Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 135/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 135/
Ședința publică de la 5 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
GREFIER: - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva sentinței penale nr. 54 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2008, care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 5 noiembrie 2008, când,
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 54 din 5 februarie 2008 a Tribunalului Galați, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. a Cod procedură penală, inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 47/P/2006 din 12.12.2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA Serviciul Teritorial Galațis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 al.1 Cod penal raportat la art. 6 și 7 al.1 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
Scoaterea de sub urmărire penală față de pentru săvârșirea actelor materiale ale infracțiunii prevăzute de art. 254 al.1 Cod penal raportat la art. 6 și 7 al.1 din legea 78/2000 pentru prevenirea,descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, din data de 13.03.2002 și din luna mai 2002.
Neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și pentru comiterea faptei prevăzută de art. 254 al.1 Cod penal raportat la art. 6 și 7 al.1 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
Neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru comiterea faptelor sesizate de numitul la data de 21.04.2005.
Neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și pentru comiterea faptei prevăzută de art. 255 al.1 Cod penal raportat la art. 6 și 7 al.2 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea li sancționarea faptelor de corupție.
Neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru comiterea faptei prevăzută de art. 255 al.1 Cod penal raportat la art. 6 și 7 al.2 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
În fapt, s-au reținut următoarele:
Inculpatul a fost comisar șef adjunct la Garda Financiară Secția G în perioada iunie 1995- iunie 2000, apoi comisar în cadrul aceleași instituții până în luna ianuarie 2004.
În prezent, acesta își desfășoară activitatea în calitate de consilier superior în cadrul Ministerului Finanțelor Publice DGFP G -ANAF Serviciul de Investigații Fiscale G, începând din ianuarie 2004.
La data de 28.03.2005, martorul a fost sunat pe telefonul său mobil de către martorul, consilier superior la Ministerul Finanțelor Publice DGFP Serviciul de Investigații Fiscale, fiind anunțat că acesta, împreună cu un coleg vor efectua un control la SC SRL
La aceasta societate comercială, administratori sunt martorii și, iar principalul obiect de activitate este comercializarea produselor metalurgice.
În ziua respectivă, martorul s-a prezentat pentru efectuarea controlului la sediul SC SRL G, însoțit de inculpatul.
Controlul a vizat contabilitatea firmei și s-a desfășurat pe parcursul mai multor zile, fiind finalizat la data de 01.04.2005.
În această zi, martorul a fost chemat la sediul SRL G, pentru a lua la cunoștință despre rezultatul verificării.
La sediul firmei inculpatul i-a adus la cunoștință martorului că a constatat " probleme grave" constând în aceea că nu au fost găsite fișe de magazie, încasările depășise plafonul de casă cu 3 milioane lei, iar factura fiscală seria - nr. -/28.03.2005, emisă de SC SA la achiziționarea unei foarfece pentru expandat tablă, în valoare de 422.450.000 lei, era întocmită pe un formular scos din circulație.
Inculpatul i-a spus martorului că, dat fiind problemele grave constatate, trebuie să negocieze amenda dându-i de înțeles că solicită un "comision" pentru a-l sancționa la limita minimă prevăzută de lege.
Încercând să explice inculpatului că folosirea formularului scos din circulație se datorează unei erori umane, nefiind intenționată, martorul a precizat că utilajul industrial achiziționat pe baza acelei facturi fiscale este gajat la Banca Comercială Română, întrucât contractase un credit. A precizat că aceea factură fiscală a fost acceptată de instituția bancară și chiar a luat legătura cu societatea emitentă, SC SA G, pentru anularea celei vechi și emiterea alteia, pe un formular nou. Salariații de la SC SA G s-au conformat ulterior, emițând factura fiscală seria - nr. -/30.03.2005.
Inculpatul i-a comunicat martorului că, odată cu sancționarea contravențională, va dispune și confiscarea utilajului achiziționat pe baza facturii fiscale întocmită pe formularul vechi.
Având în vedere explicațiile pe care martorul le avea, acesta a refuzat să dea mită, pentru a fi sancționat contravențional la limita minimă a legii, hotărând să conteste procesul verbal de sancționare, după ce în prealabil s-a consultat telefonic cu martorul, co administrator la SC SA
Martorul l-a sfătuit pe martorul să accepte cererea inculpatul, pentru că acesta este organ de control și ar putea să declanșeze mai multe verificări ce le-ar îngreuna activitatea în viitor.
În aceste împrejurări, martorul a acceptat să semneze procesul verbal nr. -/01.04.2005, întocmit cu ocazia acestui control, făcând mențiunea că va depune obiecțiuni în termenul legal.
Astfel, prin sentința civilă nr.3545/15.06.2005 a Judecătoriei Galația fost admisă plângerea formulată de SC SRL G, împotriva procesului verbal nr. -/01.04.2005, acesta fiind anulat.
Dat fiind confiscarea utilajului respectiv, martorul a fost nevoit să înlocuiască garanția reală la Banca Comercială Română cu un alt bun imobil, respectiv cu apartamentul în care își avea sediul SC SRL
S-a arătat că,chiar și în contestația făcută a arătat că, la procesul verbal nr. -/01.04.2005, martorul susține faptul că inculpatul i-a solicitat "negocierea" amenzii ce urma a fi aplicată.
Martora, care a asistat la discuțiile purtate de inculpatul cu martorul, a afirmat cu ocazia audierii că " Inițial, între inculpatul și asociatul soțului meu, au avut loc discuții care ar fi trebuie să ducă la primirea unei atenții de către comisarul Gărzii Financiare și luarea de către acesta a unei măsuri favorabile firmei, astfel că toate părțile să fie mulțumite.
S-a mai reținut în actul de inculpare că, având în vedere valoarea utilajului pe care comisarul intenționa să-l confiște, au fost purtate discuții cu privire la suma pe care urma să o primească acesta de la martorul, pentru a nu confisca utilajul, sumă care ar fi trebuit să fie aproximativ egală cu suma primită de inculpat ca stimulent din partea DGFP-ANAF Serviciul de Investigații Fiscale, în urma confiscării utilajului respectiv, circa 10% din valoarea acestuia.
În această fază a discuțiilor, a precizat că suma pretinsă este prea mare și a comunicat inculpatul să-și facă cum crede de cuviință, întrucât el apreciază că achiziționarea utilajului este perfect legală și nu acceptă să dea o sumă așa mare cu titlu de "mită".
Cu ocazia controlului efectuat la SC SRL G, inculpatul i-a comunicat martorului că va efectua o verificare și la SC 2000 SRL G, al cărei administrator este martorul, coadministrator cu martorul la SC SRL Această verificare se impunea a fi efectuată, deoarece în urma controlului de la SC SRL a rezultat că între aceasta societate comerciale și SC 2000 SRL G, au fost derulate mai multe activități comerciale.
La rândul său, martorul i-a comunicat martorului că urmează a se efectua o verificare în evidența contabilă SC 2000 SRL G, iar martorul i-a solicitat să-l reprezinte, întrucât este implicat în alte activități. Cu toate acestea, la data de 18.05.2005, când inculpatul s-a prezentat la sediul SC 2000 SRL G, așa cum convenise telefonic, cu martorul, de față la efectuarea controlului au fost martorii și soția sa,.
S-a arătat că dându-și seama că inculpatul va persista în conduita sa ilegală și anticipând faptul că va solicita iarăși o " negociere " a amenzii la limita minimă prevăzută de lege, urmând să solicite o sumă de bani, cu titlu de mită, martorul a formulat un denunț la G, la data de 21.04.2005 (denunț filele 39-40 dosar urm.pen).
Aceasta a primit număr unic de înregistrare 379/P/2005 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, martorul denunțând toată activitatea infracțională desfășurată de inculpatul, începând din anul 2002.
Când i-a fost comunicat de către inculpatul că la data de 18.05.2005 se va finaliza controlul la SC 2000 SRL G, martorul a luat legătura cu procurorul care supraveghea cauza penală menționată și, dat fiind consimțământul acestuia, s-a hotărât înregistrarea audio-video a discuțiilor pe care acesta urma să le aibă cu inculpatul.
Cererea nr. 003/18.05.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, de confirmare a ordonanței de autorizare cu titlu provizoriu a interceptării și înregistrării unor convorbiri pe suport audio și video a fost admisă de Tribunalul Galați prin încheierea de ședință din data de 18.05.2005, dată în dosarul nr. 12/O/2005 al Tribunalului Galați.
Conform înțelegerii, la data de 18.05.2005, inculpatul s-a prezentat pentru finalizarea controlului la SC 2000 SRL G și a început discuția cu martorii și.
Martorul a ajuns mai târziu pentru că între timp i-a fost montată aparatură necesară înregistrării audio-video a discuțiilor ce urmau a avea loc la sediul societății controlate.
Astfel, martorul denunțător a declarat în cursul urmăririi penale următoarele:
"Pentru că a venit cu ideea că m-am sustras de la plata taxelor aferente cu suma de aproximativ 3.800.00 lei (ROL), după câteva calcule a ajuns la concluzia că am rămas cu un profit de 13,5% din această sumă, ceea ce înseamnă suma de 513.000.000 lei, respectiv cam 50.000.000 lei cu titlu de șpagă trebuiau plătiți acestuia".
S-a mai arătat în actul de inculpare că negocierea cuantumului amenzii ce urma a fi aplicată la limita minimă prevăzută de lege în schimbul obținerii pentru sine de către inculpatul a unui comision de 10% din profitul " așa zisul ilegal" al SC 2000 SRL G, rezultă și înregistrarea dialogului purtat între inculpatul și martorul denunțător, din transcrierea dialogului, rezultă că inculpatul a calculat un profit al SC 2000 SRL G, până la momentul controlului, de circa 513 milioane lei, negociind amenda ce urma să o aplice.
După negocierea inculpatului a convenit cu martorii prezenți să aplice o sancțiune în favoarea agentului economic controlat. În aceste condiții martorul a semnat procesul verbal nr. -, în alb și, întrucât avea o problemă urgentă ce se impunea a fi soluționată, împreună cu martora, au părăsit locul în care s-a desfășurat controlul.
Inculpatul a rămas împreună cu martorul, negociind amenda pe care să o consemneze în scris pe formularul procesului-verbal menționat, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material.
Analizând și coroborând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești Tribunalul a constatat că fapta, astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare, nu există.
Astfel, cu privire la primul act material, respectiv controlul efectuat la data de 28 martie 2005 la "" SRL G la care au participat inculpatul și martorul, tribunalul a reținut următoarele:
Martorul a declarat că în timpul controlului nici el și nici inculpatul nu au avut discuții cu prin care să- solicite o sumă de bani sau alte foloase materiale pentru a- sancționa la limita inferioară a cuantumului prevăzut de lege.
Martorul Store, administratorul SC SRL- arătat că nu a participat efectiv la controlul efectuat de către cei doi inspectori, nici la început și nici la finalizarea acestuia, pe toată durata controlului cei doi inspectori fiind asistați doar de asociatul său-martorul.
Cele relatate de martor referitor la modalitatea întocmirii procesului-verbal de sancționare i-au fost aduse la cunoștință de martorul -ca și aspectele referitoare la pretinderea de către cei doi inspectori unei sume de bani.
Audiat în instanță martorul și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală -arătând căpersonalinculpatul nu i-a pretins vreo sumă de bani și nu a constatat să- fi pretins nici martorului.
Nici martora nu fost de față la discuțiile purtate de cu cei doi inspectori - contrar celor reținute în cuprinsul rechizitoriului.
Acest aspect rezultă din declarațiile martorei, făcută în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Martora a arătat că între inculpatul și martor au avut loc discuții care ar fi trebuit să ducă la primirea unei "atenții" de către inculpat pentru ca să se încheie controlul favorabil pentru societate.
Martora declară că " soțul meu mi-a spus că dl. i-ar fi spus că au avut loc discuții care ar fi trebuit să ducă la primirea unei atenții către comisarul gărzii financiare " pentru a fi bine pentru toată lumea "; " soțul meu mi- spus că martorul a apreciat că suma pretinsă de comisar este prea mare și i-a spus inculpatului că nu acceptă vreo negociere" ( declarație martor - 80 dosar urm.pen.).
Rezultă așadar că singurele persoane care au fost de față la discuții au fost inculpatul și martorii și.
Inculpatul, fiind audiat,atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească,a declarat că nu a pretins nicio sumă de bani pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu altfel decât conform dispozițiilor legale.
Martorii și au precizat că au contestat procesul-verbal fiind nemulțumiți de confiscarea utilajului,apreciind că această măsură este nelegală.
Procesul-verbal,astfel cum rezultă din declarația martorului, a fost întocmit de acesta și nu de inculpatul, iar controlul s-a efectuat în echipă de cei doi.
Referitor la soluția pronunțată de instanță în plângerea formulată, martorii și susțin că au avut câștig de cauză.
Din cuprinsul sentinței civile nr. 3545/15.06.2005 pronunțată de Judecătoria Galați ( 114/115 dosar urm.pen.) rezultă că motivul pentru care a fost admisă plângerea, a fost acela că inspectorii nu și-au prezentat anterior începerii controlului legitimațiile de inspecție și ordinul de serviciu și nu fost transmis un aviz de inspecție fiscală și nu pentru că măsurile dispuse în procesul-verbal ar fi nelegale.
Din declarațiile date în prezenta cauză rezultă că martorii se cunoșteau foarte bine cu cei doi inspectori, au primit înștiințare că urmează a se efectua controlul-astfel încât, în plângere adresată instanței - au susținut, pentru a obține câștig de cauză, o situație.
Din adresa F aflată la fila 41 dosar urm.pen. rezultă că respectiva factură fiscală nu întrunea condițiile prevăzute de lege.
Din analiza procesului verbal de constatare și sancționare contravenției nr. - /01.04.2005 -semnat atât de inculpat cât și de colegul său, martorul - rezultă că sancțiunile aplicate sunt în limitele prevăzute de lege, două dintre amenzi fiind orientate spre limita minimă prevăzută de lege ( 137 dosar urm.pen.).
Din analiza probelor mai sus menționate,rezultă că singurul martor care susține că inculpatul i-a pretins o sumă de bani este -declarație care nu se coroborează cu celelalte probe administrate și care,singură, nu poate conduce la stabilirea vinovăției inculpatului.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul - care a efectuat controlul și întocmit actul de control la SC împreună cu colegul său-martorul -ar fi pretins o sumă de bani pentru a aplica sancțiuni mai blânde -iar declarația martorului -singura de altfel, poate crea cel mult un dubiu care profită doar inculpatului -nu se va putea reține săvârșirea de către inculpat a acestui act material.
2. În ce privește ce de-al doilea act material,reținut în sarcina inculpatului prin actul de inculpare,referitor la controlul efectuat la SC 200 SRL, numitul a plănuit cu și să îi reprezinte el la acest control întrucât făcuse denunțul la Parchet.
Când i s-a comunicat de către inculpatul că la data de 17.05.2005 va efectua controlul, numitul a luat legătura cu procurorul care supraveghea cauza și, dat fiind consimțământul acestuia, s-a hotărât înregistrarea audio-video a discuțiilor pe care acesta urma să le aibă cu inculpatul.
De menționat că, astfel cum rezultă din declarația martorului, i-a adus la cunoștință că a făcut denunțul nu însă și că s-a organizat flagrantul.
Martorul susține că inculpatul a venit cu ideea că s-a sustras de la plata taxelor aferente cu suma de 3.800.000.000. lei (ROL) și după câteva calcule a ajuns la concluzia că rămas un profit de 13,5 % din această sumă ceea ce însemnă suma de 510.000.000. lei, respectiv cam. 50.000.000. lei trebuia plătită cu titlu de spagă inculpatului.
Această declarație a martorului nu este susținută de nici o probă.
Astfel cum declară martora,aceasta, a fost împreună cu soțul său - și cu inculpatul în ziua în care urma să se finalizeze controlul și până a venit martorul, au discutat diverse lucruri, nu și despre control.
Martorii și -au declarat că au înțeles să plece și să îl lase pe să finalizeze controlul, și după ce au plecat, martora a fost sunată de care a întrebat- dacă bine să-i ofere inculpatului 20 de milioane. Cei doi au declarat că l-au lăsat pe să discute cu inculpatul, astfel încât să obțină o soluție favorabilă. Rezultă din aceste declarații, că nu li s-a spus că ar fi trebuit să dea 50 milioane, reprezentând 10% din profit,astfel cum susține numitul.
Trebuie subliniat și faptul că martorii au fot înștiințați de inculpat și de că urma să aibă loc un control la SC 200 SRL, în sensul că li s-a solicitat să prezinte documentele contabile la sediul DGFP G - astfel cum declară martora și că aceștia au cerut amânarea controlului și au solicitat să aibă loc la sediul firmei.
Martorul a declarat că discuțiile care s-au derulat cu ocazia controlului făcut de inculpat la SC 200 SRL, nu le poate aprecia ca fiind pretinderea de bani sau alte foloase materiale.
Nici de această dată martorii și nu au fost de față când inculpatul ar fi pretins o sumă de bani, ci acest lucru le-a fost transmis telefonic de martorul.
Tot martorul în declarațiile sale arată că împreună cu soția au cerut voie inculpatului să plece, semnând procesul verbal în alb,stabilind cu să reprezinte interesele SC și chiar să găsească o cale de înțelegere cu inculpatul, avantajoasă atât pentru societatea sa cât și pentru inculpat, acceptând chiar să și ofere o sumă de bani,
Nici din transcrierea înregistrărilor efectuate,contrar celor susținute în rechizitoriu, nu rezultă că inculpatul ar fi pretins cu titlu de mită un procent din profitul obținut de SC.
Transcrierea integrală a acestor discuții se află la filele 243-254 din dosarul de urmărire penală și analizând întregul dialog, rezultă că s- discutat despre modalitatea de înființare a unei societăți comerciale funcție de profitul pe care l-ar obține, de grila de impozitare și alte discuții-calificate chiar de martora ca fiind "banale".
A rezultat totodată că s-a negociat și cuantumul amenzii ce urma fi aplicată-numitul încercând să solicite o amendă mai mică-susținând că sunt în criză financiară extraordinară, afirmând că firma merge foarte prost.
Referitor la negocierea amenzii, inculpatul declarat că se obișnuiește să aibă loc astfel de negocieri, fiind interesat să aplice o amendă mai mică, ce poate fi încasată foarte repede, decât o amendă foarte mare, care nu va fi încasată. Totodată, precizat că, potrivit legii, primește un procent drept stimulent pentru amenzile încasate, deci pentru ce se execută, nu pentru amenzile aplicate.
Faptul că inculpatul nu i-a pretins martorului nici sumă de bani, rezultă chiar din declarațiile martorului, care a precizat că avea asupra sa bancnotele inscripționate de la procuror și dacă inculpatul i-ar fi pretins, martorul i-ar fi dat.
Intenția celor doi martori și de a- determina pe inculpat să le aplice o amendă mai mică rezultă din discuțiile purtate separat de aceștia,transcrisă în procesul-verbal aflat la 243-254 dosar urm.pen. - în care au stabilit ce sumă să- dea inculpatului în situația în care acesta le-ar fi pretins o sumă de bani.
Fiind întrebat în instanță ce l-a determinat să se adreseze cu un denunț organelor de urmărire penală, martorul a precizat că formulat denunț întrucât fost deranjat de faptul că soția inculpatului, deține o firmă comercială iar inculpatul îi lua - cu ocazia controalelor efectuate - din baza de date, numele furnizorilor.
Tribunalul a reținut și în cazul acestui act material, că singurul care susține că i-ar fi pretins o sumă de bani, este martorul, ale cărui declarații sunt pe de o parte contradictorii (mai întâi susține că inculpatul i-a pretins 10% din profitul. deși în rechizitoriu se reține 10% din amendă apoi că avea asupra sa bani marcați și dacă i-ar fi pretins i-ar fi dat) și pe de altă parte, nu sunt susținute de declarațiile martorilor și ale inculpatului și nici de conținutul transcrierilor înregistrărilor audio-video efectuate și redate în procesul-verbal aflat la filele 243-254 dosar urm.pen.).
Trebuie subliniat și faptul că pentru alte 2 acte materiale -reținute a fi comise în 13.03.2002 și mai 2002 -care constau tot în pretinderea de către inculpat unei sume de bani cu titlu de mită tot de la martorul denunțător - și pentru care s-a administrat același gen de probe - s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului prin același rechizitoriu,apreciindu-se că "din probele administrate în cauză nu rezultă indicii temeinice care să confirme săvârșirea acesteia în realitate".
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A - Serviciul Teritorial Galați, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul achitării inculpatului, invocând motivele arătate detaliat în practicaua prezentei decizii.
Apelul n este fondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Așa cum s-a reținut prin sentința penală apelată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați nr. 47/P/2006 din 12 decembrie 2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se în esență că inculpatul, în calitatea sa de consilier superior al Ministerului Finanțelor Publice - G - Serviciul de Investigații Fiscale, având atribuții de control și de sancționare a contravențiilor, în baza aceleiași rezoluții infracționale cu prilejul verificărilor contabile efectuate la "" SRL G și " 2000" SRL G, a pretins în zilele de 1 aprilie 2005, respectiv 17 mai 2005, în interes personal, diferite sume de bani cu titlu de mită, condiționând astfel îndeplinirea corectă a atribuțiilor de serviciu, în scopul aplicării unor amenzi la limita minimă prevăzută de lege, sumele de bani pretinse reprezentând echivalentul a 10 % din valoarea sancțiunilor contravenționale ce urmau a fi legal aplicate.
Față de împrejurarea că prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru două acte materiale ale infracțiunii de luare de mită (cele reclamate ca fiind săvârșite la data de 13 martie 2002, respectiv luna mai 2002, pentru acest din urmă act nedispunându-se însă începerea urmăririi penale) reținându-se că probatoriul administrat nu relevă indicii temeinice care să confirme săvârșirea în realitate a acestora, Curtea reține că pentru fapta dedusă judecății acuzarea s-a fundamentat pe probatoriul administrat timp de 1 an, 6 luni și 23 zile constând din denunțul martorului denunțător, declarațiile succesive ale acestuia și ale martorilor și care, cu trecerea timpului au devenit din ce în ce mai elaborate, declarația martorului, înregistrarea dialogului dintre martorul denunțător și inculpat din data de 17 mai 2005 și procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr. - din 1 aprilie 2005 și nr. - din 17 mai 2005 și declarația inculpatului.
Analizând punctual fiecare dintre aceste probe administrate nemijlocit în fața sa, în mod corect judecătorul fondului a concluzionat că fapta reținută în sarcina inculpatului nu există, argumentele logice, chiar dacă nu sunt acceptate de acuzare, fundamentând în mod legal și temeinic soluția achitării pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 1 Cod procedură penală, procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, procesul penal neputând fi privit ca o activitate de represiune, ci una desfășurată pentru tragerea la răspundere penală doar a persoanei care a comis o infracțiune.
Conform dispozițiilor art. 17 alin. 2 Cod penal infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale și, în vederea aflării adevărului, conform art. 62 Cod procedură penală și art. 202 Cod procedură penală, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, probe care sunt adunate de organul de urmărire penală atât în favoarea cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului.
Raportat la textele menționate, jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că scopul procesului penal trebuie realizat în așa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului, în raport cu care nicio persoană nevinovată să nu suporte rigorile legii, prezumția de nevinovăție neputând fi anulată decât prin certitudinea instanței asupra vinovăției inculpatului, formată pe probe neîndoielnice administrate conform normelor de procedură penală.
Ca atare, săvârșirea cu vinovăție a unei fapte penale și care prezintă pericol social trebuie stabilită pe bază de probe, convingerea instanței trebuind să fie certă, așa încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăției, doar acea persoană care a comis o infracțiune, iar dubiile existente să fie interpretate în favoarea acesteia, potrivit principiului "in dubio pro reo" (dubiul profită inculpatului).
Cu toate că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în cele 261 file ale dosarului de urmărire penală nu există vreo dovadă (cu excepția denunțului formulat de martorul denunțător ) că inculpatul ar fi fost reclamat și eventual sancționat disciplinar, acuzarea a susținut că acesta ar fi comis mai multe abuzuri și ilegalități în exercitarea atribuțiilor de serviciu pentru care a fost reclamat, dar, în lipsa unor mijloace de probă temeinice, nu a putut fi trimis în judecată, inducând astfel ideea că fapta dedusă judecății nu face decât să confirme o stare de fapt care ar caracteriza persoana, conduita și evoluția profesională a inculpatului.
În fapt, în calitatea sa de fost comisar șef adjunct la Garda Financiară - Secția G și de actual consilier superior în cadrul - Serviciul de Investigații Fiscale G, inculpatul a efectuat verificări financiar-fiscale la diverse societăți comerciale de pe raza județului G, printre acestea numărându-se și firma martorului denunțător "" SRL G, la care este administrator - asociat și martorul.
Nemulțumit de sancțiunea contravențională aplicată prin procesul-verbal nr. - din 1 aprilie 2005 întocmit atât de inculpat cât și de colegul său martorul, și aflând că inculpatul va efectua un control încrucișat și la " 2000" SRL G ce aparținea martorului, martorul a formulat atât contestație împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. - din 1 aprilie 2005 cât și un denunț împotriva ambilor agenți constatatori, susținând în esență că aceștia, în raport de neregulile constate, i-au solicitat să negocieze, că prin acest termen de fapt a înțeles că cei doi consilieri pretindeau o sumă de bani pentru a aplica o amendă mai mică.
Deși nu a fost de față la efectuarea și finalizarea verificărilor, martorul a declarat că i-a comunicat că cei doi inspectori, mai ales inculpatul, au "subliniat faptul că întocmirea procesului-verbal de constatare comportă o negociere prealabilă", (în discuție fiind o factură al cărei formular nu întrunea condițiile cerute de lege și în baza căreia "" SRL achiziționase un bun în valoare de 422.450.000 lei vechi fapt ce atrăgea confiscarea bunului, măsură care inculpatul a apreciat-o prea aspră, dar în temeiul legii aplicat-o), că inculpatul ar fi sugerat că este "groasă" cu acea factură și că, din spusele lui, a "dedus fără nici un dubiu că inculpatul dorea o sumă de bani sub formă de mită" (fila 102 din dosar urmărire penală).
Martorul i-a comunicat soției sale, martora ceea cea dedusdin cele comunicate de martorul denunțător, care la rândul săua deduscă prin negociere în realitate li se pretindea o sumă de bani.
Cum în discuție este afirmația martorului denunțător - cum că i s-ar fi pretins o sumă de bani cu titlu de mită și negația inculpatului că ar fi pretins vreo sumă de bani, cu alte cuvinte cuvântul inculpatului contra cuvântului denunțătorului și având în vedere că singurul martor ocular (față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale deși denunțul îi privea pe ambii agenți constatatori) a declarat că în cursul controlului încrucișat la "" SRL G precum și la finalizarea acestuia nu s-a pretins vreo sumă de bani ori alte foloase materiale, în mod corect instanța de fond constatând că nu s-a făcut dovada certă că inculpatul ar fi pretins vreo sumă de bani pentru aplicarea unor sancțiuni mai blânde, nu a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea acestui act material, făcând în mod corect aplicarea principiului "in dubio pro reo".
Faptul că cei doi agenți constatatori s-au orientat către limita minimă a sancțiunilor contravenționale prevăzute de lege nu poate avea o conotație penală, aceștia fiind interesați ca amenzile să fie încasate, cunoscut fiind că la nivelul fiecărei Direcții Generale a Finanțelor Publice există un indicator privind debite suplimentare stabilite și încasate constituit din sumele stabilite și încasate cu titlu de amenzi, TVA, impozit pe profit, penalități la taxe și impozite, indicator de realizarea căruia sunt legate stimulentele stabilite de conducerea instituției pentru angajați.
Se constată că instanța de fond a răspuns exigențelor art. 62 Cod procedură penală, potrivit cărora era obligată să lămurească cauza sub toate aspectele și a făcut aplicarea prevederilor art. 63 din același cod referitoare la aprecierea probelor, și în cazul celui de al doilea act material al infracțiunii de luare de mită reținută în sarcina inculpatului.
În mod corect a relevat contradicțiile între declarațiile succesive ale martorului pe de o parte și cele ale martorilor și pe de altă parte, chestiune care ar fi trebuit încă din cursul urmăririi penale să creeze dubii majore în reținerea stării de fapt cu care a fost sesizată instanța.
Cu toate că martorul denunțător a susținut că trebuia plătită suma de 50.000.000 lei vechi cu titlu de mită sau un procent de 10 % din amendă (conform celor reținute în rechizitoriu) urmare controlului încrucișat la " 2000" SRL, aceste susțineri nu sunt sprijinite de probatoriul administrat, ba dimpotrivă, s-a făcut dovada că pornind de la o chestiune personală (temerea că având acces la datele privind diverși furnizori inculpatul le-ar fi putut transmite soției sale care lucra la o firmă concurentă), denunțătorul a reușit să le inducă colaboratorilor săi (martorii și ) credința că se află în relații bune cu inculpatul, că pentru a fi mai blând în aplicarea sancțiunilor contravenționale acesta ar fi pretins diverse sume de bani, că el este în măsură să intermedieze această operațiune (negocierea și plata banilor), determinându-i să le reprezinte firma atât la efectuarea controlului cât și la finalizarea lui (în data de 17 mai 2005), să accepte plata unei sume cu titlu de mită și să părăsească locul unde s-a finalizat controlul la momentul la care martorul denunțător a hotărât acest lucru, după ce în prealabil fusese dotat cu aparatura tehnică de înregistrarea a convorbirilor în intenția evidentă de a produce probe împotriva inculpatului.
Din transcrierea înregistrării audio-video din data de 17 mai 2005 se poate constata cu ușurință că dialogurile denunțător-inculpat și denunțător - martori sunt purtate la un nivel redus de contextualizare, cu un minim de vocabular, discuțiile fiind banale, astfel cum au fost calificate de altfel de martorii, dar, care interpretate prin extensiune au avut ca efect dilatarea nepermisă a efectului, ceea ce s-a și întâmplat prin punerea sub acuzare a inculpatului.
Or, discuțiile nu au surprins efectiv acțiunea de pretindere a unei sume de bani ori a altor foloase materiale de către inculpat deși denunțătorul a canalizat discuțiile într-un sens bine stabilit.
Mai mult, dacă inculpatul ar fi pretins mită, așa cum se susține, denunțătorul era pregătit să o dea, fiind dotat, în afara aparaturii tehnice de înregistrare a convorbirilor și cu bani marcați.
Cum nu a avut la îndemână probe certe care să conducă la convingerea că inculpatul a săvârșit fapta penală reținută în sarcina sa, și care să fi atras condamnarea în baza textelor de lege invocate, nefăcându-se nici cum dovada acțiunii de pretindere ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective al infracțiunii de luare de mită, acuzarea s-a fundamentat pe simple prezumții intitulate "indicii" (fila 9 pct. 2 din dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI ).
Dar nici acestea nu au un minim de susținere, pe de o parte pentru că atât timp cât pentru actele materiale reclamate de același martor denunțător că ar fi fost săvârșite la data de 13 martie 2002 și în luna mai 2002, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în lipsa unor probe temeinice, aceleași probe sunt invocate în a caracteriza presupusa conduită infracțională a inculpatului.
Pe de altă parte acuzarea a trecut cu vederea că motive obiective au determinat finalizarea controlului din 17 mai 2005 la sediul "" SRL G și nu la cel al " 2000" SRL G constând în aceea că familia avea copilul mic la sediul declarat al firmei, martorii fiind cei care au stabilit să vină cu actele supuse verificărilor în altă locație din apropiere, fapt ce nu avea cum să impieteze în vreun mod activitatea de control (conform dovezii de la fila 86 verso).
De asemenea nu s-a ținut cont că martorul era detașat în interesul serviciului la B, fapt ce a făcut ca inculpatul să efectueze singur verificările la "" SRL G (conform declarației inculpatului - fila 225 verso din dosar urmărire penală), neexistând motive ca afirmația inculpatului să nu fie credibilă.
Or, potrivit art. 63 alin. 1 Cod procedură penală constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, iar prin mijloacele de probă enumerate limitativ în art. 64 alin. 1 Cod procedură penală nu se regăsesc și prezumțiile.
Se constată așadar că în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatului dând eficiența cuvenită dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală și că nici din verificările din oficiu nu s-au constatat temeiuri care să atragă reformarea sentinței, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală apelul de față va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva sentinței penale nr. 54 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-, privind pe inculpatul (fiul lui și, CNP -, născut la data de 8 septembrie 1954 în sat Lacu lui, comuna G Caliței, județul V, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, consilier superior la Ministerul Finanțelor Publice - - Serviciul de Investigații Fiscale G, domiciliat în G,-).
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red./3 decembrie 2008,
Tehnored./10 decembrie 2008,
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram
