Furtul (art.208 cod penal). Decizia 87/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 87/
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Milan Danilov
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 324/A/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv, asistați de apărător din oficiu, avocat G, din cadrul Baroului T, partea civilă intimată, lipsă fiind partea civilă intimată ENEL
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul din oficiu al inculpaților, solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei și în rejudecare, pentru inculpatul executarea pedepsei într-o altă modalitate, respectiv la locul de muncă, având în vedere acordul SC SRL, iar pentru inc., reducerea pedepsei.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1127/25.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, i și alin. 3 lit. c Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod Penal, raportat la art. 76 alin. 1 lit. c Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, cu executare în regim de deținere prev. de art. 57.Cod Penal.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b și e Cod Penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 71.Cod Penal.
În baza art. 350.C.P.P. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și în baza art. 88.Cod Penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv din data de 05.01.2007 la zi.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, i și alin. 3 lit. c Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 37 lit. a Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal, raportat la art. 76 alin. 1 lit. c p și art. 80.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani și două luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 86 ind. 4.Cod Penal raportat la art. 83 alin. 1.Cod Penal, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2308/07.09.2005 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 471/A/05.12.2005 a Tribunalului Timiș și a dispus executarea acestei pedepse alăturat de cea aplicată mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 6 ani și 2 luni închisoare, cu executarea în regim de deținere prev. de art. 57.Cod Penal.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b și e Cod Penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 71.Cod Penal.
În baza art. 350.C.P.P. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, și în baza art. 88.Cod Penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv din data de 01.03.2005 până la data de 08.09.2005 și de la data de 05.01.2007 la zi.
În baza art. 14 alin. 3 lit. b și C.P.P. a art. 346 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 998. civil, au fost obligați în solidar inculpații la plata sumei de 85 020 46 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă SA și la plata sumei de 1 150 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă.
În baza art. 118 lit. b Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpați a unei chei fixe, mărimea 18-19, identificată în registrul de corpuri delicte la poziția 18/2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: în noaptea de 30/31.10.2006, inculpații și s-au deplasat cu căruța acestuia din urmă în zona transformatoarelor de la forajele de apă nr. 9, 11, 12, 13, zona, unde inc. a decuplat de la rețeaua electrică cele patru transformatoare, folosindu-se de un clește pentru a tăia lacătul ce asigura maneta de decuplare a curentului electric, apoi a urcat pe stâlpul pe care era transformatorul și l-a aruncat jos. După aceasta, inculpații au dezmembrat transformatorul și au sustras componentele din cupru ce se aflau în interior. a fost separat de celelalte materiale prin arderea cablurilor și apoi oferit spre cumpărare de către cei doi inculpați martorului, în schimbul sumei de 90 000 ROL/kg. Banii obținuți au fost împărțiți între inculpați.
La sfârșitul lunii noiembrie, la o dată stabilită cu exactitate, folosind același mod de operare, inculpații au sustras cablurile din cupru ale transformatorului electric de la forajul nr. 11 de alimentare cu apă a municipiului rezultat a fost vândut unei persoane necunoscute, iar banii obținuți au fost împărțiți între cei doi inculpați. În datele de 30/31.12.2006, cei doi inculpați au sustras cablurile din cupru ale transformatoarelor electrice de la forajele nr. 13 și 14 de alimentare cu apă a municipiului T, în același mod prezentat anterior. obținut a fost vândut martorului contra sumei de 1150 RON.
Prejudiciul creat părții civile SC este de 85 020 46 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă.
Având în vedere probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesul verbal de recunoaștere după fotografie, dovada de ridicare și predare a bunurilor sustrase, precum și declarațiile inculpaților consemnate în cele două faze procesuale, prima instanță a apreciat că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formele reținute în rechizitoriu, considerând că inculpații au acționat cu intenție directă, având reprezentarea consecințelor faptelor lor, crearea de pagube, rezultat ce a fost urmărit prin comiterea faptelor.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere criteriile legale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, apreciind că faptele cei doi inculpați prezintă un real pericol social, prin actele lor aducându-se atingere relațiilor sociale referitoare la posesia și detenția bunurilor mobile și, implicit, celor care ocrotesc dreptul de proprietate.
Prima instanță a avut în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, a fost sincer și cooperant și s-a angajat să achite integral prejudiciul creat, motiv pentru care s-au reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod Penal, făcând aplicarea disp. art. 76 alin. 1 lit. c Cod Penal, dispunând condamnarea acestuia la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în detenție.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, s-a avut în vedere faptul că acesta a recunoscut comiterea faptei, a fost sincer și cooperant și s-a angajat să achite integral prejudiciul creat, reținându-se circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod Penal, făcând aplicarea disp. art. 76 alin. 1 lit. c Cod Penal, dar și a art. 80.Cod Penal, câtă vreme inculpatul are statutul de recidivist postcondamnatoriu, prev. de art. 37 lit. a Cod Penal, dispunând condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare cu executare în detenție.
Având în vedere faptul că inculpatul a comis această faptă în termenul de încercare stabilit de către Judecătoria Timișoara, ca urmare a aplicării unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în baza art. 86 ind. 4.p, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere, inculpatul urmând să execute alăturat și pedeapsa aplicată prin nr. 2308/07.09.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara, respectiv cea de 3 ani închisoare, deci în total pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat părților civile SA și, prima instanță a dispus obligarea, în solidar, a acelor doi inculpați la plata daunelor materiale, respectiv a sumelor de bani cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, solicitând admiterea apelului și, în rejudecare să se dispună executarea pedepsei aplicată, fie sub supraveghere, fie prin executare la locul de muncă, având în vedere faptul că se află la prima abatere, și, solicitând o reindividualizare a pedepsei aplicată, în sensul micșorării acesteia.
Prin decizia penală nr. 324/A din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din p Cod Penal, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații apelanți și, împotriva sentinței penale nr. 1127 din 25.05.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
În baza art. 381.p Cod Penal s-a dedus în continuare arestul preventiv al inculpaților de la data pronunțării sentinței apelate 25.05.2007 la zi și în baza art. 383.C.P.P. s-a menținut în continuare starea de arest a acestora.
În baza art. 192 alin. 2 și 4.C.P.P. a obligat pe fiecare inculpat apelant să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuielile judiciare în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând probele administrate în cauză, a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă în concordanță cu probele, încadrarea în drept a acesteia respectând dispozițiile legale în materie, precum și împrejurarea că aceștia au acționat cu intenție directă, iar pentru individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal, hotărârea apelată fiind temeinică și legală.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor pentru care sunt trimiși în judecată inculpații și modalitatea concretă de săvârșire a acestora, vârsta inculpaților, atitudinea acestora în timpul urmăririi penale și cercetării judecătorești, recunoscând săvârșirea faptelor, faptul că au fost cooperanți, valoarea prejudiciului; pentru inculpatul s-a avut în vedere că acesta nu are antecedente penale, s-a angajat să achite valoarea prejudiciului cauzat, astfel că s-au reținut circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit a și c în favoarea acestuia, pedeapsa aplicată de 2 ani și 6 luni închisoare fiind sub minimul special și s-a apreciat corect că modalitatea de executare a pedepsei care realizează scopul punitiv, educativ și represiv al pedepsei, prevăzut de art. 52.Cod Penal, este cea a executării efective în detenție, fiind corectă respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de inculpat pentru executarea pedepsei la locul de muncă nefiind suficient acordul unei societăți comerciale pentru executare, trebuind să se facă dovada că în acel loc de muncă sunt condiții pentru realizarea scopului educativ al pedepsei; de asemenea, nu se poate realiza scopul pedepsei prin suspendarea condiționată a executării pedepsei sau supravegherea sub control judiciar. Instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante și inculpatului, cea prevăzută de art.74 lit c din Cod Penal, dar și starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit a din Cod Penal, astfel că modalitatea de executare care realizează scopul pedepsei este cea a executării efective în detenție, deoarece inculpatul are o condamnare de 3 ani închisoare cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată, dar acesta a perseverat în activitatea infracțională și aplicarea unei alte modalități de executare nu este legală, iar cu privire la cuantum pedeapsa este corect individualizată
Având în vedere cele reținute, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din p Cod Penal, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații apelanți și împotriva sentinței penale nr. 1127 din 25.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
În baza art. 381.p Cod Penal a dedus în continuare arestul preventiv al inculpaților de la data pronunțării sentinței apelate 25.05.2007 la zi și în baza art. 383.C.P.P. a menținut în continuare starea de arest a acestora.
În baza art. 192 alin. 2 și 4.C.P.P. a obligat pe fiecare inculpat apelant să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuielile judiciare în apel.
Împotriva deciziei penale nr. 324/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 04.12.2007.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar cu ocazia susținerii orale a acestuia s-a solicitat reducerea pedepsei și modificarea modalității de executare a acesteia.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de inculpații recurenți și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că hotărârile instanțelor de fond sunt legale și temeinice, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală.
Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 2o8 al.1, 209 al. 1 lit. a,e,g, i și al. 3 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal Trebuie reținut că, de altfel, în motivarea recursurilor, inculpații nu a contestat nici starea de fapt reținută în sarcina lor și nici încadrarea juridică dată acesteia, ci cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare.
În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Față de aspecte anterior expuse, instanța de recurs apreciază că pedepsele aplicate inculpaților, atât în privința cuantumului, cât și a modalității de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea acestora și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
Astfel, instanțele de fond au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. a și c Cod Penal, în raport de care instanța de recurs apreciază că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte penale. În ce privește modalitatea de executare, instanța constată că în raport cu natura faptei, modul de săvârșire, persoana inculpatului, faptul că acesta nu are ocupație, nu există temeiuri care să conducă la concluzia că simpla condamnare, fără executarea pedepsei, ar constitui un avertisment suficient care să conducă la reintegrarea sa în societate și crearea unei conștiințe pentru muncă și respectarea legilor.
În ceea ce îl privește pe inculpatul și în favoarea acestuia au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c În Cod Penal raport cu persoana inculpatului, perseverența sa infracțională, pericolul social al faptei reținute în sarcina sa, caracterul continuat al infracțiunii, dar și circumstanțele atenuante sus menționate, instanța de recurs constată că pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,e, g, i și al 3 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal Pe de altă parte, în mod corect s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în intervalul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 2308/2005 a Judecătoriei Timișoara prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e,g, i, al. 2 lit. b cu Cod Penal aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, astfel că se constată că deși a beneficiat de clemența autorităților judiciare, acesta nu a înțeles să-și regleze conduita la exigențele normelor penale, dimpotrivă a perseverat în încălcarea legii. Prin urmare, în mod corect prima instanță a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 2308/2005 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 471/A/2005 a Tribunalului Timiș și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 6 ani și 2 luni închisoare. Având în vedere dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. b, c, 861alin. 1 lit. b, c și art. 867alin. 1 lit. b,c Cod Penal, instanța constată că acesta nu îndeplinește condițiile pentru a se dispune o altă modalitatea de executare a pedepsei întrucât nu îndeplinește condiția de a nu mai fi fost condamnat anterior și nici nu se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea sancțiunii aplicate.
Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 324/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 38516.C.P.P. va deduce în continuare starea de arest a inculpaților de la data pronunțării deciziei penale recurate, respectiv din 24.10.2007 la zi.
În temeiul art. 38517.C.P.P. va menține în continuare starea de arest a inculpaților constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii au fost confirmate prin soluția de condamnare.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare inculpat recurent la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 324/A/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 38516Cod procedură penală deduce în continuare starea de arest a inculpaților de la data pronunțării deciziei penale recurate respectiv 24.10.2007 la zi, iar în temeiul art. 38517Cod procedură penală menține starea de arest a inculpaților.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LB/ 18.02.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 19.02.2008
Prima instanță:
Instanță apel:,
Președinte:Milan DanilovJudecători:Milan Danilov, Laura Bogdan, Anca Nacu
