Încăierarea (art. 322 cod penal). Decizia 1104/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1104/
Ședința publică din 27 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 128 din 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarulnr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, pentru inculpatul-recurent, lipsă, se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul din oficiu al inculpaților-recurenți, avocat, depune la dosar împuternicire avocațială.
Se constată depuse la dosar motivele de recurs de către inculpatul-recurent.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpaților-recurenți, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând, să se dispună achitarea inculpaților în baza art. 10 lit. c
C.P.P.Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, întrucât s-a dovedit participația inculpaților la infracțiune, după cum rezultă din probațiune.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și anularea amenzii.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 429 din 08.11.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-, în baza art. 322 alin. 1 cod penal, raportat la art. 63 alin. 3 cod penal, au fost condamnați inculpații, și la pedeapsa de 1000 lei amendă penală; s-au pus în vedere inculpaților prevederile art. 631cod penal.
În baza art. 322 alin. 1 cod penal, raportat la art. 63 alin. 3 cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c, art. 76 lit. e cod penal a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa de 300 lei amendă penală; s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 631cod penal.
În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la 1400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, câte 200 lei fiecare.
S-a dispus virarea sumei de 1050 lei reprezentând onorariu avocați oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C-
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, din data de 02.10.2006, emis în dosarul nr. 464/P/2005, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. 1 cod penal.
S-a reținut, în esență, ca situație de fapt, că în data 24.02.2005, în jurul orelor 22,00, inculpații, împărțiți în grupuri adverse, s-au îmbrâncit și și-au aplicat unii altora lovituri, după care s-au despărțit.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, materializate în: declarații învinuiți, declarații martori, procese verbale, certificate medico-legale.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 24.02.2005, în jurul orelor 22,00, inculpații s-au aflat în fața barului SC SRL din satul, comuna, după ce au urmărit împreună un meci de fotbal.
Inculpatul a adresat cuvinte jignitoare coinculpatului, lovindu-l totodată cu palma peste față.
Acesta din urmă a ripostat și i-a aplicat coinculpatului mai multe lovituri cu pumnul.
Ceilalți coinculpați, împărțiți în grupuri adverse, au intervenit în conflict și, în învălmășeala creată, inculpații s-au îmbrâncit și și-au aplicat unii altora lovituri, au aruncat unii către ceilalți cu pietre, sticle, după care s-au despărțit.
În cadrul acestui conflict, nu s-au putut delimita acțiunile fiecărui participant, fiind greu de stabilit cine pe cine a lovit.
În cursul audierii, coinculpații, cu excepția coinculpatului, au arătat că se consideră nevinovați de comiterea faptei. Deși au confirmat existența conflictului, fiecare dintre coinculpați a arătat că vinovați de izbucnirea conflictului se fac cei din grupul advers.
Instanța de fond a reținut că pentru existența infracțiunii de încăierare nu se cere ca participarea tuturor persoanelor între care are loc încăierarea să fie simultană și nici ca această participare să dureze de la începutul până la sfârșitul încăierării. S-a apreciat că, faptul că o parte din inculpați au aplicat lovituri și au fost loviți de către ceilalți participanți la încăierare, după care s-au retras (unii pentru a cere ajutorul altor persoane, alții pentru a anunța organele în drept) nu este de natură a-i exonera de la răspunderea penală.
Judecătoria Reșița a constatat că fapta inculpaților, și, care în data de 24.02.2005, în jurul orei 22,00, în fața barului SC SRL din satul, comuna, au participat la o încăierare între mai multe persoane, în cadrul căreia a exercitat acte de violență asupra celorlalți participanți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. 1 cod penal.
Pe latură subiectivă s-a reținut intenția ca formă a vinovăției.
Urmarea imediată a constat în producerea unei stări de pericol pentru existența și securitatea persoanelor, precum și în vătămarea integrității corporale a unora dintre participanți.
Reținând vinovăția inculpaților și apreciind că faptele săvârșite, prin modul și împrejurările în care au fost comise, prin urmarea produsă și ținând seama de persoana inculpaților prezintă pericolul social al infracțiunii de încăierare, instanța de fond le-a aplicat inculpaților o pedeapsă.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 pen. care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Totodată, s-a avut în vedere faptul că inculpatul a avut o comportare sinceră în cadrul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă, împrejurarea fiind reținută ca circumstanță atenuantă conform art. 74 lit. c cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, conform disp.art.362-363 Cod procedură penală, inculpații, și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelurile inculpaților și nu au fost motivate în fapt și în drept.
În motivarea apelului, inculpatul, arată că atât cercetarea penală cât și cea judecătorească a fost superficială și părtinitoare.
În apel s-au administrate probe noi, fiind audiați martorii, și.
Prin decizia penală nr. 128/18.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse apelurile formulate de apelanții-inculpați, împotriva sentinței penale nr. 429/08.11.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița.
Examinând sentința atacată, față de cererea de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp.art.371, 378 Cod procedură penală, Tribunalul C-S a constatat că apelurile inculpaților, și sunt nefondate.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului s-a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept conformă acestora. În vederea aflării adevărului, Judecătoria Reșița a lămurit cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, așa cum impun dispozițiile art. 62 Cod procedură penală.
În raport cu probele administrate pe tot parcursul procesului penal,s-a constatat că instanța de fond a reținut corect și cuprinzător modul de săvârșire a infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, apreciind ca întrunite trăsăturile constitutive ale acestora.
Tribunalul nu a constatat existența nici unei cauze de nulitate absolută sau de viciere a procedurii de citare în fața instanței de fond, astfel încât să se poată justifica trimiterea spre rejudecare a cauzei la Judecătoria Reșița, după cum a solicitat unul dintre apelanții-inculpați în faza de dezbateri. Art.197 alin.2 Cod procedură penală se referă - ca și cauză de nulitate absolută - la asistarea învinuitului sau inculpatului de către apărător, când aceasta este obligatorie potrivit legii, nu și la situația în care unei astfel de părți i se asigură asistență juridică din oficiu chiar în condițiile în care el nu dorește acest lucru.
În altă ordine de idei, din probele administrate în fața instanței de apel, aceasta a apreciat că nu rezultă nici un element care să schimbe starea de fapt așa cum a fost reținută ea de Judecătoria Reșița, nici unul dintre cei trei martori audiați în apel nefiind martor direct la încăierarea în care au fost implicate părțile. Mai mult, fiecare dintre ei a afirmat textual că nu a văzut și nu are cunoștință în mod direct despre loviturile aplicate cu acea ocazie. Celelalte chestiuni la care se referă cel puțin doi dintre acești martori vizează o serie de aspecte secundare, legate de cele petrecute în alt local decât cel în care se aflau părțile în data de 24.02.2005 sau de prezența în zonă a unui individ înarmat, a cărui identitate nu a fost indicată; din ansamblul celor trei declarații nu numai că nu a rezultat nici un aspect contradictoriu cu starea de fapt reținută de prim a instanță, dar nici măcar cu caracter de noutate față de cele reținute deja.
Tribunalul C-S a considerat că toate criticile pe care apelantul-inculpat le-a adus hotărârii instanței de fond și pe alocuri și organului de urmărire penală, critici legate de greșita administrare a probelor, de eronata lor apreciere și de părtinirea de care au dat dovadă organele judiciare citate mai sus sunt nesusținute de probe, o parte dintre ele fiind de altfel aserțiuni de ordin general.
Împotriva deciziei penale nr. 128 din 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-S au declarat recurs inculpații și, recurs înregistrat la Curtea de Apel la data de 04.11.2008.
În motivarea recursului declarat de inculpatul se solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru refacerea urmăririi penale cu administrarea probelor solicitate la cele două instanțe întrucât instanțele nu s-au pronunțat în legătură cu obiectele contondente avute de părțile vătămate, iar motivarea cu privire la infracțiunea de încăierare este greșită, cu ignorarea trăsăturilor acestei infracțiuni. Se mai arată în motivare că analizarea declarațiilor martorilor oculari și ale coinculpaților conducea la concluzia că în prima fază încăierarea a avut loc între și și și, lovindu-l în cu p cu toporul, că în mod greșit s-a reținut că la baz conflictului s-au aflat discuțiile pe seama meciului de fotbal sau a prezenței părților în barul SC "" SRL în condițiile în care, și au consumat 4-5 ore băuturi alcoolice fără a viziona vreun meci.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu potrivit art. 3856Cpp, instanța de recurs apreciază că decizia penală recurată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat.
Starea de fapt reținută de prima instanță și confirmată de către instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate din care a rezultat faptul că în data de 24.02.2005 inculpații, și, împărțiți în grupuri diverse s-au îmbrâncit și s-au lovit aplicându-și lovituri reciproce, motiv pentru care s-a apreciat că activitatea lor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare, fiind condamnați la 1.000 lei amendă penală.
În mod corect s-a reținut de către cele două instanțe că inculpații, aflându-se în barul SC " "SRL din satul, comuna, după ce au urmărit un meci de fotbal s-au încăierat și, cu toate că nu au recunoscut săvârșirea faptei, cu excepția inculpatului, vinovăția acestora este dovedită de probele administrate.
Infracțiunea de încăierarea presupune, sub aspectul laturii obiective acțiunea de participare la o încăierarea între mai multe persoane, nefiind imperios necesar, pentru existența infracțiunii ca fiecare dintre persoanele implicate în conflict să participe pe întreaga durată a scandalului. Din analiza conținutului constitutiv al infracțiunii incriminate de dispozițiile art.322 penal, instanța de recurs apreciază corectă condamnarea celor doi inculpați recurenți la pedeapsa amenzii penale. Motivele de recurs formulate de inculpatul nu sunt întemeiate, probele administrate în cauză și analizate de cele două instanțe de judecată investite cu soluționarea cauzei conducând la vinovăția inculpaților. Instanța de recurs își însușește motivarea oferită de instanțele inferioare cu privire la vinovăția inculpaților recurenți, iar pedeapsa aplicată acestora satisface exigențele art.72 penal fiind în măsură să asigure reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva deciziei penale nr. 128/18.IX.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 al. 2.C.P.P. obligă pe fiecare inculpat-recurent la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului T, a sumei de câte 200 lei, onorariu avocat din oficiu, pentru apărarea din oficiu efectuată fiecărui inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel - ,
Red.- 10.11.2008
Tehnored. - 10.12.2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Constantin Costea
