămuririle necesare cu privire la faptele de care era acuzat, sau la motivele ce l-au determinat să dea declarațiile de recunoaștere din 11 mai 2005 și apoi să le retracteze la data de 24 noiembrie 2005, atunci când i s-a prezentat materialul de urmărire penală. Prin urmare, constatând, ca și instanțele anterioare, că nu există suficiente probe care să-l indice cu certitudine pe inculpat ca autor a celor 10 fapte de furt calificat, din 19.04.2002 și din nopțile de 31.05/01.06.2003, 23/24.01.2004, 1/2.03.2004, 6/7.04.2004, 13/14.04.2004, 24/25.06.2004, 11/12.2004, 21/22.02.2005 și 18/19.03.2005, curtea consideră că soluția de achitare a acestuia, în baza disp. art. 10 lit. c este C.P.P. corectă.
În ce privește cel de al doilea motiv de recurs cuprins în cererea parchetului, curtea îl apreciază ca nefondat, considerând că argumentele expuse de instanța de apel sunt convingătoare. Pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată inculpatului pentru furtul celor 12 păsări aparținând părții vătămate, infracțiune săvârșită de acesta în urmă cu peste 4 ani, răspunde gradului de pericol redus al acestei fapte, reliefat în principal de cuantumul mic al prejudiciului cauzat.
Curtea constată de asemenea că, în mod corect instanța de apel a dispus contopirea pedepsei aplicate pentru fapta dedusă judecății în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 520/8.11.2004 pronunțată de Judecătoria Răcari, în conformitate cu disp. art. 39 al.1 rap la art. 34 lit. b, întrucât fapta pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 7 luni închisoare a fost comisă de inculpat înainte de începerea executării pedepsei de 1 an și 4 luni.
Aplicarea dispozițiilor art. 39 al.2, așa cum solicită parchetul prin motivul suplimentar de recurs, ar fi fost posibilă doar dacă inculpatul săvârșea infracțiunea dedusă judecății în timpul executării pedepsei de 1 an și 4 luni sau în timpul liberării condiționate din această pedeapsă, ca atare și această critică se privește ca neîntemeiată.
În concluzie, pentru considerentele prezentate pe larg mai sus, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în conformitate cu disp. art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192 al.3 cheltuielile C.P.P. judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva deciziei penale nr. 34/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și împotriva sentinței penale nr. 59/17.03.2008 pronunțată de
Judecătoria Răcari, privind pe inculpatul.
Dispune avansarea onorariului apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei din contul Ministerului Justiției si Libertăților către Baroul Prahova.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina Dan Andrei
- - - - - -
Grefier,
Red.DG/
2ex/13.11.2009
fond
Judecătoria Răcari
Dosar nr-
Dosar apel -- Tribunalul D-ța
-. apel și
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina Dan Andrei
