Încăierarea (art. 322 cod penal). Decizia 56/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 56
Ședința publică din data de 09 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpații:, domiciliat în P,-, județul P, domiciliat în comuna, județul I, domiciliat în P,-, județul P, și B, ambii domiciliați în municipiul P,-, județul P, împotriva sentinței penale nr. 536 din 09 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 7 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea pentru astăzi 09 aprilie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 536 din 09 octombrie 2007 Tribunalului Prahova, s-a dispus condamnarea inculpaților:
- (fiul lui și, născut la 19 noiembrie 1966 în B, cetățean român, absolvent 10 clase, căsătorit, are 4 copii minori, fără antecedente penale) domiciliat în P,-, județul P și reședința în-, județul P și (fiul lui și ) născut la 18 decembrie 1978 în comuna, județul I, cetățean român, absolvent 1 clasă, fără antecedente penale), domiciliat în P,-,județul P, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare urmată de moartea victimei, prev. și ped. de art. 322 alin. 1 și 3 Cod penal, la pedepsele de câte 8 ani închisoare;
- (fiul lui și, născut la 19 mai 1990 în P, județul P, cu același domiciliu,-, județul P și reședința în-, județul P, cetățean român, absolvent 5 clase, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de încăierare urmată de moartea victimei prev. de art. 322 alin. 1 și 3 teza II cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
- (fiul lui și, născut la 23.12.1977 în municipiul U, județul I, cetățean român, absolvent 1 clasă, fără antecedente penale), domiciliat în P,-, județul P, la pedepsele de 3 ani închisoare pentru violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, 1 lună închisoare pentru distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal și 1 an închisoare pentru încăierare prev. de art. 322 al. 1 Cod penal, urmând să execute conf. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au aplicat pentru cei patru inculpați și pedepsele accesorii privind interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
- B (fiul lui și -, născut la 09.10.1991 în P, județul P, cu același domiciliu,-, județul P, fără antecedente penale) la două pedepse de câte 15 zile închisoare pentru distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal și încăierare prev. de art. 322 al. 1 Cod penal, precum și un an și 6 luni închisoare pentru violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 99 și urm. și art. 109 Cod penal, aplicându-se conf. art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Potrivit art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, în condițiile art. 82 - 110 Cod penal și art. 359 Cod proc. penală.
În latură civilă, admițându-se în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile s-a dispus obligarea solidară a coinculpaților, și, ultimul și în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumelor de 5.000 lei daune morale și respectiv 5.000 lei daune materiale către, în calitate de ascendent al victimei.
De asemenea, aceeași inculpați în solidar cu părțile responsabile civilmente au fost obligați către reprezentantul legal (curator) la plata unor prestații periodice lunare în sumă de câte 200 lei pentru minorii, descendenți ai victimei: născută la 16 ianuarie 1992, născută la 21 iulie 1995, născută la 05 mai 1997 și născut la 22 decembrie 1993.
Conform art. 118 lit. b Cod penal, s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale față de corpurile delicte folosite în activitatea infracțională și predate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Prahova conform procesului verbal din 03 aprilie 2006, respectiv un topor cu de lemn în lungime de 90 cm și lama de 12 cm, un cuțit cu cu prăsele din aluminiu, lungime 26 cm și lama de 13 cm și un briceag cu lungimea de 22 cm.
În fine, fiecare inculpat a fost obligat și la plata sumei de câte 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul a trăit în concubinaj cu martora, având trei copii și conviețuind cu familia lui într-un imobil situat în cartierul al municipiului P,-, în apropierea-, unde locuia mama acesteia, împreună cu fii săi, coinculpatul și respectiv concubinele și fii lor.
În același cartier la mică distanță, pe- locuia și inculpatul (fost ) împreună cu fiul său inculpatul minor, primul fiind cumnatul părții vătămate.
La data de 13 februarie 2006, certându-se cu concubinul său inculpatul, martora a luat doi dintre cei trei copii minori și s-a stabilit în locuința mamei sale.
După cinci zile respectiv în seara de 18 februarie 2006, aflându-se sub influența alcoolului, inculpatul s-a deplasat la adresa martorei, insistând pentru revenirea concubinei la domiciliul comun și fiind refuzat a declanșat un scandal de proporții, în final fiind scos afară din imobil, de către coinculpatul.
Ajuns în stradă, după ce și-a dezbrăcat o parte din hainele ce le purta, același inculpat a smuls o ulucă din gardul locuinței, atacându-l pe fratele concubinei, plecând de la locul faptei numai prin intervenția celorlalte neamuri și nu înainte de a amenința că se va reîntoarce și "vor muri cu toții".
Ca urmare, intuind amplificarea conflictului martora, concubina lui, a fugit la domiciliul inculpatului, solicitând sprijinul bunicii acestora, martora, care a urmat-o în locuința din-, însoțită fiind de inculpatul minor, nepotul său și fiul coinculpatului.
La rândul său, inculpatul, a apelat telefonic pe unchiul său, inculpatul, care folosind un taxi s-a deplasat în cartierul respectiv, deși se afla într-o vizită, la o cunoștință ce domicilia în cealaltă parte a municipiului P, în zona Podul Înalt.
Mai înainte de sosirea acestuia, însoțit fiind de fratele său victima și nepotul lor inculpatul minor B, înarmați cu bâte, cuțit și topor, inculpatul a revenit la casa părții vătămate, pătrunzând cu toții și prin forță în curtea acesteia, spărgând geamurile imobilului.
În continuare protejat de aceeași coinculpați, acesta a intrat în casă și în pofida opoziției manifestate și sprijinului acordat de martorele și, a reușit să scoată afară și apoi în stradă pe concubina sa.
În aceste condiții, pentru a nu putea fi luată, femeia s-a trântit jos, acoperită fiind de martora, la rândul său lovită cu bâte de membrii grupului victimei.
Separat și în același scop, mama concubinei, părtea vătămată a încercat să alunge agresorii, aruncând sticle goale în direcția acestora iar după terminarea lor a fugit la un vecin pentru a solicita telefonic, ajutorul poliției.
La acest moment, inculpatul a sosit la fața locului, implicându-se în conflict prin aplicarea de lovituri cu pumnii, la întâmplare, persoanelor din grupul coinculpatului.
acestuia a determinat intrarea în conflict și a rudelor sale, coinculpații și (care urmăriseră scandalul, ascunși în casă), înarmați fiind primul cu un cuțit iar al doilea cu un lemn smuls dintr-un gard.
S-a stabilit astfel, că din acest moment conflictul s-a cristalizat între două tabere, fiecare având trei membrii, care s-au încăierat, identificându-se prin: grupul victimei, alcătuit din, coinculpații și B și respectiv grupul, format din coinculpații, și minorul.
Pe fondul împrejurărilor descrise între cele două grupuri adverse s-au schimbat lovituri reciproce, în final grupul reușind să alunge grupul victimei, actele materiale comise determinând deplasarea treptată a făptuitorilor la o distanță de cca 50 metri de locul unde începuse încăierarea, pe str. -, încât nu se mai impunea cu necesitate continuarea vreunei agresiuni de grupul.
Sesizând pericolul inculpatul a fugit pe strada respectivă, spre, intenționând la rândul său să solicite sprijinul poliției, timp în care continuând încăierarea, inculpatul minor a lovit victima, cu un cuțit, lezând părțile laterale și spatele acesteia.
Pe de altă parte, în același timp unul dintre membrii grupului a reușit să intre în posesia toporului aparținând grupului advers și a lovit pe victima în partea superioară a corpului, inclusiv zona feței, lovitura anihilându-l complet și determinând retragerea din conflict, mai întâi pe partea carosabilă a străzii, apoi pe trotuar până la intersecția cu strada -, unde a căzut la pământ.
Fiind găsită de sora acestuia, în continuare a fost transportat la Spitalul Județean P, pentru acordarea de îngrijiri medicale, intervenția martorei a coincis atât cu sosirea echipajului de poliție cât și a serviciului de ambulanță, solicitate în prealabil.
Față de raportul medico-legal de necropsie s-a reținut că în condițiile descrise, victima a suferit două plăgi tăiat despicate, frontal stânga și parietal, cât și o plagă tăiat despicată precordial cu fracturarea coastei stângi, cinci plăgi tăiat înțepate lombare (dreapta și stânga) și lezarea pericardului, care rupt și dilacerat a constituit singura leziune traumatică cu rezultat letal.
Instituția medico-legală a concluzionat că decesul acesteia a intervenit în aceeași seară de 18 februarie 2006, fost violent și s-a datorat șocului hemoragic, determinat de plaga tăiat despicată precordială cu secțiune de apex cardiac, putându-se produce prin lovire cu un corp tăietor despicător și care în caz de supraviețuire ar fi necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat că din gardul părții vătămate lipseau trei scânduri, că pe acesta erau atârnate hanoracul cu gluga și un pulovăr aparținând inculpatului, iar pe partea carosabilă a străzii -, începând de la o distanță de cca 45 de metri față de-, s-a identificat o de urme de sânge cu aspect sinuos, ce a continuat până la intersecția cu str. - unde s-au găsit două topoare, unul purtând urme de sânge aparținând victimei, precum și un cuțit cu din aluminiu, de aceeași natură biologică.
Situația de fapt expusă s-a stabilit prin coroborarea concluziilor raportului medico-legal de necropsie, cu cele ale examenului serologic efectuat de IML Minovici B, procesul - verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor din acte înregistrate pe suport magnetic în faza de urmărire penală și declarația martorului ocular cu identitate protejată, înlăturându-se ca nesincere declarațiile inculpaților, precum și cele din faza judecătorească prin care unii martori au revenit asupra împrejurărilor relatate, susținând că nu cunosc autorii faptei.
S-a concluzionat că față de datele certe privind existența celor două grupuri, faptul că unul dintre membrii grupului victimei a fost deposedat în timpul încăierării de toporul cu care era înarmat iar arma albă a fost folosită de unul dintre membrii grupului pentru a lovi victima, leziunile traumatice suferite de aceasta, având rezultat letal, atrag răspunderea penală pentru coinculpații, și, conform art. 322 alin. 1 și 3 teza II Cod penal, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare având ca urmare moartea victimei.
Totodată s-a reținut că în condițiile descrise inculpații, B și victima au pătruns fără drept în curtea părții vătămate, distrugându-i geamurile de la ferestrele și ușile locuinței, având ca urmare producerea unei pagube în sumă de 120 lei.
La individualizarea cuantumului pedepselor și modalității de executare a acestora, prima instanță a avut în vedere împrejurările concrete în care au fost comise actele materiale, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru atari infracțiuni, circumstanțele personale ale inculpaților, lipsa antecedentelor penale, precum și atitudinea nesinceră manifestată în cursul procesului penal.
Cât privește acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă, tatăl victimei, s-a apreciat că despăgubirile civile solicitate sunt întemeiate în limita sumei de 5.000 lei daune morale, reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea și parastasele ulterioare potrivit cultului creștin ortodox, precum și a sumei de 5.000 lei cu titlul de daune morale.
Pe de altă parte, constatându-se că la data decesului victima Avea în întreținere patru copii minori, respectiv, și, constatându-se că au rămas fără sprijin moral și material s-a dispus obligarea coinculpaților, a minorului și în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata unei prestații periodice lunare în cuantum de câte 200 lei, considerându-se ca suficientă în raport de veniturile realizate de acesta și nevoile specifice vârstei, ei aflându-se în plasament la bunica paternă, respectiv curatorul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal inculpații, și B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Legal citați la mai multe termene de judecată, inclusiv cu mențiunea necesității prezenței în vederea ascultării, coinculpații, și nu s-au prezentat în fața instanței de apel, fiind reprezentați de avocat desemnat din oficiu, conform art.171 alin.2 și 3.
C.P.P.După închiderea dezbaterilor, amânându-se pronunțarea aceștia au depus concluzii scrise, formulate de avocatul ales pentru redactarea acestora, completând motivele de apel susținute oral, cu altele vizând exonerarea de răspundere penală.
Cât privește pe inculpații și B prezenți la judecata căilor de atac exercitate, față de Serviciului Executare al Consiliului Europei, în ședința publică din 7 aprilie 2008 s-a procedat la ascultarea acestora, ei menținându-și poziția procesuală adoptată anterior, în sensul nerecunoașterii faptelor stabilite în sarcină.
Prin motivele de apel susținute oral și respectiv depuse în scris, în principal, toți cei cinci inculpați au susținut că situația de fapt s-a stabilit greșit de prima instanță iar condamnarea lor este consecința unei incomplete analize și injuste aprecieri a probelor administrate în cauză.
Astfel coinculpații și B s-au apărat în sensul că nu s-ar fi aflat la locul faptei la momentul agresării victimei, ei refugiindu-se în domicilii odată cu sosirea apelanților, și, fiecare fiind înarmat cu topor sau cuțit și sprijiniți de femei ce aruncau cu borcane.
Pe de altă parte s-a arătat că în faza inițială, la domiciliul părții vătămate s-a deplasat numai inculpatul, fiind alungat prin amenințarea cu o scândură ruptă dintr-un gard de apelantul, iar inculpatul B ar fi urmărit conflictul de la o distanță apreciabilă, până la momentul agresării victimei, unchiul său și fără a comite vreo acțiune asupra imobilului acestuia ori a persoanelor prinse în încăierare.
La rândul lor coinculpații, și au susținut că față de probele administrate ( declarații de martori, concluziile raportului medico-legal de necropsie și ale examenului serologic asupra urmelor de sânge), s-ar fi făcut dovada că ei au fost prinși în încăierare, intervenind pentru salvarea martorei, căzută la pământ și lovită de apelantul, iar toporul corp delict s-ar fi aflat permanent asupra acestuia.
Ca urmare violențele exercitate fiind comise exclusiv pentru respingerea grupului adversar în care a acționat victima și ei înșiși suferind leziuni traumatice grave, unele constatate și medico-legal, nu ar fi întrunite condițiile legale pentru tragere la răspundere penală, beneficiind de cauza de nepedepsire prev. de art.322 alin.4 Cod penal.
În consecință, în principal, toți apelanții au solicitat achitarea de orice penalitate, invocându-se disp.art.10 lit.c p Cod Penal de către coinculpații și B și respectiv dis part.10 lit.e rap.la art.322 alin.4 Cod penal de către coinculpații, și.
În subsidiar, apelații au criticat individualizarea pedepselor, considerare ca excesive atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
Sub acest aspect inculpații, și au susținut că față de împrejurările prinderii în încăierare s-ar impune atenuarea răspunderii penale conf. art.73 lit.b sau art.73 lit a Cod penal.
Separat toți apelanții, invocând gradul de participare diferit și redus, consecințele suferite personal, starea conflictuală preexistentă între familiile acestora și datele personale au solicitat reducerea cuantumului pedepselor sub limita minimă specială, în condițiile art.74 și 76 Cod penal, precum și suspendarea executării acestora, fie condiționat, fie sub supraveghere potrivit art.86/1 și urm. Cod penal.
În susținerea căilor de atac exercitate aceștia au depus ca acte noi copii de pe certificatele de naștere ale copiilor, note de relații privind conduita în comunitate și adeverințe medicale.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de apel invocate, precum și din oficiu în limitele art.371 alin.2 și.372 alin.1 rezultă C.P.P. că prima instanță a reținut corect faptele și vinovăția inculpaților, B, și, acestea găsindu-și corespondent în probele concludente și pertinente administrate în cauză, ce au fost complet analizate și just apreciate.
În sensul disp.art.322 Cod penal este realizat conținut infracțiunii de încăierare ori de câte ori se dovedește că în cadrul unei înfruntări spontane, fie că fac parte din grupuri diferite, fie că se manifestă fiecare în parte personal și pornind din impulsuri proprii, mai multe persoane își aplică unele altora lovituri sau alte violențe, toți având calitatea de subiecți activi și pasivi ai unor urmări traumatice cu consecințe asupra vieții și sănătății, în condițiile art.180-183 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, trebuie observat că participarea la încăierare nu este condiționată de acțiunea simultană a tuturor persoanelor ori ca ia să dureze de la începutul și până la sfârșitul acesteia, calitatea de participant la încăierare fiind dobândită și de făptuitorul care a intervenit după începerea conflictului ca și de acela ce s-a retras mai înainte ca cesta să fi luat sfârșit.
Așa fiind,dacă cel care a săvârșit în cadrul încăierării, fapta ce a produs, între altele și suprimarea vieții unuia dintre participanți, nu poate fi identificat, rămânând până la sfârșit necunoscut conf. art.322 alin.3 teza II Cod penal, pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani se aplică tuturor participanților grupului adversar ce au acționat asupra victimei.
Separat de aceasta, doctrina a opinat și instanțele judecătorești au acceptat că nu poate beneficia de cauza de nepedepsire înscrisă în art.322 alin.4 Cod penal cel care prins în încăierare împotriva voinței sale ori care a fost antrenat în aceasta din dorința de ai despărții pe alții, nereușind să-i despartă, abandonează acest scop și în agitația generală, sub imperiul tulburării psihice revendicative, se integrează în schimbul de lovituri și violențe ce au loc, începând să participe la înfruntare pe cont propriu.
Mai mult acțiunile sale practicate în continuare convertindu-se din "ripostă legitimă la un atac necesar" în "acte de corecție corporală specifice răzbunării", el este considerat participant la încăierare și deci nu poate invoca scuza provocării ori depășirii legitimei apărări, deoarece disp.art.73 lit.b și art.73 lit. a Cod penal presupun existența condițiilor legale subiective și obiective până la momentul săvârșirii actului infracțional.
În speță este de necontestat că în seara zile de 18 februarie 2006 după orele 18.00 în cartierul pe stăzile - și -, din municipiul P s-a desfășurat un conflict de proporții în care au fost angrenați membrii ai familiilor și, respectiv victima, inculpații și B pe de o parte iar pe de alta coinculpații, și.
. s-a purtat în două etape, grupurile adversare structurându-se în partea finală, când participanții și-au aplicat reciproc lovituri, folosind corpuri contondente și tăietoare, respectiv uluci rupte din gardurile învecinate, cuțite sau topor, fiecare suferind diferite leziuni traumatice, inclusiv ca urmare a intervenției părții vătămate și martorilor femei, rude afini ori concubine ale acestora, care percepând direct faptele au aruncat cu sticle sau borcane pentru despărțirea ori alungarea făptuitorilor dezagreați.
S-a dovedit de asemenea, cu certitudine că în cursul încăierării unul dintre participanți, victima, - aparținând grupului ce a inițiat conflictul-, a suferit mai multe plăgi tăiate - înțepate lombare dar și plăci craniene și toracice, plaga tăiat - despicată precordială, cu secțiune de apex cardiac, determinându-i șoc hemoragic și având ca urmare intervenția rezultatului letal în aceeași zi în jurul orelor 19.30, în cursul transportului la Spitalul de Urgență al județului P, în vederea acordării îngrijirilor medicale de specialitate.
Într-adevăr prin declarațiile date în cursul procesului apelantul a limitat participarea la prima fază a conflictului, arătând că în contextul neînțelegerilor cu concubina sala dat de 18 februarie 2006, în jurul orelor 18.00, singur s-ar fi deplasat la reședința din domiciliul părții vătămate, mama sa, intenționând să-și viziteze minorii, ocazie cu care ar fi fost îndepărtat din imobil și agresat inclusiv cu o șipcă ruptă din gardul împrejmuitor, de către inculpații și, fiul și respectiv nepotul acesteia din urmă.
La rândul său apelantul B s-a apărat constant că deși în a doua parte a conflictului a însoțit pe victima în-, el nu a înțeles să se implice în vreun mod în încăierare, urmărind participanții de la distanță și refugiindu-se acasă la momentul agresării unchiului său, cu un cuțit de către inculpații și.
Prima instanță a înlăturat justificat aceste apărări, atâta timp cât din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu cele date de martorele -, și, precum și inculpații și, rezultă fără dubiu că după un prim conflict purtat cu ultimul inculpat, - astfel cum a amenințat -, la scurt timp apelantul a revenit la imobilul din-, însoțit fiind de fratele său, victima și minorul B, toți înarmați cu bâte, cuțite și topor.
Mai mult coordonându-și acțiunile, prin forță au pătruns în curte, au spart geamurile casei după care apelantul a imobilizat și târât în stradă pe concubina sa martora, agresând-o pentru aod etermina să îl urmeze la fostul domiciliu comun.
Atât prezența celor doi apelanți, cât și armele albe purtate asupra, precum și violențele exercitate reciproc de către membrii celor două grupuri adversare, inclusiv de inculpatul asupra martorelor și, au fost percepute direct și de martorul cu identitate protejată, audiat în faza de urmărire penală.
De altfel, prezent în apropierea locului faptei acesta din urmă a identificat în grupul victimei și "un puști", (apelantul B), înarmat cu un topor și o inițial trecându-le dintr-o mână în alta, precum și momentul intrării în încăierare, succesiv a inculpatului, care alăturându-se grupului de femei a început să lovească cu pumnul cei trei agresori, urmat de ieșirea din curte, în stardă a coinculpaților și fiecare înarmați cu șipcile rupte din gardul împrejmuitor.
A precizat același martor că în continuare confruntarea s-a purtat exclusiv între bărbații celor două grupuri, care-și aplicau reciproc lovituri iar în starea de învălmășeală creată nu se mai putea delimita autorii acestora, situație ce l-a determinat să plece de la locul faptei continuându-și drumul spre casă.
Pe de altă parte confirmând intrarea succesivă în conflict ca și retragerea după agresarea victimei cu un cuțit, apelanții, și, în esență, au limitat actele de participare la lovituri și violențe necesare apărării integrității corporale și respectiv bunurilor rudelor apropiate, partea vătămată și martorele și împotriva atacului direct și material exercitat în prima fază de inculpatul singur iar în a doua fază sprijinit fiind de victimă, fratele său și nepotul - inculpat B, toți înarmați cu bâte, cuțit și topor.
Au recunoscut însă că intervenția coinculpatului s-a realizat la solicitarea telefonică a primului, că participarea efectivă în a doua parte a încăierării a fost determinată de sosirea acestuia, secundul având asupra sa și un briceag iar schimbul de lovituri reciproce a continuat și după eliberarea martorelor și și alungarea grupului victimei la o distanță de circa 50 metri de imobilul respectiv, participanții deplasându-se pe strada - spre zona.
Totodată au precizat că victima a folosit toporul corp delict înfruntându-se pe rând ci fiecare dintre aceștia iar în final pentru protejarea apelantului succesiv au intervenit coinculpații și fiul său, secundul agresându-l repetat cu briceagul - corp delict, acțiune ce a determinat retragerea întregului grup adversar din încăierare.
Ei au contestat însă că în condițiile descrise ar fi dezarmat victima de toporul - corp delict ori vreunul dintre membrii grupului ar fi folosit vre-o atare armă albă în agresarea acesteia s-au a altui participant prins în încăierare.
Că aplicarea loviturii de topor, în regiunea superioară stânga, având ca urmare decesul acesteia s-a produs în afara zonei de siguranță a familiilor grupului și după respingerea atacului nelegitim declanșat de grupul, s-a confirmat și cu ocazia cercetării locului faptei.
Astfel din procesul verbal întocmit la scurt timp după încetarea încăierării urmându-se traseul parcurs de cele două grupuri adversare, la circa 45 metrii de poarta imobilului din- ( unde s-a declanșat înfruntarea inițială),pe partea carosabilă a străzii -, organele de urmărire penală au identificat urme de sânge uman, cu aspect sinuos, acestea continuând până la intersecția cu strada -, de unde a fost ridicată victima, precum și două topoare, din care unul corp delict.
Cu aceeași ocazie s-a constatat și lipsa a trei scânduri, rupte din gardul imobilului părții vătămate și obiectele de îmbrăcăminte aparținând apelantului (abandonate inițial în vederea înfruntării cu participanții grupului adversar) precum și cioburile rezultate prin spargerea geamurilor de către cei trei agresori.
Prin urmare dovedindu-se prin probe pertinente și concludente pentru aflarea adevărului, în cazul stabilirii infracțiunilor de încăierare, că în seara de 18 februarie 2006, succesiv inculpații, și au intervenit în înfruntarea declanșată de inculpații, B și victima, inițial pentru înlăturarea unui atac legitim iar după respingerea acestuia în agitația generală creată au continuat violențele, deplasându-se până la o distanță de circa 50 de metri unde victima a suferit între altele și o plagă tăiată - despicată precordială, cu rezultat letal imediat, neputându-se identifica cine a aplicat lovitura de topor, faptele comise realizează elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare incriminată în disp. art.322 alin.1 și 3 teza II Cod penal.
De aceea față de textele de lege mai sus citate, considerațiile expuse pe acestuia și jurisprudența în materie, ei nu pot beneficia de prevederile art-322 alin.4 Cod penal ori atenuarea răspunderii penale în condițiile art.73 lit.a și art.73 lit.b Cod penal, cât timp s-a dovedit că în condițiile expuse riposta la un atac necesar s-a convertit în acte de corecție corporală, specifice răzbunării și deci condițiile legale subiective și obiective ce ar fi atras scuza provocării sau a depășirii legitimei apărăi au încetat la momentul eliberării celor două martore și depășirii zonei de siguranță a imobilului din-, aparținând părții vătămate.
Pe de altă parte prezumția de nevinovăție fiind înlăturată prin dovezile certe mai sus prezentate rezultă că prima instanță a reținut justificat în sarcina coinculpaților și B, existența și vinovăția pentru infracțiunile de violare de domiciliu, distrugere și încăierare iar condamnarea lor în temeiul art.192 alin.2 Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal și art.322 alin. 1 Cod penal, secundul și cu aplic art.99 și art.109 Cod penal, este legală.
S-a dovedit astfel că la aceeași dată constituiți în grup bine delimitat, alături de victima, după ce au pătruns în domiciliul părții vătămate, distrugându-i geamuri în valoare de 120 lei, împreună au participat la înfruntarea declanșată contra grupului alcătuit din coinculpații, și aplicându-și reciproc lovituri, inclusiv prin folosirea bâtelor ei înșiși suferind leziuni traumatice încadrabile în disp.art.180 Cod penal.
Concluzionând pentru considerentele pe larg, expuse motivele de apel invocate în principal de către cei cinci inculpați se privesc neîntemeiate urmând a se respinge.
Criticile invocate în subsidiar vizând individualizarea pedepselor se justifică în parte.
Într-adevăr din conținutul disp.art.72 Cod penal se determină concluzia că la stabilirea pedepselor judiciare inclusiv ca întindere, instanțele sunt obligate să țină seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor comise de făptuitori, dar și de persoana acestora și orice alte împrejurări de natură a agrava ori a atenua răspunderea penală.
Verificând pedepsele aplicate apelanților la primul grad de jurisdicție, în raport de motivele de apel invocate, precum și din oficiu în limitele art.371 alin.2 și art.372 alin.1 Curtea C.P.P. observă că acestea contravin criteriilor de individualizare expuse.
Astfel sub un prim aspect se constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare este nelegală, deoarece potrivit disp.art.322 alin.1 Cod penal o atare faptă este sancționată cu închisoarea de la o lună la 6 luni sau cu amenda.
Depășindu-se limita maximă de 6 luni închisoare, rezultă că sub acest aspect hotărârea atacată este nelegală.
Întrucât înlăturarea unei atare nelegalități nu agravează situația inculpatului în propria cale de atac, admițându-se apelul declarat de acesta, se va desființa în parte în latură penală și se va modifica cuantumul sancțiunii, în sensul reducerii de la 1 an închisoare la 5 luni închisoare.
Pe cale de consecință se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în componentele sale de 3 ani închisoare, 1lună închisoare și 1 an închisoare, stabilite pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, iar după reindividualizarea sancțiunii aplicate conf.art.322 alin.1 Cod penal, se va proceda la recontopirea acestora, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pedepsele principale de câte 8 ani închisoare aplicate inculpaților și, precum și de 3 ani închisoare aplicată inculpatului sunt excesive,atâta timp cât s-a făcut dovada prinderii în încăierare în contextul necesității înlăturării atacului nelegitim exercitat asupra rudelor apropiate, în două rânduri, se află la prima confruntare cu legea penală, au avut conduită sinceră în timpul procesului, se bucură de o bună reputație în comunitate și nu au contestat despăgubirile stabilite pentru acoperirea prejudiciilor create, inclusiv cuantumul prestației periodice pentru întreținerea copiilor minori, rămași de pe urma victimei.
Ca urmare Curtea apreciază că scopul pedepsei atât pentru prezervarea ordinii publice cât și resocializarea acestora poate fi realizat prin dozarea cuantumului spre limita minimă specială înscrisă sub disp.art.322 alin.1 și 3 teza II Cod penal.
Cererea referitoare la schimbarea modalității de executare a pedepselor formulată de coinculpații, și, nu se justifică însă.
Împrejurările săvârșirii faptelor, rezonanța acestora în comunitatea căreia-i aparțin, folosirea armelor albe în înfruntarea dintre cele două grupuri, unele deosebit de vulnerante pentru viața persoanei și având ca urmare decesul uneia dintre participanții prinși în încăierare, justifică concluzia instanței de fond că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de prev. art.81 și respectiv 86/1 Cod penal pentru suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării sancțiunilor aplicate.
În fine sentința primei instanțe este netemeinică și în ce privește întinderea pedepselor accesorii aplicate coinculpaților, respectiv interdicția exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.c Cod penal.
Față de considerentele reținute de E O la pronunțarea Hotărârii în cauza Hirst contra Marii Britanii, întrucât s-a stabilit că faptele reținute în sarcină nu au fost săvârșite de aceștia în exercițiul sau considerarea vreunei funcții, activității ori profesii, Curtea apreciază că nu se impune interzicerea exercițiului unui atare drept civil ca pedeapsă accesorie, chiar dacă pedepsele principale în cazul inculpaților majori depășesc 2 ani închisoare.
Concluzionând sub aceste ultime aspecte analizate, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, situație în care apelurile declarate de toți inculpații se vor admite iar potrivit art.379 pct.2 lit.a se C.P.P. va proceda la desființarea acesteia în parte în latură penală, pronunțându-se o nouă hotărâre în sensul celor mai sus expuse.
Restul dispozițiilor fiind juste și conforme legii, se vor menține.
Analizând din oficiu rezolvarea acțiunii civile exercitată în interesul minorilor, și, descendenți ai victimei și aflați în plasament la curatorul, se constată că suma de câte 1000 lei lunar stabilită cu titlu de prestație periodică în sarcina coinculpaților( câte 200 lei lunar fiecare), satisface principiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală precum și art.86 și 94 din Codul familiei, deoarece s-a făcut dovada (prin martori și înscrisuri) că anterior decesului întreținătorul legal nu realiza venituri permanente, fiind sprijinit de familia sa.
Văzând și disp.art.192 alin.3 ce C.P.P. reglementează suportarea cheltuielilor judiciare în cazul admiterii căilor de atac exercitate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpații, domiciliat în P,-, județul P și reședința în-, domiciliat în P,-, județul P,domiciliat în P,-. județul P și reședința în-, și B ambii domiciliați în municipiul P,-, județul P împotriva sentinței penale nr. 536 din 09 octombrie 2007 Tribunalului Prahova.
Desființează în parte, în latură penală sentința primei instanțe și rejudecând cauza pronunță o nouă hotărâre, astfel:
Modifică pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. 1 și 3 teza a II-a Cod penal, în sensul că dispune reducerea acestora de la 8 (opt) ani închisoare la câte 5 (cinci) ani închisoare pentru apelanții și, precum și de la 3 (trei) ani închisoare, la 2 (doi) ani închisoare pentru apelantul, cu privire la acesta și cu aplicarea disp. art. 99 Cod penal.
II. Descontopește pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului în componentele sale de 3 (trei) ani închisoare pentru violare de domiciliul prev. de art.192 alin.23 Cod penal, o lună închisoare pentru distrugere prev. de art.217 alin.1 Cod penal și 1 (un) an închisoare pentru încăierare prev. de art.322 alin.1 Cod penal.
Modifică pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal, pe care o reduce de la 1 (un) an închisoare, la 5 (cinci) luni închisoare.
Conform disp. art. 33 lit. a Cod penal recontopește această ultimă pedeapsă cu pedepsele de 3 (trei) ani închisoare și o lună închisoare și în baza disp. art. 34 lit. b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
III. Modifică pedepsele accesorii aplicate inculpaților, și, în sensul că înlătură dispoziția privind interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Dispune plata sumei de câte 150 lei reprezentând onorarii pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpaților, și din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru inculpații, și celelalte părți lipsă, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 09 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. EN
Tehnored. AF
f-
4ex./05.05.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu
