Furtul (art.208 cod penal). Decizia 823/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 823
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.213/A/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest, asistat de avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar copiilor unor acte medicale, din care rezultă starea de sănătate a inculpatului și a familiei acestuia, precum și motivele de recurs, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare achitarea inculpatului, în baza art.10 lit. c C.P.P. în ceea ce privește prima faptă descrisă în rechizitoriu și în temeiul art.10 lit. d C.P.P. în ceea ce privește cea de a doua faptă.
Cu privire la prima faptă arată că organele de urmărire penală nu au reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului, prin recunoașterea din grup, după fotografii, aceasta fiind o probă subiectivă, întrucât poate fi influențată de mulți factori externi, cum ar fi trecerea timpului, memoria proastă sau trăsături similare a mai multor persoane, iar în ziua săvârșirii faptei inculpatul nu se afla în T, fiind plecat în localitatea.
Cu privire la cea de a doua faptă, arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, deoarece inculpatul nu a avut intenția de a fura acei bani, aceștia ajungând la el împreună cu pliantele pe care le luase de pe masă, solicitând reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere discernământul diminuat al inculpatului și actele medicale depuse la dosar.
Procurorul pune concluzi de respingere a recursului formulat de către inculpat, ca nefondat, menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate anterior, nu există nici un dubiu, cu privire la cele două fapte, reținute în sarcina inculpatului, prin rechizitoriu.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 968 din data de 15.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e cu Cod Penal aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 83 al. 1.Cod Penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1242/26.04.2006 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare, si s-a dispus executarea acestei pedepse alăturat de cea aplicată mai sus inculpatului, respectiv cea de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 5 (cinci) ani închisoare cu executare în regim de deținere prevăzut de art. 57.
Cod PenalI s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b pe Cod Penal durata și în condițiile art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 350.C.P.P. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88.p, s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 18.09.2007 și a arestului preventiv din data de 19.09.2007 la zi.
S-a lut act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În baza art. 14 al. 3 lit. b și C.P.P. art. 346 al. 1.C.P.P. raportat la art. 998.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 lei RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă -.
În temeiul art.191 al.1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 11201/P/2007 emis la data de 31.10.2007, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute și pedepsite de art.208 al. 1.Cod Penal și art.209 al 1 lit. e cu Cod Penal aplicarea art. 41 al 2.
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului, prin actul de inculpare, că în datele de 12 si 18.09.2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale si folosind același mod de operare, a sustras un telefon mobil marca LG 800, în valoare de 1.400 lei, respectiv suma de 288 lei, din posesia părților vătămate si -.
Coroborând întreg materialul probatoriu administrat în cele două faze procesuale, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 12.09.2007, in jurul orelor 13,40, inculpatul a intrat în incinta unui birou aparținând serviciului de Distribuție gaze - District T situat la etajul l al clădirii de pe- din T, birou în care își desfășura activitatea partea vătămată -, sub pretextul oferirii spre vânzare de ziare si pliante cu oferte produse. Profitând de neatenția părții vătămate, ce se afla singură în birou, i-a sustras acesteia un telefon mobil marca LG 800, de culoare neagră, prevăzut cu cameră video, aparat radio, în valoare de 1.400 lei.
Partea vătămată - s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1400 Ron, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea telefonului sustras.
Pe parcursul cercetărilor, în faza de urmărire penală, respectiv în data de 18.09.2007, organele de cercetare penală au procedat la efectuarea unei recunoașteri după planșă foto a inculpatului, fiindu-i astfel prezentate părții vătămate un număr de 7 fotografii în prezența martorilor asistenți - și -, situație în care partea vătămată l-a recunoscut în fotografia de la poziția 5 pe inculpatul ca fiind persoana care a intrat în birou și i-a sustras telefonul de pe masă.
În baza aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea aceleiași metode, în data de 18.09.2007, în jurul orelor 12,15, inculpatul a intrat în sediul SC SA T, situat pe str. - nr. 58 din T, sub pretextul oferirii spre vânzare de ziare si pliante. În aceeași manieră, a așezat ziarele și pliantele pe birou peste alte obiecte, iar în momentul în care le-a ridicat, profitând de neatenția părții vătămate, i-a sustras acesteia suma de 288 lei, sumă ce provenea din deconturile agenților de asigurări.
În cursul desfășurării procesului penal, prejudiciul fiind integral recuperat prin restituirea banilor, partea vătămată a arătat că nu înțelege să se constituie parte civilă.
Chiar în momentul în care inculpatul a părăsit biroul, partea vătămată, sesizând lipsa banilor, l-a strigat pe colegul de birou - martorul, care l-a oprit pe inculpat, găsind asupra lui suma de bani sustrasă.
În prezenta cauză a fost efectuat un raport de expertiză psihiatrico-legală de către IML T cu nr. 2847/23.10.2007, concluziile acestuia fiind in sensul că inculpatul suferă de o debilitate mintală in formă dizarmonică, având discernământul ușor diminuat raportat la faptele imputate actualmente (fila 24 dos.).
Inculpatul a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză psihiatrico-legale, cu motivarea că are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului deja existent. Cererea de efectuare a unei contraexpertize a fost respinsă de către prima instanță având în vedere că nu există în cuprinsul raportului de expertiză efectuat contradicții sau inadvertențe ori aspecte nelămurite, dar a fost încuviințată solicitarea de a fi supus analizei comisiei de control și avizare a actelor medicale, acordându-i-se în acest sens Avizul nr. 716/av ps/18.03.2008.
Audiat fiind de către prima instanță, inculpatul a avut o poziție procesuală de nerecunoaștere a comiterii celor două acte materiale ante-menționate.
Fapta inculpatului, care în datele de 12.09.2007 si 18.09.2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale și folosind același mod de operare, a sustras un telefon mobil marca LG 800 în valoare de 1400 lei și suma de 288 leiRon din posesia părților vătămate si -, a fost apreciată de către prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 al.l, art 209 a1.1 lit e cu Cod Penal aplic. art.41 a1.2 Cod Penal;
Ca orice formă calificată a unei infracțiuni, infracțiunea de furt calificat presupune realizarea conținutului legal al infracțiunii tip - furt, în prezența unor împrejurări care ridică gradul de pericol social al faptei și care, din aceasta cauză, sunt prevăzute ca circumstanțe agravante.
Sub aspectul laturii obiective infracțiunea de furt se poate realiza potrivit art. 208 al. 1.Cod Penal, printr-o acțiune de sustragere a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia fără consimțământul acestuia.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul, acționând în două rânduri, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în loc public, a sustras un telefon mobil și o sumă de bani, pe care și le-a însușit pe nedrept, faptele acestuia întrunind din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 208 al.1
Cod PenalActivitatea infracțională s-a desfășurat în două birouri, în loc accesibil publicului permanent prin natura sa, în timpul programului, în accepțiunea art. 152.Cod Penal, motiv pentru care s-a reținut și s-a făcut aplicarea art. 209 al.1 lit. e
Cod PenalAvând în vedere modul de a acționa, locul de unde a sustras bunurile, timpul relativ scurt dintre actele materiale, instanța de fond a reținut că actele materiale de sustragere fac parte din conținutul aceleiași infracțiuni de furt calificat în forma continuată făcându-se aplicarea art.41 al.2
Cod PenalSub aspectul laturii subiective prima instanță a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă, având reprezentarea consecințelor faptelor sale, crearea de pagube, rezultat ce a fost urmărit prin comiterea faptelor.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanța de fond a ținut seama de criteriile legale de individualizare prev. de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a apreciat că fapta inculpatului prezintă pericol social, deoarece acesta, prin actele sale a adus atingere relațiilor sociale referitoare la posesia și detenția bunurilor mobile si, implicit, celor care ocrotesc dreptul de proprietate, dar la stabilirea pedepsei instanța a luat în considerare si persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine oscilantă, dar a avut discernământul ușor diminuat raportat la comiterea faptei deduse judecății.
Pentru aceste motive, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, de către inculpatul, instanța a apreciatt ca fiind adecvată aplicarea pedepsei cu închisoarea de 3 (trei) ani.
Potrivit fisei de cazier judiciar, inculpatul a suferit o condamnare la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.208,209 cu Cod Penal aplic. art.99 si urm. Cod Penal, prin sentința penală nr.1242/26.04.2006 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare la data de 16.05.2006. A fost arestat preventiv în data de 12.02.2005 și pus în libertate prin revocarea stării de arest la data de 10.10.2005. Relativ la modalitatea de executare a acelei pedepse, a fost fixat un termen de încercare de 4 ani care a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, 16.05.2006, și urma să se împlinească în 16.05.2010.
Astfel, în condițiile art. 83 al. 1.Cod Penal, apreciind că se impune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1242/26.04.2006 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare, prima instanță a procedat în consecință și a dispus executarea acestei pedepse alăturat de cea aplicată mai sus inculpatului, respectiv cea de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de deținere prevăzut de art. 57.
Cod PenalIn ceea ce privește pedeapsa accesorie, făcând aplicarea art. 71 alin. (2) pen. instanța de fond i- interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și litera b pen. având în vedere că, săvârșind o astfel de infracțiune, cu intenție, inculpatul este nedemn de a-și exercita drepturile de natură electorală prevăzute de acest articol, în acord cu practica CEDO - hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii (Cererea nr 74025-2001, Hotărârea din 06.10.2005).
În baza art. 350.C.P.P. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88.p, s-a procedat la deducerea din pedeapsa aplicata inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 18.09.2007 și a arestului preventiv din data de 19.09.2007 la zi.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 14.05.2008 sub același număr unic de dosar.
Apelul nu a fost motivat în scris, ci doar oral de către apărătorul ales al inculpatului, cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Astfel, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, raportat la împrejurarea că aceasta a omis audierea inculpatului nefiindu-i astfel respectat inculpatului dreptul la apărare, iar în subsidiar solicită rejudecarea cauzei și, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c Cpp, în ceea ce privește prima faptă, și în temeiul art. 10 lit. d Cpp, în ceea ce privește cea de-a doua faptă, iar în subsidiar solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prin raportare la circumstanțele personale și reale, la starea de sănătate a inculpatului. În susținerea celor solicitate, arată că din materialul probator, din declarația inculpatului și din declarația martorului reiese că inculpatul nu era în T la momentul la care a fost săvârșită prima faptă care i se impută, iar organele de urmărire penală nu au adus probe în răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, în condițiile în care s-a procedat la o efectuarea unei recunoașteri din grup, după o fotografie, de către partea vătămată, fotografie care nu era edificatoare, mai ales și prin raportare la starea emoțională a părții vătămate, stare ce i-ar fi putut influența memoria. Mai solicită să se țină seama de faptul că această recunoaștere nu este suficientă pentru condamnarea inculpatului, întrucât la recunoaștere a participat un singur martor asistent care nici nu a știut ce se întâmplă, întrucât era sub influența drogurilor, după cum a declarat în fața primei instanțe. În ceea ce privește cea de-a doua faptă, solicită să se constate că acesteia îi lipsește latura subiectivă, respectiv intenția de a-și însuși bunurile, inculpatul mergând în acel loc și oferind spre vânzare ziare, pe care le-a pus pe birouri, și doar din greșeală, în momentul în care a fost rugat să plece, a ridicat și acte și bani de pe unul dintre birouri. Solicită să se țină seama de faptul că a fost vorba de o sumă mică, ce a fost recuperată imediat, precum și de cele declarate de partea vătămată și de colegii de birou ai acesteia, în sensul că banii nu erau puși la vedere ci printre actele de pe birou. Pentru toate aceste motive, apreciază că reintegrarea în societate a inculpatului se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse mai blânde, mai ales că faptele inculpatului, în măsura în care se apreciază că acesta este autorul, nu prezintă un pericol deosebit pentru societate.
Prin DP nr. 213/A/30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr pen s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelant inculpat împotriva sentinței penale 968/15 04 2008 a Judecătoriei Timișoara pronunțată in dosar -.
În baza art. 350 Cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului apelant și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 15.04.2008 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cpp a fost obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
In instanței de apel s-a luat declaratie inculpatului, de omisiunea primei instante de a audia inculpatul.
Examinand sentinta atacata in limita criticilor formulate, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept in conformitate cu prevederile art. 371 cod pr penala, tribunalul a constatat ca aceasta este temeinica si legala.
de motivul invocat de inculpat prin avocat, constând în desființarea sentinței de mai sus si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru neaudierea inculpatului, tribunalul s-a exprimat prin aceea ca nu este întemeiat întrucât această lipsă a fost remediată în instanța de apel care a acordat posibilitatea inculpatului sa dea declarație. Urmare a declarației date de inculpat nu au fost modificate împrejurările de fapt avute in vedere de prima instanță si acesta nu a propus alte probe.
Pe de alta parte, neaudierea inculpatului nu se încadrează in cazurile prevazute de art 379 pct 2 lit b cod pr penala care permit instanței de control judiciar desființarea sentinței primei instanței si trimiterea spre rejudecare.
Din declarația data, instanța de apel a constatat ca inculpatul își menține poziția de nerecunoaștere faptelor, arătând ca la data producerii primei fapte, respectiv primul act material al infracțiunii in forma continuata, nu se afla in localitate, iar in ce privește a doua fapta încercând sa demonstreze ca nu a intenționat sa sustragă suma de bani de pe biroul victimei, ci doar, din greșeală, odata cu ridicarea ziarului banii au căzut jos.
Aspectele invocate de inculpat in apărare sunt infirmate de declarațiile părților vătămate, prima din ele - recunoscându-l pe inculpat din fotografie, iar partea vătămata împreună cu un coleg de serviciu martorul au găsit suma de bani asupra inculpatului imediat la ieșirea din birou.
In instanței de apel inculpatul solicita achitarea sa in baza art. 10 lit c cod pr pen, cu privire la prima dintre infracțiuni, respectiv cea din data de 12 09 2007, prevalându-se de declarația martorului prin intermediul căruia încerca sa probeze ca la data respectiva nu se afla in localitate. Susținerile martorului nu au fost de natura sa formeze convingerea instanței in sensul indicat, întrucât nu se coroborează cu materialul probator administrat atât in cursul urmării penale cat si al cercetării judecătorești. De asemenea din declarația martorului (fila 32 dosar prima instanță) rezulta ca acesta este in relații apropiate cu inculpatul ceea ce conduce la concluzia ca este subiectiv.
De asemenea instanța de apel, nu a putut retine lipsa laturii subiective, respectiv a intenției in ce privește al doilea act material al infracțiunii unice, întrucât din modul de săvârșire a faptei a rezultat cu certitudine ca poziția subiectiva a inculpatului s-a manifestat sub forma intenției directe, respectiv inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale si a urmărit producerea lui.
In ce privește calificarea juridica a faptei si pedeapsa aplicata este confirmat punctul de vedere al judecătoriei, apreciindu-se ca prima instanță dat o încadrare juridica corecta faptelor, a respectat limitele legale impuse de legiuitor, iar la dozarea acesteia a avut in vedere criteriile de individualizare prev de art 72 cod penal.
de săvârșirea infracțiunii in condițiile pluralității de infracțiuni sub forma recidivei post-condamnatorii de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin sentința penala 1242/26 04 2006 Judecătoriei Arad în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art 83 cod penal.
In ce privește soluționarea acțiunii civile alăturat acțiunii penale, instanța de fond a dat dezlegare in mod corect acțiunii civile, constatând ca inculpatul a cauzat părții civile - un prejudiciu de 1400 lei si sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998 cod civil pentru a-l repara, iar de cealaltă parte civila s-a constatat recuperat prejudiciu.
de aceste considerente, apelul formulat de inculpat nu este întemeiat si în baza art. 379 pct 1 lit b cod pr pen a fost respins.
Întrucât inculpatul este judecat in stare de arest preventiv s-a făcut aplicarea prevederilor art. 381 cod pr pen și s-a dispus de instanța de apel asupra menținerii măsurii arestării preventive si s-a dedus din pedeapsa durata arestului preventiv de la momentul pronunțării sentinței apelate până la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cpp a fost obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva DP nr. 213/A/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs inculpatul, solicitându-se prin avocat ales, admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului, în baza art.10 lit. c C.P.P. privind prima faptă descrisă în rechizitoriu, și în baza art.10 lit. d în C.P.P. ceea ce privește cea de doua faptă reținută.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, în limitele prev.de art.3859alin.3 C.P.P. se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat, a stabilit corect vinovăția inculpatului și a dat op bună încadrare juridică faptelor reținute.
Din probatoriul administrat, s-a reținut în mod corect că, inculpatul în baza aceleiași rezoluții infracționale și folosind același mod de operare a sustras un telefon mobil marca LG 800 și suma de 288 lei din posesia părților vătămate și -.
În privința primei fapte s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri după planșa foto a inculpatului, iar partea vătămată l-a indicat pe inculpat din cele 7 poze puse la dispoziție. Recunoașterea s-a făcut în prezența unor martori asistenți, care au confirmat recunoașterea inculpatului.
În privința faptei din data de 18.09.2007, partea vătămată a sesizat lipsa banilor și l-a strigat pe colegul de birou - martorul, care l-a oprit pe inculpat, găsind asupra acestuia suma de bani sustrasă.
Având în vedere aceste probe administrate, precum și modul identic de operare, s-a apreciat în mod corect că inculpatul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa. Cererea de achitare formulată în apărare, pe motivul că inculpatul nu ar fi săvârșit prima faptă sau că nu a acționat cu intenție, în privința celei de a doua faptă, urmează a fi respinsă, deoarece nu se bazează pe probatoriul administrat și existent la dosar.
Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că, aceasta este legală iar cuantumul ei, este de natură a conduce la realizarea scopului prev.de art.52 La Cod Penal individualizare s-a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod Penal, raportul de expertiză psihiatrică, antecedentele penale ale inculpatului.
Așa fiind, se apreciază că, în raport cu dispozițiile art.3859C.P.P. nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 38515pct.1 lit.b p Cod Penal recursul declarat de inculpat, să fie respins ca nefondat.
În baza art.350 C.P.P. va fi menținută starea de arest a inculpatului și în baza art.38516alin.3 C.P.P. raportat la art.381 C.P.P. se va deduce în continuare starea de arest la zi.
Potrivit art.192 alin2 C.P.P. inculpatul rcurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.213/A/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.350 C.P.P. menține stare de arest a inculpatului, iar în temeiul art.38516alin.3 C.P.P. raportat la art.381 C.P.P. deduce în continuare stare de arest a inculpatului, începând din 30.06.2008 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 08 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
GREFIER
- -
RED: VI/23.09.2008
Dact: 2 exempl/ 23 2008
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: AC
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Anca Nacu
