Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 13/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 13/ DOSAR NR-
Ședința publică din 19 februarie 2008
Complet de judecată format din
PREȘEDINTE: Alexandru Șerban JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
- - - JUDECĂTOR 3: Tina Szabo
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție
- Serviciul Teritorial Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 378 din 13 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 februarie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi care face parte integrantă din prezenta, după care, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13 februarie 2008, când în aceeași compunere și din aceleași considerente, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 19 februarie 2008, când
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 378/PI/13.07.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost condamnat, în baza art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal inculpatul, la o pedeapsa de 3 (trei ) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.
În baza art. 290 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsa de, 1( un ) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat un spor de 6 (șase ) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 3 (trei ) ani si 6 ( sase ) luni închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și e Cod penal în limitele art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal și art. 350 Cod procedură penală a dedus din pedeapsa stabilită durata reținerii și arestul preventiv de la data de 18.04.2006 la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de cumpărare a influenței unui funcționar, prev. si ped de art. 61din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de influență prev. și ped de art. 26 Cod penal rap. la art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000.
În baza art. 348 Cod procedură penală a dispus anularea celor trei contracte de comision și consultanță încheiate de inculpat în nume propriu, în fals găsite în xerocopie la domiciliu inculpatului cu ocazia percheziției, acestea purtând nr.: 12/09.01.2002 - încheiat între inculpat și, nr. 602/17.06.2004 - încheiat între inculpat și și nr. 26/15.01.2003 - încheiat între inculpat și L(fila 157,159,161. IV up ).
În baza art. 109.C.P.P. a dispus păstrarea obiectelor și înscrisurilor ridicate ca mijloace de probă și înregistrate în registrul de corpuri delicte a Tribunalului Timiș la nr. 15/2006, până la rămânerea definitivă a hotărârii și a dispus restituirea ulterioară a acestora, persoanelor fizice și juridice cărora le aparțin, după copiere.
A respins cererea DNA - privind obligarea inculpatului la plata sumelor de 9000 USD și 8000 Euro, sau echivalentul în lei la data plații, sumă primită de la denunțătorul și a sumei de 300 lei primită de la denunțătorul, în vederea confiscării, ca nedovedite.
A respins cererea DNA de obligare a inculpatului la plata sumei de 5000 lei, în vederea confiscării, ca neîntemeiată.
În baza art. 163.C.P.P. și următoarele, art. 20 din Legea nr. 78/2000 a menținut măsura sechestrului asigurător asupra imobilului inculpatului din mun. L str.- -. 60. 9 înscris în CF nr. 3403/IX- dispusă prin Ordonanța procurorului din 19.04.2006, până la achitarea obligațiilor financiare de către inculpat.
A dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra acțiunilor deținute de inculpatul la SC Vest SA L, instanța apreciind că pentru suma de 6300 Euro, la care a fost obligat inculpatul prin prezenta hotărâre să o plătească părții civile, sechestrul asigurător asupra imobilului menționat este suficient pentru acoperirea prejudiciului, totodată apreciindu-se și faptul că disponibilizarea acțiunilor sechestrate este benefică atât inculpatului, asociaților săi și societății comerciale.
În baza art. 10 alin. 2 si art. 29 alin. 4 Teza I-a din Legea nr. 47/1992 rep. și rap. la Decizia nr. 122/15.02.2007 a Curții Constituționale a respins ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.51 alin. 3 Cod procedură penală formulată de apărătorul ales și însușită de inculpatul.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul la plata sumei de 15.000 lei cheltuieli judiciare către stat și a dispus ca restul cheltuielilor judiciare privind pe inculpatul, inculpatul și inculpatul, să rămână în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție -Direcția Naționala Anticorupție -Serviciul Teritorial Timișoara nr. 21/P/12.05.2006, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr. vechi 6585/P/12.05.2006, număr nou - au fost trimiși în judecată inculpații: pentru infracțiunile de trafic de influență, prev. de art. 257 din Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000, în condițiile art. 41 al. 2 din Cod penal, cumpărarea influenței unui funcționar, prev. de art. 6 ind. 1 din Legea 78/2000, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Cod penal, cele trei infracțiuni fiind în concurs real, pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 din Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 si pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 26, 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 reținându-se în fapt că în perioada 1990- 1995, inculpatul a activat în mișcarea sindicală Frăția, îndeplinind mai multe funcții în cadrul acestei organizații sindicale, printre care și cea de președinte al Filialei T, situație care i-a permis astfel acestui inculpat să cunoască și alți lideri sindicali, atât din organizațiile teritoriale cât și din structura centrală.
Ulterior, în perioada 2002 - 2003, după ce unii lideri din cadrul acestei mișcării sindicale au acces în funcții de conducere în cadrul Ministerului Transporturilor, inculpatul, prevalându-se de influența sa asupra acestora, respectiv de relațiile sale cu fostul ministru, fostul secretar de stat, ori de influența sa asupra fostului consilier al ministrului sau de influența sa asupra fostului director al Autorității Rutiere Române -, a pretins și a primit de la mai mulți operatori de transport internațional rutier de marfă din județul sume de bani pentru a le obține, prin intermediul acestor funcționari, autorizații de transport bilaterale sau tip.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că în perioada 2002 - 2003 inculpatul a pretins și a primit aproximativ 25.000 Euro de la reprezentanții societăților comerciale SC SRL, SC SRL, SC SRL - toate cu sediul în L, precum și de la SC and SRL T, pentru a le obține, prin intermediul funcționarilor din conducerea Ministerului Transporturilor sau Autorității Rutiere Române, de influența cărora s-a prevalat, astfel de autorizații necesare desfășurării activității de transport rutier internațional.
Totodată, în cursul efectuării actelor premergătoare pentru documentarea acestor fapte, în perioada în care era monitorizat, convorbirile sale telefonice fiind astfel interceptate pe baza unor autorizații emise de Tribunalul Timiș, inculpatul a comis o nouă infracțiune de corupție, respectiv a acceptat să cumpere influența pe care învinuitul și pretindeau că o au asupra unor funcționari din conducerea SC SA B sau asupra membrilor comisilor de licitație, prin remiterea sumei de 50 milioane lei acestora, pentru a fi oferită ca folos material în scopul de a-i favoriza la achiziționarea în mod preferențial a unei locomotive, la un preț subevaluat, în interesul SC Vest SA L, al cărei administrator și director era inculpatul.
Ulterior, după punerea sa sub învinuire pentru aceste infracțiuni de corupție, inculpatul, pentru a ascunde săvârșirea infracțiunilor de corupție comise în legătură cu reprezentanții societăților comerciale de transport rutier internațional, a preconstituit în fals contracte de comision și consultanță cu firmele SC SRL, SC SRL și SC SRL, înscrisuri de care s-a prevalat în cursul urmăririi penale pentru a crea o aparentă stare de legalitate cu privire la activitățile efectuate de el în folosul acestor societăți în vederea obținerii autorizațiilor de transport.
Aceste fapte au fost comise de inculpatul în următoarele circumstanțe:
La sfârșitul anului 2001, inculpatul a pretins și primit de la denunțătorul - reprezentant al firmelor de transport SC SRL și SC SRL, suma de 12.000 Euro pentru a-i obține două autorizații de transport internațional tip, prevalându-se în acest sens de influența sa asupra fostului ministru și fostului secretar de stat, despre care a lăsat să înțeleagă pe denunțător că ar fi în relații foarte bune cu ei din perioada în care au activat în mișcarea sindicală și astfel poate să-i obțină în schimbul sumei de bani pretinse, autorizații de transport internațional de marfă, rutier, tip.
De precizat că repartizarea autorizațiilor operatoriilor de transport internațional rutier se efectua de regulă prin alocare publică, la sfârșitul unui an calendaristic pentru anul următor, pe baza cererilor operatorilor de transport și a unor verificări efectuate de o comisie constituită în acest sens la Ministerul Transporturilor care urmărea ca solicitanții să îndeplinească condițiile prevăzute în normele metodologice de repartizare a acestor autorizații.
Verificările efectuate în cauză de organele de urmărire penală la Ministerul Transporturilor au reliefat însă faptul că o parte din autorizațiile atribuite anual statului român de către europeană nu făceau obiectul alocării publice, ci rămâneau la dispoziția conducerii ministerului, care le elibera în mod arbitrar unor operatori de transport în afara perioadei de alocare publică, în cursul anului următor și fără ca cererile solicitanților să facă obiectul verificării din partea comisiei constituite în acest sens ( vol. II fila 26-27, 167-184 și vol I fila 172-175).
Astfel, în urma verificărilor efectuate în cauză, a rezultat că prin acest procedeu, în perioada 2002 - 2003, din dispoziția conducerii Ministerului Transporturilor, au fost eliberate astfel de autorizații de transport internațional rutier tip, în afara perioadei de alocare publică, mai multor operatori de transport rutier, printre care și unor firme din județul T de la reprezentanții cărora inc. a pretins și a primit sume de bani ( vol III fila 43-44).
Din verificările efectuate în cauză a rezultat, de asemenea, că aceste autorizații aflate la dispoziția conducerii Ministerului Transporturilor erau păstrate în biroul Serviciului Probleme Speciale din cadrul Ministerului Transporturilor și eliberate doar pe baza aprobării scrise a secretarului de stat care coordona activitatea de transport rutier, respectiv ( vol III fila 1-58, vol I fila 160-163, 169-170).
Având cunoștință de existența acestor autorizații tip rămase la dispoziția conducerii ministerului ( din datele de la dosar rezultând că inculpatul era o prezență constantă la sediul Ministerului Transporturilor și la Autoritatea Rutieră Română), inculpatul i-a pretins denunțătorului suma de 12.000 Euro pentru a-i obține autorizații din acest fond de rezervă rămas la dispoziția conducerii ministerului, iar nu din fondul de autorizații distribuit prin alocare publică.
Din denunțul formulat de ( vol. I fila 4-20, 24) coroborat cu declarația martorului ( vol I fila 37-41), rezultă că suma de 12.000 Euro i-a fost remisă inculpatului, în locuința acestuia, de către denunțător, în prezența acestui martor, după ce inculpatul l-a asigurat că prin relațiile sale în rândul unor funcționari din conducerea Ministerului Transporturilor îi va obține astfel de autorizații.
De precizat că denunțătorul a aflat că inculpatul poate obține astfel de autorizații care erau necesare desfășurării activității societății sale, de la martorul, martor care la rândul său confirmă că i-a pus pe cei doi în legătură, telefonic, cunoscând că inculpatul se ocupa cu astfel de activități și că avea influență asupra funcționarilor din conducerea acestui minister ( vol I fila 48-49, 75-77).
Din declarația lui rezultă că a formulat denunțul penal pe motiv că inculpatul, deși a primit de la el suma pretinsă pentru obținerea autorizației, în realitate nu i-a rezolvat problema și nici nu i-a restituit integral suma de bani primită.
Astfel, la data de 03.02.2005, a adresat un denunț organelor de urmărire penală din cadrul Poliției Municipiului L prin care l-a reclamat pe de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, cauza fiind declinată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, conform Ordonanței din 28.02.2005, Serviciului Teritorial Anticorupție T, în baza art. 13 din OUG 43/2002.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul i-a restituit denunțătorului - înainte ca acesta să îl reclame organelor de urmărire penală - din cei 12.000 euro, doar suma de 5000 euro și i-a mai obținut prin relațiile sale, în contul sumei de 700 euro, câteva autorizații bilaterale de transport rutier, rămânând astfel cu o restanță de plată de 6.300 euro.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă că părțile s-au mai întâlnit de multe ori în locuința inculpatului, ocazie cu care i-a cerut inculpatului să-i restituie întreaga sumă de bani. De altfel, cu ocazia unei astfel de vizite efectuate la locuința inculpatului, după cum rezultă din declarația denunțătorului și a soției acestuia, cei doi au înregistrat ambiental convorbirea purtată cu inculpatul, pe care ulterior au prezentat-o organelor de urmărire penală ca probă în susținerea denunțului formulat.
Din nota de redare a acestei convorbiri telefonice precum și din audierea convorbirii ambientale fixată pe suport magnetic, rezultă cu claritate că inculpatul a primit de la denunțătorul suma de 12.000 euro pentru a-i obține autorizații.
Din aceeași convorbire rezultă de asemenea că inculpatul, nu numai că a primit suma de bani reclamată de denunțător, dar susține că această sumă de bani ar fi remis-o unui funcționar din cadrul Autorității Rutiere Române, care l-a mai servit și cu alte ocazii.
Această înregistrare, deși nu a fost obținută în baza unei autorizații emise de judecător, constituie totuși un indiciu temeinic în sprijinul denunțului formulat de, care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu denunțul formulat.
În apărarea sa inculpatul, deși a confirmat că a avut această convorbire în locuința sa cu soția lui, a susținut în cursul urmăririi penale că a desfășurat astfel de activități în favoarea firmelor denunțătorului, în baza unui contract de consultanță și comision încheiat cu SC SRL și a unor împuterniciri din partea acestei firme, înscrisuri pe care însă nu le-a prezentat din proprie inițiativă organelor de urmărire penală, ci au fost identificate și ridicate din locuința sa cu ocazia unei percheziții domiciliare, apărări care sunt nefondate și urmează a fi respinse pe motiv că nu reflectă realitatea. Mai mult, urmărirea penală reține că inculpatul - pentru a ascunde săvârșirea acestei infracțiuni - a întocmit în fals " pro causa", "Contractul de consultanță și comision" cu SC SRL, de care s-a prevalat cu ocazia audierii sale din data de 18.04.2006 ( vol VI fila 159).
Verificările efectuate în cauză de comisarii Gărzii Financiare și de organele de urmărire penală la sediul SC SRL au confirmat faptul că inculpatul a preconstituit în fals existența acestui contract, în realitate înscrisul respectiv nefiind încheiat și înregistrat la această societate, aspect care rezultă de altfel și din declarația denunțătorului, care susține că nu a încheiat nici un contract de consultanță sau comision cu sau cu societatea acestuia SC Vest SA ( vol.I fila 12-20, vol. VI fila 158 și vol VII fila 2, 156, 157).
recunoaște însă că i-a pus la dispoziție inculpatului, în perioada în care acesta s-a angajat să-i obțină autorizații bilaterale, mai multe împuterniciri, fie pe numele său, fie pe numele martorei ( fostă ), pentru a ridica însă autorizațiile bilaterale atribuite de ARR firmei sale.
În același sens, a pus la dispoziția organelor de urmărire penală plicul, în care susține că a primit de la inculpatul autorizațiile bilaterale în valoare de 700 euro, plic care s-a stabilit că a fost expediat inculpatului de către martora, în urma înțelegerii dintre cei doi, conținând mai multe autorizații de transport bilaterale, ridicate de aceasta de la sediul Autorității Rutiere Române pentru firmele SC SRL, SC SRL și SC SRL ( vol. I fila 27) și trimise inculpatului pentru a fi predate reprezentanților acestor firme.
Cu privire la acest aspect, martora confirmă că în baza unei înțelegeri cu inculpatul și a împuternicirilor transmise de acesta, a ridicat de la ARR pentru SC SRL mai multe autorizații bilaterale pe care le-a expediat prin "prioripost" inculpatului, care la rândul său le-a predat, după cum rezultă din probele administrate în cauză, denunțătorului la locuința acestuia ( vol. I fila 83-91).
Aceeași martoră susține în declarația sa dată în fața organelor de urmărire penală ( vol. I fila 83-86) că inculpatul i-ar fi sugerat cu ocazia convorbirilor telefonice purtate de cei doi să declare în fața organelor de urmărire penală că afacerea privind intermedierea obținerii autorizațiilor de transport bilaterale pentru SC SRL ar avea suport legal, acest aspect rezultând de altfel și din interceptarea legală a convorbirilor telefonice purtate de cei doi.
Din probele administrate în cauză rezultă, de asemenea, că denunțătorul a procurat suma de bani ce i-a fost remisă inculpatului, din împrumuturi de la persoane fizice, respectiv de la și ( vol. I fila 37-41 și 78-82) și nu a folosit bani din fondurile societăților sale, așa cum a încercat să acrediteze inc., acest fapt rezultând de altfel și din verificările efectuate de comisarii Gărzii Financiare la sediul SC SRL ( vol VII fila 2).
Pentru această infracțiune săvârșită de inculpatul, urmărirea penală a fost începută prin Rezoluția din 16.01.2006 ( vol IV fila 1-2). s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 6300 euro.
La data de 24.11.2005 reprezentantul SC SRL L -, a formulat un denunț penal împotriva aceluiași inculpat, prin care a reclamat faptul că, în anii 2001 și 2002, i-a oferit lui, la cererea acestuia, sumele de 9000 USD, respectiv 8000 euro pentru a-i obține autorizații tip pentru anii 2002 și respectiv 2003 prin intermediul acelorași funcționari din conducerea Ministerului Tarnsporturilor și Autorității Rutiere Române, de influența cărora s-a prevalat.
Din declarația denunțătorului ( vol. I filele 140-145) rezultă că la sfârșitul anului 2001 i-a oferit suma de 9000 USD inculpatului în condițiile mai sus pecizate, iar acesta a obținut pentru SC SRL, după cum rezultă și din verificările efectuate de organele de urmărire penală la Ministerul Transporturilor ( vol. II fila 3-5, 166-169) o autorizație anuală pentru anul 2002, deși firma respectivă nu era îndreptățită să beneficieze de o astfel de autorizație potrivit metodologiei de repartizare a autorizațiilor.
Conform Normelor Metodologice privind repartizarea și distribuirea autorizațiilor multiple pentru transportul rutier internațional, aprobate prin Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 1489/22.10.2001 ( vol.II fila 214-223, fila 1-6), comisia de repartizare a autorizațiilor de transport rutier internațional constituită în cadrul Ministerului Transporturilor avea competența să stabilească numărul de autorizații care se cuveneau fiecărui operator de transport în raport de numărul de autocamioane Euro 3 pe care le deține.
Prin procesul verbal din data de 05.12.2001 ( vol. II fila 4-6) Comisia de repartizare a autorizațiilor a hotărât să acorde câte o autorizație multiplă operatorilor de transport care dețineau în parcul auto cel puțin două autovehicule și care îndeplineau normele Euro 3. Or, la data de 01.02.2002, când inculpatul a obținut de la Ministerul Transporturilor autorizația multiplă seria 10089 valabilă pe anul 2002 pentru SC SRL, acest operator de transport deținea un singur autovehicul în parcul auto, respectiv autocamionul cu numărul de înmatriculare TM 5381 și semiremorca cu nr. TM 5832, fapt ce rezultă atât din declarația denunțătorului cât și din datele transmise de ARR - Agenția T prin adresa nr. 331/24.01.2006 ( vol. I fila 140-145 și fila 188) și de Serviciul Regim Permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor prin adresa nr. 38082/12.01.2006 ( vol. I fila 189-195).
Astfel, s-au confirmat susținerile denunțătorului, conform cărora a apelat la inc. tocmai pentru că, în mod legal, societatea sa nu putea beneficia de o astfel de autorizație, iar din verificările efectuate de organele de urmărire penală la același minister a rezultat că SC SRL nu a solicitat comisiei din cadrul Ministerului Transporturilor repartizarea prin procedura de alocare publică a unei astfel de autorizații, tocmai pentru că nu îndeplinea condițiile legale pentru a beneficia de astfel de autorizații prin procedura de alocare publică.
De asemenea, denunțătorul a apelat la inculpatul întrucît a aflat că acesta poate să obțină astfel de autorizații prin relațiile pe care le avea în cadrul Ministerului Transporturilor.
De altfel, inculpatul s-a prevalat de relația sa cu anumiți funcționari din cadrul acestui minister și astfel i-a creat convingerea denunțătorului că poate să obțină o astfel de autorizație, promisiune care a fost realizată, inculpatul obținând astfel, la data de 01.02.2003, autorizația multiplă seria 10089 pentru SC SRL pe care a ridicat-o personal de la Ministerul Transporturilor, după cum rezultă din registrul de eliberare a autorizației identificat la Ministerul Transporturilor ( vol. II fila 11-13), unde apare la poziția nr. 457 din 04.02.2002 că firmei SC SRL i s-a eliberat autorizația nr. 10089 prin, acesta semnând de primire.
În același mod, la sfârșitul anului 2002 inculpatul a pretins și primit de la denunțătorul suma de 8000 euro pentru a-i obține pentru firma sa o autorizație multiplă pe anul 2003.
Din verificările efectuate de organele de urmărire penală la Ministerul Transporturilor ( vol. II filele 45-47) rezultă că inc. a depus personal documentația firmei SC SRL în data de 07.01.2003 cu ocazia unei audiențe la secretarul de stat, după ce procedura de alocare publică a autorizațiilor pe anul 2003 se încheiase și astfel a obținut 12 autorizații multiple lunare cu seria 0713-0724, toate emise la 16.01.2003 și carnetele de drum aferente cu seria 0453-0464, deși, și de această dată firma sa SRL nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de autorizații multiple, potrivit acelorași reglementări ale Ministerului Transporturilor.
Astfel, din Registrul pentru evidența audiențelor ținut de secretarul de stat rezultă că - la data de 07.01.2003 - inc. a depus documentația SC SRL pentru obținerea autorizației, iar la poziția nr. 6 din acest registru este consemnat " - director la SC SRL solicită eliberare 2003" ( vol.II fila 47), documentația depusă de acesta fiind trimisă ulterior la Autoritatea Rutieră Română.
La această instituție documentația depusă de inculpatul a fost înregistrată sub nr. 926/14.01.2003, după cum rezultă din Registrul de intrare ieșire ( vol.II fila 105), iar cererea sa a fost rezolvată favorabil, deși după cum am mai precizat, SC SRL nu îndeplinea condițiile nici pentru anul 2003 de a beneficia de o autorizație tip.
Astfel, potrivit noilor reglementări valabile pentru anul 2003, comisia de repartizare a autoriațiilor, prin procesul verbal din 31.10.2002, a hotărât alocarea unei autorizații la un parc de 3 autovehicule ( vol. II fila 7-9), condiție pe care SC SRL nu o îndeplinea întrucât la data de 07.01.2003 aceasta deținea doar două autovehicule, fapt ce rezultă din datele remise de ARR - Agenția T și Serviciul de înamtriculări ( vol. I fila 188, 189-195) precum și din declarația denunțătorului ( vol. I fila 143-145).
Din verificările efectuate de organele de urmărire penală la sediul Ministerului Transporturilor rezultă că SC SRL a beneficiat pentru anul 2003 de un număr de 12 autorizații lunare, care i-au fost atribuite, în urma documentației depuse de inc., din fondul de rezervă aflat la dispoziția conducerii Ministerului Transporturilor. ( vol. II fila 167-184).
Astfel, din documentele identificate la Ministerul Transporturilor rezultă că pentru anul 2003 s-a aprobat eliberarea din acest fond de rezervă aflat la dispoziția conducerii minstetrului pentru mai mulți operatori de transport din țară, printre care se regăsește și SC SRL cu un nr. de 12 autorizații lunare.
Aceste autorizații de rezervă care erau păstrate într-un birou al Serviciului de Probleme Speciale din cadrul Ministerului Transporturilor, au fost eliberate operatorilor de transport în baza unor borderouri întocmite de - Director General Adj. al Autorității Rutiere Române, aprobate de directorul general al Autorității Rutiere Române - și pe baza unor note întocmite de acesta din urmă, aprobate de secretarul de stat ( vol. II fila 172 - 173).
Pentru infracțiunea comisă de inculpatul în legătură cu obținerea autorizației pentru SC SRL, respectiv infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000, în condițiile art. 41 alin. 2 Cod penal, s-a început urmărirea penală la data de 16.01.2006.
Având în vedere că în cursul urmăririi penale reprezentantul SC SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză pentru sumele de 9000 USD și 8000 euro, care au fost date inculpatului din banii săi personali și nu din fondul societății sale, urmează ca instanța să dispună confiscarea acestor sume de bani de la inculpatul, în temeiul art. 257 al. 2 Cod penal rap. la art. 256 alin. 2 Cod penal.
Faptele denunțate de reprezentantul SC sunt confirmate și de martorul precum și de, care l-a întâlnit pe reprezentantul acestei societăți la locuința inculpatului ( vol. I fila 147 - 151, 8-9).
De altfel, nici inc. nu faptul că ar fi depus documentația în numele SC SRL și ar fi obținut pentru această societate autorizații tip, însă susține în declarația sa ( vol. IV fila 44) că a desfășurat aceste activități în baza unui contract de consultanță și comision pe care l-ar fi încheiat cu această societate, apărare care însă urmează a fi înlăturată, întrucât, după cum s-a mai precizat, inc. - pentru a ascunde săvârșirea acestor infracțiuni de trafic de influență - a întocmit în fals contracte de consultanță și comision cu firmele SC SRL, SC SRL și SC SRL, ai căror reprezentanți au declarat constant că nu au încheiat astfel de contracte cu inculpatul, iar cele prezentate în xerocopie de inculpat sunt false.
De altfel, acest fapt este confirmat și de verificările efectuate de comisarii Gărzii Financiare care nu au identificat în evidența contabilă a acestor societăți contractele de consultanță și comision de care s-a prevalat inculpatul.
Pentru a justifica activitățile desfășurate pentru societateaSC in baza relatiei de prietenie cu, reprezentant al societatii comerciale, în legătură cu obținerea autorizațiilor internaționale de transport, inculpatul s-a prevalat și de această dată de existența unui contract de consultanță și comision întocmit în fals. Caracterul nereal al acestui contract rezultă atât din verificările efectuate de organele de urmărire penală și de comisarii Gărzii Financiare la sediul acestei societăți ( vol. VII file 9,33-34), cât și din declarațiile martorilor și soția sa, care au declarat constant că nu au încheiat nici un contract de consultanță și comision cu, nici ca persoană fizică și nici în calitate de administrator al SC Vest SA, invederând astfel faptul că acest contract prezentat de inculpat este fals ( vol. I fila 97 și 107).
La data de 23.01.2006 a formulat denunț împotriva inculpatului și reprezentantul SC SRL L - ( vol. I fila 213-216) prin care îl reclamă pe acesta de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență pentru aceea că, în vara anului 2001, i-a pretis suma de 2000 DM pentru a-i obține, prin intermediul unor funcționari din conducerea Ministerului Transporturilor, de influența cărora s-a prevalat, o autorizație multiplă pentru anul 2002, iar după ce i-a obținut această autorizație, pretențiile inculpatului au crescut la 3000 USD, sumă pe care denunțătorul nu a fost de acord însă să o plătească.
reprezentantului SC SRL este susținut de verificările efectuate de organele de urmărire penală la sediul Ministerului Transporturilor, din care rezultă că această societate a obținut prin intermediul inculpatului în data de 27.12.2002 o autorizație, seria 0960, valabilă pentru anul 2002. Astfel, în Registrul de evidență al operatorilor de transport care au ridicat autorizații 2001-2002 este consemnat la poziția nr. 385, corespunzătoare datei de 27.12.2001, numele inc. care ar fi ridicat autorizația emisă în favoarea acestei firme precum și carnetele de drum aferente acesteia seria 961 și 962/27.12.2001 ( vol. I fila 244-250).
Același denunț formulat de este confirmat, de asemenea, de martorul care susține în declarația sa din data de 26.01.2006 că a asistat la discuția dintre reprezentantul SC SRL și inculpatul, când acesta s-a oferit să-i obțină o autorizație, dându-i de înțeles că are influență asupra unor funcționari din conducerea Ministerului Transporturilor, respectiv asupra lui - fost ministru al transporturilor, această discuție având loc în biroul de lucru al acestui martor. Același martor confirmă, de asemenea, că ulterior, inculpatul i-ar fi comunicat că s-a supărat pe reprezentantul SC SRL, pe motiv că acesta a refuzat să-i remită suma de 3000 USD primisă pentru obținerea autorizațiilor pe care i le obținuse ( vol. I file 225-226).
De asemenea, și martora - soția denunțătorului - confirmă faptul că inculpatul i-a remis soțului său, la domiciliul lor, autorizația promisă.
De precizat că denunțătorul a acceptat în principiu să-i dea inculpatului suma de 2000 DM pentru obținerea autorizației, după cum rezultă din declarația sa ( vol. I file 217-220), după ce s-a convins că inc. îi cunoștea pe funcționarii din conducerea Ministerului Transporturilor, respectiv, și, de influența cărora s-a prevalat, aceștia fiindu-i prezentați denunțătorului de către inculpat cu ocazia unor deplasări pe care cei doi le-au efectuat împreună la B, la Ministerul Transporturilor.
Pentru această infracțiune de trafic de influență comisă în legătură cu reprezentantul SC SRL, urmărirea penală a fost extinsă în cauză prin Ordonanța din data de 24.03.2006, inculpatul fiind pus sub învinuire prin Rezoluția din 27.03.2006 ( vol. IV fila 58).
La data de 27.01.2006 a formulat denunț împotriva inculpatului și reprezentantul SC T and D SRL T -, care a reclamat că la începutul anului 2003, cu ocazia unei întâlniri pe care a avut-o în prezența martorului - coacționar la SC Vest SA - cu inculpatul, acesta i-a propus să-i obțină mai multe autorizații de transport internațional rutier în schimbul unor sume de bani, fără să precizeze valoarea acestora, prevalându-se și de această dată de influența sa asupra funcționarilor din conducerea Ministerului Transporturilor ( vol. I fila 251-252).
Pentru obținerea autorizațiilor respective, denunțătorul i-a remis inculpatului suma de 3.000.000 lei, urmând ca după procurarea lor, inculpatul să-și formuleze pretențiile finale.
În cursul urmăririi penale, denunțătorul a declarat că inc. i-a procurat mai multe autorizații bilaterale care însă aveau termenul de valabilitate expirat, motiv pentru care în afara celor 3.000.000 lei nu i-a mai remis altă sumă de bani ( vol. I file 253-254).
Inculpatul a recunoscut parțial, în cursul urmăririi penale, relația avută cu reprezentantul SC T & D SRL, invocând că a desfășurat în favoarea acestei societăți doar activități de curierat, respectiv a depus și a ridicat autorizații bilaterale ( vol. IV file 38).
Și pentru această faptă comisă de inculpatul în legătură cu reprezentantul SC T and D SRL, urmărirea penală a fost extinsă prin Ordonanța din 24.03.2006, inculpatul fiind pus sub învinuire prin Rezoluția din data de 27.03.2006 ( vol. IV fila 58).
În rechizitoriu s-a apreciat că faptele inculpatului în legătură cu reprezentantii SC SRL, SC SRL, SC, SC T and D SRL, astfel cum au fost expuse în acest capitol, pct. 1,2,4 și 5 realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prev. de art. 257 Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000, în condițiile art. 41 alin. 2 din Cp.
Potrivit art. 257 Cp constituie infracțiunea de trafic de influență " Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșite de către o persoană care are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale".
Din analiza acestui text incriminator rezultă că pentru existența infracțiunii de trafic de influență se cer a fi întrunite, pe lângă elementul material al laturii obiective - constând în primirea, pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni de această natură - și alte condiții și cerințe esențiale, în lipsa cărora infracțiunea prev. de art. 257 Cp nu poate subzista.
Astfel, pentru realizarea laturii obiective se impune ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență reală asupra funcționarului de care s- prevalat pentru obținerea actului la care s-a obligat.
Practica judiciară a statuat în acest sens că pentru existența infracțiunii prev. de art. 257 Cp nu este necesar ca influența asupra unui funcționar sau salariat de care s-a prevalat făptuitorul să fie reală, fiind suficient doar ca făptuitorul să lase să se creadă că are influență, chiar dacă aceasta nu există în realitate. În cauză este îndeplinită această condiție - întrucât inculpatul, nu numai că s-a prevalat de influența sa asupra funcționarilor din conducerea Ministerului Transporturilor sau din conducerea Autorității Rutiere Române, ci influența sa asupra acestora s-a dovedit a fi reală. Funcționarul de influența căruia s-a prevalat făptuitorul sau instituția din care face parte să aibe competența de a efectua actul pentru obținerea căruia s- traficat influența sa.
Organul de urmărire penală a apreciat că în cauză este îndeplinită această cerință, având în vedere că aprobarea pentru eliberarea autorizațiilor din fondul de rezervă era de resortul secretarului de stat sau a ministrului din cadrul Ministerului Transporturilor, iar eliberarea lor în fapt se realiza de conducerea Autorității Rutiere Române - respectiv director general sau director adjunct, funcții care erau ocupate în perioada respectivă de persoanele de influența cărora s-a prevalat inculpatul ca fiind în relații de prietenie cu el din perioada în care au activat împreună în mișcarea sindicală.
O altă condiție esențială pentru existența infracțiunii de trafic de influență este aceea ca acțiunea care constituie elementul material - respectiv primirea, pretinderea sumelor de bani ori acceptarea promisiunii de a i se remite astfel de foloase - să fie realizată înainte ca funcționarul ori salariatul de influența căruia s-a prevalat să fi îndeplinit actul în vederea căruia s-a traficat funcția sa.
În cauză, infracțiunea de trafic de influență comisă de inculpatul s-a consumat prin modalitatea pretinderii sumelor de bani - în momentul în care aceștia au fost solicitați, chiar dacă primirea lor de către inculpat s-a realizat ulterior sau chiar dacă n-a mai avut loc remiterea acestora, cum este în cazul reprezentantului SC.
Pe de altă parte, infracțiunea de trafic de influență este o infracțiune cu conținuturi alternative, realizându-se prin una din modalitățile de comitere, ceea ce înseamnă că dacă s-a înfăptuit una dintre aceste modalități - pretinderea sau acceptarea promisiunii - infracțiunea se consideră ca fiind consumată, iar activitatea ulterioară acestui moment de primire a folosului necuvenit întregește elementul material al infracțiunii, constituind astfel, alături de activitățile ilicite primare, o unitate infracțională naturală ( în acest sens și practica judiciară, fostul Tribunal Suprem - Secția Penală, Decizia penală nr. 4748/1972, publicată în RD nr. 8/1973 p - 161.
Cât privește latura subiectivă și urmarea imediată, inculpatul a acționat cu intenție directă calificată în scopul primirii folosului material, iar prin comiterea acestor infracțiuni s-a creat o stare de pericol pentru relațiile privitoare la normala desfășurare a relațiilor de serviciu, iar raportul de cauzalitate rezultând ex re.
În cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 78/2000 prin art. 1 din lege, întrucât persoanele de influența cărora s-a prevalat inculpatul sunt funcționari în sensul legii penale, care exercită o funcție publică în Ministerul Transporturilor și Autorității Rutiere Române.
Pe de altă parte, infracțiunile de trafic de influență comise de inculpat sunt infracțiuni de corupție în înțelesul prev. de art. 5 din Legea nr. 78/2000, atât prin calitatea persoanelor de influența cărora s-a prevalat, cât și datorită sectorului de activitate în care aceștia au activat.
În ceea ce-i privește pe denunțătorii, și, în cauză urmează a se dispune față de aceștia neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. b din Cod procedură penală - pentru infracțiunea prev. de art. 61din Legea 78/2000, întrucât fapta de cumpărare a influenței unui funcționar prezentată de textul de lege mai sus indicat, a fost incriminată ulterior, respectiv prin Legea nr. 161/2003, publicată în Monitorul Oficial din 21 aprilie 2003, astfel că faptele acestora în raport cu data comiterii lor nu era prevăzută și sancționată de legea penală.
În cursul lunii noiembrie 2005, inculpatul a acceptat să cumpere influența pe care înv. pretindea că o are asupra unor funcționari din conducerea SC SA B sau a unor membrii din comisia de licitație și de evaluare, pentru vânzarea unor bunuri cu scopul de a fi favorizat la achiziționarea în mod preferențial și la un preț subevaluat a unei locomotive din patrimoniul acestei societăți, sens în care la data de 02.12.2005, urmare a înțelegerii cuvenite cu învinuitul, i-a remis acestuia suma de 50 milioane lei prin intermediul învinuitului, în contul personal al acestuia deschis la Banca Transilvania - Sucursala B, care cunoștea la rândul său înțelegerea intervenită între cei doi și faptul că suma de bani urma să fie predată directorului SC SA B în scopul mai sus indicat.
Această nouă infracțiune a fost săvârșită de inculpatul în cursul lunii noiembrie 2005, perioadă în care era cercetat cu privire la activitățile infracționale comise în legătură cu obținerea autorizațiilor multiple pentru SC SRL și SC SRL.
Astfel, în baza autorizației de interceptare a convorbirilor telefonice nr. 165/06.09.2005 emisă de Tribunalul Timiș, al cărui termen de valabilitate a fost prelungit succesiv până la data de 01.01.2006, au fost interceptate și înregistrate convorbirile telefonice purtate de inculpatul, iar prin procesul verbal din data de 26.04.2006 instanța a admis cererea formulată de Serviciul Teritorial Anticorupție T și a constatat că aceste convorbiri efectuate de inculpatul cu învinuiții și referitoare la cumpărarea locomotivei 70-618 de la SC SA B, prezintă interes în cercetarea cauzei, înregistrările convorbirilor telefonice fiind astfel transformate în probe ( vol. VI fila 3-15).
Din audierea convorbirilor telefonice înregistrate în baza acestei autorizații și din transcrierile acestora rezultă că în perioada 07.11.2005 - 02.12.2005, inculpatul a purtat numeroase convorbiri telefonice cu învinuiții și, care atestă în mod vădit că învinuitul i-a pretins inculpatului suma de 50 milioane lei, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra funcționarilor din conducerea SC SA B, precum și asupra membrilor comisiei de licitație și de evaluare din cadrul aceleiași societăți, despre care afirma că sunt foști colegi de facultate cu el, pentru a-l favoriza prin vânzarea din patrimoniul acestei societăți, în mod preferențial, prin aplicarea unei proceduri formale de licitație și la un preț subevaluat a locomotivei 70-618 de care era interesat inculpatul.
Astfel, după cum rezultă din notele de redare a convorbirilor telefonice și din procesul verbal din 26.04.2006, prin care instanța a transformat în probe aceste înregistrări, la data de 07.11.2005 orele 15:59:33 inculpatul a luat legătura cu învinuitul.
Din conținutul acestei convorbiri rezultă în mod evident că învinuitul i-a pretins inculpatului suma de 50 milioane lei lăsând să se înțeleagă că are influență asupra membrilor comisiei de licitație și de evaluare a patrimoniului, iar inculpatul a acceptat, fără rezerve, să cumpere influența pe care învinuitul pretindea că o are asupra acestor funcționari.
În data de 10.11.2005 orele 18:47:29 inculpatul a avut o convorbire telefonică cu învinuitul, înregistrată în baza aceleiași autorizații, în cadrul căreia învinuitul l-a încunoștințat pe inculpat că la licitația organizată de SC SA B pentru vânzarea acelei locomotive s-au înscris vreo 4 sau 5 " țigani de la Târgu J", însă "d-nul ", referindu-se la inc., "având relații cu directorul, fiind coleg de facultate, a rezolvat să fie bine".
De asemenea, inculpatul a mai avut în zilele de 11.11.2005 orele 10:38:25, 16.11.2005 orele 10:02:28 și 21.11.2005 orele 09:42:49 alte trei convorbiri telefonice cu învinuitul, ocazie cu care l-a încunoștințat pe inculpat că-i va elimina pe toți cei care ar mai fi interesați de cumpărarea la licitație a acelei locomotive, că valoarea reală a acestui mijloc fix este de 1-1,2 miliarde lei, însă el prin influența pe care o are asupra membrilor comisiei de licitație și de evaluare va aranja ca vânzarea să se facă la prețul de 400 milioane lei, reamintindu-i inculpatului, în mod repetat să-i dea suma de 50.000.000 lei, așa cum s-a înțeles la început.
În data de 22.11.2005 orele 16:39:03 inculpatul a avut o convorbire telefonică cu învinuitul, înregistrată în baza aceleiași autorizații emise de Tribunalul Timiș, din care rezultă că învinuitul l-a încunoștințat pe inculpat că o altă persoană din S ar fi interesată să cumpere locomotiva de la SC SA B, însă el cu învinuitul au fost la directorul acestei societăți și au stabilit ca locomotiva să le fie vândută în mod preferențial. Inculpatul s-a angajat din nou să le dea suma de 50 milioane lei " comision la negru".
Ulterior, în data de 28.11.2005 orele 13:01:29 inculpatul a avut o nouă convorbire telefonică cu învinuitul, din conținutul căreia rezultă că învinuitul a intervenit la conducerea SC SA B pentru a bloca timp de o lună de zile scoaterea la licitație a locomotivei, tocmai pentru aop utea cumpăra ei, și că acei funcționari de la SC SA la care a intervenit " au obligații " față de el. Inculpatul a reafirmat acceptul său de a cumpăra locomotiva cu suma totală de 585 milioane lei, din care în luna decembrie va plăti 150 milioane lei legal și 50 milioane lei - "comison le negru".
În data de 02.12.2005, orele 10:55:50, 11:21:45, 11:28:28, 13:33:33 și 14:03:02 inculpatul a avut mai multe convorbiri telefonice atât cu învinuitul cât și cu învinuitul, înregistrate în mod legal în baza autorizației emise de Tribunalul Timiș din care rezultă cu claritate că în urma înțelegerilor avute cu aceștia a acceptat să-i dea învinuitului suma de 50 milioane lei, pentru a fi remisă directorului de la SC SA B în scopul precizat mai sus.
De asemenea, în aceeași dată, după ce inculpatul i-a expediat în contul personal al învinuitului - deschis la Banca Transilvania, Sucursala B - suma de 50 milioane lei, la orele 17:53:15. Din această convorbire rezultă în mod evident că învinuitul a pretins cei 50 milioane lei, pentru a-i remite directorului de la SC SA B, în situația în care locomotiva se va vinde conform înțelegerii, adică preferențial și la un preț subevaluat.
Din verificările efectuate de organele de urmărire penală și de comisarii Gărzii Financiare la SC SA Bar ezultat că locomotiva 70-618 cu număr de inventar - a fost valorificată în urma unei licitații organizate în data de 13.12.2005 firmei SRL B, societate administrată de învinuitul, la care este coacționar și învinuitul, cu suma totală de 290.000.000 lei inclusiv TVA, aceasta fiind de altfel singura societate care apare că s-a înscris la licitație pentru această dată ( a se vedea procesul verbal de adjudecare din 13.12.2005 (vol. V fila 209-210) și contractul de vânzare - cumpărare nr. 1831/13.12.2005 încheiat între SC SA și SC SRL), locomotiva fiind predată reprezentanților SC SRL în baza procesului verbal de predare - primire din 15.12.2005.
De asemenea, din verificările efectuate de Garda Financiară la SC SRL B, materializate în nota de constatare seria - nr. -/23.02.2006, rezultă că SC SRL B, reprezentată de învinuitul, a vândut aceeași locomotivă 70-618 în favoarea SC Vest SA L cu suma de 535.500.000 lei, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 1831/13.12.2005 ( vol. V fila 71).
De precizat că la data de 13.12.2005, când a fost încheiat acest contract de vânzare - cumpărare, locomotiva se afla în patrimoniul SC SA B, nefiind astfel adjudecată încă de SC SRL, decât la data de 15.12.2005.
Pentru plata acestei locomotive, inculpatul - în calitatea sa de administrator al SC Vest SA L - a achitat în numerar la data de 15.12.2005 suma totală de 385.000.000 lei, conform facturii fiscale seria - nr. -/15.12.2002 și a chitanțelor seria - nr. -, -, - și -/ 15.12.2005 - 18.12.2005 ( vol. VI fila 27-28), iar pentru diferența de 150.000.000 lei până la concurența sumei de 535.000.000 lei, inc. a emis fila CEC seria - - - cu scadență la 08.03.2006 ( vol.V fila 390).
Ulterior, în cursul lunii ianuarie 2006, în baza unei înțelegeri între inculpatul și învinuitul, cei doi au anulat factura și chitanțele inițiale și au emis alte facturi și chitanțe noi, a câte 5.000 RON fiecare, în scopul de a evita, în eventualitatea unui control, sancțiunea contravențională corespunzătoare pentru depășirea plafonului de casă de 5000 lei RON ( vol V fila 377-384, 387, 52, 59).
Din verificările efectuate de organele de urmărire penală și de comisarii Gărzii Financiare la SC SA B s- stabilit că locomotiva respectivă a fost evaluată în cursul anului 2004 la suma de 10.000.000.000 lei, iar în urma Hotărârii CA a CN SA, a fost scoasă la vânzare prin licitație publică pornind de la acest preț. (a se vedea în acest sens procesul verbal de evaluare, hotărârea CA CN și anunțul publicitar (vol V file 167-176).
Din aceleași verificări a rezultat, de asemenea, că în urma celor trei ședințe de licitație organizate de SC SA în zilele de 6.07.2004, 20.07.2004 și 27.07.2004, nu s-a prezentat nici un ofertant, iar la data de 29.03.2005 comisia de licitație constituită în cadrul SC SA Bah otărât vânzarea prin licitație publică a mai multor bunuri din patrimoniul societății, printre care și locomotiva 70-618 cu prețul de pornire de 290 milioane lei plus TVA.
În urma acestei hotărâri, la data de 29.03.2005 s-a organizat o nouă licitație pentru vânzarea mai multor bunuri, în urma căreia locomotiva 70618 fost adjudecată de SC Grup SRL cu suma de 290 milioane lei plus TVA ( vol. V fila 193).
Ulterior, după cum rezultă din documentele ridicate de la SC SA ( vol. V filele 216-230), reprezentanții SC Grup SA nu au mai achitat prețul locomotivei în termenul stabilit, astfel încât tranzacția a fost anulată, fiind organizată o nouă licitație în data de 13.12.2006, în urma căreia locomotiva a fost adjudecată de SC SRL la prețul de 290.000.000 lei, inclusiv TVA. ( vol. V fila 209-210)
Din probele administrate în cauză rezultă că învinuitul a fost coleg de facultate cu martorul - secretar al comisiei de licitație din cadrul SC SA -, însă urmărirea penală nu a putut stabili că influența pe care învinuitul pretindea că o are asupra directorului SC SA și a membrilor comisiei de licitație a fost reală și că ar fi remis suma de 50.000.000 lei acestora - așa cum a lăsat să se înțeleagă - și nici dacă scăderea prețului de pornire la licitație de la suma de 10.000.000.000 lei la suma de 290.000.000 lei plus TVA s-a efectuat urmare a unor activități infracționale deoarece, pe de o parte, activitatea infracțională a învinuiților și în raport cu inculpatul a început în luna noiembrie 2005 - dată la care locomotiva fusese adjudecată de o altă societate la un preț apropiat de cel final, iar pe de altă parte dispozițiile legale cu privire la vânzarea acestor mijloace fixe, stabilite prin HG nr. 577/2002, sunt ambigue în ceea ce privește modalitatea de stabilire a prețului de ofertă (a se vedea art. 109 din HG 577/13.06.2002).
Totodată, din declarațiile funcționarilor din cadrul SC SA B, și - audiați în cauză în calitate de martori, nu rezultă ca directorul societății să se fi implicat, direct sau indirect, în evaluarea și vânzarea la licitație publică a acestei locomotive.
Din înscrisurile ridicate de organele de urmărire penală de la SC SRL și din actele remise de Banca Transilvania - Sucursala B, care sunt susținute de datele care rezultă din convorbirile telefonice înregistrate în baza autorizației emise de Tribunalul Timiș, reiese că inculpatul i-a remis învinuitului suma de 50.000.000 lei, în contul acestuia deschis la Banca Transilvania - Sucursala B, prin transfer online, conform cererii de depunere numerar din 02.12.2005 ( vol. V fila 386) și celor convenite anterior, iar în conținutul acesteia inculpatul a consemnat că suma ar reprezenta "avans cumpărare locomotivă 70-618".
În realitate, după cum rezultă din conținutul convorbirilor telefonice menționate mai sus, precum și din declarațiile învinuiților și, suma de 50 milioane lei a fost pretinsă de învinuitul, prevalându-se de influența sa asupra funcționarilor din conducerea SC SA B, pentru a-i favoriza la cumpărarea în mod preferențial și la un preț subevaluat locomotivei 70-618.
Din datele remise de Banca Transilvania - Sucursala B rezultă că suma de 50 milioane lei a fost ridicată în numerar la data de 02.12.2005 de către învinuitul, care în cursul urmăririi penale a confirmat acest fapt, motivând că suma de 50.000.000 lei i-a dat-o învinuitului imediat după ce a ridicat-o din bancă, fapt recunoscut, de altfel, și de acesta din urmă. (a se vedea înscrisurile de la dosar vol V fila 340-346 și declarația învinuitului ( vol IV fila 84-92).
Verificările efectuate în cauză de Garda Financiară au stabilit că suma de 50 milioane lei transmisă de inculpatul ca folos material învinuitului pentru coruperea funcționarilor din conducerea SC SA B nu provine din fondul societății pe care inculpatul o administra, respectiv SC Vest SA.
In drept, fapta inculpatului de a accepta promisiunea învinuitului și de a-i remite în acest sens suma de 50 milioane lei în scopul de a-l determina pe directorul SC SA, de influența căruia s-a prevalat învinuitul, pentru a accepta să le vândă prin licitație în mod preferențial și la un preț subevaluat o locomotivă - realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 61din Legea 78/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 161/2003.
Infracțiunea de cumpărare a influenței unui funcționar comisă de inculpatul este corelativă infracțiunii de trafic de influență comisă de înv., respectiv de complicitate la aceste infracțiuni comise de învinuitul.
Pentru a se reține existența infracțiunii prev. de art. 257 Cod penal în sarcina învinuitului sunt îndeplinite cerințele și condițiile esențiale prevăzute de textul de lege referitor la latura obiectivă și la forma vinovăției cu care a acționat.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă în mod cert că învinuitul s-a prevalat de influența sa asupra directorului din cadrul SC SA și asupra membrilor comisiei de licitație și de evaluare, în scopul de a-i determina să-i favorizeze la achiziționarea unei locomotive, în mod preferențial și la un preț subevaluat, fiind îndeplinită astfel condiția ca făptuitorul să se fi prevalat de influența sa asupra unui funcționar chiar dacă în realitate această influență nu a fost reală, pentru existența infracțiunii prev. de art. 257 Cod penal fiind suficientă doar o presupusă influență pe care făptuitorul o lasă să se creadă că o are asupra funcționarului.
Funcționarii de influența cărora s-a prevalat învinuitul aveau în competență atribuții cu privire la scoaterea la vânzare, evaluare și înstrăinare a bunului ce a făcut obiectul tranzacției.
Activitatea de înstrăinare a bunului tranzacționat a avut loc ulterior, consumarea infracțiunii de trafic de influență - care s-a realizat în speță prin modalitatea pretinderii sumei de bani, sumă care de altfel i-a fost și remisă învinuitului înainte de vânzarea la licitație a bunului respectiv.
Din punct de vedere subiectiv, învinuitul a acționat cu intenție directă, calificată în scopul evident de a primi cei 50 milioane lei.
În ceea ce-l privește pe învinutul - fapta acestuia realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prev. de art. 26, 257 Cp, întrucât ajutorul lui s-a circumstanțiat doar față de învinuitul, în legătură cu fapta comisă de acesta, care cunoscând destinația folosului pretins a acceptat să-l primească în contul său personal și să-l pună astfel la dispoziția învinuitului.
Având în vedere rezultatul verificărilor efectuate de către comisarii Gărzii Financiare privind vânzarea la licitație a locomotivei, verificare care nu a decelat elemente ale vreunei infracțiuni atât cu privire la stabilirea prețului de pornire pentru vânzarea la licitație a locomotivei, cât și cu privire la organizarea și desfășurarea acesteia,
Având în vedere și verificările efectuate în cauză de organele de urmărire penală care nu au putut stabili existența unor relații de natură infracțională între învinuiții, și conducerea SC SA sau cu membrii comisiilor de licitații și de evaluare, în cauză, față de aceste considerente, urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și luare de mită față de funcționarii din conducerea SC SA și față de membrii comisiei de licitații și de evaluare din cadrul aceleiași societăți, iar față de și pentru infracțiunea de dare de mită.
Pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic de influență comisă în legătură cu reprezentanții societăților comerciale, și, inculpatul a preconstituit în fals trei contracte de comision și consultanță, prevalându-se de ele în cursul urmăririi penale pentru a crea o aparentă stare de legalitate cu privire la activitățile de intermediere a obținerii autorizațiilor de transport.
Cu ocazia audierii, în data de 26.02.2006, inculpatul a susținut că a efectuat demersuri în vederea obținerii autorizațiilor de transport în baza unor contracte de comision și consultanță pe care le-a încheiat cu aceste societăți comerciale în calitate de persoană fizică autorizată și a declarat că își rezervă dreptul de a depune contractele pe parcursul procesului penal, în apărare.
În data de 18.04.2006, cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul inculpatului, au fost găsite și ridicate trei contracte de comision și consultanță, în xerocopie: nr. 12/09.01.2002 - încheiat între inculpat și, nr. 602/17.06.2004 - încheiat între inculpat și și nr. 26/15.01.2003 - încheiat între inculpat și
Inculpatul a precizat, referitor la aceste contracte, în declarația dată în cursul aceleiași zile, când înscrisurile se aflau depuse la dosar, că sunt reale, valide și nu au fost reziliate.
Aceste contracte au fost în realitate falsificate de către inculpat prin metoda transferului electrostatic succesiv de toner, ștampilele și semnăturile reprezentanților societăților comerciale fiind transferate de pe înscrisuri ale acestor societăți la care inculpatul a avut acces, cum ar fi, de exemplu, împuternicirile primite în vederea depunerii actelor necesare pentru obținerea autorizațiilor de transport.
Un indiciu important al faptului că inculpatul era familiarizat cu această metodă de falsificare a înscrisurilor este împrejurarea că, cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului, au fost găsite și ridicate două înscrisuri, depuse la filele 50-51, vol. III, respectiv partea finală a unui contract încheiat între SC SA L și SC SRL Reșița, pe care, la rubrica " beneficiar" sunt șterse cu pastă corectoare ștampila și semnătura beneficiarului, precum și o coală, pe care se află depuse, în partea inferioară, prin transfer de toner, în mod neîndoielnic de pe contractul susmenționat, după cum se poate constata din compararea celor două înscrisuri, doar mențiunea " beneficiar" în partea, iar în partea dreaptă semnătura reprezentantului SC SRL Reșița și ștampila societății.
, și au confirmat faptul că între, și inculpatul nu au fost încheiate contracte de comision și consultanță, iar din verificările efectuate s-a stabilit că în evidențele celor trei societăți comerciale nu sunt înregistrate aceste contracte, iar numerele de înregistrare nu le aparțin.
Susținerea inculpatului că a primit doar xerocopii ale contractelor de comision și consultanță cu prilejul încheierii acestora, acesta fiind motivul pentru care nu a putut pune la dispoziția organelor de urmărire penală exemplarele originale ale contractelor, nu poate fi acceptată, deoarece este notoriu faptul că orice contract se întocmește în atâtea exemplare originale câte părți contractante sunt.
Prin adresa nr. 20.1043/09.05.2006 (fila 200, vol VI) IPJ CSa comunicat că înscrisurile nu pot face obiectul unei constatări tehnico științifice sau expertize grafice, deoarece sunt în xerocopie.
Și pentru această faptă comisă de inculpatul, urmărirea penală a fost extinsă prin Ordonanța din 18.04.2006, inculpatul fiind pus sub învinuire prin Rezoluția din aceeași dată.
In drept, fapta inculpatului, de a falsifica trei contracte de comision și consultanță, urmată de invocarea lor în fața organelor de urmărire penală în vederea producerii de consecințe juridice, prezintă elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000.
Art. 290 Cod penal definește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată ca fiind " falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 Cod penal, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice".
Art. 17 lit. c din Legea 78/2000 reglementează o modalitate agravantă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, atunci când falsul a fost săvârșit în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile de corupție sau asimilate acestora sau în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune.
Deși textul de lege susmenționat se referă doar la " falsul și uzul de fals" comise în scopul indicat mai sus, în literatura juridică s-a precizat că norma legală face trimitere la infracțiunile incriminate prin prevederile art. 288-291 Cod penal ( - " Infracțiunile de corupție și cele asimilate sau în legătură cu acestea", Editura, B, 2004, pag. 273).
Inculpatul a falsificat cele trei contracte de consultanță și comision, găsite și ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, prin contrafacerea scrierii și a subscrierii, prin metoda transferului electrostatic succesiv de toner, reproducând în acest fel conținutul contractelor și aplicând apoi în același mod ștampila și semnătura reprezentanților SC SRL, SC și
Este de subliniat că inculpatul a invocat existența unor contracte de consultanță și comision încheiat între societățile comerciale ale căror reprezentanți sunt denunțătorii și inculpat ca persoană fizică autorizată, cu ocazia audierilor sale din data de 22.02.2006 și 18.04.2006, poziție pe care a menținut-o chiar și cu ocazia declarației dată în fața instanței în aceeași zi, când a fost prezentat cu propunere de luare a măsurii arestării preventive.
Scopul invocării contractelor de consultanță și comision a fost acela de a da o aparentă stare de legalitate demersurilor făcute de inculpat pentru obținerea autorizațiilor, respectiv de a se apăra față de învinuirile aduse de organele de urmărire penală, fiind astfel îndeplinită și cerința folosirii înscrisurilor false "în vederea producerii de consecințe juridice".
Acțiunea de falsificare a contractelor de comision și consultanță a fost comisă de către inculpat în scopul ascunderii infracțiunii de corupție legate de obținerea autorizațiilor de transport, faptă descrisă în capitolul I din rechizitoriu, fiind îndeplinită astfel și cerința comiterii acestei infracțiuni cu forma de vinovăție a intenției directe, calificată de scop.
În rechizitoriu s-a arătat că inculpatul a avut în cursul urmăririi penale o atitudine nesinceră, negând comiterea faptelor și a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin influențarea martorei ( fostă ), căreia i-a sugerat, după cum rezultă din interceptarea convorbirilor telefonice, cât și din declarația acesteia, să declare în fața organelor de urmărire penală că activitățile cu privire la obținerea autorizațiilor de transport s-au efectuat în mod legal și că organele de urmărire penală nu pot proba că el a luat banii de la denunțători, cât și prin influențarea învinuitului căruia i-a sugerat, de asemenea, să nu se prezinte la audieri sau să declare că afacerea dintre ei fost legală, deși din conținutul convorbirilor telefonice purtate de cei doi rezultă cu claritate caracterul infracțional al tranzacției efectuate.
De asemenea, în același scop al zădărnicirii aflării adevărului și pentru a obstrucționa desfășurarea urmăririi penale în cauză, inculpatul a exercitat presiuni asupra comisarilor Gărzii financiare, care la solicitarea organelor de urmărire penală au descins la sediul firmei sale SC Vest SA L, împiedicându-i astfel să efectueze verificările dispuse în cauză, mai mult a proferat chiar injurii și amenințări la adresa comisarului șef al Gărzii Financiare T și injurii la adresa organelor de urmărire penală care instrumentează cauza, după cum rezultă din nota întocmite de acesta, adresată comisarului general ( vol IV fila 176).
În cauză există date și indicii temeinice că inculpatul a efectuat presiuni asupra părților vătămate - denunțători în cauză, pentru a-i determina să adopte o altă poziție în cadrul procesului penal, favorabilă lui.
Inculpatul, prin atitudinea adoptată în cursul urmăririi penale, după ce i s-a adus la cunoștință că a fost pus sub învinuire pentru primele infracțiuni comise în legătură cu SC SRL și SC SRL, a încercat să obstrucționeze desfășurarea procesului penal, inițial invocând motivele de sănătate ale soției sale din cauza cărora nu se poate prezenta la audieri, iar ulterior invocând propriile sale motive de sănătate față de invitațiile (citații) care i s-au făcut pentru a fi reaudiat sau pentru a i se aduce la cunoștință în mod legal extinderea urmăririi penale în cauză pentru alte fapte.
Astfel, inculpatul a prezentat, prin avocatul său la termenul din 13.04.2006, când a fost legal citat, copia unui certificat medical din care rezultă că în perioada 28.02.2006 - 07.03.2006 a fost internat de urgență la Institutul de Boli Cardiovasculare la Spitalul Municipal din L, pe motiv că a prezentat fibrilații.
Din verificările care s-au efectuat la Spitalul din L, rezultă cu claritate că în data de 28.02.2006 inculpatul nu a fost internat de urgență, ci a premeditat internarea sa, în scopul de a tergiversa finalizarea urmăririi penale, aceasta rezultând din faptul că la data de 27.02.2006, deci cu o zi înainte de a se interna "de urgență", a obținut o adeverință de la locul său de muncă, pentru a-i folosi la internare la Spitalul Municipal
De precizat că inculpatul s-a prezentat în cursul zilei de 28.02.2006, ora 9.00 la consultație, constatându-se, după cum rezultă din declarația medicului, precum și din rezultatul electrocardiogramei că nu prezintă modificări pentru a fi necesară internarea sa, însă în cursul aceleiași zile, în jurul orei 12.00, inculpatul a revenit la același spital, iar pe baza unei noi electrocardiograme, care de această dată nu mai este personalizată, a fost internat cu diagnosticul cardiopatie ischemică cu tulburări de ritm.
Din verificările efectuate la Spitalul Municipal L rezultă, de asemenea, că inculpatul a fost externat în mod efectiv la data de 3.03.2006, acest fapt rezultând din consemnările din foaia de observație privind medicamentele acordate, însă externarea a fost efectuată cu data de 7.03.2006, după care în mod succesiv a primit mai multe concedii medicale cu valabilitate până la data de 30.04.2006, în care i se recomandă regim hiposodat cu limitarea grăsimilor animale, evitarea stresului, expuneri la frig și umezeală, evitarea suprasolicitării nervoase.
Organul de urmărire penală a mai arătat că inculpatul a încercat să obstrucționeze desfășurarea urmăririi penale și prin cererile de recuzare a procurorului care a instrumentat cauza, invocând motive neîntemeiate, care nu se regăsesc în codul d e procedură penală, fapt pentru care cererile sale de recuzare au fost respinse ( vol. IV fila 117-118).
De altfel, din audierea conținutului convorbirilor telefonice purtate de inculpatul rezultă cu claritate intenția sa și demersurile pe care le-a efectuat pentru ca instrumentarea cauzei sale să se efectueze la un alt serviciu teritorial din țară, iar nu la cel din
După ce instanța a dispus arestarea sa preventivă, inculpatul a solicitat, invocând motive de sănătate, efectuarea unei expertize pentru a se stabili dacă afecțiunile de care suferă pot fi tratate în rețeaua sanitară din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarului.
Cererea inculpatului a fost admisă și astfel prin raportul de expertiză medico-legală nr- întocmit de IML T, se concluzionează " prezintă diagnosticul dureri toracice atipice dislipidemie mixtă, necesită tratament cu aspenter, sortis, care poate fi efectuată în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor".
Din actele de la dosar rezultă, de asemenea, că inculpatul, are antecedente penale care nu atrag însă starea de recidivă. Din fișa de cazier judiciar (vol. IV, fila 40) rezultă că inculpatul a fost condamnat pin sentința penală nr.504/07.05.1998 a Judecătoriei Lugoj la 3 luni închisoare pentru art. 289 Cod penal plus 2 luni închisoare pentru art. 291 Cod penal plus 6 luni închisoare cu suspendare pentru art. 215 alin. 2.pen. condamnări pentru care a intervenit reabilitarea de drept. Din aceste date rezultă că inculpatul a manifestat perseverență infracțională și o oarecare specializare în săvârșirea infracțiunilor de fals și a actelor de inducere în eroare, ori de trafic de influență.
Cu privire la ceilalți doi învinuiți, și, din datele de la dosar rezultă că nu au antecedente penale, iar în cursul urmăririi penale au avut o poziție relativ sinceră și au recunoscut că au pretins și au primit suma de 50 milioane lei de la inculpatul în scopul reținut în cuprinsul rechizitoriului, însă au declarat că au desfășurat acțiuni de amăgire a inculpatul, suma de bani fiind pretinsă de ei ca o garanție că inculpatul va achiziționa locomotiva pentru care el le-a cerut că întreprindă demersurile pe lângă conducerea SC SA B pentru a achiziționa acest bun. Învinuitul a declarat constant în cursul urmăririi penale că suma de bani primită de la inculpatul a folosit-o în interesul său, respectiv că nu a fost remisă vreunui funcționar din conducerea SC SA sau vreunui membru din cadrul comisiilor de licitație și evaluare, așa cum l-a lăsat să înțeleagă pe inculpatului.
Instanța examinând actul de sesizare precum si probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești a reținut următoarele:
Inculpatul în perioada 1990-1995 a activat în mișcarea sindicala, având inclusiv funcția de președinte a Filialei T, cunoscându-se astfel cu mai multe persoane din cadrul Sindicatului, unii dintre aceștia în perioada 2000-2003 au ajuns să lucreze în Ministerul Transporturilor, în perioada în care ministru era.
Inculpatul, în localitatea L, prin afirmațiile făcute a dat de înțeles mai multor persoane că este în relații strânse cu fostul ministru, fostul secretar de stat, fostului consilier ministerial sau asupra fostului director ARR.
Aceste susțineri ale inculpatului au ajuns la persoanele interesate de obținerea de -uri care permit agenților economici cu obiect de activitate, să efectueze transporturi în cadrul UE și obținerea de autorizații de transport internaționale bilaterale.
În acest context, inculpatul a fost contactat de reprezentanții mai multor societăți comerciale care au ca obiect transporturi tip, pentru a putea obține suplimentar, dintr-un fond de rezervă al Ministerului Transporturilor, -uri sau autorizații de transport bilaterale, peste cotele alocate în mod legal, anual, de către minister, acestora, prin birourile ARR locale, prin obținerea de aprobări scrise din partea secretarului de stat, care păstra la biroul Serviciului Probleme Speciale din minister, asemenea autorizații.
Astfel, la sfârșitul anului 2001, inculpatul a fost contactat de către denunțătorul parte civila, ca reprezentant al firmelor de transport SC SRL si SC SRL, care a aflat despre relațiile inculpatului de la martorul, astfel că denunțătorul împreună cu martorul s-au deplasat la locuința inculpatului, unde primul i-a înmânat inculpatului suma de 12.000 Euro, pentru obținerea de -uri suplimentare față de cele primite, pe căi legale, pentru a putea să efectueze mai multe transporturi internaționale, având în vedere că fiecare era alocat unui singur mijloc de transport.
De la data menționata și până la data de 3.02.2005, dată la care denunțătorul, a denunțat fapta inculpatului, acesta nu și-a îndeplinit obligația pentru care a încasat suma de bani menționată, invocând diferite pretexte și în discuțiile telefonice avute cu denunțătorul, susținea că banii au fost dați la B, dar din motive necunoscute nu s-a realizat obținerea celor dorite de denunțător. Inculpatul pe fondul insistențelor denunțătorului a restituit acestuia suma de 5000 Euro și pentru suma de 700 Euro, a obținut pentru denunțător un număr de 15 autorizații bilaterale de transport care la data respectivă costau 6 lei/bucata, cu mențiunea că o autorizație tip, la acea dată în mod oficial 300 lei.
Între cele două momente menționate, sfârșitul anului 2001 și data de 3.02.2005, între denunțătorul și sotia acestuia și respectiv inculpat, au avut loc mai multe discuții și întâlniri, două dintre acestea au fost înregistrate de denunțător și redate în actul de sesizare al instanței, ca probă, (fila 4-8 rechizitoriu ) pe care instanța și-o însușește cu mențiunea că înregistrarea nu a fost autorizată, astfel că va fi avută în vedere de instanță, prin coroborare cu declarațiile denunțătorilor și a martorilor care au cunoștință despre înțelegerile dintre denunțători și inculpat.
s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6300 Euro, pe care o pretinde inculpatului, ca rest din suma totală de 12.000 Euro, dată acestuia.
În data de 24.11.2005, denunțătorul, în calitate de reprezentant al SC SRL a formulat un denunț penal împotriva inculpatului în care preciza că în cursul anilor 2001 si 2002 i-a oferit inculpatului, la cererea acestuia, sumele de 9.000 USD pentru obținerea de -uri pentru anul 2002 și suma de 8.000 Euro, pentru obținerea de -uri pentru anul 2003, deși nu îndeplinea condițiile legale de atribuire, neavând cel puțin două autovehiculele cu normă de poluare de Euro 3. obținând pentru societatea sa pentru anul 2003 12 autorizații, lunare ca urmare a documentației depusă de inculpat la Ministerul Transporturilor, unde inculpatul s-a deplasat personal și a depus documentația în data de 7.01.2003, astfel cum rezultă din Registru de a ministerului.
In data de 23.01.2006, împotriva inculpatului a formulat un denunț, ca reprezentant al SC SRL care preciza că în anul 2001, inculpatul i-a pretins suma de 2000 DM, sumă cu care denunțătorul a fost de acord, pentru obține prin intermediul unor funcționari din conducerea Ministerului Transporturilor, pe care îi cunoaște și îi poate influența, discuție purtată în prezența martorului, o autorizație multiplă tip - valabilă pentru anul 2002 iar după ce a obținut această autorizație i-a pretins denunțătorului suma de 3000 Euro, sumă pe care acesta a refuzat să o plătească, motiv pentru care între inculpat și denunțător au apărut evidente discuții.
a precizat că a avut convingerea relațiilor inculpatului în cadrul Ministerului Transporturilor, în momentul în care însoțindu-l pe acesta la B, la Ministerul Transporturilor iar inculpatul i-a prezentat personal denunțătorului pe, si.
În data de 27.01.2006, a formulat un denunț împotriva inculpatului, ca reprezentant al SC - D SRL care a precizat că la începutul anului 2003 s-a întâlnit cu martorul, coacționar la SC Vest SA - societate administrată de inculpat și în prezența acestuia, inculpatul i-a propus să-i obțină autorizații de transport internațional rutier, pentru o sumă de bani neprecizată, menționându-i că are relații și influență la funcționarii din Ministerul Transporturilor.
a fost de acord și astfel i-a dat inculpatului suma de 300 lei, urmând ca suma finală să fie stabilită după obținerea autorizațiilor, dar nu s-a mai realizat tranzacția în condițiile în care autorizațiile primite erau expirate.
Tribunalul a reținut în hotărârea pronunțată că inculpatul a fost audiat în ședința publică din 4.07.2006, (fila 60 -62 dosar fond ) în care a menționat că nu recunoaște infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, arestarea sa și trimiterea în judecată fiind de natură politică, negând că ar fi intervenit pentru obținerea de autorizații de transport bilateral sau tip și că nu avea nici un fel de influență asupra Ministrului Transportului, a secretarilor de stat sau a consilierilor pe care îi cunoștea din activitatea sindicală.
În raport cu susținerile inculpatului și având în vedere declarațiile denunțătorilor au fost audiați în ședința publică de judecată din 2.03.2007, denunțătorul ( fila 202-204 dosar ) din declarația acestuia rezultând și faptul că inculpatul i-a solicitat și denunțătorul a plătit de câteva ori biletul de tren al acestuia, la cererea inculpatului când acesta îi preciza că se deplasează la B în interesul denunțătorului, martora ( fila 198-2001 dosar ) soția denunțătorului care confirmă atât discuțiile avute de cu inculpatul cât și înregistrările făcute și reținute ca probă la dosar, iar în data de 30.03.2007 a fost audiat ca martor ( fila 228 dosar ), martor care l-a împrumutat pe denunțătorul cu suma de 6.000 Euro.
În ședința publică din 27.04.2007 a fost audiat denunțătorul ( fila 335 dosar ) care și-a menținut declarațiile anterioare date în fața procurorului inclusiv denunțul formulat împotriva inculpatului, la fel și denunțătorul, audiat în aceeași ședință publică ( fila 341 dosar ) care și-a menținut atât declarațiile cât și denunțul formulat precum și denunțătorul care în declarația dată la ( fila 342 dosar ) și-a menținut denunțul și declarațiile anterioare.
De asemenea, în aceeași ședință de judecată, privind infracțiunea de trafic de influență au fost audiați martorii ( fila 340 dosar ), ( fila 343 dosar ), ( fila 344 dosar ), G ( fila 345 dosar ), ( fila 346 dosar ), ( fila 347 ), ( fila 348 dosar ), ( fila 349 dosar ), ( fila 350 dosar ) iar în sedința publică din 25.05.2007 au fost audiați martorii ( fila 432 dosar ), ( fila 433 dosar ), ( fila 434 dosar), ( fila 435 dosar ), ( fila 437 dosar ), ( fila 438 dosar ) și respectiv în ședința publică din 25.06.2007, a fost audiat martorul -cetățean austriac în prezența translatorului de limbă ă Arala ( fila 488 dosar ), aceștia menținându-și declarațiile anterioare, declarații care se coroborează cu starea de fapt rezultată din denunțurile făcute în cauză.
Martorul, propus spre audiere prin actul de sesizare al instanței, nu a fost audiat motivat de faptul că acesta a decedat la data de 13.02. 2007 astfel cum rezultă din extrasul din Registrul de, aflat la fila 429 dosar fond.
S-a mai reținut de asemenea din actul de sesizare al instanței că inculpatul în apărare, cu privire la infracțiunea de trafic de influență în data de 26.02.2006 a susținut în fața procurorului existența unor contracte de comision și consultanță încheiate în nume propriu cu cele trei societăți comerciale, având ca obiect transport internațional rutier, a căror administratori au formulat denunțuri penale împotriva sa, aceste contracte fiind găsite în xerocopie, în data de 18.04.2006, în locuința inculpatului, cu ocazia percheziției domiciliare, având numerele 12/9.01.2002 pentru SC SRL, nr. 602/17.06.2004 pentru SC SRL și respectiv nr. 26/15.01.2003, pentru SC SRL L.
Aceste contracte au fost contestate de către societățile comerciale menționate prin reprezentanții lor legali, la verificările efectuate, s-a stabilit că în evidențele acestora nu sunt înregistrate contracte de acest tip, că nu corespund numerele de înregistrare iar solicitarea inculpatului privind expertizarea acestor contracte pentru a se infirma susținerea că sunt falsificate, a primit un răspuns negativ prin adresa nr. 20.1043/9.05.2006 în care se precizează că aceste înscrisuri nu pot face obiectul unor constatări tehnico științifice sau expertize grafice deoarece sunt în xerocopie ( fila 200. VI dosar UP ).
În raport cu probatoriul administrat, privind infracțiunile de trafic de influență și fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța a reținut săvârșirea de către inculpat a acestor infracțiuni urmând ca în baza art. 72 Cod penal pedepsele pentru infracțiunile menționate să fie individualizate în raport cu pericolul lor social.
În baza probelor administrate în cauză, Tribunalul Timiș, în baza art. 257 od penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.
În baza art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 prima instanță i -a aplicat aceluiași inculpat o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa totala de 3 ani si 6 luni închisoare, cu interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b si e Cod penal in limitele art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal și art. 350 Cod procedură penală instanța a dedus din pedeapsa stabilită durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 18.04.2006 la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 348 Cod procedură penală a dispus anularea celor trei contracte de comision și consultanță încheiate de inculpat în nume propriu, în fals găsite în xerocopie la domiciliu inculpatului cu ocazia perchezitiei, acestea purtând nr: 12/09.01.2002 - încheiat între inculpat și, nr. 602/17.06.2004 - încheiat între inculpat și și nr. 26/15.01.2003 - încheiat între inculpat și
În ceea ce privește infracțiunea de cumpărare a influenței unui funcționar prev. și ped. de art. 61din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatului, a infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatului și respectiv infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de influență prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000 reținută în sarcina inculpatului, prin actul de sesizare al instanței, prima instanță a constatat următoarele:
Inculpatul a susținut cu privire la această infracțiune reținută în sarcina sa că nu a fost săvârșită în condițiile în care procedura de cumpărare nu a implicat societatea SA B ci societatea comercială SC SRL B, ai cărei asociați erau inculpații si.
Din declarația inculpatului dată în ședința publică din 5.12.2006 ( fila 149 dosar ) rezultă că intenționat, a creat inculpatului că are o falsă relație personală cu persoane responsabile din cadrul SC SA B, care participă atât la evaluarea locomotivei cât și la licitația acesteia, pentru a-l determina pe acesta să achiziționeze locomotiva, urmând ca societatea sa SC SRL să obțină profit după achitarea prețului de adjudecare prin licitatie, preț mai mic decât prețul de vânzare către SC Vest SA L, administrată de inculpatul.
În declarația dată de inculpatul în ședința publică din 5.12.2006 ( fila 150 dosar ) rezultă că, cunoscându-l pe inculpatul din relații comerciale anterioare, privind vagoane de cale ferată și fiind asociat cu coinculpatul în SC SRL B, au hotărât împreună să achiziționeze și să înstrăineze ulterior locomotiva tip - 70-618 cu un preț mai mare, diferența de preț urmând să reprezinte profitul societății menționate, având în vedere încrederea pe care o avea inculpatul privind persoana sa.
În legătură cu această tranzacție a fost audiat ca martor, în sedința publică din 25.05.2007, ( fila 431 dosar ) care în calitatea de contabil al SC Vest SA L, la care inculpatul era director și administrator, a confirmat faptul că transferul bancar prin ordin de plată în valoare de 5.000 lei, făcut de inculpatul din Banca Transilvania în Banca Transilvania Baf ost făcut pentru a nu se pierde o licitatie, documentele privind achiziționarea locomotivei le-a înregistrat ulterior în contabilitate pe baza actelor prezentate de inculpat, cu mențiunea că această înregistrare și actele erau legale și corecte din punct de vedere contabil, locomotiva aflându-se și în acest moment în patrimoniu societății.
În aceeași ședință de judecată a fost audiat ca martor ( fila 436 dosar ) acționar al SC SRL B și a participat la AGA, în care acționarii au fost de acord ca inculpatul în calitate de administrator să participe la licitația locomotivei tip 70-618, organizată de SC SA B.
Din înregistrarea convorbirilor telefonice purtate între inculpatul și astfel cum ele apar în notele de redare din rechizitoriu ( filele 12-14 ) însușite de instanță nu rezultă vreun element al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, aceste înregistrări neinfirmând susținerile inculpaților audiați, a martorilor audiati, a actelor de la dosar, respectiv transferul bancar făcut de inculpatul în nume propriu în contul personal al coinculpatului pentru suma de 5.000 RON în data de 2.12.2005 cu mențiunea scrisă că suma reprezintă, avans cumpărare 70-618, ( fila 386. V dos up ).
Faptul că inculpatul la care a ajuns suma menționată, prin coinculpatul a recunoscut că a păstrat acea sumă și a folosit-o în interes propriu, în condițiile în care din nici o probă de la dosar nu rezultă că această sumă a fost cheltuită pentru savărșirea vreunei infracțiuni nu poate determina incriminarea acestuia.
Tribunalul Timișa constatat că în actul de sesizare al instanței este infirmată existența infracțiunilor reținure în sarcina fiecăruia dintre inculpați în condițiile în care la fila 25, se menționează că SC SA achiziționat în anul 2004 cu suma de 10.000.000 lei de la CN SA locomotiva -70-618, aceasta fiind ulterior scoasă la licitație în zilele de 6.07.2004, 20.07.2004 și respectiv 27.07.2004, dată la care nu s-a prezentat nici un ofertant, iar în data de 29.03.200, Comisia de Licitație a SC SA a hotărât vânzarea prin licitație a mai multor bunuri, inclusiv locomotiva, aceasta având ca preț de pornire suma de 29.000 lei + TVA.
În data de 29.03.2005, cu ocazia licitației, această locomotivă a fost adjudecată de SC Grup SRL cu suma de strigare.
Având în vedere că în raport cu termenii licitației, SC SA nu a mai plătit prețul licitat, în data de 13.12.2006, s-a organizat o nouă licitație iar locomotiva a fost adjudecată la prețul de strigare de catre SC SRL B, conform procesului verbal de adjudecare din 13.12.2005 ( fila 209-210.V up ) încheindu-se contractul de vânzare cumpărare nr. 1831/13.12.2005, între vânzătorul SC SA și cumpărătorul SC SRL B, societatea comercială în care sunt asociați inculpații și, iar procesul verbal de predare primire a fost încheiat în data de 15.12.2005 între aceleași părți.
Din verificările efectuate de Garda Financiară la SC SRL B, rezultă că societatea menționată prin inculpatul a vândut locomotiva -70-618 către SC Vest SA L, administrată de inculpatul în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1831/13.12.2005 (. fila 71 up ) cu suma de 53.550 lei.
Instanța de fond a concluzionat că în această operațiune comercială, apreciată prin rechizitoriu ca fiind infracțiune, în mod evident, inculpatul nu a cumpărat influența nici unui funcționar, în condițiile în care a plătit un preț aproape dublu față de prețul de adjudecare, că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de trafic de influență asupra unor persoane cu atribuții de decizie din cadrul SC SA B și nici inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de influență în condițiile în care la primele trei date de licitație organizate de SC SA B nu s-a înscris nici un licitator, ca la a doua ședință de licitație locomotiva tip 70-618 fost achiziționată de SC Grup SRL și în condițiile în care aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale, la același preț a fost adjudecată de SC SRL
În ceea ce privește infracțiunea de cumpărare a influenței unui funcționar, prev. și ped de art. 61din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatului, a infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatului și infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de influență prev. și ped de art. 26 Cod penal rap. la art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000 reținută în sarcina inculpatului, prima instanță pentru considerentele reținute a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală achitarea inculpaților.
În cursul cercetării judecătorești, la cererea apărătorilor aleși ai inculpaților s-a dispus efectuarea de către Serviciul de Probațiune a unei evaluări pentru fiecare dintre inculpați.
Referatul de evaluare efectuat pentru inculpatul de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș sub nr. 83/18.04.2007, ( fila 254-257 dosar ) în urma discuțiilor avute de consilierul de probațiune, cu soția inculpatului și cu o prietenă de familie a inculpatului precum și după ce a studiat dosarul, îi este favorabilă inculpatului, înțelegând că acesta poate fi bine integrat în societate dacă acesta va evita contactul cu persoane din administrația publică locală și centrală, reținându-se totodată și antecedentele penale ale inculpatului care prin nr. 504/1998 a Judecătoriei Lugoja fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu aplicarea prev. art. 81-83.p, sentință menționată rămânând definitivă prin nr. 1098/1998 a Tribunalului Timiș ( fila 40. IV dosar up ).
Referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov sub nr. 128/26.04.2007 ( fila 281-283 dosar ) privindu-l pe inculpatul nu este credibil în raport cu faptul că a fost efectuat pe baza a două întrevederi avute doar cu inculpatul la sediul Serviciului de Probațiune de pe linga Tribunalul Brașov și consultarea rechizitoriului, astfel că aprecierea privind buna integrare în societate din punct de vedere social, familial si profesional sunt în mod evident nesusținute de o informare și o analiza corectă și completă.
Referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov sub nr. 140/26.04.2007 ( fila 285-287 dosar ) privind pe inculpatul nu este credibil în raport cu faptul că a fost efectuat pe baza a unei întrevederi avute doar cu inculpatul la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov și cu coinculpatul la aceeași locație și consultarea rechizitoriului, astfel că concluzia conform căreia are o armonioasă viață familială și socială, este subiectivă.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale care să constate dacă poate să suporte regimul de detenție în condițiile în care are antecedente în afecțiuni cardiace.
Prin raportul medico-legal efectuat de către IML T, sub nr. 177/16.02.2007, ( fila 224 dosar ) se concluzionează că acesta are antecedente de tahicardie paroxistica atriala, necesitând tratament medicamentos ce poate fi efectuat în rețeaua sanitară a ANP și că acesta suportă regimul de detenție.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală prima instanță l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 6300 Euro sau echivalentul în lei la data plații, către denunțătorul-parte civilă, reprezentând despăgubiri civile șia constatat recuperat restul prejudiciului în cuantum de 5700 Euro.
S-a respins cererea formulată de DNA -Serviciul Teritorial Timișoara de obligare a inculpatului la plata sumelor de 9000 USD si 8000 Euro sau echivalentul în lei a acestora primite de la denunțătorul și a sumei de 300 lei primite de la denunțătorul, în vederea confiscării, ca nedovedite. Aceste sume nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății nu au fost revendicate de către denunțătorii menționați iar cu privire la cuantumul sumelor precizate s-a constatat că acestea rezultă din denunțurile formulate și din probe testimoniale apropiate denunțătorilor care nu au putut fi avute în vedere în cauză.
S-a respins, de asemenea și cererea formulată de DNA -Serviciul Teritorial Timișoara de obligare a inculpatului la plata sumei de 5000 lei în vederea confiscării ca neîntemeiată în condițiile în care reținerea sumei menționate de către inculpat, suma pe care a primit-o de la coinculpatul, cei doi fiind asociați în aceeași societate comercială, sumă virată de către inculpatul, cu ordin de plată prin Banca Transilvania -Sucursala L /Sucursala cu titlu de, avans cumpărare 70-618, nu are nici o conotație penală ci eventual civilă între inculpatul și inculpatul.
În baza art. 163.C.P.P. și următoarele și art. 20 din Legea nr. 78/2000 s-a mentinut măsura sechestrului asigurător asupra imobilului inculpatului din mun.L str.- -. 60. 9 înscris în CF nr. 3403/IX- dispusă prin Ordonanța procurorului din 19.04.2006, până la achitarea obligațiilor financiare de către inculpat.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra acțiunilor deținute de inculpatul la SC Vest SA L, prima instanță apreciind că pentru suma de 6300 Euro, la care a fost obligat inculpatul prin prezenta hotărâre să o plătească părții civile, sechestrul asigurător asupra imobilului menționat este suficient pentru acoperirea prejudiciului, totodată apreciindu-se și faptul că disponibilizarea acțiunilor sechestrate este benefică atât inculpatului, asociaților săi și societății comercial.
În baza art. 109 Cod procedură penală s-a dispus păstrarea obiectelor și înscrisurilor ridicate ca mijloace de probă și înregistrate în registrul de corpuri delicte a Tribunalului Timiș la nr. 15/2006, până la rămânerea definitivă a hotărârii și a dispus restituirea ulterioară a acestora, persoanelor fizice și juridice cărora le aparțin, după copiere.
În baza art. 10 alin. 2 și art. 29 alin. 4 Teza I-a din Legea nr. 47/1992 rep. și rap. la Decizia nr. 122/15.02.2007 a Curții Constituționale a respins ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. 3 Cod procedură penală care încalcă art. 16,20,21,29 53 din Constituția României și art. 6 din CEDO, fără nici o altă formă de motivare, formulată oral de apărătorul ales și însușită de inculpatul, motivat de faptul că aceasta nu a fost depusă în scris deși în mod repetat instanța de judecată a solicitat acest lucru, cererea având un evident caracter de tergiversare a soluționării cauzei în condițiile în care la data formulării 30.03.2007, aceata fost făcuta pe fondul unei a patra cererii de recuzare, pentru aceleeași motive.
Prima instanță a făcut aplicarea prev. art. 51 alin. 3 Cod procedură penală în condițiile în care prima cerere de recuzare invocată în data de 2.03.2007 ( fila 197 dosar fond ) a fost soluționata în Camera de Consiliu, prin încheierea dată în sedința secretă în data de 2.03.2007 în dosar nr- prin respingere recuzării ( fila 200 dosar fond ), toate celelalte recuzări din cursul judecății: 30.03.2007 (fila 229 dosar fond ), 27.04.2007 ( fila 332 dosar fond ), 25.05.2007 ( fila 445 dosar fond ), 25.06.2007 ( fila 491 dosar fond ) și 4.07.2007 ( fila 500 doar fond ) fiind soluționate în baza temeiului legal menționat, deoarece în principal s-au invocat aceleași motive cu unele nuanțe.
Astfel, inculpatul a invocat, dușmănia, președintelui completului de judecată, în condițiile în care a formulat o plângere penală privind art. 246 Cod procedură penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara; acțiunea civilă pentru daune materiale în valoare de 1.000.000 lei care face obiectul dosarului civil nr- aflat pe rolul Tribunalului Timiș; solicitările adresate, privind verificarea la INML a stării de sănătate psihică a judecatorului președintele completului și de asemenea solicitarea adresată CNSAS pentru verificarea cobalorării cu fosta poliție politică a judecatorului în condițiile existenței unei indicii temeinice de colaborare cu fosta Securitate, toate acestea determinând o evidentă dușmănie a magistratului față de inculpat.
S-a constatat, de asemenea că excepția de neconstituționalitate invocată de către apărătorul ales al inculpatului la data de 30.03.2007, atât în contextul celor menționate mai sus, cât și în ceea ce privește faptul că la data de 13.03.2007 prin Decizia nr. 198/13.03.2007 Curtea Constituțională s-a pronunțat referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. 2 si 3 od procedură penală prin respingerea acestuia, este un evident abuz de drept care nu are legătură cu fondul cauzei în condițiile în care prin textul menționat legiuitorul a înțeles să asigure celeritatea soluționării cauzelor, aplicându-se tuturor părților procesului penal și în mod evident împiedica tergiversarea soluționării cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că aceasta este o copie fidelă a rechizitoriului întocmit de DNA T, că inculparea sa are o puternică conotație politică, dorindu-se inculparea fostului ministru PSD, că în timpul cercetării judecătorești nu s-a dorit aflarea adevărului, că falsificarea contractelor de consultanță nu a fost probate în mod științific, că nu au fost acceptate probele propuse de către inculpatul, că nu a avut parte de un proces corect și echitabil, că în timpul cercetării judecătorești, cu ocazia audierii martorilor i-au fost respinse majoritatea întrebărilor puse, că nu a fost citat procedural pentru ședința de judecată din data de 04.07.2007 și că după terminarea cercetării judecătorești nu i s-a acordat cuvântul pentru a pune concluzii, că în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești s-au săvârșit încălcări ale drepturilor sale procesuale.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoaraa criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea Tribunalului Timiș este nelegală sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 340 și 341 Cod procedură penală, deoarece după terminarea cercetări judecătorești nu s-a acordat cuvântul părților, la dezbateri și nici nu s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului; sentința este atacată este nelegală sub aspectul nerespectării dispoz. art.71 Cod penal, deoarece pedeapsa accesorie a fost aplicată doar la pedeapsa rezultantă și nu fiecărei pedepse în parte, fapt ce face ca dispozitivul hotărârii să fie neexplicit și să ridice probleme cu ocazie punerii în executare a sentinței; că sentința penală atacată este nelegală întrucât prin aplicarea pedepsei accesorii prevăzut de art.64 lit. e Cod penal, instanța de judecată a încălcat dispozițiile art.8 din CEDO; că sentința atacată este nelegală sub aspectul modului în care instanța de judecată a soluționat acțiunea civilă în sensul că nu s-a dispus confiscarea sumelor primite de inculpatul de la denunțătorii și, pentru că instanța a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra acțiunilor deținute de inculpatul la SC Vest SA L, că nu s-a indicat expres fiecare dintre actele a căror restituire s-a dispus, adică obiecte, înscrisuri, ridicate ca mijloace de probă și nu s-a indicat nici persoana căreia urmează a se restitui acestea; sentința penală atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul soluțiilor de achitare dispuse față de inculpații, și, relativ la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 61din Legea nr. 78/2000, cumpărarea influenței unui funcționar în ceea ce-l privește pe inculpatul, art. 257 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, trafic de influență, în ceea ce-l privește pe inculpatul și art. 26 raportat la art. 257 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, complicitate la infracțiunea de trafic de influență în ceea ce-l privește pe inculpatul; că sentința penală atacată este netemeinică sub aspectul pedepselor prea mici aplicate inculpatului, solicitând în final, admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, curtea constată că apelurile sunt fondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Din încheierea de ședință din data de 4.07.2007 rezultă că în cauză nu a fost parcursă faza dezbaterilor și nu s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului (singurul dintre inculpați prezent la acel termen), încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 340 Cod procedură penală, respectiv ale art. 341 Cod procedură penală.
Mai mult, prin acest mod de a proceda au fost încălcate principiile oralității, nemijlocirii, contradictorialității și publicității ședinței de judecată, principii reglementate expres de art. 289 și art. 290 Cod procedură penală.
Depunerea de concluzii scrise nu poate în niciun caz suplini lipsa etapei dezbaterilor. De altfel, se constată că numai parchetul și inculpații și, prin avocat, au depus concluzii scrise, însă inculpatul nu a depus concluzii scrise.
În cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută expresă strict și limitativ prevăzute de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală. În mod neîndoielnic însă își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 197 alin. 1 și 4 teza finală Cod procedură penală, care îndreptățesc instanța să ia în considerare din oficiu încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Or, în speță, soluționarea cauzei în fond s-a făcut fără a se parcurge practic etapa dezbaterilor și fără a se acorda ultimul cuvânt inculpatului prezent, cu încălcarea dispozițiilor legale amintite mai sus. Pentru aflarea adevărului și pentru o soluționare justă a cauzei se impune desființarea sentinței apelate și în consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Instanța de apel nu poate face aplicarea dispozițiilor art. 197 alin. 5 Cod procedură penală privind refacerea actului anulabil, întrucât numai tribunalul poate relua dezbaterile pe fond asupra cauzei, în primă instanță, cu respectarea evident a dispozițiilor art. 340 Cod procedură penală.
În aceste condiții, curtea nu va mai analiza celelalte critici formulate de către apelanți, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
Având în vedere toate aceste considerente, curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 378/PI/13.07.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, pe care o va desființa și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
În raport de dispozițiile art. 383 alin. 3 Cod procedură penală, ultimul act procesual rămas valabil este terminarea cercetării judecătorești (art. 339 Cod procedură penală). Instanța de rejudecare trebuie să reia cursul procesului penal din etapa dezbaterilor, conform art. 340 Cod procedură penală. Desigur, dacă va considera că se impune - ținând seama și de eventualele cereri ale părților - Tribunalul Brașov poate, înainte de a declara cercetarea judecătorească terminată, să readministreze orice probă sau să administreze eventuale probe noi.
La termenul de judecată din data de 6.02.2008 inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că suferă de cardiopatie ischemică cronică, boală care se poate trata numai la Clinica de Cardiologie din Un alt motiv este că familia sa se află într-o situație grea, mai ales că el este principalul întreținător al acesteia, trebuie să se deplaseze în interes de serviciu în alte localități din țară pentru a încheia contracte cu alte firme.
Având în vedere copiile înscrisurilor depuse de apelantul inculpat la termenul de judecată din data de 6.02.2008 (biletul de trimitere nr. 156/10.01.2008 emis de dr., extras din procesul-verbal al a Vest L - filele 107, 108), precum și soluția ce se va pronunța asupra apelurilor, curtea constată că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, fiind suficientă în cauză măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În consecință, în temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală se va înlocui măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea L cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată.
Se vor menține obligațiile impuse inculpatului prin încheierea din data de 28.11.2007.
Potrivit dispozițiilor art. 1451alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 145 alin. 21Cod procedură penală hotărârea se va comunic inculpatului, Poliției municipiului L, Jandarmeriei, Poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 378/PI/13.07.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală înlocuiește măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea L cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată.
Menține obligațiile impuse inculpatului prin încheierea din data de 28.11.2007.
Potrivit dispozițiilor art. 1451alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 145 alin. 21Cod procedură penală hotărârea se comunică inculpatului, Poliției municipiului L, Jandarmeriei, Poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./dact.
Ex.2/11.03.2008
Jud.fond.
Președinte:Alexandru ȘerbanJudecători:Alexandru Șerban, Nicoleta Hădărean, Tina Szabo
