Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 482/2009. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR. 482/ DOSAR NR-

Ședința publică din 15 iulie 2009

Completul de judecată format din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean judecător

- - - judecător

- - - grefier

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, împotriva deciziei penale nr. 22 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat asistat de avocat din oficiu și intimata parte responsabilă civilmente.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care;

Instanța aduce la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 70 al. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Întrebat fiind, intimatul inculpat arată că nu dorește să dea declarație în cauză, menținând declarațiile date până în prezent.

Părțile arată că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta Ministerului Public arată că temeiul de casare este cel prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală și cu referire la decizia nr. 8/2 februarie 2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție și nu 385/9 pct. 14 Cod procedură penală. În esență, susține motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, arătând că soluția adoptată de instanțele de fond și apel și anume cea prevăzută de art. 18/1 Cod penal este netemeinică, raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și elementele ce caracterizează persoana inculpatului. Astfel, este de observat că pe lângă faptul că inculpatul este minor și nu este cunoscut cu antecedente penale, nu există alte circumstanțe atenuante care să justifice achitarea acestuia, cu atât mai mult cu cât a declarat necorespunzător realității, încercând să-și diminueze sau chiar să-și înlăture răspunderea penală, iar din referatul de evaluare întocmit în cauză, nu se cunoaște dacă se va realiza reintegrarea sa socială.

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței penale nr. 128/2009 a Judecătoriei Brașov, casarea deciziei penale nr. 22/2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, iar în cadrul rejudecării, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu reținerea circumstanțelor atenuante, în modalitatea suspendării condiționate sub supraveghere.

Avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului promovat în cauză, menținând hotărârile pronunțate în cauză, care se află la adăpost de orice critică. Susține că în momentul în care s-a purces la achitarea inculpatului, instanțele au avut în vedere atât modalitatea concretă de săvârșire a faptei cât și contribuția redusă pe care inculpatul a avut- Dat fiind că în cauză este vorba de o infracțiune fără violență, că prejudiciul cauzat părților vătămate este unul redus, că inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de achitare a pagubei, ținând cont totodată și de faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este încadrat în muncă, apreciază că în mod corect s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 18/1 Cod penal.

Intimata parte responsabilă civilmente solicită respingerea recursului declarat de parchet, susținând că este în măsură să asigure supravegherea fiului său.

Intimatul inculpat solicită respingerea recursului, arătând că recunoaște și regretă fapta săvârșită.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin decizia penală nr. 22/30 aprilie 2009 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașova fost admis apelul declarat de parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr.128/27.01.2009 care a fost desființată numai în ceea ce privește achitarea inculpatului și rejudecând în aceste limite:

În baza art.208 al 1, art.209 al.1 lit a și pen cu aplicarea art.74 lit b raportat la 76 lit c Cod penal condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 86 /1 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește în baza art 86 /2 Cod penal un termen de încercare de 3 ani.

În baza art 86 /3 Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul G trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență

In baza art 86/3 al 3 Cod penal obligă pe inculpat să urmeze un curs de învățământ ori de calificare.

În baza art 86 /4 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care nu respectă măsurile și obligațiile stabilite.

În baza art 71 alin 1 și 2. pen interzice inculpatului drepturile prevăzute de art art 64 lit a teza a II a, lit pen.

În baza art 71 alin 5. pen dispune pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei suspendarea pedepselor accesorii prev. de art 64 lit a teza a II a, lit pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 128/27.01.2009 a Judecătoriei Brașov în baza art. 334.C.P.P. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și f cu Cod Penal aplic. art. 75 lit. c Cod Penal, de furt calificat în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1.Cod Penal, art. 209 alin. 1 lit. a și f Cod Penal, de furt calificat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 alin.1 lit.¹C.P.P. a fost achitat inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a și f Cod Penal, de furt calificat.

În baza art. 18¹.Cod Penal rap. la art. 91 lit. c i Cod Penal s-a aplicat inculpatului G sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 alin. 1 lit.¹a C.P.P. fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26.Cod Penal raportat la art.208 alin.1 Cod Penal, art.209 alin.1 lit. a și f cu Cod Penal aplicarea art. 99.Cod Penal

În baza art. 18¹.Cod Penal rap. la art. 91 lit. c i Cod Penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 400 lei.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 192 alin.1 lit. d C.P.P. au fost obligați inculpații la plata a câte 150 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a dispus ca sumele de 75 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru inculpații G și să se avanseze din fondurile Ministerului d e Justiție în contul Baroului

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 15.03.2008, după ce au petrecut în discoteca No Problem din mun. B, în jurul orei 19.00, inculpații împreună cu martorii și, s-au urcat în autobuzul care circula pe ruta strada - -- Poștei, cu intenția de a ajunge acasă. În același mijloc de transport se afla și partea vătămată care ținea în mână un telefon mobil, jucându-se cu acesta.

Inculpații s-au așezat lângă partea vătămată, martora a rămas în zona ușilor de la autobuz, iar martorul s-a așezat pe culoar lângă scaune.

Observând că partea vătămată are în mână un telefon mobil, inculpatul Gil -a cerut pentru a expedia un mesaj. Partea vătămată a refuzat, introducându-și telefonul în buzunarul pantalonilor. Inculpatul a insistat, și pentru că a fost refuzat, a introdus mâna în buzunarul pantalonilor părții vătămate, a sustras telefonul, pe care i l-a plasat ulterior inculpatului, acesta introducându-l în buzunarul de la pantaloni.

Ajunși în stația de autobuz de la parcul central, inculpații au coborât, aceștia fiind urmați de partea vătămată și martora, călător în autobuzul cu care se deplasau partea vătămată și inculpații, și care le-au cerut acestora din urmă să restituie telefonul, cerând totodată ajutorul jandarmilor care patrulau în zona parcului central.

Pentru a nu fi prinși cu telefonul asupra lor, inculpatul i-a înapoiat telefonul sustras inculpatului, iar acesta l-a aruncat în zona din parc.

În urma percheziției corporale efectuate de jandarmi asupra inculpaților nu s-a găsit nici un telefon mobil, aceștia fiind conduși la sediul secției de poliție pentru a fi audiați.

După audieri, inculpații au revenit în zona unde au aruncat telefonul mobil, l-au recuperat, după care l-au vândut în aceeași seară unei persoane necunoscute, împărțind în mod egal suma obținută.

Situația de fapt mai sus expusă a fost reținută de instanță pe baza coroborării declarațiilor inculpaților administrate în cursul urmăririi penale cu declarația părții vătămate și cu depozițiile martorilor, din faza de urmărire penală.

Fiind audiat, inculpatul G, a declarat că la data de 15.03.2008, a mers în discoteca No Problem din mun. B cu verișoara sa, aici întâlnindu-l și pe inculpatul. În jurul orei 19.00, au plecat cu toții către casă, îndreptându-se căre stația de autobuz. S-au urcat în autobuz și observând-o pe partea vătămată care ținea în mână un telefon, s-a așezat lângă aceasta, iar inculpatul a ocupat un loc în fața sa. I- a cerut părții vătămate telefonul mobil pentru a expedia un mesaj, dar aceasta l-a refuzat și a pus telefonul în buzunarul de la pantaloni. A insistat să-i fie dat telefonul, dar pentru că a fost refuzat de partea vătămată, i-a introdus mâna în buzunarul de la pantaloni, i-a luat telefonul pe care i l-a plasat ulterior inculpatului care la rândul lui l-a introdus în buzunarul de la pantaloni. Au coborât la prima stație și fiind urmăriți de partea vătămată, de martora, care văzuse ceea ce s- a întâmplat în autobuz și de un agent comunitar, care patrula în zonă, i-a luat telefonul inculpatului și l-a aruncat în zona din parc pentru a nu fi găsit asupra lor.

S-a reținut că în același sens este și depoziția martorului, din faza de urmărire penală, care a relatat că după ce a plecat din discoteca No Problem cu cei doi inculpați și martora, s-au urcat într-un mijloc de transport în comun pentru a ajunge acasă. Aici, inculpații s-au așezat lângă doi tineri care se jucau cu telefoanele mobile, martora a rămas lângă uși, iar el a ocupat un loc pe culoar lângă scaune. Inculpatul i-a cerut unuia dintre cei doi tineri telefonul pentru a expedia un mesaj, acesta l-a refuzat după care și-a introdus telefonul în buzunarul de la pantaloni. Inculpatul a insistat ca acel tânăr să îi dea telefonul, și pentru că a fost refuzat, i-a introdus mâna în buzunarul de la pantaloni, i-a sustras telefonul, după care i l-a inculpatului care l-a pus în buzunar. Martorul a mai arătat că înainte de a coborî în stație, o femeie care se afla în autobuz a intervenit, cerându-i inculpatului să-i restituie telefonul părții vătămate, dar neprimind răspuns, aceasta a sunat la poliție, el necunoscând ce s-a întâmplat ulterior, deoarece după ce a coborât în stație, nu i-a urmat pe cei doi inculpați, ci a mers într-o altă direcție.

S-a arătat că aceste probe se coroborează cu declarația părții vătămate, care a precizat că la data de 15.03.2008, călătorind cu autobuzul cu nr. 31 din direcția străzii - - către Poștei, o persoană care era însoțit de mai mulți tineri i-a introdus mâna în buzunarul de la pantaloni și i-a sustras telefonul mobil, că în stația de la parcul central a coborât împreună cu o femeie care văzuse ceea ce s-a întâmplat și au plecat în urmărirea celor care i-au luat telefonul, aceștia fiind opriți de un agent comunitar care i-a legitimat și i-a condus la sediul poliției pentru a fi audiați și despre care a aflat că se numesc G și, dar și și cu depoziția martorei. Fiind audiată, aceasta a afirmat că în data de 15.03.2008, în jurul orei 19- 19.30, în timp ce călătorea cu autobuzul, a observat doi tineri cu vârsta de 18 sau 19 ani care au urcat în autobuz și s-au așezat lângă alți doi tineri de aproximativ 15 ani, între aceștia a avut loc o discuție, iar la un moment dat unul dintre cei doi tineri care au urcat în autobuz, s-a așezat în brațele tânărului de 15 ani care avea în mână un telefon mobil, iar la un moment dat l-a auzit pe acesta din urmă spunând să-i dea telefonul înapoi. În acel moment a intervenit, cerându-i tânărului care luase telefonul să îl restituie, acesta a negat, coborând în stația de la parcul central împreună cu celălalt tânăr care ocupase loc lângă el în autobuz și cu o altă tânără. Martora a mai arătat că a coborât din autobuz împreună cu partea vătămată, au pornit în căutarea celor care au sustras telefonul, au relatat unui agent comunitar despre cele întâmplate care a reușit să îi rețină pe cei doi tineri care au fost legitimați și conduși la sediul poliției. După legitimarea acestora, a aflat că numele celui care s-a așezat în brațele părții vătămate, pe care l-a recunoscut ca fiind cel care i-a sustras telefonul, este G, iar numele celui care l-a însoțit pe și pe care de asemenea l-a recunoscut este.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul, a declarat că fiind în autobuz cu inculpatul, a observat momentul în care acesta a introdus mâna în buzunarul părții vătămate și i-a sustras telefonul mobil, imediat după săvârșirea faptei coborând împreună la prima stație de autobuz, respectiv la stația de la parcul central, fiind urmați de partea vătămată și de o femeie care observase ceea ce se întâmplase, precum și faptul că după ce au coborât, inculpatul i-a dat telefonul pentru a se uita la el după care i l-a înapoiat.

Instanța a reținut doar parțial declarația inculpatului, având în vedere că ea este contrazisă de celelalte mijloace de probă mai sus arătate, iar potrivit art. 69 Cpp, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În cursul cercetării judecătorești, atât inculpații, cât și martorul, au revenit asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale, prin cele declarate în această fază procesuală încercând să nege orice implicație a inculpatului, la săvârșirea infracțiunii de furt.

Astfel, inculpatul G, deși în faza de urmărire penală a declarat că a introdus mâna în buzunarul pantalonilor părții vătămate, i-a luat telefonul, după care i l-a plasat inculpatului, care la rândul lui l-a introdus în buzunar, în faza de judecată a afirmat că inculpatul nu a observat momentul în care el i-a sustras telefonul părții vătămate, precum și faptul că nu i l-a plasat acestuia în autobuz, ci i l-a arătat numai după ce au coborât, în acest sens fiind și declarația inculpatului.

În ceea ce privește depoziția martorului, instanța reține că după ce a relatat că părții vătămate i-a fost sustras telefonul de alți băieți, iar nu de către inculpați, apoi a afirmat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală, că a văzut momentul când inculpatul G i- a sustras telefonul părții vătămate pe care i l-a plasat inculpatului.

Întrucât inculpații și martorul, nu au prezentat motive întemeiate pentru aceste schimbări de declarații, precizând totodată că își mențin în totalitate declarațiile din faza de urmărire penală, instanța a apreciat că declarațiile din cursul cercetării judecătorești sunt nesincere, nu corespund realității, nefiind decât o încercare de exonerare de răspundere penală, astfel că le-a înlăturat.

Astfel fiind, instanța a constatat căîn drept, fapta inculpatului G, care la data de 15.03.2008, bazându-se și pe sprijinul inculpatului, în timp ce se afla într-un mijloc de transport în comun, a sustras de la partea vătămată, un telefon mobil marca Siemens, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1.Cod Penal, art. 209 alin. 1 lit. a și f Cod Penal, de furt calificat.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a telefonului mobil din posesia părții vătămate fără consimțământul acesteia. Urmarea imediata a faptei constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, bunul de care aceasta a fost lipsită, iar legătura de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu este dovedita prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cp. Inculpatul au avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate și a urmărit acest rezultat. Inculpatul a sustras bunul în scopul însușirii pe nedrept, aspect care rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei și din întreg probatoriul administrat în cauză.

Instanța a reținut și elementele circumstanțiale prev. de art. 209 alin 1 lit. a și f Cp, deoarece faptele au fost săvârșite prin participarea celor doi inculpați și într-un mijloc de transport în comun, respectiv în autobuz.

Având în vedere declarația inculpatului conform căreia îl cunoștea din vedere pe inculpatul, el crezând că acesta are vârsta de 18 sau 19 ani, precum declarația inculpatului care a confirmat faptul că îl știa din vedere pe inculpatul, instanța, la termenul de judecată din data de 20.01.2009, a pus în discuția reprezentantului Ministerului Public și a părților, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G, din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și f cu Cod Penal aplic. art. 75 lit. c Cod Penal, de furt calificat, în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1.Cod Penal, art. 209 alin. 1 lit. a și f Cod Penal, de furt calificat și a dispus schimbarea de încadrare juridică, astfel că nu a mai reținut în sarcina inculpatului circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c Cp," săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor".

În drept, instanța a constatat că fapta inculpatului, care la data de 15.03.2008, în timp ce se afla într-un mijloc de transport în comun, l-a sprijinit pe inculpatul G, la sustragerea telefonului mobil aparținând parții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26.Cod Penal raportat la art.208 alin.1 Cod Penal, art.209 alin.1 lit. a și f cu Cod Penal aplicarea art. 99.p, de complicitate la furt calificat.

Sub aspectul laturii obiective, instanța apreciat că din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul a acționat împreună cu inculpatul, luând împreună și spontan hotărârea infracțională de a sustrage telefonul mobil aparținând părții vătămate. inculpatului în autobuz și împărțirea ulterioară a sumei de bani, obținută ca urmare a valorificării telefonului mobil, sunt elemente obiective care relevă fără echivoc împrejurarea că rezoluția infracțională a fost adoptată împreună, inculpatul facilitând în mod nemijlocit punerea în executare și deposedarea părții vătămate.

Urmarea imediata a faptei a constat în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, bunul de care aceasta a fost lipsită, iar legătura de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu este a fost dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cp. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate și a urmărit acest rezultat. Inculpatul a sustras bunul în scopul însușirii pe nedrept, așa cum a rezultat din întreg probatoriul administrat în cauză, după săvârșirea faptei de către inculpatul, inculpatul, a ascuns bunul în buzunarul de la pantaloni, bun pe care l-a valorificat după aceea prin vânzare.

Cu toate acestea, instanța a apreciat că faptele inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin conținutul acesteia, fiind lipsită de importanță prin atingerea minimă adusă valorii apărate de lege.

Potrivit art. 18/1 alin 1 Cp nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Conform art. 18/1 alin 2 Cp la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana si conduita făptuitorului.

Analizând aceste criterii, instanța a avut în vedere faptul că este vorba de infracțiuni îndreptate contra patrimoniului, fără violență, cuantumul mic al prejudiciului care a fost reparat în totalitate, disponibilitatea inculpaților de a achita paguba produsă ca urmare a faptei săvârșite în limita posibilităților financiare, poziția procesuală a inculpaților de recunoaștere și regret a săvârșirii faptei, aceștia nefiind cunoscuți cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar, atitudinea lor după săvârșirea infracțiunii, rezultând din comportarea sinceră și prezența în fața autorităților. Cu privire la inculpatul, din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, coroborat cu depoziția martorei, instanța a mai reținut că acesta provine dintr-o relație de concubinaj, fiind părăsit de tatăl său cu patru ani în urmă, a fost nevoit să abandoneze cursurile școlare și să se angajeze pentru a se întreține pe sine și pe mama sa, care se află în imposibilitate de a mai lucra, fiind diagnosticată cu hepatită într-o formă agresivă. În ceea ce îl privește pe inculpatul G, instanța a reținut că acesta provine dintr-o relație de concubinaj, tatăl nefiind deloc implicat în creșterea și educarea acestuia, fiind stabilit în județul C, mama asumându-și un grad ridicat de responsabilitate privind problemele comportamentale ale fiului său, afirmând că nu s-a ocupat îndeajuns de educația și supravegherea inculpatului în perioada minoratului, perioade de timp lucrând în străinătate, acesta săvârșind fapta pe fondul lipsei de educație și a situației materiale precare.

Față de cele arătate, instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 alin.1 lit.¹C.P.P. a dispus achitarea inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a și f Cod Penal, de furt calificat, iar în baza art. 18¹.Cod Penal rap. la art. 91 lit. c i Cod Penal-a aplicat acestuia sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 alin. 1 lit.¹instanța C.P.P. a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal raportat la art.208 alin.1 Cod Penal, art.209 alin.1 lit. a și f cu Cod Penal aplicarea art. 99.p, de complicitate la furt calificat, iar în baza art. 18¹.Cod Penal rap. la art. 91 lit. c Cod Penal și i-a aplicat acestuia sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 400 lei.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a luat act că partea vătămată., nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței apelate și în rejudecare condamnarea celor doi inculpați la câte o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea executării sub supraveghere în conformitate cu dispozițiile art 86/1 pen și impunerea acestora a obligațiilor prevăzute de art 86/3, alin 3. pen.

În motivarea apelului declarat, Parchetul a arătat că fapta celor doi inculpați nu a adus o atingere minimă valorilor protejate de lege, dimpotrivă fapta denotă un grad de pericol social ridicat. Chiar dacă fapta s-a săvârșit fără violență, ceea ce nu constituie un element de fapt de a fi luat în considerare la aprecierea gravității, chiar dacă prejudiciul a fost mic și a fost acoperit, reținerea acestor circumstanțe nu este în măsură să înlăture pericolul social dovedit de inculpați. În ceea ce-l privește pe inculpatul G trebuie avut în vedere că acesta a avut preocupări infracționale și în trecut fiind cercetat pentru comiterea unor fapte similare în trecut.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de apelul declarat, instanța constată că acesta este fondat numai în ceea ce privește criticile referitoare la achitarea inculpatului

Astfel, inculpatul G arată în declarația sa dată în fața instanței de fond că, partea vătămată nu mi-a dat telefonul de bună voie ci l-am sustras din buzunarul pantalonilor", aspect pe care îl menționează și în declarația sa dată în faza de urmărire penală. Declarația sa sub acest aspect, se coroborează astfel cum a reținut prima instanță atât cu declarațiile martorilor audiați dar și cu declarația inculpatului pe care a dat-o în faza de urmărire penală. Participarea inculpatului la comiterea furtului a fost reținută corect de prima instanță pe baza coroborării declarațiilor inculpaților și a martorilor din faza de urmărire penală din care a rezultat că inculpatul a văzut când inculpatul i-a luat telefonul părții vătămate și a acceptat să-l preia până la coborârea din autobuz, restituindu-l inculpatului doar atunci când a văzut că sunt urmăriți de partea vătămată, o femeie și un polițist. Se reține că fapta inculpatului de a sustrage bunul de la partea vătămată într-un mijloc de transport în comun, mizând pe ajutorul coinculpatului, ajutor care i-a fost acordat prezintă un pericol social ridicat iar aplicarea unei pedepse administrative acestui inculpat reprezintă o modalitate mult prea blândă de sancționare. Trebuie avut în vedere că acest inculpat a inițiat fapta de sustragere a telefonului, că nu a fost intimidat de faptul că în acel mijloc de transport mai erau și alți călători care îl puteau observa și care puteau interveni, acesta dând dovadă nu numai de multă siguranță de sine dar și de dexteritate întrucât a reușit să fure telefonul fără ca partea vătămată să simtă pe moment acest lucru. Trebuie observat că referatul de evaluare întocmit în cauză pentru acest inculpat nu îi este de loc favorabil. Dincolo de problemele familiale ale acestui inculpat se reține că acesta încă din perioada minoratului a avut un caracter problematic, inculpatul nu a fost școlarizat, iar părintele cu care a crescut nu s-a ocupat îndeajuns de acesta. Dovadă că, potrivit referatului, inculpatul, deși este major nu înțelege să lucreze pentru a obține venituri din muncă, este întreținut financiar și material de mama sa, își folosește timpul neconstructiv, obișnuiește să meargă în locurile unde se joacă jocuri electronice. Se concluzionează că perspectivele de integrare socială sunt limitate. Toate aceste aspecte unite cu pericolul social al faptei săvârșite au format convingerea instanței că în cazul inculpatului G sancțiunea cu caracter administrativ nu își va atinge scopul preventiv și educativ, instanța de apel urmând să-i aplice o pedeapsă cu închisoarea în regim de suspendare sub supravegherea Serviciului de Probațiune, inculpatul urmând a fi obligat pe lângă măsurile de supraveghere obligatorii să fie obligat și să urmeze un curs de învățământ sau calificare pentru a se putea integra mai ușor în societate.

La individualizarea judiciară și stabilirea cuantumului pedepsei, instanța urmează să țină seama de dispozițiile art 72. pen în cauză urmând a fi aplicate în favoarea acestui inculpat și circumstanțele atenuante prev de art 74 lit b raportat la 76 lit c Cod penal, având în vedere faptul că inculpatul a făcut demersuri pentru a acoperi paguba pricinuită părții vătămate( fila 40, dosar urmărire penală).

În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța va avea în vedere că sancțiunea cu caracter administrativ este îndestulătoare, având în vedere pe de o parte contribuția acestui inculpat la comiterea faptei, iar pe de altă parte circumstanțele personale ale acestuia care îi sunt favorabile. Inculpatul deși are studii minime s-a implicat în activități lucrative de la vârsta de 16 ani, cu acordul mamei sale și a lucrat cu preponderență în spălători auto, iar de la ultimul loc de muncă, are referințe bune, șeful acestuia declarându-se mulțumit de activitatea lui, fiind politicos față de clienți, realizându-și sarcinile de serviciu cu seriozitate, bucurându-se de încrederea colegilor. Tocmai pentru acest motiv inculpatul este susținut la locul de muncă, colegii și șeful inculpatului manifestând înțelegere față de situația juridică a inculpatului chiar dacă a fost implicat în comiterea unei infracțiuni patrimoniale.

Se reține că inculpatul nu a mai fost în atenția poliției, iar cu inculpatul G nu are o relație de prietenie, ulterior comiterii faptei întâlnindu-se doar sporadic și că această soluție este corespunzătoare față de inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov care a criticat soluția instanței în temeiul art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală privind greșita achitare a inculpatului. Deși în memoriul scris în mod greșit s-a consemnat art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și la motivul de recurs a fost înscris cazul de casare referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, cu prilejul susținerii recursului s-a reformulat motivul de recurs și cazul de casare.

În dezvoltarea scrisă a recursului s-a susținut că inculpatul a adus o vătămare importantă a valorii sociale ocrotite de lege și că fapta nu este în mod vădit lipsită de importanță, deoarece în lipsa cooperării sale, inculpatul ar fi fost nevoit să ascundă bunul în alt mod sau să scape de el; că inculpatul a avut o atitudine nesinceră încercând să diminueze sau să-și înlăture răspunderea penală.

S-a mai susținut că prin dezincriminarea comportamentului infracțional, în condițiile recrudescenței furturilor din buzunare în mijloacele de transport în comun, autoritatea organismelor judiciare este afectată, încredere comunității în actul de justiție scade, iar funcția preventiv-educativă a pedepsei penale se golește de conținut.

În plus, s-a arătat că toate împrejurările pozitive descrise în referatul de evaluare, perspectivele bune de reintegrare în societate, coroborate cu lipsa antecedentelor penale, stăruința în repararea prejudiciului, atitudinea sa ulterioară de prezentare în fața autorității, puteau fi evaluate ca și circumstanțe atenuante și aplicarea unei pedepse sub limita minimului special.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală se constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:

În mod judicios instanțele au constatat că fapta inculpatului este în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În primul rând, se impune precizarea că activitatea infracțională a in ului a constat în aceea că a văzut când inculpatul i-a luat telefonul părții vătămate și a acceptat să-l preia până la coborârea din autobuz, restituindu-l inculpatului doar atunci când a văzut că sunt urmăriți de partea vătămată, o femeie și un polițist.

Prin urmare, sancțiunea cu caracter administrativ este îndestulătoare, având în vedere pe de o parte contribuția acestui inculpat la comiterea faptei, iar pe de altă parte circumstanțele personale ale acestuia care îi sunt favorabile. Inculpatul deși are studii minime s-a implicat în activități lucrative de la vârsta de 16 ani, cu acordul mamei sale și a lucrat cu preponderență în spălători auto, iar de la ultimul loc de muncă, are referințe bune, șeful acestuia declarându-se mulțumit de activitatea lui, fiind politicos față de clienți, realizându-și sarcinile de serviciu cu seriozitate, bucurându-se de încrederea colegilor. Tocmai pentru acest motiv inculpatul este susținut la locul de muncă, colegii și șeful inculpatului manifestând înțelegere față de situația juridică a inculpatului chiar dacă a fost implicat în comiterea unei infracțiuni patrimoniale.

Nu pot fi primite susținerile promovate de Ministerul Public cu caracter general și potrivite pentru a fundamenta o politică penală, nu pentru a pronunța soluții într-o cauză concretă; la pronunțarea unei soluții, instanța nu are în vedere în nici un mod încrederea opiniei publice în actul de justiție, nici afectarea autorității sale, aceste împrejurări sau motive pot fi utilizate în alt context. Nicidecum în motivarea unui recurs sau mai mult, în fundamentarea unei soluții pronunțate de JUDECĂTOR 2: Manuela Filip

La pronunțarea și motivarea unei soluții, judecătorul are în vedere numai starea de fapt, desprinsă cu certitudine din probele administrate și numai dispozițiile legale aplicabile, nu alte împrejurări colaterale, cum ar fi încrederea opiniei publice în actul de justiție.

De altfel, celelalte motive, concrete și desprinse din dosarul cauzei, invocate în sprijinul recursului, de constituie în tot atâtea motive de justificare a soluției de achitare pronunțată de instanțe.

În mod evident, împrejurările referitore la familia din care face parte inculpatul, dar și la împrejurarea că acesta poate fi supravegheat, împrejurările pozitive descrise în referatul de evaluare, perspectivele bune de reintegrare în societate, coroborate cu lipsa antecedentelor penale, stăruința în repararea prejudiciului, atitudinea sa ulterioară de prezentare în fața autorității, se constituie în împrejurări ce dovedesc fără putință de tăgadă că fapta inculpatului, prin conținutul ei concret, este în mod vădit lipsită de importanță și că acest inculpat prezintă perspective maxime de reintegrare socială și ar fi un câștig pentru societate ca acesta să-și corecteze atitudinea prin intermediul unei sancțiuni administrative, pentru că fapta sa nu rămâne dezincriminată sau nesancționată, așa cum s-a susținut în motivele de recurs, există această sancțiune, doar că este de natură administrativă și nu penală.

Așa fiind, se constată că hotărârea atacată este în afara oricărei critici și în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul promovat de Ministerul Public și se va menține hotărârea atacată.

Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva deciziei penale nr. 22/30 aprilie 2009 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o menține.

Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 200 lei se suportă din fondurile și se include în cheltuielile judiciare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu

GREFIER,

Red.28.07.2009/dact.29.07.2009 - 2 ex.

Jud apel,

jud fond

Președinte:Nicoleta Hădărean
Judecători:Nicoleta Hădărean, Manuela Filip, Simona Franguloiu

#Judecator Nicoleta Hadarean

Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 482/2009. Curtea de Apel Brasov

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 482/2009. Curtea de Apel Brasov