Furtul (art.208 cod penal). Decizia 955/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 955/
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 80/05.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, privind pe inculpații și.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații și, în stare de arest, asistați de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, prezentă partea vătămată-recurentă, lipsă partea responsabilă civilmente, părțile vătămate intimate Comisarchi și, nereprezentată partea vătămată-intimată -""SRL.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul din oficiu al inculpaților-recurenți, depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Partea vătămată-recurentă solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și în rejudecare să fie condamnați inculpații și pentru alte acte materiale de sustragere și distrugere, solicitând de asemenea și majorarea prejudiciului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul din oficiu al inculpaților solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului, arătând că nu este vinovat de sustragerea caloriferelor.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat și nu a sustras caloriferele.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.27 din 24.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița, în baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, și i cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a cod penal, art.75 lit. c, art.74 lit.c și art.76 lit.c cod penal, a condamnat pe inculpatul la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.208 al.1, art.209 al.1 lit.g și cod penal, cu aplicarea art.41 al.2, art.37 lit. a cod penal, art.75 lit.c, art.74 lit.c și art.76 lit.c cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.g, i cu aplicarea art.37 lit.a cod penal și art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a, i cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c și art.37 lit.a cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a cod penal, a condamnat același inculpat la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.71 cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a, b cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g și i cod penal, cu aplicarea art.74 lit.c și art.76 lit.d și art.99 și urm. cod penal, a condamnat pe inculpatul TTibor, la 1 (un) an închisoare.
În baza art.71 cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a și b cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art.14, 346 cod procedură penală, cu referire la art.998 cod civil, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată în cauză de către partea civilă.
A obligat, în solidar, inculpații și, acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 3.500 lei, către partea civilă, pentru prejudiciul material suferit, nerecuperat.
În baza art. 15 Cod procedură penală, a luat act că părțile vătămate - SRL și nu s-au constituit părți civile.
În baza art.346 al.3 cod procedură penală, a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată Comisarchi.
A dispus virarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C-
În baza art.191 al.1 și 3 cod procedură penală, a obligat inculpații la câte 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din analiza materialului probator administrat, a reținut, în fapt, că, la începutul lunii octombrie 2005, în jurul orelor 20.00, inculpații și, împreună cu minorul, în vârstă de 13 ani, s-au deplasat pe strada - din mun. Reșița, unde, prin escaladarea unui zid și apoi prin efracție, au pătruns la etajul 1 al imobilului cu nr.24 și au sustras mai multe obiecte metalice și un calorifer electric pe care le-au introdus într-un sac de rafie.
În continuare, cei trei au coborât la parterul imobilului, iar după ce au spart o ușă de acces au pătruns într-o încăpere în care au găsit mai multe calorifere de fontă și circa 100 -150 bucăți de țevi și profile de aproximativ 2-4 lungime, pe care le-au scos în curtea imobilului. Au trecut peste gard în afara curții țevile și profilele și le-au depozitat într-o casă părăsită situată în apropiere, acoperindu-le cu niște crengi, urmând ca ulterior să găsească un mijloc de transport pentru a le duce la fier vechi.
Inculpații, și minorul au părăsit imobilul respectiv, tot prin efracție și escaladare, la fel cum au pătruns, luând cu ei sacul de rafie cu obiecte metalice și un calorifer electric, pe care ulterior le-au vândut.
După câteva zile, inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorei cerându-i acesteia să-i găsească un mijloc de transport pentru a duce țevile și profilele, la un depozit de fier vechi.
Martora l-a sunat pe numitul căruia i-a solicitat să efectueze un transport de fier vechi.
A doua zi, în jurul orelor 12.00, inculpatul și martorii și s-au întâlnit în spatele Sucursala C-S, cu numiții, care a venit cu autoturismul său, și martorul G, care a venit cu autocamionul cu număr de înmatriculare -.
Aceștia au fost conduși de inculpatul la locul unde erau ascunse țevile și profilele sustrase, iar inculpatul împreună cu martorul au început să încarce fierul vechi în autocamion.
În timp ce încărcau materialul feros în autocamion, au fost surprinși de partea vătămată. În acel moment, inculpatul și martorul s-au speriat și au fugit, la fața locului rămânând doar martorul G și autocamionul în care au fost încărcate țevile și profilele sustrase până la sosirea organelor de poliție.
S-a reținut că partea vătămată și-a recuperat țevile și profilele metalice încărcate în autocamion și caloriferul electric și s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000.000 lei vechi, reprezentând prejudiciul material suferit.
În noaptea de 10.04.2006, în jurul orelor 03.00, inculpatul s-a deplasat în zona Complexului Comercial Reșița Nord, a urcat pe o scară de incendiu pe clădirea complexului și, pe un geam ce era deschis, a pătruns în interior.
În continuare, inculpatul a forțat lacătul de la grilajul ușii de acces într-o încăpere a clădirii, iar din interior a sustras 50 bucăți țeavă de cupru specifică instalațiilor sanitare cuprinse între 15- 20 cm și care aparțineau - SRL.
În momentul în care transporta bucățile de cupru cu intenția de a le vinde la un centru de colectare a fierului vechi, inculpatul a fost surprins de organele de poliție care au ridicat de la el bunurile sustrase și ulterior le-au predat părții vătămate.
S-a reținut că partea vătămată, prin administrator, în faza de urmărire penală (fila 101, dosar, ultimul volum), a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului.
La data de 02.04.2006, inculpatul împreună cu minorul s-au deplasat la imobilul cu nr.1 situat pe strada - - și după ce au rupt gardul cei doi au pătruns în curte de unde au sustras o oală din aluminiu și două bucăți de tablă pe care le-au scos în afara gardului.
După aceasta, cei doi au pătruns din nou în curte cu intenția de a mai sustrage și alte bunuri însă au fost surprinși de partea vătămată.
Inculpatul a fost prins și reținut de partea vătămată până la sosirea organelor de poliție, în timp ce minorul a luat-o la fugă.
S-a reținut că ulterior bunurile sustrase au fost recuperate și predate părții vătămate pe bază de dovadă și partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului, întrucât și-a recuperat prejudiciul.
Fiind audiat inculpatul, în faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptelor, iar în faza de judecată, le-a recunoscut parțial, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.
În fața instanței de judecată inculpatul nu a recunoscut actele de executare reținute la pct.2 din rechizitoriu săvârșită în dauna părții vătămate Comisarchi.
La punctul 2 din rechizitoriu s-a reținut că, în după amiaza zilei de 04.03.2006, inculpatul s-a deplasat la Complexul Reșița Nord unde a forțat lacătul situat la grilajul de la ușa de acces în atelierul de creație ce aparținea Uniunii Artiștilor Plastici, după care a pătruns în interior de unde a sustras o bormașină, un flex, o mașină de șlefuit, un ceas de masă și un radiocasetofon ce aparțineau părții vătămate, iar ulterior le-a vândut la un centru de colectare a fierului vechi.
Aceste acte au fost recunoscute de inculpat în faza de urmărire penală, iar instanța de fond a reținut că declarația acestuia se coroborează cu procesul verbal de reconstituire și declarațiile martorilor asistenți.
În fața instanței de fond, inculpatul nu a mai recunoscut săvârșirea faptei, iar martorul, care a semnat procesul verbal de conducere în teren întocmit de organele de poliție (fila 52), a arătat că în urmă cu un an sau doi lucra ca ospătar la un local din Reșița și a venit un agent de poliție împreună cu unul dintre cei doi inculpați, însă nu-l poate recunoaște, l-a rugat să îi permită să se așeze la o masă, după care a întocmit un proces verbal, pe care l-a semnat și martorul. În continuare, a relatat martorul, în depoziția sa, că nu a participat la nici o reconstituire și la nici o conducere în teren, ci doar a semnat procesul verbal întocmit de agentul de poliție în localul în care lucra ca ospătar.
Din cele mai sus expuse s-a reținut că actele de executare de la punctul 2 din rechizitoriu nu au fost săvârșite de inculpat, astfel că prima instanță nu le-a reținut în sarcina sa.
Fiind audiat inculpatul, în faza de urmărire penală, a recunoscut fapta pentru care este învinuit, iar în fața primei instanțe a recunoscut numai parțial săvârșirea faptei, respectiv că a pătruns împreună cu celălalt inculpat și cu minorul în imobilul ce aparține părții vătămate, de unde au luat câteva obiecte metalice, le-au pus într-un sac și l-au lăsat acolo, stabilind cu inculpatul să găsească o mașină și apoi să meargă împreună să sustragă materialul de fier. De asemenea, a susținut inculpatul că el împreună cu inculpatul și cu minorul nu a scos nici o cantitate de fier din imobil și toată a rămas în locul în care se afla.
S-a apreciat că declarațiile inculpatului sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză și de declarația inculpatului, care a susținut că împreună cu inculpatul și minorul au luat țevile și profilele din curtea imobilului părții vătămate și le-au depozitat în apropriere într-o casă părăsită, acoperindu-le cu crengi, sacul de rafie în care se aflau obiecte metalice împreună cu caloriferul au mers și le-au vândut la un centru de colectare fier vechi și banii obținuți i-au împărțit.
De asemenea, s-a reținut că partea vătămată, a susținut că i-au fost sustrase, tot de către cei doi inculpați, tot în luna octombrie 2005, 8 calorifere de fontă cu 12 elemenți, 2 calorifere de fontă cu 20 elemenți și 2 motoare de VW.
Cu privire la acest aspect, s-a constatat că inculpatul, în faza de urmărire penală a declarat că în ziua următoare după ce au scos țevile peste gard, pe timp de noapte, el împreună cu inculpatul, au pătruns prin aceeași modalitate în imobilul părții vătămate, au intrat în beci și au luat 10 calorifere de fontă pe care le-au trecut peste gard și le-au vândut la un punct de colectare fier vechi, pentru suma de cca 1.500.000 lei vechi.
În faza de judecată inculpatul a declarat că din locuința părții vătămate nu au sustras decât țevile și profilele, obiectele metalice ce le-au pus în sacul de rafie și un calorifer electric. De asemenea, a mai susținut inculpatul că nu s-au întors a doua zi în locuința părții vătămate și nu au luat cele 10 calorifere sau alte bunuri.
În faza de urmărire penală, inculpatul nu a recunoscut aceste acte de executare, iar în fața instanței de fond cu privire la acest aspect, inculpatul nu a fost de acord să facă declarații.
Fiind reaudiat martorul G în fața instanței de fond, a relatat că atunci când a mers la casa părăsită unde erau depozitate țevile și profilele pentru a le transporta la un centru de colectare fier vechi, acolo nu se afla nici un calorifer, iar martora, a declarat că nu-și amintește dacă aceștia au adus la centru de colectare fier vechi, unde a lucrat, și nu-i cunoaște pe cei doi inculpați, nici după înfățișare. De asemenea, i s-a citit martorei declarația de la fila 61 dosar urmărire penală, aceasta arătând că nu-și amintește nimic din ce a declarat.
Față de cele mai sus expuse, prima instanță nu a putut reține că inculpații au sustras din locuința părții vătămate, în noaptea următoare celei când au sustras țevile și profilele, 10 calorifere din fontă sau alte bunuri, astfel că nu se impune extinderea acțiunii penale cu privire la alte acte materiale de executare.
S-a apreciat că în drept, fapta inculpatului care, în luna octombrie 2005, sustras împreună cu două persoane minore, în timpul nopții și prin escaladare și efracție, bunuri mobile din posesia altei persoane, în scopul de a și le însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g și i cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c cod penal.
De asemenea, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat, care în lunile martie-aprilie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a sustras singur și împreună cu un minor, în timpul nopții și prin efracție, bunuri mobile din posesia altor persoane, în scopul de a și le însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g și i cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal și art.75 lit.c cod penal.
Prima instanță a apreciat că acțiunile săvârșite de inculpat în lunile martie - aprilie 2006 constituie obiectul unei singure infracțiuni de furt calificat în formă continuată, ci nu a două infracțiuni de furt calificat săvârșite în concurs real.
Potrivit art.41 al.2 cod penal, infracțiunea continuată este formată dintr-o pluralitate de acte de executare unite între ele sub trei aspecte: unitate de subiect, unitate de hotărâre sau rezoluție infracțională și unitate de conținut al infracțiunii, în sensul că fiecare acțiune realizează conținutul aceleiași infracțiuni.
În speță, s-a observat de către instanța de fond că sunt îndeplinite toate cele trei condiții prevăzute de lege pentru infracțiunea continuată, în ce privește acțiunile săvârșite de inculpat în lunile martie și aprilie 2006. Astfel, există unitate de subiect activ - aceeași persoană (inculpatul) a săvârșit mai multe acțiuni, unicitatea rezoluției cu care acesta a acționat de fiecare dată rezultă din același mod de operare, aceiași rază de acțiune (în municipiul Reșița) și perioada scurtă dintre fapte, iar fiecare acțiune comisă de inculpat, realizează conținutul aceleiași infracțiuni.
În ceea ce privește acțiunea reținută la punctul 2 în rechizitoriu, din probele administrate în cauză nu s-a reținut de către prima instanță ca aceasta a fost săvârșită de inculpat. În faza de judecată inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar declarația martorului dată în faza de urmărire penală, a fost înlăturată, întrucât în faza de judecată martorul a relatat că nu a participat la nici o reconstituire, nu a dat nici o declarație la organele poliție, ci doar a semnat procesul verbal ce a fost întocmit în localul unde lucra ca ospătar, fără să participe la vreo conducere în teren.
Așa fiind, judecătoria a reținut că inculpatul nu a săvârșit acțiunea reținută la punctul doi în rechizitoriu.
Pe latură subiectivă, prima instanță a reținut intenția directă ca formă a vinovăției, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, Judecătoria Reșița a ținut seama că inculpatul a avut o atitudine sinceră în timpul procesului penal, precum și faptul că prejudiciul cauzat a fost recuperat parțial. Pe de altă parte, s-a avea în vedere că infracțiunile comise de inculpat sunt în formă continuată și concurente.
Din fișa de cazier de la dosar s-a constatat că inculpatul posedă cazier judiciar, fiind condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului minor care, în luna octombrie 2006, împreună cu alte persoane, în timpul nopții și prin escaladare și efracție, a sustras bunuri mobile din posesia altei persoane, în scopul de a și le însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g și i cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. cod penal.
Pe latură subiectivă, prima instanță a reținut intenția directă ca formă a vinovăției, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia.
La alegerea și individualizarea judiciară a pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului minor, s-a ținut seama, potrivit art.100 cod penal, de gradul de pericol social al faptelor, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală a minorului, de comportamentul acestuia, de condițiile în care a trăit. Astfel, potrivit referatului de evaluare de (fila 42), inculpatul, provine dintr- relație pasageră a mamei sale. Inculpatul nu-și cunoaște tatăl, iar în anul 2001 mama sa a decedat, fiind victima unui omor. Rămas orfan, inculpatului i s-a instituit tutore sora mamei sale,. Inculpatul a trăit într-un mediu nefavorabil, dezechilibrat, unde predominau certurile, bătăile și consumul de alcool. Întrucât tutorele minorului consuma frecvent băuturi alcoolice, de creșterea, educarea și îngrijirea inculpatului s-a ocupat mai mult (fiica lui ). Pe fondul consumului de alcool, tutorele inculpatului recurgea la violență, acesta fiind de mai multe ori bătut și pedepsit fără un motiv anume, a plecat de mai multe ori de acasă și dormea prin podul unei școli. Și tutorele minorului a avut un comportament antisocial, a fost condamnată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt și tâlhărie, fiind eliberată din penitenciar în anul 2003. Inculpatul a frecventat Școala Specială cu clasele I-VII din Reșița, însă a avut un randament școlar destul de slab. Din fișa de cazier judiciar s-a reținut că minorul nu este la prima abatere, fiind condamnat tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, iar în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Timișoara pentru executarea unei pedepse privative de libertate.
Astfel, instanța de fond a ținut seama că inculpatul a fost minor la data săvârșirii faptei, a avut o atitudine sinceră în faza de urmărire penală, precum și faptul că o parte din prejudiciu a fost recuperat. Pe de altă parte, s-a avut în vedere că inculpatul a avut un comportament nesincer în faza de judecată, precum și faptul că posedă antecedente penale.
Față de toate aceste împrejurări, dar și față de pericolul social al faptelor săvârșite, prima instanță a considerat că aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, este aptă să își atingă scopul prevăzut de lege.
Cu privire la latura civilă, s-a constatat că inculpații, prin faptele lor ilicite, au cauzat părții vătămate prejudicii materiale, iar în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 cod civil (faptă ilicită, raport de cauzalitate, prejudiciu și culpă).
Astfel, partea vătămată, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei RON, reprezentând contravaloarea a 10 calorifere din fontă, 2 motoare de VW, o cantitate de fier de 3 tone, un calorifer pe ulei, contravaloarea a trei uși și 2 geamuri.
Din probele administrate în cauză, respectiv, declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor, G și înscrisurile întocmite de organele de urmărire penală, s-a reținut că țevile, profilele și caloriferul electric au fost recuperate de partea vătămat. Cu privire la cele 10 calorifere de fontă și cele două motoare, s-a apreciat că din probe nu reiese că aceste bunuri au fost sustrase de inculpați.
Din declarațiile Martorilor și, s-a reținut că inculpații când au pătruns în locuința părții vătămate, au distrus și două geamuri și două uși, iar din înscrisul de la fila 260, rezultă că contravaloarea unei ferestre din lemn este de 700 lei, iar a unei uși din lemn este de 1000 lei, iar față de acestea, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a obligat în solidar inculpații și la plata sumei de 3.500 lei, pentru prejudiciul material nerecuperat.
În ceea ce privește faptul că părțile vătămate -""SRL și nu s-au constituit părți civile împotriva inculpatului, recuperându-și prejudiciul, prima instanță a luat act că acestea nu s-au constiuit părți civile în procesul penal.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea vătămată Comisarchi, având în vedere că din probele dosarului rezultă că actele de executare de la punctul 2 din actul de sesizare nu au fost săvârșite de inculpatul, Judecătoria Reșița a respin acțiunea civilă formulată de acesta.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, conform disp. art.362-363 Cod procedură penală, partea vătămată și partea responsabilă civilmente, solicitând desființarea sentinței în latură civilă, respectiv penală, în sensul obligării în solidar a inculpaților și părții responsabile civilmente la plata sumei de 10.195 lei - prejudiciu material nerecuperat și aplicării unei pedepse - amendă penală față de inculpatul.
Prin decizia penală nr. 80 din 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de partea vătămată și partea responsabilă civilmente, împotriva sentinței penale nr.27 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-.
Pentru a pronunța această decizie penală, examinând sentința atacată față de cererile de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art.371, 378 Cod procedură penală, s-a constatat de către tribunal că apelurile declarate în cauză de partea vătămată și partea responsabilă civilmente sunt nefondate.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conformă probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept corespunzătoare acestora, atât în ceea ce privește latura penală a cauzei (existența infracțiunii, cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor), cât și sub aspectul laturii civile (existența prejudiciului, cuantumul acestuia - față de partea civilă ).
Referitor la apelul părții responsabile civilmente, în sensul aplicării unei amenzi penale inculpatului (minor), tribunalul a apreciat că față de modul, mijloacele și condițiile concrete ale săvârșirii faptei de pericol social al acesteia și de persoana inculpatului, care nu se află la prima întâlnire cu legea penală, pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost corect individualizată, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare (pedeapsa amenzii penale nefiind posibilă față de infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv limitele acestei).
În ceea ce privește apelul părții civile, tribunalul a considerat, de asemenea, că este nefondat, întrucât din probele administrate în cauză prejudiciul dovedit de acesta este de 3.500 lei și nicidecum de 10.195 lei (faptul că s-au executat cercetări față de pentru infracțiunea de tăinuire, în legătură cu faptele săvârșite de inculpații și, nu dovedește existența prejudiciului solicitat de acesta).
Împotriva deciziei penale nr. 80/05.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S a declarat recurs în termen partea vătămată, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei penale și condamnarea inculpaților și și pentru actele materiale privind sustragerea a 10 bucăți calorifere din fontă, profile metalice de diferite dimensiuni și distrugerea încă unei uși și geam și urmare a condamnării, redozarea cuantumului pedepsei și majorarea cuantumului despăgubirilor.
În motivarea recursului partea vătămată arată că în cursul urmăririi penale inculpații au recunoscut sustragerea celor 10 calorifere din fontă, profile metalice și distrugerea a trei uși și trei geamuri, declarații care se coroborează cu ale martorilor, și și din care a reieșit că bunurile sustrase de inculpați au fost transportate cu un autocamion a coinculpatului, astfel că vinovăția inculpaților este dovedită. În continuare, partea vătămată mai arată că retractarea declarațiilor este nejustificată, iar tăinuitorul a fost sancționat administrativ pentru caloriferele sustrase de inculpați, calorifere valorificate la depozitele de fier vechi.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma motivelor de recurs și din oficiu potrivit art. 3856.C.P.P. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu probele administrate.
În motive de recurs instanța constată că partea vătămată a adus critici deciziei penale recurate atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce p4rivește latura civilă a cauzei.
Prin motivele de apel (fila 27 dosar apel) partea vătămată a înțeles să atace hotărârea pronunțată de prima instanță, doar în ceea în ce privește latura civilă a cauzei, astfel că latura penală neconstituind motiv de exercitare a căii de atac a apelului, nu poate constitui motiv de declarare a recursului, câtă vreme latura penală a cauzei nu a fost supusă examinării instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat sentința penală apelată. De aceea, instanța de recurs va proceda la analizarea laturii civile a cauzei, urmare a promovării recursului declarat de către partea vătămată, apreciind că latura penală a intrat în puterea lucrului de judecat
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița dată în dosarul nr. 2167/P/2005 inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. S-a reținut în actul de acuzare că la începutul lunii octombrie 2005 cei doi s-au deplasat pe str. - din Reșița, iar de la etajul I al imobilului au sustras mai multe obiecte metalice și un calorifer electric, iar la parterul aceluiași imobil au găsit mai multe calorifere de fontă și circa 100-150 de bucăți de țevi și profile pe care le-au scos în curtea imobilului, urmând ca ulterior să găsească un mijloc de transport pentru a le duce la fier vechi. După efectuarea acestei proceduri inculpații au părăsit imobilul, luând un sac de rafie cu obiecte metalice și un calorifer electric pe care ulterior l-au vândut. Pentru transportul caloriferelor au solicitat ajutorul numitului care împreună cu G s-au deplasat cu mijloace de transport și au început să încarce bunurile în autocamion, dar în timp ce se pregăteau să plece au fost surprinși de partea vătămată, astfel că țevile și profilele sustrase au fost recuperate de partea vătămată.
Suma de bani cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză reprezintă atât valoarea bunurilor sustrase și nerecuperate, cât și a celor descoperite de partea vătămată în autocamion în momentul în care inculpații încercau să transporte profilele metalice și caloriferele la un depozit de colectare a fierului vechi. Așa cum rezultă din declarațiile inculpaților și care se coroborează cu depozițiile martorilor audiați, respectiv și, inculpații au distrus două geamuri și două uși și fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în mod corect s-a dispus obligarea inculpaților la repararea acestui prejudiciu. Văzând însă că cele zece calorifere a căror contravaloare o solicită partea vătămată au fost recuperate de către aceasta în momentul în care i-a surprins pe inculpați încercând să transporte bunurile la depozitul de colectare a fierului vechi, instanța de recurs apreciază că pretențiile sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Instanța de recurs mai reține că martora, persoana care lucra la firma de preluare a fierului vechi, nu face afirmații cu privire la depunerea la centrul de colectare și a celor 10 calorifere de fontă a căror contravaloare o solicită partea vătămată, astfel că susținerea recurentului potrivit cu care bunurile au fost predate la depozitul de colectare menționat nu este conformă cu realitatea. Pe de altă parte, instanța de recurs apreciază că inculpații nu au fost trimiși în judecată și pentru sustragerea caloriferelor a căror contravaloare o solicită partea vătămată, în acest caz apreciindu-se că instanța este investită să se pronunțe doar cu privire la faptele pentru care a fost sesizată instanța de judecată prin rechizitoriul procurorului și întrucât nu au existat temeiuri pentru extinderea acțiunii penale și cu privire la alte acte materiale ce ar intra în conținutul aceleiași infracțiuni, nu se poate reține necesitatea operării răspunderii civile delictuale în sarcina inculpaților.
Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 1, lit. b pr.pen. va respinge recursul declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 80/5.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga partea vătămată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1, lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 80/5.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă partea vătămată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 400 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 16.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.. -21.10.2008
Tehnored. - 23.10.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
