Infracțiunea de spălare de bani (legea 656/2002 art. 23). Decizia 641/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 641
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Iriza Membri Onița Dumitru VicePREȘEDINTE: Constantin Iriza Membri Onița Dumitru
- - - - JUDECĂTOR 2: Gheorghe
G - Judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva încheierii nr. 126 de la 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații, ., C, A, și, asistați de avocat, apărător ales, și a, ambii asistați de avocat, apărător din oficiu, lipsind inculpații, reprezentat de avocat, apărător din oficiu și, reprezentat de avocat, apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, reprezentantul parchetului învederează instanței faptul că înțelege să-și retragă calea de atac formulată.
Reprezentantul parchetului solicită instanței să se ia act de retragerea recursului declarat.
Apărătorii inculpaților intimați, solicită instanței să se ia act de declarația de retragere a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Inculpații prezenți solicită instanței să ia act de retragerea recursului parchetului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea nr. 126 de la 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în baza art. 29 alin.4 din Lg 47/1992, republicată, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 Cpp, art. 323 Cpp și art. 334 Cpp.
A fost suspendată judecarea cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că la data de 29 aprilie 2009, inculpații și . au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale invocând excepția de neconstituționalitate a disp. art. 317, 323 și 334 Cpp privind obiectul judecății, ascultarea inculpatului și schimbarea încadrării juridice solicitând, astfel, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cererii de către Curtea Constituțională și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională.
În fapt, s-a arătat că prin textele mai sus menționate, sunt încălcate dispozițiile art. 24 din Constituția României privind dreptul la apărare și art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale cu raportare la prevederile constituționale ale art.11 alin.2, respectiv art.20 alin.1 și 2 care stabilesc prioritatea reglementărilor internaționale privind drepturile omului în cazul în care există neconcordanțe între acestea și reglementărilor interne.
Au mai susținut că pentru situația în care pe parcursul cercetării judecătorești într-o cauză penală se solicită schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 Cpp, dreptul la apărare este încălcat deoarece, pe de o parte art. 334 Cpp nu obligă la audierea inculpatului lăsând la aprecierea instanței posibilitatea acordării sau nu a unui termen în vederea pregătirii apărării, dar mai ales nu obligă instanța la efectuarea cercetării judecătorești raportat la noua faptă astfel încât dreptul la apărare este lipsit de conținut. Cu privire la art. 323 Cpp, s-a arătat că pentru respectarea veritabilă a dreptului la apărare, ar fi obligatorie cel puțin audierea inculpatului în legătură cu o nouă faptă pentru că, independent de chestiuni ce țin de elemente de fapt ale cauzei, o nouă încadrare juridică presupune ale elemente constitutive ale infracțiunii, atât pe latură obiectivă cât și pe cea subiectivă.
Asupra cererii formulate instanța de fond a acordat un nou termen de judecată pentru ca toate părțile să aibă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.
La data de 26 mai 2009 s-a înregistrat punctul de vedere al părții civile DGFP D în numele Statului Român, reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând, astfel, respingerea ca inadmisibilă a acestei cereri, apreciind că textele invocate mai sus încalcă disp. art. 24 din Constituția României.
În drept, partea civilă și-a întemeiat punctul de vedere pe prevederile art. 29 alin.3 din Lg. 47/1992 potrivit căreia: "nu pot face obiectul excepției prevederile constate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", susținând că devin astfel aplicabile prevederile art. 29 alin.6 din Lg 42/1997, dat fiind că textele de lege invocate au mai fost supuse controlului de constituționalitate.
opinia asupra excepției de neconstituționalitate, instanța a apreciat că este nefondată pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 317.pr.pen. noțiunea de obiect al judecății vizează numai persoana inculpatului și faptele pentru care este trimis în judecată, aspecte precizate prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, de unde rezultă că instanța nu poate fi ținută de încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare.
Dispozițiile art. 317.pr.pen. au rolul de a stabili competența funcțională a instanțelor judecătorești, instituind principiul potrivit căruia instanța nu se sesizează din oficiu în ceea ce privește fapta și persoana inculpatului.
Sub acest aspect obiectul judecății - așa cum este el reglementat potrivit dispozițiilor art. 317.pr.pen. - nu contravine dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituția României și nici nu reprezintă o restrângere nejustificată a exercițiului unor drepturi sau libertăți, textul de lege criticat oferă suficiente garanții dreptului la apărare prin aceea că limitează judecata la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței sau în actul de extindere a procesului penal în funcție de actele cunoscute de părți în proces și pentru care pot să își pregătească apărările.
Pe de altă parte, s-a constatat că schimbarea încadrării juridice a faptei este un act procesual necesar în cazurile în care rechizitoriul a reținut o anumită încadrare juridică - din eroare - sau atunci când în cursul judecății apar elemente noi de natură să determine o altă încadrare juridică decât cea dată prin actul de sesizare.
schimbării încadrării juridice a faptei, indiferent dacă are loc în fața primei instanțe sau în judecarea căilor de atac, aparține instanței de judecată, părților, precum și procurorului, iar acest drept al părților și al procurorului de a solicita instanței modificarea cadrului procesual rezultă din prevederile art. 301 alin. 1.pr.pen. normă de aplicație generală conform căreia "în cursul judecății, procurorul și oricare dintre părți pot formula cereri, invoca excepții și pune concluzii".
Dispoziția legală criticată impune instanței obligația de a pune în discuție noua încadrare juridică și de a atrage atenția inculpatului că are dreptul să ceară acordarea răgazului necesar pentru a-și pregăti apărarea, aspect sub care se reține că aceste obligații care incumbă instanței judecătorești reprezintă veritabile garanții ale dreptului la apărare și ale dreptului la un proces echitabil.
S-a constatat că prevederile legale criticate nu numai că nu îngrădesc independența și imparțialitatea instanței, ci, dimpotrivă, acestea sunt expresia principiului consacrat de art. 124 alin. 3 din Constituție, conform căruia "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii", astfel instanța - în virtutea rolului său activ, consacrat de dispozițiile art. 4 din pr.pen. - are obligația de a pune în discuția părților o nouă încadrare juridică ori de câte ori în cursul judecății se consideră că încadrarea dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată.
In aceeași ordine de idei s-a constatat că, pentru motivele arătate mai sus, nu s-a putut reține nici încălcarea prevederilor art. 20 din Constituție raportate la dispozițiile art. 6 paragraf 1,2, și 3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, textele legale criticate fiind în deplină concordanță cu privilegiul fundamental privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
Mai mult decât atât, potrivit deciziei nr. 9 din data de 09 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 303 alin.6 Cpp se interpretează în sensul că încheierea prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea judecății, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care s-a pronunțat prezenta hotărâre ca definitivă.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
La primul termen de judecată din 17 iunie 2009, reprezentantul parchetului a învederat instanței de control judiciar faptul că înțelege să-și retragă calea de atac promovată, situație în care devin incidente prev. art. 3854rap. la art. 369 alin.3 Cod procedură penală, această manifestare de voință fiind posibilă oricând, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs.
Față de acestea, Curtea urmează să ia act de cererea reprezentantului parchetului privind retragerea recursului.
Onorariile pentru apărători din oficiu, se vor suporta din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIV
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva încheierii nr. 126 de la 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Onorariile pentru avocații din oficiu se va suporta din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 iunie 2009.
- - - - G
Grefier,
Red.jud.OD.
IB/ 22.06.2009.
Președinte:Constantin Iriza Membri Onița DumitruJudecători:Constantin Iriza Membri Onița Dumitru, Gheorghe
