Infracțiunea de spălare de bani (legea 656/2002 art. 23). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (1965/2009)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la data de 20 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru- -
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȘIE ȘI JUSTIȚIE - T - reprezentat prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, împotriva sentinței penale nr.645/12.06.- pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică a răspuns pentru intimatul avocat împuternicire avocațială nr.-/2009, intimații, () personal asistați de apărător ales avocat împuternicire avocațială nr.-/22.09.2009, intimatul fiind reprezentat de avocat, lipsind intimatul parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care,
Întrebați fiind intimații inculpați, (), arată că înțeleg limba română.
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază sentința penală nr.645/12.06.- pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, ca fiind nelegală și netemeinică.
Referitor la încălcarea prev.art.263 Cod procedură penală, astfel cum instanța a reținut, apreciază că rechizitoriul cuprinde toate elementele prev. de art.263 Cod procedură penală și nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea rechizitoriului de către procuror.
Mai mult chiar dacă s-ar fi omis descrierea vreunei fapte în rechizitoriu, odată cu soluționarea cauzei pe fond, după efectuarea cercetării judecătorești s-ar fi impus o soluție de achitare.
Menționează că inadvertențele sesizate de instanță vizează exprimarea procurorului, element irelevant dat fiind că rechizitoriul nu este o operă literară.
Arată că în actul de sesizare sunt descrise pe larg activitățile inculpaților, fiind indicate declarațiile martorilor, care probează contribuția concretă a inculpaților în activitatea infracțională, referitor la declarațiile care au fost înlăturate se indică și motivul înlăturării.
În ceea ce privește expertiza financiar contabilă, despre care s-a reținut că sunt redate pasaje întregi din aceasta, având în vedere că este vorba de infracțiuni economice, raportul de expertiză este proba cea mai pertinentă și concludentă a rechizitoriului, în dovedirea infracțiunilor, iar redarea pasajelor nu este de natură să atragă restituirea la procuror.
Apreciază că redarea pasajelor de către procuror este de natură a crea certitudinea însușirii concluziilor respectivului raport de expertiză de către procuror și prin integrarea în cuprinsul rechizitoriului, expertiza face parte integrantă din actul de sesizare al instanței.
Consideră că activitatea desfășurată în cadrul urmării penale constituie suportul trimiterii în judecată, iar hotărârea judecătorească urmând a se întemeia pe probele administrate și pe cercetarea judecătorească.
Precizează că instanța de judecată nu este ținută de situația de fapt reținută în rechizitoriu și are obligația de a verifica temeinic și nemijlocit actele de urmărire penală și a administra probatoriul în ședință publică pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri pentru condamnare.
Menționează că simpla lecturare filelor 87-91 din rechizitoriu permitea instanței să constate că faptele inculpaților sunt pe larg descrise, considerente pentru care solicită în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală admiterea recursului, casarea sentinței penale și trimiterea cauzei la instanța pentru a se proceda la judecarea cauzei pe fond.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, apreciind sentința penală ca fiind legală și temeinică.
Arată că potrivit disp.art.263/1, art.264 al.1 corob. cu art.317 Cod procedură penală, s-a concluzionat în mod corect că în cauzele ce vizează infracțiuni de natură economică, infracțiuni complexe desfășurate pe o perioadă îndelungată de timp 2001-2002 și 2004-2005, era necesară descrierea detaliată a activității infracționale a inculpaților.
Precizează că în rechizitoriu se vorbește despre fapte în ansamblul lor, nu există nici un fapt material care să stabilească ce infracțiune a stabilit în concret inculpatul.
Consideră că rechizitoriul este inform, faptele inculpaților sunt enumerate în mod confuz și apreciază că simpla enumerare nu este suficientă pentru încadrarea juridică a celor 4 infracțiuni.
Apreciază că nu sunt suficiente referirile la raportul de expertiză contabilă, cât timp nu se poate detalia fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Arată că ceea ce susține parchetul ca și motiv de recurs, este total nefondat se susține că nu este necesar a se detalia, dacă faptele au fost enumerate.
Consideră că judecătorul nu poate devenii și procuror, în faza de cercetare judecătorească, concluzionând solicită menținerea hotărârii de la fond, ca temeinică și legală.
Apărătorul intimaților inculpați, (), având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată că în mod corect s-a solicitat restituirea cauzei pentru refacerea actului de sesizare, dat fiind că apreciază că rechizitoriul este inform, complet, confuz și incomplet.
Consideră că din rechizitoriul nu se înțelege nimic, actele de procedură penală trebuie a fi limpezi, respectiv rechizitoriul și hotărârea judecătorului
Arată că foarte puține dispoziții ale art.263 Cod procedură penală au fost respectate, cea mai flagrantă nerespectare fiind descrierea faptelor și a probelor.
Menționează că rechizitoriul face referiri la perioada 2001-2003 în care inculpații ar fi înființat "firme fantomă" prin care ar fi derulat activitatea infracțională, se pune întrebarea care sunt aceste firme, ce activitate au avut și care sunt împuterniciții acestor "firme fantomă".
Mai mult în rechizitoriu se face referire la faptul că inculpatul ar fi întocmit borderouri false privind achiziționarea de mari cantități de produse agricole, nu se arată ce borderouri au fost întocmite, la ce firme, ce cantități de produse au fost achiziționate.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală nu se indică ce venituri au fost ridicate, care sunt sumele care nu au fost evidențiate în tot sau în parte.
Referitor la latura civilă a cauzei se reține că firma SC a creat un prejudiciu de 1.036.630 miliarde lei, spre finalul rechizitoriului se reține că firma este obligată la plata către stat a sumei de 342.179.476 miliarde lei, ce va face instanța ce sumă va reține.
Privind infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, cum va identifica instanța înscrisurile false potrivit art.445 Cod procedură penală, concluzionând arată că singura soluție corectă este aceea de respingere a recursului și de trimitere a cauzei la procuror în vederea refacerii rechizitoriului.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său.
Intimatul inculpat (), având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la27 octombrie 2009.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (1965/2009)
INCHEIERE
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Curtea, constituită în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 03 noiembrie 2009.
Dată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (1965/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1611/
Ședința publică de la data de 3 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE -- -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȘIE ȘI JUSTIȚIE - T - reprezentat prin procuror.
Pe rol, urmează pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, împotriva sentinței penale nr.645/12.06.- pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20 octombrie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 27 octombrie 2009 și 3 noiembrie 2009, când a decis;
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.645 din 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în baza dispozițiilor art.300 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații, (fost ) și, la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în vederea refacerii actului de sesizare.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin rechizitoriul nr. 234/D/P/2004 din data de 02.12.2008, - a dispus trimiterea in judecată, in stare de libertate, a inculpaților: pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 si 2 din Codul penal, complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 din Cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal și art. 13 din Codul penal (corespondent art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994), art. 43 din Legea nr. 82/1991 rep. rap. la art. 289 din Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp. si art. 33 lit. a din Cp. si spălare de bani prev. de art. 23 pct. 1 lit. a si c din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 13 din Cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a din Cp.;
pentru săvârșirea infracțiunilor asociere in vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 si 2 din Cp. evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. 2 din Cp. si art. 13 din Cp. (corespondent art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994), art. 43 din Legea nr. 82/1991 rep. rap. la art. 289 din Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp. spălare de bani prev. de art. 23 pct. 1 lit. a si c din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 13 din Cp. pentru faptele comise în perioada 2001-2003, complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 din Cp. rap. la art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp. și art. 13 Cod penal, art. 43 din Legea nr. 82/1991 rep. rap. la art. 289 din Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp. si art. 33 lit. a din Cp. pentru faptele comise in perioada 2004-2005 și spălare de bani prev. de art. 23 pct. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp. pentru faptele comise in perioada 2004-2005, toate cu aplic. art. 33 lit. din Cp.;
()pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere in vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 si 2 din Cp. evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp. si art. 13 din Cp. (corespondent art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994), art. 43 din Legea nr. 82/1991 rep. rap. la art. 289 din Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp. si art. 33 lit. a din Cp. spălare de bani prev. de art. 23 pct. 1 lit. a si c din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 13 din Cod penal, si evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 din Cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a din Cp. si
pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere in vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 si 2 din Cp. complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 din Cp. rap. la art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp. si art. 13 din Cp. (corespondent art. 16 din Legea nr. 87/1994), toate cu aplic. art. 33 lit. a din Cp.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului București Secția a I-a Penala sub numărul -, în decembrie 2008.
La termenul din data de 29.05.2009 cu procedura completă, apărătorul ales al inculpaților, () și a formulat cerere de restituire a cauzei la parchet, în temeiul disp. art. 300 din C.P.P. depunând și o cererea scrisă în acest sens, cerere la care a achiesat si apărătorul ales al inc..
Astfel, argumentele ce susțin cererea inculpaților de restituire a cauzei la parchet au vizat, în esența, faptul ca actul de sesizare a instanței descrie in mod incomplet, nelămuritor și inform faptele deduse judecații, aceasta neregularitate neputând fi înlăturată nici de îndată, nici prin acordarea unui termen.
In cuprinsul cererii, au fost prezentate și exemple. Astfel, se arată că în cuprinsul rechizitoriului se menționează că inculpatul a ridicat diferite sume da bani însă nu este lămurit contextul în care a avut loc aceasta operațiune ori în ce a constat înțelegerea inculpatului cu ceilalți inculpați, desfășurarea acțiunii infracționale până la momentul retragerii sumelor de bani, de unde provin acestea, în ce modalitate aceste sume de bani au fost spălate, nu se arată care sunt firmele fantomă înființate de către inculpați în perioada 2001 -2003 prin care aceștia și-ar fi derulat activitățile infracționale.
S-a mai arătat că în cuprinsul rechizitoriului s-a menționat că firmele la care inculpații și erau împuterniciți și de unde au efectuat retrageri de bani au avut conturile alimentate de alte societăți fără a se descrie în ce a constat relația comerciala dintre aceste firme, asociații acestora, în ce a constat participația inculpaților, dacă relațiile comerciale au fost reale sau fictive.
In ce privește activitatea desfășurata în perioada 2004-2005, s-a arătat că în actul de inculpare se menționează faptul că inculpatul a întocmit borderouri privind achiziționarea de produse agricole, însă nu se explica la ce firma au fost găsite aceste borderouri, cate au fost în total, ce atestau aceste documente, care a fost circuitul afacerii frauduloase in care au fost folosite.
In ce privește infracțiunea de evaziune fiscala prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, inculpații au susținut ca in tot cuprinsul rechizitoriului nu se face in nici un fel vorbire despre operațiunile comerciale efectuate sau despre veniturile care in tot sau in parte nu au fost evidențiate.
In ce privește infracțiunea de spălare de bani cu privire la inc. din perioada 2001-2002, nu se arată în cuprinsul rechizitoriului care sunt societățile in contul cărora s-a făcut transferul, probele în baza cărora s-a ajuns la concluzia că inculpații știau că sumele provin din comiterea infracțiunii de evaziune fiscala, nu s-a făcut o delimitare între actele anterioare si cele ulterioare intrării in vigoare a Legii nr. 656/2002.
In ce privește infracțiunea de fals prevăzută de art. 289 din Cp. nu s-a precizat in cuprinsul rechizitoriului care ar fi actele falsificate.
Examinând cererea de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea actului de sesizare, instanța de fond a constatat următoarele.
Potrivit art. 300 din C.P.P.instanța este datoare sa verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, iar in cazul in care constata ca sesizarea nu este făcuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturata de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia.
Potrivit art. 263 alin. 1 din C.P.P.rechizitoriul, care constituie conform art. 264 alin. 1 din actul C.P.P. de sesizare a instanței de judecata, trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penala sitrebuie sa cuprindă,pe langa mențiunile prev. de art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului,fapta reținuta in sarcina sa,încadrarea juridica, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispoziția de trimitere in judecata.
Potrivit art. 317 din C.P.P.obiectul judecații se mărginește la fapta si la persoana arătata in actul de sesizare a instanței, iar in caz de extindere a procesului penal si la fapta si persoana la care se refera extinderea.
Din cele de mai sus, coroborate cu întreaga reglementare privind judecata, rezulta că de cea mai mare însemnătate este exacta și completa descriere a faptei pentru care inculpatul este trimis în judecata prin rechizitoriu, la aceasta mărginindu-se judecata indiferent dacă urmărirea penala a privit o activitate infracționala mai ampla a aceluiași inculpat sau a mai multor inculpați și indiferent daca procurorul a dispus sau nu vreo soluție în cuprinsul rechizitoriului cu privire la celelalte fapte sau făptuitori care nu au fost trimiși în judecata.
Instanța a apreciat că o completă și exactă descriere a faptei pentru care inculpatul este trimis în judecată - aspect ce o importanță deosebită în cazul infracțiunilor economice complexe desfășurate pe perioade de timp îndelungate - este garanția asigurării dreptului la apărare al inculpatului care, cunoscând astfel exact actele pentru care a fost trimis in judecata, va putea fi în măsură să își pregătească apărarea, sa dea declarații, sa propună probe în apărare.
O descriere inexactă sau incompletă a faptei pentru care inculpatul este trimis în judecată nu s-ar putea complini prin lecturarea actelor efectuate în cursul urmăririi penale întrucât aceasta activitate ar face ca judecătorul să se substituie procurorului în sensul de a trage o concluzie cu privire la care anume fapte sau acte materiale ar putea viza actul de sesizare din cele care s-ar deduce pe baza actelor de urmărire penala îndeplinite. Or, un atare procedeu influențează în mod negativ asupra imparțialității și obiectivității judecătorului și golește de conținut dreptul la apărare, inculpatul neputând cunoaște cu ce anume se considera judecătorul investit în baza unui act de inculpare incomplet sau inexact, cunoscută fiind obligația judecătorului de a nu se antepronunța.
Astfel, este esențial ca actul de sesizare a instanței să cuprindă o descriere completa și exactă a faptei pentru care este trimis în judecata inculpatul în funcție de aceasta urmând să se aprecieze și cu privire la relevanta și utilitatea probatoriului ce urmează a fi analizat in cauza.
Analizând prezentul act de sesizare, instanța de fond a constatat că acesta descrie faptele pentru care sunt trimiși în judecată inculpații in mod confuz, neputându-se concluziona cu privire la obiectul judecații in sensul art. 317 din
C.P.P.Astfel, deși desfășurat pe parcursul a numeroase file, rechizitoriul descrie la modul general modalitatea în care se pretinde că s-a desfășurat activitatea inculpaților, în sensul că aceștia s-ar fi folosit de societăți fantoma, care nu funcționau la sediul social declarat, sau de persoane "de paie", care erau împuternicite, de obicei, în baza unor documente false, să efectueze operațiuni comerciale fictive in scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate statului și că aceste sume si le-ar fi însușit în final.
Instanța a apreciat că acest mod de întocmire a rechizitoriului care face referiri la probe - martori sau expertiza financiar contabila - dar nu și la actele materiale concrete în care s-a desfășurat activitatea celor patru inculpați sau contribuția concreta a fiecărui inculpat având in vedere ca activitatea infracționala pentru care au fost trimiși in judecata se desfășoară pe perioade fracționate de timp și nici nu vizează pe toți inculpații in aceeași măsura, nefiind evidențiat in mod concret nici la care anume dintre societățile comerciale se refera, nu satisface cerința textului legal citat mai sus.
Se mai retine ca rechizitoriul reda pasaje întregi din cuprinsul expertizei financiar contabile întocmite în cauza - care lămurește aspectele de specialitate-, dar nu indica în mod expres care anume elemente sunt însușite ca acte materiale pretins comise de inculpați si pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.
Împrejurarea că unii dintre inculpați au dat în primă fază a procesului penal declarații de recunoaștere a învinuirilor nu schimbă concluzia reținută mai sus, având în vedere că aceste aspecte țin de probațiunea în cauză, iar nu de sesizarea instanței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pe motivul pronunțării unei hotărâri nelegale, întrucât rechizitoriul cuprinde toate elementele enumerate de art.263 Cod procedură penală, fapt pentru care nu se impune refacerea acestuia de către procuror. S-a mai arătat că și în ipoteza omisiunii descrierii vreunei fapte, instanța de fond putea o pronunța o soluție de achitare.
S-a mai apreciat că rechizitoriul evidențiază pe larg activitățile inculpaților pe baza declarațiilor martorilor și a expertizei financiar-contabile. În cuprinsul rechizitoriului sunt redate pe larg pasaje din raportul de expertiză întrucât organul de urmărire penală a apreciat această probă ca fiind cea mai relevantă în dovedirea infracțiunilor, însă acest aspect nu este de natură a conduce la restituirea cauzei la procuror.
În motivele scrise s-a mai arătat că instanța de fond face o confuzie între verificarea regularității actului de sesizare în temeiul art.300 Cod procedură penală și constatarea nulității urmăririi penale în temeiul art.332 alin.2 Cod procedură penală.
Motivele de recurs au fost depuse la larg la filele 3 și urm.
Analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
În baza art.300 Cod procedură penală, prima instanță procedează la verificarea regularității actului de sesizare, în condițiile în care constată o eventuală neregularitate ce nu poate fi înlăturată astfel, dispune restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea actului de sesizare.
Conform art.317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și inculpații precizați în actul de sesizare.
Actul de sesizare a instanței trebuie să cuprindă, conform art.263 alin.1 și art.203 Cod procedură penală, descrierea faptei și caracterizarea în drept a acesteia, precum și persoana nculpatului, alături de indicarea probelor pe care se întemeiază învinuirea. Toate aceste elemente sunt necesare, iar analiza, fie și amplă a probatoriului nu poate suplini lipsa unora dintre elementele esențiale.
Actul de sesizare a instanței conturează, ca urmare, obiectul judecății. În contextul în care descrierea activității ilicit-penale imputată inculpaților nu este clară, devine incertă și caracterizarea în drept a acesteia.
De asemenea, incertitudinea cu privire la conținutul activității imputate creează grave disfuncții în exercitarea dreptului la apărare, componenta dreptului la un proces echitabil, drepturi prevăzute de art.171 Cod procedură penală și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Distincția dintre funcția de instrucție și cea de judecată face ca în cazul unei neregularități grave a actului de sesizare sub aspectul descrierii activității infracționale aceasta să nu poată fi suplinită de instanța de judecată. Instanța nu ar putea determina prin folosirea unor argumente logice sau sistematice fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
În considerarea exercitării drepturilor procesuale recunoscute în favoarea inculpatului și a garanțiilor procesuale specifice fazei judecății, actul de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul, trebuie să fie clar formulat.
Posibilitatea de a invoca mijloacele de probă și conținutul acestora în cuprinsul rechizitoriului, nu este contestată însă, secțiunea în drept a actului de sesizare presupune o descriere extrem de concentrată a faptelor imputate cu toate elementele necesare pentru a conduce la caracterizarea în drept, urmată de motivarea încadrării juridice.
Se constată că, deși extrem de amplu, rechizitoriul în esență este ambiguu, necuprinzând o secțiune în drept sau o enumerare clară a actelor de executare ilicit penale ce au condus la trimiterea inculpaților în judecată.
De altfel, structura rechizitoriului este improprie, aceasta cuprinzând o situație de fapt pe scurt care încorporează și analiza probatoriului de circa 85 de pagini și osecțiune în dreptcare caracterizează situația de fapt prin trimiterea la "modalitățile și condițiile" descrise anterior.
Ca urmare, se impune refacerea actului de sesizare a instanței, cu accent pe respectarea secțiunilor privitoare la descrierea situației de fapt, analiza probatoriului și secțiunea în drept, context în care hotărârea primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică.
Se va avea în vedere necesitatea respectării duratei rezonabile a procedurii față data notificării acuzației în materie penală pentru fiecare inculpat în parte, în baza art 6 din CEDO și a jurisprudenței relevante.
În baza dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchet.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr.645 din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./3.12.2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
