Furtul calificat (art. 209 cod penal). Încheierea /2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 278 Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Rusu Maria
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror .
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.503/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns inculpații - recurenți, inculpatul intimat, toți asistați de avocat ales și pentru inculpați - intimați lipsă și, lipsă fiind și partea vătămată, autoritatea tutelară, Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava și avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că la dosar a fost depusă o cerere de judecare în lipsă de către avocat și constatând că nu mai sunt cereri de formulat declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpații recurenți, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Decizia s-a pronunțat fără încălcarea dispozițiilor legale. Inculpatul intimat, era minor la data săvârșirii infracțiunii, între timp a devenit major, dar a fost prezent la toate termenele de judecată. Pentru inculpatul s-a întocmit proces verbal din care a rezultat că nu a putut fi prezent în instanță deoarece a fost plecat în străinătate. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și menținerea sentinței instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Inculpata, având ultimul cuvânt, precizează că nu este vinovată, fiind dată în judecată pe nedrept. Este de acord cu concluziile avocatului său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că el a cumpărat terenul și este de acord cu concluziile avocatului său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile avocatului său.
CURTEA,
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
Amână pronunțarea pentru data de 20 martie 2008.
Dată în ședința publică din data de 19 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Notă: dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate pe sistem audio conform disp. art. 304 Cod procedură penală.
Dosar nr- - art. 278 Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.27
Ședința publică din data de 20 martie 2008
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror .
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.503/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 19 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 20 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată în temeiul art.278 indice 1 Cod procedură penală înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr.1803/ 28.02.2005, petenta a contestat soluția dispusă prin Ordonanța nr.1846/II/2 /2004 din 19.01.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava prin care s-a respins plângerea împotriva Ordonanței nr.2196/P/2003 din 22.XI.2004 a aceluiași Parchet prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a făptuitoarei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere, prev. de art.217 al.1 Cod penal, furt calificat, prev. de art.208 al.1, lit. a Cod penal și participație improprie la fals intelectual, prev. de art.31 al.2 Cod penal rap. la art.289 Cod penal și neînceperea urmării penale față de făptuitorii, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art.26 rap. la art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire prev de art.221 Cod penal.
Prin sentința penală nr.522/06.05.2000 a Judecătoriei Suceavas -a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta și s-a menținut soluția dispusă prin ordonanța nr.1846/II/2/2004 din 19.01.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs petenta arătând că greșit instanța nu a reținut cauza spre judecare, în condițiile în care există la dosarul de urmărire penală probe din care rezultă că intimata a dărâmat clădirile dobândite de ea în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Prin decizia penală nr.800/21.2005, Tribunalul Suceavaa admis recursul declarat de petentă, a casat în totalitate sentința penală atacată și în rejudecare, în temeiul art.278 indice 1 al.8 lit. c Cod procedură penală a admis plângerea formulată de aceasta, a desființat ordonanțele nr.2196/P/2003/22.XI.2004 și nr.1846/II/2/2004 din 09.01.2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava și a trimis cauza spre judecare Judecătoriei Suceava, sub aspectul săvârșirii de către intimații, și a infracțiunilor prev. de art.26 rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit. a Cod penal și de către intimata a infracțiunii prev. de art.221 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că între petentă și intimata au avut loc mai multe litigii civile, în care părțile și-au disputat dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 800 mp teren pe care se aflau edificate construcții ( imobile) situate în intravilanul satului, com., jud. S, că prin decizia civilă nr.1633/04.06.2003 a Curții de APEL SUCEAVAa fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de împotriva petentei și că materialul probator efectuat în cauză de către organele de cercetare penală este complet și suficient pentru judecarea cauzei pe fond, în condițiile în care există indicii cu privire la comiterea de către intimați a infracțiunilor pentru care au fost cercetați.
Prin sentința penală nr. 455 din 25.06.2007, a Judecătoriei Suceava, în baza art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală rap. la art.10 lit."d" Cod procedură penală a fost achitată inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prevăzută de art.217 al.1 Cod penal și a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 al.1, 209 al.1 lit."a" Cod penal, cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal și în baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."a" Cod procedură penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art.31 al.2 Cod penal raportat la art.289 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art.26 Cod penal raportat la art.208 al.1, 209 al.1 lit."a" Cod penal și inculpatul minor, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art.26 Cod penal raportat la art.208 al.1, 209 al.1 lit."a" Cod penal, cu aplicarea art.99 al.3 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală rap. la art.10 lit."e" Cod procedură penală și a dispozițiilor art.50 Cod penal rap. la art.99 al.1 Cod penal, a fost achitat inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art.26 Cod penal raportat la art.208 al.1, 209 al.1 lit."a" Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală a fost achitată inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art.221 Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală s- respins ca nefondată cererea părții vătămate privind obligarea, în solidar, a inculpaților la plata despăgubirilor civile în sumă de 14.640 lei.
În baza art.192 al.1 pct.1 lit. a și b Cod procedură penală a fost obligată partea vătămată să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 120 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că imobilul demolat de inculpata în baza autorizației de desființare a construcțiilor nr.5/18.07.2003, constituie proprietatea sa fiind identic cu cel ce i-a fost atribuit prin sentința civilă nr. 5236 din 25.06.1997 a Judecătoriei Suceava, aspect ce rezultă din motivarea acțiunii civile pentru partaj bunuri comune pe care a formulat-o, precum și din considerentele sentinței civile de partaj menționate, în care s-a arătat că părțile ( inculpata și fostul său soț), au dobândit împreună, în timpul căsătoriei, imobilul casă de locuit construit din chirpici compusă din 2 camere, hol, o verandă și anexe gospodărești și că terenul aferent imobilului este proprietatea reclamantei, dobândit prin donație de la tatăl său.
Aceste aspecte, coroborate cu susținerile părții vătămate și ale inculpaților și,demonstrează în mod clar că imobilul care a fost demolat este cel la care se referă sentința civilă de partaj și nu imobilul dobândit în baza autorizației de construire nr.10/19.03.1996 obținută de.
Este adevărat că prin decizia civilă nr.1633 din 04.06.2003 a Curții de APEL SUCEAVAa fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă în revendicare a imobilelor construcții formulată de reclamanta împotriva pârâților, - a, și HG ( partea vătămată din prezenta cauză) însă, această acțiune a fost respinsă pe motiv că a fost greșit formulată, că mijlocul procedural a fost ales greșit de reclamantă și nu pe motiv că reclamanta nu ar fi fost proprietara imobilelor revendicate, deoarece în considerentele hotărârii s-a arătat că reclamanta are la îndemână calea promovării altei acțiuni pentru valorificarea dreptului pretins, fără a se stabili că partea vătămată ar fi proprietara construcțiilor aflate în litigiu.
În consecință, reținând că inculpata a fost proprietara construcțiilor pe care le-a demolat în luna august 2003 în baza autorizației emise în acest sens nr.5/18.07.2003, instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și furt calificat, astfel că în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art.10 lit."d" Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.217 al.1 Cod penal și a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 al.1, 209 al.1 lit."a" Cod penal, cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal.
Cât privește infracțiunea de participație improprie la fals intelectual prev. de art.31 al.2 Cod penal rap. la art.289 Cod penal, s-a constatat că această infracțiune nu există, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpata ar fi determinat, înlesnit sau ajutat în orice mod funcționarul public să-i elibereze fără temei legal autorizația de demolare a construcțiilor nr.5/18.07.2003.
Teoretic, această infracțiune ar fi putut fi săvârșită prin inducerea în eroare a funcționarului public cu privire la dreptul de proprietate asupra construcțiilor, însă autorizația de desființare a construcțiilor a fost eliberată în baza documentației cerute de lege în acest sens, aflată la fila 57-61 dosar nr.2196/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, documentație ce include și titlul de proprietate al inculpatei asupra construcțiilor cu privire la care s-a formulat și aprobat cererea de demolare.
În consecință, s- dispus achitarea inculpatei și sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, în conformitate cu disp. art.11 pct.2 lit."a" rap. la art.10 lit."a" Cod procedură penală.
Construcțiile demolate fiind proprietatea inculpatei, nu s-a putut reține în sarcina persoanelor care au ajutat-o în această acțiune și la transportul materialelor rezultate în urma demolării, săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, așa încât, în baza art.11 pct.2 lit."a" rap. la art.10 lit."d" Cod procedură penală, instanța i-a achitat pe inculpații și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.208 al.1, 209 al.1 lit."a" Cod penal și cu aplicarea art.99 al.3 Cod penal privind pe inculpatul.
Cum minorul, născut la data de 14.1989 nu împlinise vârsta de 14 ani la data la care se pretinde a fi săvârșită fapta penală, respectiv luna august 2003, s-a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct.2 lit."a" rap. la art.10 lit."e" Cod procedură penală și a dispozițiilor art.50 Cod penal raportat la art.99 al.1 Cod penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art.26 rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a Cod penal.
Întrucât materialele rezultate din demolarea construcțiilor și care au fost însușite de inculpata, nu provin din săvârșirea infracțiunii de furt, fiind luate de aceasta cu acordul proprietarei construcțiilor demolate, s-a constatat că, în aceste circumstanțe, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, astfel că în baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală, s-a dispus achitarea acesteia, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art.221 Cod penal.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a constatat că, în condițiile în care s-a reținut că inculpata a fost proprietara construcțiilor demolate, nu există temei de fapt și nici de drept pentru obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile solicitate de partea vătămată, reprezentând contravaloarea construcțiilor desființate întrucât,în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.998 cod civil rap. la art.1000 al.2 și art.1003 Cod civil.
Așa fiind, s-a respins cererea acesteia privind obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile solicitate în sumă de 14.640 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată susținând că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pe care le-a reclamat și în consecință se justifica condamnarea lor și obligarea la plata de daune ce au fost cauzate urmare a demolării imobilului și a însușirii de către aceștia a materialelor rezultate. A mai arătat că, din expertizele efectuate în cauza civilă având ca obiect revendicare, rezultă că, pe suprafața de teren situată în extravilanul satului com., identică cu 511 înscrisă în 693 com. cadastrale, dobândită de ea și soțul ei prin cumpărare de la și -, conform contractului autentic nr. 8348/1996 încheiat la BNP, exista o singură casă cu anexe gospodărești și, în aceste condiții, este logic că inculpata, prima soție a lui, și-a făcut dreptate singură, în sensul că a distrus imobilul cu bună știință.
În consecință, s-a solicitat desființarea sentinței și condamnarea inculpaților, precum și obligarea lor la plata sumei de 14.640 lei cu titlu de daune.
Prin decizia penală nr.503 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-) a fost admis apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr.455 din 25 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Suceava.
A fost desființată în totalitate sentința sus - menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că instanța de fond a trecut la dezbaterea cauzei în lipsa inculpaților minori, încălcând disp. art. 484 al. 1 Cod procedură penală.
În acest caz, potrivit art. 197 al. 2 și 3 Cod procedură penală hotărârea este lovită de nulitate absolută.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și cu motivarea că în mod greșit a fost trimisă cauza spre rejudecare întrucât, deși în cauză sunt și inculpați minori, unul dintre aceștia a fost prezent la dezbateri, iar celălalt minor (între timp devenit major) este plecat în străinătate și se află în imposibilitate de a se prezenta în instanță.
Analizând recursurile curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 484 al. 1 Cod procedură penală judecarea cauzei privind o infracțiune săvârșită de minori se face în prezența acestora, cu excepția cazului când minorii s-au sustras de la judecată.
Analizând încheierea de dezbateri de la instanța de fond se constată că niciunul din cei doi minori, respectiv și, nu a participat la judecată la data de 11 iunie 2006 și nici nu există la dosar un proces verbal din care să rezulte că s-au sustras.
Față de această situație în mod corect a stabilit instanța de apel că în conformitate cu disp. art. 197 al. 2 și 3 Cod procedură penală hotărârea este lovită de nulitate absolută și a trimis cauza spre rejudecare, dispozițiile privind participarea inculpatului minor la judecată fiind imperative.
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. Cod procedură penală, curtea va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 192 al. 2 recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.503/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
Obligă inculpații - recurenți să plătească statului câte 25 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. judecător aflat în Pt. judecător plecat în
semnează președintele instanței, semnează președintele instanței.
Red.
Dact.
2 ex./8.04.2008.
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Rusu Maria, Ilieș Titiana
