Gestiunea frauduloasă (art.214 cod penal). Decizia 288/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 20 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ NR. 288
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 580 din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect gestiunea frauduloasă (art.214 Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică-lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când, la solicitarea avocatului ales al inculpatului, în vederea depunerii de concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 20 mai 2008.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală Prin sentința penală nr. 1285/3.05.2007, Judecătoria Iașia dispus condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la data de 06.08.1948 în mun. B, -, domiciliat în mun. B,-,. D,. 2, studii superioare, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă prevăzută și pedepsită de art. 214 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. "a" si 76 alin. 1 lit. "c" Cod penal la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.
S-a atenționat inculpatul asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În baza art. 71 Cod penal s- aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. "a, b, c, si e" Cod penal din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza dispozițiilor art. 14 și 346 Cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art. 998 - 999 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile domiciliată în mun. I, Bd. -, nr. 1 bis, --2,. 2,. 11, județul I prin reprezentantul legal, domiciliată în mun. I,-, --12,. 6. 26, județul I, suma de 40.000 lei actualizată cu rata inflației de la data de 28.11.2003 si până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu (delegația nr. 5573/2006) în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 17.10.2003, prin dispoziția nr. 2418 emisă de Primarul Mun. I, inculpatul a fost desemnat curator pentru rudele sale bolnave și, fiind revocat implicit din această calitate la data de 26.08.2005, prin numirea altui curator, respectiv a numitei.
În baza dispoziției de instituire a curatelei inculpatul era obligat să îngrijească persoanele menționate și bunurile acestora, să ridice și să administreze veniturile acestora în folosul lor exclusiv, să le reprezinte interesele în toate împrejurările, până la punerea lor sub interdicție, iar la sfârșitul fiecărui an calendaristic avea obligația să prezinte Autorității Tutelare o dare de seamă privind modul cum a îndeplinit sarcinile curatelei.
În scurt timp după instituirea curatelei, bolnava a decedat lăsând moștenire fiicei sale, bolnava, apartamentul situat în I, Bd. -, nr. 1-bis, --2,. 2,. 11, si apartamentul din I, Str. -. - (fosta ), nr. 46, -. 1,. 4.
Motivat de faptul că bolnava acumulase datorii foarte mari la cheltuielile de întreținere și curent electric pentru cele 2 apartamente, inculpatul a solicitat și obținut de la Autoritatea Tutelară împuternicirea de a înstrăina apartamentul din Str. -. - (fosta ), nr. 46 (Dispoziția Primarului nr. 2709/2003 - fila 12 dosar de urmărire penală). Prin aceeași dispoziție, inculpatul a fost obligat să achite datoriile bolnavei la întreținere, salubritate, curent electric și costurile dezbaterii succesiunii în urma decesului ambilor părinți în valoare totală maximă de 37.000.000 lei.
Prin aceeași dispoziție în sarcina inculpatului s-a instituit și obligația de a depune diferența de bani rămasă în urma încheierii tranzacției și a achitării debitelor într-un cont personal, bancar sau CEC al bolnavei de unde nu ar fi putut fi ridicată decât cu încuviințarea Autorității Tutelare. Inculpatul mai avea obligația ca în termen de 10 zile de la încheierea tranzacției să prezinte contractul de vânzare-cumpărare al imobilului și dovada achitării debitelor bolnavei.
La data de 28.11.2003, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2687 la.P " " (filele 13-14 dosar de urmărire penală), inculpatul, în numele părții civile, a înstrăinat apartamentul din I, Str. -. - (fostă ), nr. 46, pentru suma de 17.864 dolari USD. Cu suma astfel obținută, inculpatul a achitat cheltuielile de autentificare ale contractului și sumele restante la utilități.
Potrivit declarațiilor sale date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, inculpatul și-a însușit o parte din suma de bani rămasă după achitarea acestor cheltuieli (aproximativ 400.000.000 lei), folosind-o in interes personal, respectiv pentru renovarea apartamentului său din Mun. Inculpatul a mai folosit o parte din bani pentru renovarea parțială a apartamentul părții civile, a achitat sporadic facturile la utilități și cheltuielile de întreținere și a plătit impozitele acesteia.
În cursul anului 2004 soția inculpatului s-a ocupat de îngrijirea părții civile, in acest scop locuind pentru scurte perioade de timp în apartamentul acesteia.
Din luna octombrie 2004 nici inculpatul si nici alt membru al familiei sale nu s-a mai ocupat de îngrijirea părții civile.
În perioada în care inculpatul a fost curator al părții civile aceasta a înregistrat restanțe mari la plata cheltuielilor de întreținere, a curentului electric și a gazului metan, fiind chiar debranșată pentru neplata de la furnizarea energiei electrice și a gazului. Întrucât inculpatul nu și-a îndeplinit obligațiile de administrare a bunurilor părții civile, pentru facturile neachitate furnizorii au perceput și penalități de întârziere.
Situația de fapt arătată mai sus a fost reținută pe baza coroborării probelor administrate în cursul procesului penal, din care rezulta atât existența faptei, cât și identitatea făptuitorului.
Calitatea inculpatului de curator a părții civile în perioada 17.10.2003 - 26.08.2005, având obligația gestionării veniturilor acesteia, precum și obligațiile instituite în sarcina inculpatului cu privire la modul de gestionare a sumei de bani obținuta în urma vânzării apartamentului a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor inculpatului și dispozițiilor Primarului Mun. I nr. 2418/2003, 2709/2003, 2880/2005 aflate la filele 11, 12 și respectiv 63 din dosarul de urmărire penală.
Împrejurarea că inculpatul nu a îndeplinit obligația de a depune banii obținuți din plata apartamentului într-un cont al părții civile a fost reținută de către instanță pe baza declarațiilor acestuia, a anchetei sociale și a declarațiilor martorei și ale reprezentantului legal al părții civile - curatorul.
Neîndeplinirea de către inculpat a obligației de a administra în mod corect veniturile părții civile (în sensul folosirii în interesul acesteia a sumei obținute prin vânzarea apartamentului și achitării datoriilor curente la timp) pricinuindu-i astfel pagube materiale a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor martorei, ale reprezentantului legal al părții civile - curatorul, adresa nr. 10458/2007 a Distrgaz Nord (fila 39 dosar de urmărire penală), adresa nr. 811/30.08.2005 a " M SUCURSALA I" ( fila 46 dosar de urmărire penală), adresa nr. 106/2005 a Asociației de proprietari PT 13 D-2 I (fila 25 dosar de ), ancheta sociala efectuata la domiciliul părții vătămate (filele 19-20), chitanțele, facturile și extrasele de cont aflate la filele 21-61 din dosarul de urmărire penală, raportul de expertiză contabilă (filele 125-142).
Astfel, atât martora cât și reprezentantul legal al părții civile - curatorul confirmă concluziile anchetei sociale în care s-a reținut că partea civilă locuia în condiții insalubre, concluzii ce concordă cu împrejurările reținute în planșele fotografice depuse la dosar de partea civilă prin apărător.
Instanța a avut în vedere însa și împrejurările reținute în raportul de expertiza contabilă în care s-a arătat că în 2 din cele 3 camere ale apartamentului s-a făcut igienizarea având în vedere că ancheta sociala depusă la dosar a fost efectuată la data de 15.07.2005 iar expertul a constatat personal împrejurările reținute în raportul de expertiză în cursul lunilor februarie - martie 2007, intervalul de timp scurs intre cele 2 constatări fiind suficient pentru realizarea acestor lucrări.
Faptul că inculpatul nu s-a mai ocupat de îngrijirea părții civile din luna octombrie 2004 fost reținut de instanță pe baza declarațiilor concordante ale martorei și ale curatorului ce confirmă împrejurările reținute în ancheta socială.
Sistarea furnizării de utilități a fost reținută de instanță pe baza adreselor de la furnizori și a declarațiilor martorei din lucrări, a martorului - și reprezentantului legal. Acest aspect a fost confirmat și de inculpat în declarațiile sale.
Chitanțele și facturile depuse la dosarul cauzei, alături de adresele furnizorilor confirmă achitarea cu întârziere a cheltuielilor de întreținere și utilități și faptul că s-au perceput penalități.
În cursul procesului penal, inculpatul, deși a recunoscut faptul că și-a însușit aproximativ 400.000.000 lei din prețul apartamentului și faptul că nu a achitat la timp utilitățile, nu și-a recunoscut vinovăția, susținând că nu știa că are obligația de a pune banii obținuți prin înstrăinarea imobilului într-un cont și că în momentul în care și-a însușit banii a considerat că se împrumută de la vara sa - partea civilă, ca de la o bancă, intenționând să restituie această sumă eșalonat, prin plata utilităților. Inculpatul a mai susținut că din banii respectivi i-a achiziționat părții civile un aragaz, că a igienizat apartamentul acesteia, că a achitat rebranșările și cheltuielile de întreținere cu penalitățile aferente.
Apărările formulate de inculpat au fost apreciate ca neîntemeiate de
instanța de fond.
Astfel, deși inculpatul a susținut că nu știa că are obligația de a depune banii într-un cont, această apărare nu poate fi avută în vedere atât datorită faptului că a luat cunoștință de Dispoziția Primarului nr. 2709/2003 - fila 12 dosar în care aceste obligații erau prevăzute în mod explicit, cât și datorită faptului că obligația de administrare a bunurilor unei persoane în mod evident nu permite însușirea/ folosirea în scopuri personale bunurilor (în cazul de față a banilor) acelei persoane. O eventuală eroare de drept (care nu s-ar putea reține dat fiind conținutul clar al Dispoziției nr. 2709/2003) în care s-ar fi aflat inculpatul, nu este de natură a-l exonera de răspunderea penală.
Cât privește cheltuielile privind rebranșarea la rețelele de gaz și energie electrică și cheltuielile de întreținere cu penalitățile aferente achitate de inculpat, instanța reține că însuși faptul că a fost necesară rebranșarea și că s-au plătit penalități, reprezintă o dovadă certă a vinovăției inculpatului.
Instanța a constatat că, fapta inculpatului care în calitate de curator al părții civile în perioada 17.10.2003 - 26.08.2005 a pricinuit cu rea-credință pagube in patrimoniul acesteia in scopul dobândirii unui folos material prin însușirea și folosirea în scopuri personale a unei părți din banii obținuți prin vânzarea apartamentului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de gestiune frauduloasa prevăzută și pedepsită de art. 214 alin. 2 Cod penal.
În raport de situația de fapt reținută mai sus, instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului care, în calitate de curator al părții civile, în perioada 17.10.2003 - 26.08.2005 a gestionat cu rea-credință patrimoniul acesteia, pricinuindu-i pagube materiale, în scopul dobândirii unui folos material, prin însușirea și folosirea în scopuri personale a unei părți din banii obținuți din vânzarea apartamentului acesteia, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de "gestiune frauduloasă" prevăzută și pedepsită de art. 214 alin. 2 Cod penal.
S-a dispus condamnarea inculpatului, tratamentul sancționator fiind stabilit în raport de criteriile prescrise de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social sporit al faptei determinat prin raportare la consecințele pe care le-a avut activitatea infracțională asupra părții civile.
În latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Apartamentul părții civile a fost vândut de inculpat cu suma de 17.864 dolari USD, respectiv suma de 598.854.872 lei (59.885,48 RON) calculată la cursul oficial leu/dolar de 33,523 lei de la data vânzării.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a reținut că inculpatul a cheltuit în interesul părții civile suma totală de 23.902,92 RON, din care 1.022,12 RON reprezintă debitele achitate pentru apartamentul din str. - (cel înstrăinat), 22.887,78 RON reprezintă cheltuieli efectuate de inculpat în interesul părții civile, concluzii ce au fost înlăturate de instanța de fond.
Astfel, instanța de fond a reținut că din suma totală de 59.885,48 RON obținută din vânzarea apartamentului, inculpatul a cheltuit în interesul părții civile doar suma de 12.252,09 RON, reprezentând contravaloarea utilităților, a energiei electrice și gazului metan achitate de inculpat pentru aceasta în perioada 6.10.2003 - 9.11.2006 și contravaloarea reparațiilor la apartament, însușindu-și și folosind în interes propriu suma de 47.633,39 RON.
Cu privire la celelalte sume de 3360 RON reprezentând indemnizație pentru îngrijirea bolnavei, de 600 RON, reprezentând cheltuieli de transport efectuate de soția inculpatului, de 400 RON - reprezentând contravaloarea unui aragaz cu 4 ochiuri achiziționat de inculpat, de 7161,50 RON reprezentând cheltuieli pentru înmormântarea și pomenirile tradiționale ale mamei părții civile, - deși expertiza a reținut că au fost cheltuite în interesul părții civile, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada cu înscrisuri pentru aceste cheltuieli, și, mai mult, "plata" soției inculpatului pentru îngrijirile acordate părții civile, cât și celelalte cheltuieli nu se justifică cât timp tutela instituită până la punerea sub interdicție unei persoane este "o sarcină gratuită", conf. art. 147 raportat la art. 121 Codul familiei.
În raport de toate aceste elemente, instanța de fond, având în vedere și precizarea făcută de partea civilă sub aspectul cuantumului despăgubirilor solicitate de la inculpat, a admis acțiunea civilă în limita sumei de 40.000 RON actualizată cu rata inflației de la data de 28.11.2003 și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul criticând-o oral și în scris ca netemeinică și nelegală deoarece:
- nu rezultă din probatoriul cauzei că el, în calitate de curator, ar fi
acționat cu rea-credință - condiție esențială pentru reținerea infracțiunii de gestiune frauduloasă;
- faptul că, după consumarea înmormântării și parastaselor, după
achitarea datoriilor și efectuarea cheltuielilor necesare curățeniei a constatat că s-a depășit cu mult devizul estimativ emis de Autoritatea Tutelară, coroborat cu refuzul autorității menționate de a-i da descărcare de gestiune pentru suma reală cheltuită, a determinat imposibilitatea de a depune bani într-un cont, pe numele părții civile, precum și finalizarea raportului anual de gestiune, acesta fiind contextul în care a procedat la cheltuirea sumei de bani în interes personal, asumându-și obligația de a returna periodic bani pentru plata utilităților, astfel că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 214 Cod penal, lipsind latura subiectivă a acesteia;
- în latura civilă, a solicitat modificarea cuantumului sumei reținută
de instanță ce reprezintă despăgubiri, suma reală cheltuită în interesul părții civile fiind cea reținută de expertiza efectuată în cauză.
Sentința a fost apelată în termen legal și de partea civilă
, reprezentată prin curatorul său.
Oral, prin avocatul ales, partea civilă a invocat că se impune modificarea sentinței în latură penală, pedeapsa aplicată inculpatului fiind prea blândă, iar în latură civilă a solicitat acordarea despăgubirilor materiale în sumă de 520.000.000 ROL, suma reținută de expertiza contabilă fiind, precum și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia penală nr. 580/11 decembrie 2007 Tribunalul Iașia admis apelurile formulate de inculpat și partea civilă, a desființat în parte latura penală și civilă, în sensul că a înlăturat pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării drepturilor enumerate de art. 64 lit. "c" Cod penal, a redus cuantumul cheltuielilor judiciare, a majorat cuantumul despăgubirilor civile de la 40.000 lei la 49.573,39 lei.
S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituită în cursul judecării apelului.
Tribunalul a reținut:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond, tribunalul a constatat că prima instanță, pe baza unui probatoriu legal administrat și temeinic apreciat a stabilit și reținut corect situația de fapt, existența infracțiunii și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică fiind legală.
Astfel, s-a demonstrat în cauză, fără echivoc, cum corect a reținut și prima instanță, comportarea abuzivă și păgubitoare a inculpatului, în calitate de curator al părții civile, constând în acțiuni și omisiuni care au lezat patrimoniul acesteia din urmă în legătură cu care avea obligația de administrare și conservare.
Relevante sunt în acest sens înscrisurile depuse la dosarul cauzei (fila 25, 39, 46), din care rezultă indubitabil că inculpatul nu a îndeplinit sarcinile ce-i reveneau în calitate de curator, omisiuni constând în neplata cheltuielilor de întreținere, a curentului electric, gazului metan, etc. imediat după obținerea sumei rezultată din vânzarea apartamentului din str. -, ceea ce a determinat acumularea unor debite foarte mari reprezentând penalități, și, în mod evident repercusiuni negative și în ce privește condițiile de viață ale părții civile.
Reaua-credință a inculpatului în neîndeplinirea sarcinilor ce i-au fost încredințate în calitate de curator rezultă în mod neîndoielnic și din împrejurarea că, deși avea obligația de a depune într-un cont bancar, pe numele și pentru partea civilă, suma de bani obținută din vânzarea apartamentului, acesta a folosit-o în scopuri personale, aspect probat pe deplin în cauză, toate apărările formulate de acesta în cursul judecății fiind, în mod just, înlăturate de prima instanță.
Nici critica referitoare la despăgubirile materiale acordate părții civile nu este fondată.
Astfel, corect a apreciat prima instanță că expertiza contabilă a reținut eronat efectuarea unor cheltuieli de către inculpat în interesul părții civile (3360 lei - indemnizație pentru îngrijirea bolnavei; 600 lei - cheltuieli de transport pentru deplasarea soției inculpatului la locuința părții civile, 400 lei - contravaloarea unui aragaz achiziționat pentru aceasta 2.000 lei cheltuieli pentru renovarea locuinței părții civile, cheltuielile efectuate pentru înmormântarea și pomenirile făcute pentru mama părții civile) cât timp acestea nu sunt dovedite în cauză, iar pentru suma achitată cu titlu de penalități asociației de proprietari (136,33 lei) în mod corect s-a reținut în sentința apelată conduita culpabilă a acestuia.
Din oficiu, tribunalul a constatat că în mod incorect s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal, raportat la tipul de infracțiuni deduse judecății și la inexistența vreunei legături între dreptul ce a fost restricționat și fapta săvârșită de inculpat în calitate de curator și nu în legătură cu îndeplinirea vreunei funcții sau exercitarea vreunei meserii, astfel că interdicția dispusă prin sentința apelată va fi înlăturată.
De asemenea, tribunalul a constatat că în mod eronat s-a stabilit în sarcina inculpatului obligația de plată a sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, din moment ce la judecata cauzei în primă instanță acesta a beneficiat de asistența juridică din partea unui apărător ales (fila 43), astfel că se impune înlăturarea acestei obligații și, pe cale de consecință, reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare de la suma de 500 lei la suma de 400 lei.
În ce privește apelul părții civile, tribunalul constatat că acesta este fondat doar cu privire la latura civilă a cauzei.
Astfel, din analiza coroborată a probelor dosarului, prima instanță a reținut că suma însușită și folosită în interes personal de inculpat este de numai 47.633,39 RON. Însă, la această sumă se va adăuga și suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de reparațiile locuinței părții civile în condițiile în care nu s-a probat plata efectivă a acestei sume, fiind incorectă motivarea primei instanțe în sensul că nu era posibilă aceasta prin întocmirea unui înscris sub semnătură privată la momentul achitării sumei menționate celor doi lucrători particulari la care a făcut referire inculpatul.
Ținând seama de chitanța cu seria nr. IS. nr. -/17.12.2003 emisă de " I în valoare de 596.720 ROL, depusă în cursul judecății apelurilor de către inculpat spre a face dovada achitării acesteia în interesul părții civile, Tribunalul va reține că din suma obținută de acesta prin vânzarea apartamentului (59.885,48 RON) acesta și-a însușit a folosit în interes personal suma totală de 49.573,39 lei (RON) cea utilizată în interesul părții civile este de 10.312,09 lei (RON).
Nu va fi inclusă în cuantumul acesta din urmă cheltuieli suma de 30 ROL înscrisă pe bonul fiscal depus la dosar de inculpat (emis de " " la data de 3.12.2003) din moment ce nu se poate proba cu acest înscris că această sumă a fost achitată de inculpat, iar bunul (1 PHILIPS) a fost achiziționat în folosul părții civile.
În mod incorect reține prima instanță că partea civilă a solicitat despăgubiri doar în limita sumei de 40.000 RON, din moment ce în cursul judecății, curatorul desemnat părții civile a precizat că solicită acordarea despăgubirilor materiale indicate în faza urmăririi penale (fila 8 din dosarul de fond), respectiv suma ce reprezintă diferența dintre prețul apartamentului și suma totală a cheltuielilor efectuate de inculpat pentru partea civilă (59.885,48 lei - 10.312,09 lei) fila 65 dosar urm. penală) iar din încheierea de dezbateri pe fondul cauzei din 26.04.2007 nu rezultă că aceasta ar fi pretins, prin avocatul ales, despăgubiri în limita sumei acordate de prima instanță.
Celălalt motiv de apel invocat de partea civilă vizând individualizarea judiciară a pedepsei este nefondat.
Astfel, respectând cerințele art. 72 Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă concordantă cu pericolul social al faptei, ținând seama de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, de elementele ce caracterizează persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu o bună conduită anterioară săvârșirii infracțiunii dar și ulterior acesteia.
Întrucât pedeapsa aplicată este de natură a asigura, potrivit art. 52 Cod penal, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, tribunalul constată că nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului.
În termen decizia a fost recurată de inculpat cu motivarea că în mod greșit s-a admis calea de atac a apelului având în vedere că pentru care a fost trimis în judecată acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, că a săvârșit fapta în condițiile art. 214 alin. 1 Cod penal întrucât nu a avut intenția de a obține foloase materiale,că nu a acționat cu rea-credință în momentul vânzării apartamentului, că s-a instituit sechestru pe un bun comun pe care îl deține împreună cu soția, că s-a acordat părții civile mai mult decât s-a cerut, că suma acordată cu titlu de despăgubiri este prea mare având în vedere cheltuieli pe care le-a făcut pentru înmormântare, praznice, deplasări pe relația B-I,că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri privind o expertiză tehnică.
Recursul formulat nu este fondat.
Prima instanță și instanța de apel au reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate și au apreciat corect asupra încadrării juridice și a despăgubirilor.
Acțiunea penală pentru fapta de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 alin. 2 Cod penal, se exercită din oficiu nu la plângerea prealabilă a părții vătămate, astfel că hotărârea primei instanțe este supusă controlului judiciar și pe calea apelului.
Nu are relevanță momentul în care inculpatul a luat hotărârea de a administra cu rea-credință bunurile persoanei a cărei curator a fost numit și nici momentul când și-a însușit folosul material urmare a administrării bunurilor.
Chiar dacă reaua-credință a intervenit după vânzarea apartamentului, fapta de gestiune frauduloasă în modalitatea prevăzută de art. 214 alin. 2 Cod penal, există, întrucât o parte din banii obținuți i-a folosit în interes propriu, respectiv pentru amenajarea apartamentului proprietate personală din mun.
În atare condiții acțiunea inculpatului se circumscrie conținutului infracțiunii de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 alin. 2 Cod penal.
Măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunului comun al inculpatului și a soției, s-a instituit de instanța de apel având în vedere dispozițiile art. 32 lit. "d" Codul familiei, dispoziții care permit repararea prejudiciului cu bunuri comune ale soților în condițiile în care valoarea bunurilor comune a sporit urmare a folosirii sumei de bani obținută din vânzarea apartamentului.
Omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii pentru încuviințarea unei probe cu expertiză tehnică nu constituie un motiv de recurs dintre cele enumerate în art. 3859Cod procedură penală, acesta putea fi invocat în calea de atac a apelului, aspect pe care recurentul nu l-a avut în vedere.
Valoarea reparațiilor a fost stabilită prin expertiza contabilă și înscrisuri, astfel încât cererea privind efectuarea unei expertize tehnică în construcții nu reprezintă o cerere esențială în sensul art. 3859pct. 1 alin. 10 Cod procedură penală.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă prin curator, în cursul urmăririi penale cu diferența dintre valoarea apartamentului și cheltuielile efectuate de inculpat în folosul acesteia, pretenție pe care nu a modificat-o în cursul urmăririi penale.
Valoarea despăgubirilor civile a fost corect stabilită de instanța de apel, cuantumul acestora fiind dovedit de probele administrate în cursul primei judecăți și de cele administrate în judecarea apelului.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 580/11 decembrie 2007 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 Mai 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
--
29.05.2008
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Maria Cenușă
