Gestiunea frauduloasă (art.214 cod penal). Decizia 254/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.254/R/2009
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Săndel
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva deciziei penale nr.24/A/09.02.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind pe inculpata, trimisă în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prev.și ped.de art.214 alin.1 și 2.penal, cu aplicarea art.41 alin.2 penal și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 alin.1 penal, cu aplicarea art.41 alin.2 penal.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea d eședință din data de 16 aprilie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr.421/22.05.2008 a Judecătoriei Cluj -N în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b indice 1.pr.pen. a fost achitată inculpata, fiica lui și, născută la data de 21.01.1986 in L, domiciliată în loc. de Câmpie, str. -, nr. 26, jud. M, fără forme legale în C-N-,. 1, jud. C, posesoare a CI seria - nr. -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 214 al. 1,2.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b indice 1.pr.pen. a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 al. 1.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen.
În baza art.18 indice 1.pen. rap. la art.91 lit.c pen. s-a aplicat inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii de 130 lei.
În baza art. 348.pr.pen. s-a desființat în totalitate înscrisul existent la 32 (contract de amanet nr.380/2.08.2006) și în parte înscrisul existent la 91 (mențiunea nr. crt. 6 din fila registrului de casă al "- " înscrierea referitoare la achitarea chiriei aferente lunii iulie 2006).
S-a luat act că partea civilă "- " cu sediul în C-N, B-dul 1 - 2. nr. 128,. 2 jud. Car enunțat la pretențiile civile. A fost obligată inculpata la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contractul de muncă nr.3/09.07.2006 inculpata a fost angajata in calitate de amanetar la "El " Din declarația inculpatei și din declarația reprezentantei părții vătămate rezultă că inculpata a lucrat la aceasta societate și anterior încheierii contractului individual de muncă, din luna mai 2006, raporturile de muncă încetând la data de 14.08.2006.
În această perioadă inculpata a luat mai multe bunuri amanetate la casa de amanet "El " și le-a amanetat la alte astfel de case pe numele său și al fratelui său -. Inculpata a sustras actele de identitate ale fratelui său, iar ulterior, fără știința acestuia, a procedat la amanetarea pe numele acestuia, a unor bunuri pe care le avea în gestiune.
La data de 02.08.2006 inculpata a încheiat în mod fictiv contractul de amanet nr.380, la rubrica client fiind trecut fratele său. În conținutul acestuia s-a consemnat în mod nereal că, în patrimoniul "El " a intrat telefonul mobil marca Sony Ericsson, iar suma de 100 lei, care ar fi trebuit să reprezinte contravaloarea bunului amanetat a fost însușită de către inculpată.
De asemenea, la data de 03.07.2006 inculpata a menționat la rubrica plăți din registrul de casă al "El " suma de 350 lei, care reprezintă plata chiriei aferente lunilor iunie si iulie 2006. Potrivit verificărilor efectuate ulterior în registrul administrației imobilului și în urma examinării chitanțelor s-a reținut de către procuror că inculpata nu a efectuat plata chiriei pentru luna iulie ci doar plata corespunzătoare lunii iunie 2006.
În drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale gestiunii frauduloase prev. de art.214 al.1, 2.pen. cu aplic. art.41 al.2 pen. și ale falsului in înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 alin.1 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen. însă în concret acestea nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni.
Fiind audiată în cursul judecății, inculpata a recunoscut săvârșirea celor doua infracțiuni, cu excepția faptului neplății chiriei aferente lunii iulie 2006. chiriei aferente lunii iulie 2006 fost reținută de către procuror în sarcina inculpatei ca urmare a lipsei chitanței care ar fi dovedit efectuarea unei astfel de plăți și ca urmare a verificării registrului administrației imobilului.
Cât privește lipsa chitanței instanța de fond a apreciat că aceasta nu poate fi imputată inculpatei, câtă vreme potrivit art.66 pr.pen. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Potrivit art.65 pr.pen. sarcina administrării probelor revine organului de urmărire penală și instanței de judecată, însă, în cauză, Ministerul Public nu a făcut dovada neplății respective ci doar dovada lipsei chitanței, care nu constituie proba de vinovăție a inculpatei.
Cât privește verificarea registrului administrației imobilului instanța de fond a apreciat că veridicitatea înscrierilor dintr-un astfel de registru nu este, nici pe departe, lipsita de suspiciuni.
Așa fiind instanța de fond nu a reținut în sarcina inculpatei prejudicierea părții vătămate cu suma de 175 lei (91 p) reprezentând chiria aferenta lunii iulie 2006.
Prin urmare atitudinea inculpatei este apreciată ca fiind sinceră în totalitate.
În cursul urmăririi penale partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.216 lei reprezentând prejudiciul nerecuperat din totalul de 11.658, 8 lei.
În cursul judecății instanța de fond a atras atenția reprezentantei "El " că, constituirea de parte civilă de la filele 127-131 ale p cuprinde și sume de bani ce nu constituie prejudiciul aferent faptelor în speță. Astfel la pct.d al constituirii de parte civilă figurează suma de 500 lei pe care inculpata i-ar fi primit cu titlu de creditare societate și pe care nu i-ar fi trecut în evidentele contabile, fără ca o astfel de faptă să fie menționată în expozitivul rechizitoriului. La suma de 500 lei menționată anterior partea vătămată a calculat majorări, care au condus la sporirea cuantumului prejudiciului declarat.
Ulterior, in cursul judecății partea vătămată a arătat că prejudiciul total se ridică la suma de 5443,84 lei, practic J din suma pretențiilor exprimate în cursul urmăririi penale.
La termenul din 21.02.1008 reprezentanta părții civile a arătat că "își retrage plângerea față de inculpată sub aspectul infracțiunii de gestiune frauduloasă prev. și ped. de art.214 al.1, 2.pen." (fila 37 dosar instanță). Instanța de fond a apreciat ca eficienta juridica a "retragerii plângerii" este aceea de renunțare la pretențiile civile, renunțare ce a intervenit în urma reparării parțiale a pagubei de către inculpată.
Așa fiind a apreciat că ambele infracțiuni sunt lipsite în mod vădit de importanta și că atingerile aduse valorilor ocrotite de lege au fost minime. În privința infracțiunii contra patrimoniului victima a renunțat la pretenții, iar în privința infracțiunii de fals se remarcă reducerea întinderii sale cu falsul privitor la plata chiriei aferente lunii iulie 2006.
Cât privește persoana inculpatei trebuie menționat că aceasta este lipsită de antecedente penale, că aceasta este încadrată în muncă la grădinița cu program normal din de Câmpie jud. M, că fratele acesteia - a decedat și că tatăl acesteia - este suferind de cancer. De altfel cu banii obținuți în urma săvârșirii faptelor în speță inculpata a satisfăcut nevoile materiale ale tatălui său bolnav de leucemie și nevoile sale materiale de studentă.
Față de cele arătate, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei amenzi administrative de 130 lei este în măsură a corija comportamentul inculpatei.
Instanța de fond a făcut aplicarea art.348 pr.pen. în privința înscrisurilor falsificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N care a criticat hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă, prev. de art.214 alin.1 și 2.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia, precum și confiscarea, conform art.118 lit.e pen. a sumei de bani ce a profitat inculpatei în urma comiterii infracțiunilor. În motivare, s-a arătat în esență, pe de o parte, că deși instanța de judecată a precizat în considerente faptul că în sarcina inculpatei nu se poate reține falsificarea registrului de casă - în ceea ce privește plata de către inculpată a chiriei pe luna iulie 2006 - a reținut totuși în sarcina acesteia, în momentul aplicării amenzii cu caracter administrativ, o faptă de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și a dispus anularea mențiunii respective din registru (remarcându-se astfel caracterul inconsecvent al hotărârii judecătorești atacate). Pe de altă parte, s-a arătat că dispozițiile art.18/1 pen. au fost reținute și aplicate în mod neîntemeiat de către instanța de fond, fără a se ține seama de atitudinea nesinceră a inculpatei în ceea ce privește infracțiunea de falsificare a registrului de casă al "El ", de împrejurarea că inculpata a comis un nr. de trei infracțiuni într-o perioadă scurtă de timp (pentru furtul actului de identitate nedepunându-se însă plângere penală de către fratele inculpatei), activitatea infracțională a acesteia fiind întreruptă de reîntoarcerea la muncă a reprezentantei părții civile, precum și de faptul că prejudiciul cauzat prin infracțiunile deduse judecății este foarte ridicat, nefiind recuperat decât în parte de către inculpată. În legătură cu acest ultim aspect, s-a precizat că sentința atacată este nelegală, deoarece nu s-a stabilit cu certitudine cuantumul prejudiciului și suma recuperată de către inculpată, împrejurare care este importantă sub aspectul confiscării sumei care i-a profitat inculpatei în urma comiterii infracțiunilor, în condițiile în care partea civilă a renunțat la o parte din pretenții.
Prin decizia penală nr.24 din 9 februarie 2009 a Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, împotriva sentinței penale nr.421/22.05.2008 a Judecătoriei Cluj -
S-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 200 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. - ), care s-a avansat din
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut, în cea mai mare parte, o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză. Excepție face motivarea instanței referitoare la fapta de falsificare a registrului de casă al "El ", din data de 03.07.2006, comisă de inculpată, în care aceasta din urmă a consemnat în mod nereal că ar fi plătit chiria pentru luna iulie 2006, datorată pentru spațiul închiriat de societatea la care lucra. Cu privire la această faptă, prima instanță a reținut în mod greșit faptul că nu se poate reține în sarcina inculpatei falsificarea registrului de casă, vinovăția inculpatei (care nu a putut prezenta chitanța care să ateste plata respectivă), sub acest aspect, fiind dovedită prin declarațiile reprezentantei părții civile, chitanțele provenind de la Asociația de proprietari din C-N,- (cu privire la sumele încasate în data de 03.07.2006) și declarațiile martorului (administratorul asociației de proprietari).
Vinovăția inculpatei fiind așadar pe deplin dovedită cu privire la toate faptele reținute în sarcina ei prin rechizitoriu, instanța de fond a apreciat în mod just că, deși din punct de vedere formal sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de gestiune frauduloasă, prev. de art.214 alin.1 și 2.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. (prima instanță reținând, de această dată, forma continuată a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în contradicție cu motivarea din considerente, împrejurare care însă nu este în măsură să conducă la desființarea sentinței atacate, având în vedere soluția de achitare adoptată de către instanță și motivele pe care aceasta se întemeiază), în speță, raportat la persoana inculpatei (care se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o atitudine sinceră în fața organelor judiciare, este încadrată în muncă, este căsătorită și are un copil de numai 2 luni în întreținere), la scopul urmărit de aceasta (procurarea unor sume de bani necesare pentru tratamentul tatălui său, bolnav de leucemie), la urmarea produsă prin comiterea faptelor (prejudiciul cauzat părții civile fiind în cuantum relativ redus și recuperat aproape în totalitate prin eforturile depuse de inculpată), precum și la împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele deduse judecății (acestea fiind determinate de situația materială dificilă prin care trecea familia inculpatei, împrejurare care, de altfel, a determinat-o și pe reprezentanta părții civile "să-și retragă" în cursul judecății plângerea penală formulată împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă), faptele deduse judecății nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind astfel incidente prevederile art.18/1 pen.
Față de circumstanțele personale și reale ale cauzei, menționate mai sus, tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea inculpatei, chiar cu suspendarea condiționată a executării acesteia, ar fi vădit disproporționată în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, amenda administrativă aplicată de instanța de fond fiind suficientă pentru a contribui la reeducarea inculpatei și a preîntâmpina săvârșirea unor fapte similare de către aceasta.
Referitor la motivele de apel care privesc latura civilă, este de menționat faptul că în cauză nu se pune problema confiscării vreunei sume de bani, câtă vreme, în fața instanței de fond, reprezentanta părții civile, a declarat că "a tranzacționat latura civilă a cauzei cu inculpata" (depunând la dosar un înscris în acest sens, semnat de ambele părți), precizând totodată că nu mai formulează pretenții civile în cauză (37 și 40 dosar fond). Or, potrivit practicii judiciare în materie, în conformitate cu principiul disponibilității ce guvernează și acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, părțile sunt libere să convină asupra întinderii obligațiilor reciproce, respectiv să încheie tranzacții în legătură cu aceste obligații (prin tranzacția menționată, reprezentanta părții civile și inculpata convenind asupra întinderii despăgubirilor civile născute din infracțiunea de gestiune frauduloasă comisă de inculpată).
Împotriva deciziei menționate Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a declarat recurs în termen.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința și decizia atacată sunt nelegale, în primul rând datorită contradicțiilor existente între motivarea soluției și dispozitivul hotărârii instanței de fond, deoarece inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, alcătuită din două acte materiale constând în falsificarea contractului de amanet nr.380 și a registrului de casă în care a consemnat în mod nereal că ar fi plătit chiria societății pentru luna iulie 2006, or, instanța de fond, cu toate că nu a reținut falsificarea registrului a stabilit o faptă de fals în formă continuată și a dispus anularea mențiunii din registrul de casă.
În al doilea rând, s-a considerat că în mod neîntemeiat s-a dispus achitarea inculpatei în baza art.18/1 pen. cu toate că aceasta a comis trei infracțiuni în 4 luni de zile, iar prejudiciul este foarte ridicat, respectiv de 5544,84 lei nerecuperați plus 1470 lei recuperat.
Recurentul a mai precizat că din constituirea de parte civilă inițială rezultă o sumă de 2710,84 lei, la care aceasta a renunțat și că este înafara oricărui dubiu că suma respectivă a profitat inculpatei, ca atare se impunea confiscarea ei.
Examinând motivele de recurs invocate, Curtea constată că acestea se încadrează în cazurile de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.9 și pct.18 pen. în raport de care vor fi analizate hotărârile atacate.
Referitor la primul motiv de recurs invocat constând în contradicțiile dintre motivare și dispozitiv, Curtea constată că aceste contradicții au existat în cuprinsul sentinței deoarece instanța de fond deși nu a reținut unul din cele două acte materiale ale infracțiunii de fals, a menționat că aceasta este în formă continuată și a dispus anularea registrului de casă, însă, contradicția a fost înlăturată prin schimbarea motivării de către instanța de apel care a precizat că în mod greșit prima instanță a stabilit faptul că nu se poate reține în sarcina inculpatei falsificarea registrului de casă, acest act material fiind dovedit prin declarațiile reprezentantei părții civile, chitanțele provenind cu privire la sumele încasate în data de 3.07.2006 și declarația martorului administratorul asociației de proprietari.
Referitor la cel de-al doilea motiv de casare invocat, constând în greșita aplicare a disp.art.18/1 pen. caz de casare care conform jurisprudenței Secțiilor Unite a, trebuie analizat în raport de condițiile cazului de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.18 pr.pen. Curtea apreciază că în cauză nu a survenit nici o eroare gravă de fapt, concluzie ce este întărită de faptul că recurentul nu a indicat nici o eroare gravă de fapt, pe motivarea cazului de casare, astfel încât nici sub acest aspect recursul nu este fondat.
În ceea ce privește motivarea recursului referitoare la faptul că nu s-a dispus confiscarea nici unei sume de la inculpată în primul rând se observă că acest motiv nu poate fi încadrat în nici unul din cazurile exprese de casare prev.de art.385/9 al.1 pr.pen.; totuși Curtea îl va analiza deoarece are legătură cu cel de-al doilea caz de casare referitor la achitarea inculpatei în baza art.18/1 pr.pen. astfel art.118 al.1 lit.e pen. prevede că bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, sunt supuse confiscării dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, de unde rezultă că acestea pot fi confiscate chiar dacă se consideră că inculpatul nu a comis vreo infracțiune ci doar o faptă penală.
Recurentul a apreciat că este înafara oricărui dubiu că de suma la care a renunțat partea civilă, a profitat inculpatul ori, acest lucru este inexact deoarece noțiunea de bun dobândit prin săvârșirea faptei nu se suprapune peste noțiunea de prejudiciu cauzat părții civile.
În speță, în sarcina inculpatei s-a reținut fapta de gestiune frauduloasă prev.de art.214 al.1 și 2 cu aplic.art.41 al.2 pen. constând în aceea că în perioada în care a lucrat în calitate de amanetar la partea civilă SC"- "SRL din luna mai 2006 până în luna august 2006 a luat mai multe bunuri amanetate la partea civilă și le-a amanetat la alte astfel de case pe numele său sau al fratelui ei, de unde rezultă că bunurile reamanetate nu constituie bunuri dobândite de către inculpată, ci doar sumele obținute în schimbul reamanetării, sume care din probele administrate se ridică la nivelul sumei de 900 lei (35 dosar fond).
În schimb, prejudiciul calculat de către partea civilă constă în contravaloarea bunurilor amanetate nerecuperate de la celelalte case de amanet, în sumele plătite proprietarilor acestora care s-au întors după ele și în calcularea în sarcina inculpatei a penalităților specifice contractului de amanet, ca atare nu se poate considera că partea din despăgubiri la care a renunțat societatea de amanet este un bun dobândit de către inculpată.
De asemenea, nici măcar suma de 900 lei nu poate fi confiscată deoarece aceasta este evident că a servit la despăgubirea parțială a părții civile fiind inclusă în suma de 1.470 lei achitați părții civile de către inculpată.
La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul procurorului.
Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr. 24 din 9 februarie 2009 a Tribunalului Cluj.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MR
28.04.09/3 ex.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Ioana Cristina Morar Săndel
