Furtul (art.208 cod penal). Decizia 894/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 894

Ședința publică de la 11 2009

PREȘEDINTE: Elena Zainescu

JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea

JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu

GREFIER - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul inculpat, fiul lui și, născut la 24 octombrie 1973, domiciliat în B,-, sector 5, împotriva deciziei penale nr.101 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost admis apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.157 din 30.10.2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia.

Au fost extinse efectele acestei căi de atac și față de inculpații intimați și și a fost desființată, în parte, în latură penală, sentința apelată, în sensul că s-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prev.de art.64 lit.a teza a I-a cod penal pentru toți cei trei inculpați, și.

Celelalte dispoziții ale hotărârii de fond au fost menținute.

Prin sentința penală sus-menționată, Judecătoria Sinaiaa dispus condamnarea inculpaților, fiul lui și, născut la data de 22.01.1982 în com., jud. T, porecla "", CNP -, domiciliat în B,- A, 2 bis,.B,.1,.19, sector 4 și, fiul lui și, născut la data de 24 oct.1973, domiciliat în B,- sector 6, porecla "", fără ocupație și loc de muncă, CNP -, domiciliat în B,-, sector 5, la pedeapsa rezultantă de câte 4 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.a) cod penal și fals privind identitatea prev. de art.293 cod penal, cu aplicarea disp. art.71 și 64 lit.a si b din același cod.

În temeiul disp. art.61 alin.1 cod penal s-a menținut liberarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.32/2002 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, definitivă prin decizia penală nr.1558/2002 a Curții de Apel București.

Prin aceeași sentință, a mai fost condamnat și inculpatul, fiul lui G si, născut la data de 29.09.1964 în com., jud. T, la

pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1-209 al.1.lit.a, cu aplicarea art.37 lit.a) cod penal, precum și art. 71 și art.64 lit.a și b cod penal.

Și față de acesta s-a făcut aplicarea disp. art.61 alin.1 cod penal, în sensul că s-a menținut liberarea condiționată privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2757/2001 pronunțată de Judecătoria Sector 5 B, definitivă prin decizia penală nr.1926/2001 a Curții de Apel București.

În latură civilă, conform disp. art.14 și 346 cod proc. penală rap. la art. 998 și 1003 cod civil au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 6030 lei în favoarea părții civile SRL, cu titlu de contravaloare prejudiciu.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul inculpat, pentru care se prezintă apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului P, cu delegație avocațială nr.7506/11.12.2009 și intimata - parte civilă SRL.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la dosar s-au depus motivele de recurs pe care înțelege să le invoce în cauză recurentul-inculpat, cererea avocatului (apărător ales al inculpatului) prin care se solicită a se lua act de faptul că a reziliat contractul de asistență juridică cu acesta, precum și o cerere de amânare formulată de noul apărătorul ales al recurentului inculpat, doamna avocat, pentru imposibilitate medicală de prezentare, anexându-se fotocopia adeverinței medicale nr.168/8.12.2009, după care:

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că cererea de amânare depusă la dosar de noul apărător ales al recurentului reprezintă o încercare de tergiversare a judecății dosarului și solicită desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat, în opina sa cauza aflându-se în stare de judecată.

Curtea, având în vedere că apărătorul nu s-a prezentat niciodată în fața instanței, că pentru termenul de astăzi depune la dosar o adeverință medicală din care rezultă că nu se poate prezenta în perioada 8.12.-11.12.2009 iar anterior la termenul de judecată din 19.- cauza s-a amânat pentru lipsa inculpatului și pentru ca același avocat să-și pregătească apărarea, constată abuz de drept din partea acestuia, în condițiile în care nu s-a asigurat substituirea iar în cauză au fost acordate deja șase termene de judecată.

Pentru aceste motive, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de apărătorul ales al recurentului inculpat, avocat.

Desemnează apărător din oficiu pentru recurentul inculpat pe doamna avocat, căreia i-a fost înmânat dosarul pentru studiere anterior începerii ședinței de judecată și pune în vedere acesteia să depună la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul Prahova.

Se precizează de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat că nu are cereri de formulat.

Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, arată că s-a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.101 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.157 din 30.10.2007 a Judecătoriei Sinaia, apreciate ca fiind nelegale și netemeinice.

Pentru motivele expuse în scris la dosar, se solicită, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond, în principal, achitarea inculpatului în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.c) cod proc. penală iar în subsidiar, acordarea eficienței cuvenite dispozițiilor art.74.76 cod penal, în sensul redozării pedepsei și coborârea cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a cererii recurentului-inculpat privind achitarea sa, motivat de faptul că această solicitare nu este susținută de probatorii.

Așa cum în mod corect au stabilit și instanțele de fond și apel, din probele aflate la dosar rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa de 4 ani închisoare, pedeapsă apreciată ca fiind bine individualizată în raport de prevederile art.72 cod penal, față de gravitatea concretă a faptelor, modalitatea de comitere, respectiv grup infracțional, precum și perseverența și ingeniozitatea de care s-a dat dovadă.

Având în vedere aceste considerente, se solicită respingerea recursului declarat de inculpatul și menținerea hotărârilor criticate ca fiind legale și temeinice.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157 din 30.10.2007, Judecătoria Sinaiaa condamnat la pedepsele de câte 4 ani și câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal și fals privind identitatea prev. de art. 293 Cod penal pe inculpații:

-, fiul lui și, născut la 22.01.1982,

în comuna, jud. T, porecla "", CNP -, domiciliat în B,- A, bloc 2 bis,. B,. 1,. 19, sector 4;

-, fiul lui și, născut la 24.10.1973, în B, sector 6, porecla "", fără ocupație și loc de muncă, CNP -, domiciliat în B,-, sector 5, pentru acesta și cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal după contopirea pedepselor, s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa rezultantă de câte 4 ani închisoare.

Față de inculpatul s-a menținut în baza art. 61 al. 1 Cod penal liberarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 32/2002 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, definitivă prin decizia penală nr. 1558/2002 a Curții de Apel București.

Prin aceeași sentință a fost condamnat în baza art. 208 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și inculpatul, fiul lui G și, născut la 29.09.1964, în comuna, județul T, CNP -, domiciliat în B,-, -.1,. 1,. 4,. 15, sector 4, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 61 alin. 1 Cod penal a fost menținută liberarea condiționată privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2757/2001 pronunțată de Judecătoria Sector 5 B, definitivă prin decizia penală nr. 1926/2001 a Curții de Apel București.

S-au aplicat inculpaților pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, în condițiile disp. art. 71 Cod penal.

În latură civilă, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și 1003 Cod civil, inculpații, au fost obligați în solidar la plata sumei de 630 lei, în favoarea părții vătămate SC "" SRL, cu titlu de contravaloarea prejudiciu.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță, a reținut că inculpații s-au deplasat în ziua de 24.04.2004 pe cu autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare 88 si în jurul orei 16,30, după o prealabilă înțelegere și împărțire a rolurilor, împreuna cu coinculpatul, față de care s-a disjuns cauza prin încheierea de ședință din data de 14.11.2006, s-au deplasat la magazinul alimentar proprietatea SC SRL, loc în care în timp ce unul dintre inculpați asigura paza la intrarea în magazin, iar alți doi distrăgeau atenția vânzătoarei de serviciu, manifestându-și voința de a cumpăra unele alimente, cel de-al patrulea a sustras din interiorul casei de marcat suma de 6.300.000 ROL, provenind din încasările din ziua respectiva ale magazinului.

Deși vânzătoarea de serviciu a sesizat ceea ce se întâmplase, fără a vedea însă acțiunea propriu-zisă de sustragere a banilor, a încunoștințat-o de îndată pe numita, asociata societății si gestionara punctului de lucru, ce se deplasase pentru câteva momente la un alt magazin amplasat pe partea opusă a străzii, însă nu s-a reușit reținerea celor patru inculpați până la sosirea politiei, întrucât aceștia după ce într-o prima fază au negat cu violență sustragerea banilor au urcat în autoturismul cu care veniseră și au plecat către

Au fost opriți de către politia orașului pe raza acestei localități. La controlul corporal si al portbagajului s-au descoperit pe de o parte asupra inculpaților diferite sume de bani care totalizau cuantumul sustras de la magazinul din, iar pe de alta parte s-au descoperit mai multe instrumente si obiecte care în mod frecvent sunt folosite de autorii unor infracțiuni de furt pentru forțarea încuietorilor si ușilor.

După depistare, inculpații au fost conduși la sediul Poliției din pentru cercetări, ocazie cu care au dat declarații scrise personal si au solicitat prezenta unui apărător ales care să le acorde asistenta juridica si sa le reprezinte interesele.

Cu ocazia declarațiilor date la Poliția din, în prezenta unui apărător ales, singurul inculpat care și-a declinat identitatea reala a fost, în rest ceilalți au prezentat organelor de cercetare penala datele de identitate ale altor persoane, cunoscuți ai inculpaților.

Datorită refuzului ulterior al inculpaților de a se mai prezenta la organele de cercetare penala la Politia si de a coopera cu organele de cercetare penala, după o activitate complexă s-a reușit stabilirea identității reale și a celorlalți participanți la activitatea ilicita din 24.04.2004.

S- stabilit că cel care s-a prezentat la politie sub numele de era în realitate inculpatul, cel care s-a prezentat sub numele de era în realitate inculpatul, iar cel care s-a prezentat sub numele era în realitate inculpatul.

Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați nemijlocit de instanță, și, a procesului verbal încheiat de către lucrătorii Poliției la data de 24.04.2004, din care rezultă că în magazin la momentul comiterii faptelor au intrat un număr de patru persoane care ulterior au părăsit locul la bordul unui autoturism, precum și din declarațiile date de inculpați sub identitate falsă și din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză, s-a reținut vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, constând în aceea că au sustras suma de 630 lei din casa de marcat aparținând părții civile SC SRL.

La individualizarea pedepselor s-a reținut pericolul social concret al faptelor comise, starea de recidivă postcondamnatorie a inculpaților și, perseverența infracțională a inculpaților, instanța aplicând pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, și faptele fiind concurente s-a dispus conform art. 34 lit. b Cod penal contopirea acestora și executarea pedepsei rezultante.

Totodată s-a menținut liberarea condiționată pentru pedepsele rămase neexecutate din pedepsele de trei ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 32/2002 a Judecătoriei Bolintin Vale inculpatului și nr. 2757/2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B față de inculpatul.

În latură civilă, instanța a reținut că partea vătămată SC SRL s-a constituit parte civilă cu prejudiciul suferit ca urmare a comiterii infracțiunii de furt și în temeiul art. 14.C.P.P. și art. 998 și urm. Cod civil inculpații au fost obligați în solidar către aceasta la despăgubiri civile în sumă de 630 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, întrucât nici unul dintre martorii audiați nu l-a recunoscut ca fiind persoana care a săvârșit infracțiunile, iar în faza de urmărire penala nu a fost efectuata o expertiză grafologică.

Prin decizia nr. 101 din 22 aprilie 2009, Tribunalul Prahovaa admis apelul inculpatului, a extins efectele apelului și față de inculpații și care nu au declarat apel, a desființat sentința în parte, în latură penală

în sensul că s-a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.

Instanța de apel a reaudiat inculpatul și martorii reținând în considerentele deciziei că deși inculpatul a negat în mod constant comiterea faptei, respectiv că la data de 24.04.2004 nu s-a A pe raza localității, vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor ca de altfel și prezența sa pe raza localității au fost dovedite fără putință de tăgadă cu depozițiile martorilor audiați în cauză, care au relatat că în magazin, la momentul comiterii infracțiunii au intrat patru bărbați care ulterior s-au urcat într-un autoturism marca BMW, care aparținea concubinei inculpatului, numita, în prezent soția acestuia și au plecat spre

S-a mai reținut că declarațiile martorilor se coroborează cu declarațiile coinculpatului și care au arătat că împreună cu și, cu autoturismul aparținând concubinei acestuia, numita s-au deplasat pe raza localității precum și cu procesele verbale încheiate la data de 24.04.2004 de Poliția din orașul și.

Împotriva ambelor hotărâri inculpatul a declarat recurs, în termen legal, reiterând critica din apel în sensul că a fost condamnat pe nedrept, deoarece nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, solicitând în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, iar în subsidiar aplicarea dispozițiilor art. 74 Cod penal și reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea, examinând hotărârile criticate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu în limitele prev. de art. 3859al. 3.C.P.P. constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instanțele de fond și de apel, în considerarea principiilor înscrise în art. 3 și 4.C.P.P. respectiv al aflării adevărului și rolului activ în desfășurarea procesului penal au administrat în cauză toate probele ce se impuneau și au stabilit o stare de fapt de necontestat și vinovăția certă a recurentului, în sensul că la data de 24.04.2004 împreună cu inculpații, și s-a deplasat pe cu autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare B 88 aparținând concubinei sale și după o prealabilă înțelegere și împărțire a rolurilor, în jurul orelor 16.30 aceștia au intrat în magazinul alimentar aparținând părții civile SC SRL, unul a asigurat paza în fața magazinului, ceilalți doi au distras atenția vânzătoarei (), manifestându-și dorința de a cumpăra alimente de la raionul de mezeluri, iar cel de-al patrulea a sustras din interiorul casei de marcat suma de 630 lei RON (6.300.000 lei ROL) provenită din încasările din ziua respectivă.

La sesizarea reprezentanților societății care au indicat numărul autoturismului (B 88 ) în care se aflau cei patru inculpați, Poliția orașului l-a oprit în trafic pentru un control de rutină și constatând că în portbagajul mașinii se aflau mai multe instrumente și obiecte care în mod frecvent sunt folosite la comiterea infracțiunilor de furt prin forțarea încuietorilor și ușilor, inculpații au fost conduși la sediul Poliției din orașul pentru cercetări. La controlul corporal s-au descoperit asupra inculpaților diferite sume de bani care totalizau cuantumul sustras de la magazinul din și luându-li-se declarații, aceștia s-au prezentat cu nume false, pentru a evita cercetarea și tragerea la răspundere penală. Astfel, a declarat că se numește, prezentând cartea de identitate cu datele de stare civilă ale acestuia, pe care aplicase fotografia sa, cu identitatea numitului, sub numele fals de, iar singurul care și-a declinat identitatea reală a fost inculpatul.

Apărarea inculpatului recurent că la data respectivă nu s-a A în orașul și că a fost condamnat pe nedrept, întrucât nu este vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa a fost înlăturată în mod argumentat de cele două instanțe, pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, și, a proceselor verbale încheiate la data de 24.04.2004 filele 4,5 dosar urmărire penală, din care rezultă fără echivoc că recurentul împreună cu cei trei inculpați s-au A în și au sustras din magazinul aparținând părții civile SC SRL, din casa de marcat suma de 630 lei.

Martorele și vânzătoarea au recunoscut pe inculpații și iar ultima l-a recunoscut și pe ca fiind persoana care a intrat în magazin și s-a plimbat prin fața casei de marcat, conform declarației dată la urmărirea penală fila 97.

De asemenea, susținerea recurentului că nu a dat nici o declarație la organele de poliție din este infirmată de procesul verbal încheiat la data de 24.04.2004 A la fila 8 dosar urmărire penală în care s-a consemnat declarația acestuia pe care a dat-o sub numele de, care este vecinul său, împreună cu care anterior a săvârșit o faptă de același gen, ambii fiind condamnați prin sentința penală nr. 32/2002 a Judecătoriei Bolintin Vale, fila 85 dosar urmărire penală.

Acesta fiind interogat cu privire la modul în care cartea sa de identitate s-a A la inculpatul a declarat la urmărirea penală filele 113-115 că a participat împreună cu recurentul la discoteca din comuna C, județul I unde și-a pierdut portofelul în care se afla și cartea de identitate, fără însă să declare pierderea cărții de identitate întrucât "cineva " a aruncat-o în C după circa două săptămâni, aceasta fiind așadar împrejurarea în care inculpatul a intrat în posesia cărții de identitate a numitului, pe care a prezentat-o organelor de poliție.

În declarația dată la Poliția orașului la data de 24.04.2004 în prezența avocatului ales G din cadrul Baroului B, recurentul recunoaște că împreună cu prietenii săi, și, s-a deplasat cu autoturismul concubinei sale pe, că au oprit în orașul pentru a cumpăra alimente, au intrat în magazin unde se afla o singură vânzătoare și alte două femei și că au fost întrebați dacă au sustras bani din casa de marcat, după care au ieșit din magazin, au plecat inițial în direcția iar după 500 de metri s-au întors și s-au deplasat spre B fiind opriți în orașul de un agent de circulație și apoi conduși la sediul Poliției din orașul.

Situația prezentată de recurent este în fapt descrierea împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile deduse judecății și se coroborează cu precizările coinculpaților și ale martorilor audiați, cu deosebire a martorei vânzătoare la magazin, care a declarat modalitatea în care s-a sustras suma de bani, ceea ce confirmă odată în plus prezența inculpatului la locul faptei și vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunilor supuse judecății.

Și avocatul ales al inculpaților, G, audiat în calitate de martor și care a semnat alături de recurent declarația pe care acesta a dat-o în fața organelor de poliție din, confirmă (fila 233 dosar apel), că la data de 24.04.2004 s-a prezentat la Poliția din orașul și a acordat asistență juridică inculpaților, precizând că printre aceștia se afla și o persoană cu numele de.

Așadar, susținerea inculpatului în sensul că a fost condamnat pe nedrept deoarece la data la care se pretinde că s-a comis fapta nu s-a A în orașul și nu este el autorul faptei este lipsită de temei, probatoriile administrate în cauză au dovedit fără urmă de tăgadă vinovăția recurentului, astfel că critica formulată este neîntemeiată.

Și pedepsele aplicate sunt just individualizate, instanțele având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și 52 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor comise, împrejurările în care au fost săvârșite, atitudinea de nerecunoaștere a inculpatului și încercarea acestuia de a induce în eroare organele de anchetă în scopul sustragerii de răspundere penale, declinându-și o identitate falsă precum și starea de recidivă a acestuia.

Din fișa de cazier judiciar aflată la fila 130 rezultă că inculpatul recurent a fost condamnat pentru fapte similare încă din minorat, că faptele deduse judecății au fost săvârșite pe durata liberării condiționate și la circa două luni după săvârșirea infracțiunilor din prezenta cauză, inculpatul a continuat să comită fapte asemănătoare pe raza municipiului C fiind arestat preventiv, ceea ce evidențiază perseverența infracțională a inculpatului și predispoziția acestuia la comiterea faptelor de același gen.

Așa fiind, Curtea consideră că pedepsele stabilite sunt juste și necesare pentru asigurarea funcțiilor coercitive și educative ale sancțiunii penale și nu sunt elemente care să justifice reținerea circumstanțelor atenuante și coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de textele încriminatoare, pedeapsa de executat de 4 ani închisoare fiind situată în apropierea minimului special prevăzut de lege.

În mod justificat instanța de apel, verificând hotărârea de condamnare urmare apelului declarat de inculpat a constatat că în raport de natura infracțiunilor comise nu se impunea aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de alege prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal, dispunând înlăturarea acesteia, ca fiind greșit stabilită.

Concluzionând, în raport de considerentele arătate, Curtea constată că nu sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 18 și 14.C.P.P. și în consecință criticile formulate fiind neîntemeiate, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod proc. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în B,-, sector 5, împotriva deciziei penale nr.101 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.157 din 30.10.2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia.

Obligă recurentul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009.

Președinte, Judecători,

Grefier,

A în concediu fără plată

semnează grefierul șef de secție

Red./Tehnored. GM

2 ex./22 2009

. fond 144/2006 Jud.

Jud. fond

. apel - Trib.

Jud. apel și

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

Președinte:Elena Zainescu
Judecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Furtul (art.208 cod penal). Decizia 894/2009. Curtea de Apel Ploiesti