Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 15/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.15/R/2009
Ședința publică din 9 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Monica Șortan Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din 26 noiembrie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.6 și 8 din Legea nr.78/2000 rap.la art.254 alin.1 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.257 alin.1 penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză,lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 ianuarie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin încheierea penală din 26 noiembrie 2008 a Tribunalului Bistrița N, în baza disp. art. 29 alin.4 și 5 din Legea nr. 47/1992 s-a sesizat Curtea Constituțională cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor nr.OUG 43/2002 și ale art. 80 - 88 din Legea nr. 304/2004, formulată de inculpatul .
S-a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 7/P/2007 emis de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 257 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. "a" Cod penal.
Pentru termenul de judecată din data de 22 octombrie 2008, inculpatul, prin apărătorul său, a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor nr.OUG 43/2002 și a dispozițiilor art. 80 - 88 din Legea nr. 302/2004, susținând că acestea contravin dispozițiilor cuprinse în art. 131 - 132 din Constituție și ale art. 16 alin.1 și art. 53 din legea fundamentală.
În motivarea excepției s-a relevat că dispozițiile referitoare la autonomia A, ca și cele privitoare la numirea procurorilor în structurile DNA sunt neconstituționale.
Sub un prim aspect s-a precizat să DNA constituie o structură neconstituțională, care este organizată și funcționează ca un parchet independent pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care procurorul șef al DNA, semnează ordine comune alături de procurorul general și de președintele (ex. Ordinul publicat în nr. 251/31.03.2008).
În sensul celor de mai sus s-au invocat dispozițiile art. 1 din nr.OUG 43/2002, potrivit cărora " este independentă în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice.", și cele ale art. 4 alin.3 din același text normativ, text conform căruia procurorul șef al DNA este ordonator principal de credite, apreciindu-se că aceste reglementări înfrâng dispozițiile art. 131-132 din Constituție.
Pe de altă parte, s-a precizat că DNA nu își desfășoară activitatea cu respectarea principiului controlului ierarhic, sub autoritatea ministerului justiției, deoarece nu există control ierarhic de la procurorul general la structurile DNA, încălcându-se astfel disp. art. 132 alin.1 din Constituție.
Sub cel de-al doilea aspect, autorul excepției apreciază că prevederile privind numirea procurorilor în structurile DNA sunt neconstituționale, deoarece, potrivit disp. art. 87 din Legea nr. 304/2004 aceștia se numesc prin ordin al procurorului general al DNA, dintre procurorii care îndeplinesc condițiile de pregătire profesională, de conduită morală și cele de vechime (6 ani), în condițiile în care, potrivit Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, promovarea se face doar prin concurs organizat la nivel național, cu îndeplinirea condiției de vechime ( ex. 8 ani vechime în funcția pentru a promova la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).
Ca urmare, s-a conchis că actele instrumentate și întocmite de un procuror numit prin Ordin al procurorului general al DNA, chiar cu avizul, în condițiile art. 87 alin.1 și 2 din Legea nr. 304/2004 sunt lovite de nulitate absolută, fiind dresate de un procuror necompetent, numirea și promovarea sa în funcție făcându-se cu încălcarea principiilor și textelor constituționale.
Tribunalul a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată, cu cele două puncte ale sale, este neîntemeiată, textele legale aduse în discuție aflându-se în concordanță cu normele constituționale.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs DNA Serviciul Teritorial Cluj.
În motivarea recursului s-a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă întrucât excepția ridicată nu are legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, soluționarea excepției trebuie să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, aspect care în cauză nu este îndeplinit, deoarece excepția de neconstituționalitate poate viza numai acele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei.
S-a arătat că, în speță, inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr.43/2002 și a art.80-88 din Legea nr.302/2004, în ciuda faptului că instanța de judecată a fost investită să se pronunțe cu privire la vinovăția inculpatului cu privire la comiterea infracțiunilor de luare de mită și de trafic de influență.
In consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale prin care instanța de fond a sesizat Curtea Constituțională, și în rejudecare, respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Examinând recursul declarat din perspectiva motivelor invocate, precum și din oficiu - conform art.385/6 al.3 pr.pen. - sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penală din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, Secția penală, în dosarul nr-, în baza art.29 din Legea nr.47/1992 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate, a disp.OUG nr.43/2002 și ale art.80 - 88 din Legea nr.304/2004, cerere formulată de către inculpatul; corelativ s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluțonarea excepției de neconstituționalitate, iar dispozitivul încheieri poartă mențiunea că aceasta este definitivă.
Analizând admisibilitatea recursului, Curtea constată că art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea Curții Constituționale, prevede că doar încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, poate fi atacată cu recurs în termen de 48 ore de la pronunțare.
Recurentul a susținut că promovarea recursului este admisibilă fiind prev.de art.303 al.6 din pr.pen. însă Curtea nu împărtășește acest punct de vedere.
În primul rând, art.303 pr.pen. referitor al suspendarea judecății, după ce prevede în al.1 și 2, cazul de suspendare al procesului penal întemeiat pe boala gravă a inculpatului care îl impiedică să participe la judecată, în al.3 prevede că încheierea "prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată separat cu recurs" la instanța superioară în termen de 24 ore de la pronunțare sau de la comunicare, în al.6 prevede cazul de suspendare al judecății în ipoteza în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției; în acest caz însă nu se mai prevede posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii de suspendare, ci se menționează situația în care inculpatul este supus unei măsuri preventive, după care se menționează că încheierea este supusă recursului în termen de 24 ore de la pronunțare sau de la comunicare, ceea ce denotă că recursul poate fi promovat doar referitor la măsura preventivă care-l vizează pe inculpat.
Afirmația că această dispoziție vizează încheierea de sesizare a Curții Constituționale, nu poate fi primită deoarece din interpretarea restrictivă a textului legal menționat rezultă că nici măcar dispoziția de suspendare a procesului penal nu poate fi atacată separat cu recurs, astfel cum se prevede în ipoteza suspendării procesului penal datorită bolii grave de care suferă inculpatul.
În afară de interpretarea textului legal, un alt argument care se opune atacării cu recurs a încheierii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, îl constituie reglementarea materiei contenciosului constituțional, respectiv Legea nr.47/1992, republicată, care prevede că numai încheierea de respingere a sesizării Curții Constituționale poate fi atacată separat cu recurs, în termen de 48 ore. Așadar dacă s-ar interpreta că dispoziția finală din art.303 al.6 pr.pen. prevede termenul de recurs vizând încheierea de sesizare a Curții Constituționale ar însemna că procedura penală legiferează contrar normei comune în materia contenciosului constituțional o altă cale de atac cu un alt termen de exercitare, ceea ce este nejustificat.
În altă ordine de idei, regimul invocării excepției de neconstituționalitate, este unitar indiferent de materia în care are loc procesul de judecată, neexistând nici un fundament pentru legiferarea diferită în procedura penală a condițiilor în care se poate invoca o excepție de neconstituționalitate într-un proces aflat pe rol.
Nici un fel de considerent legat de degrevarea instanței de contencios constituțional de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate vădit inadmisibilă și nici un fel de argument legat de utilitatea poromovării recursului împotriva unei încheieri de sesizare a Curții Constituționale, nu pot fi contrapuse dispoziției legale exprese din legea ce reglementează invocarea excepției de neconstituționalitate indiferent de materie, lege care prevede atacarea cu recurs separat doar a încheierii de respingere a sesizării Curții Constituționale. Invocarea faptului că inadmisibilitatea recursului exercitat împotriva încheierii de admitere a sesizării Curții Constituționale ar face ca această încheiere să fie atacabilă doar o dată cu fondul ceea ce ar fi lipsit de eficiență juridică nu corespunde realității din moment ce Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de necostituționalitate dovadă de maximă eficiență juridică.
O altă interpretare de genul că oricare încheiere de sesizare poate fi atacată cu recurs, ar ignora fundamentul avut în vedere de către legiuitor, când a prevăzut calea de atac doar pentru închheierea de respingere, fundamnet constând în asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, pentru aducerea în fața Curții Constituționale a excepțiilor de neconstituțonalitate invocată de către persoana în fața instanțelor de judecată, rațiune față de care pălește riscul sesizării Curții Constituționale, cu vreo excepție vădit inadmisibilă.
De asemenea, afirmația că se încalcă egalitatea între părți datorită inadmisibilității atacării cu recurs a încheierii de admitere a sesizării Curții Constituționale este eronată pentru că nici o parte nu poate promova un asemenea recurs, dar orice parte poate ataca încheierea de respingere a sesizării Curții Constituționale conform art.29 din Legea nr.47/1992.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.a pr.pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de către procuror.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DNA Serviciul Teritorial Cluj, împotriva încheierii penale din 26 noiembrie 2008 a Tribunalului Bistrița
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Cu opinie separată
Cu opinie separată a dl. judecător în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de către DNA.
OPINIE SEPARATĂ
Cu ocazia deliberării asupra modului de soluționare a pricinii de față, unul din membrii completului de judecată și-a exprima opinia în sensul respingerii recursului de față pe temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. respectiv ca nefondat, și nu pe considerentele art.385/15 pct.1 lit.a pr.pen. respectiv ca inadmisibil.
Motivarea este următoarea:
Pe rolul Tribunalului Bistrița Na fost înregistrat dosarul privind pe inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.6 și 8 din Legea nr.78/2000 rap.la art.254 al.1 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.257 al.1 pen. Pe parcursul instrumentării pricinii, de către apărătorul acestuia, s-a invocat o excepție de neconstituționalitate a prev. OUG nr.43/2002 și a disp.art.80-88 din Legea nr.302/2004. Concret, dispozițiile vizând organizarea DNA, autonomia acestui organism, procedura privitoare la numirea procurorilor din structurile sale, ar fi neconstituționale.
Instanța, pe considerentele art.29 al.4 și 5 din Legea nr.47/1992, a sesizat Curtea Constituțională și a suspendat judecarea cauzei.
Chiar trecându-se peste normele juridice penale de natură generală vizând suspendarea judecății înscrise la disp.art.303 pr.pen. - inclusiv pentru situația invocării unei excepții de neconstituționalitate, conform detaliilor regăsite în alin.6; este de apreciat că încheierea instanței de fond este supusă recursului.
Fără a le considera argumenteforte, atâta vreme cât pentru momentul de față un recurs în interesul legii grefat pe disp.art.303 al.6 pr.pen. nu s-a pronunțat, în sprijinul atacabilității cu recurs a unei astfel de încheieri vin și argumentele ce au determinat promovarea unui astfel de recurs în interesul legii.
Astfel, modul în care instanța de fond a făcut analiza cauzelor de inadmisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate este util în a fi supus controlului pe calea unui recurs. Ipoteza existenței unui inculpat arestat este doar un aspect specific procesului penal însă nu are consecințe asupra chestiunii în discuție, legiuitorul a înțeles să reglementeze atacarea încheierii cu recurs fără a face vreo distincție din perspectiva luării sau nu a unei măsuri preventive. De altfel, aceeași regulă a atacării cu recurs a hotărârilor care suspendă judecarea cauzelor este prevăzută și în procesul civil prin disp.art.244/1 pr.civ. În consecință, regula este aceea atacării separate cu recurs a hotărârii prin care se constată suspendarea judecății indiferent de contextul concret și, a nu admite că o astfel de încheiere poate fi atacată cu recurs, presupune a admite că este atacabilă doar o dată cu fondul, or o astfel de concluzie este lipsită de orice eficiență juridică.
Dar, dincolo de aceste considerente, esențiale sunt prevederile regăsite în normele interne comune în materia contenciosului constituțional ce reglementează o astfel de situație, norme ce se impun a fi completate cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, în litera sa și cu completările realizate prin intermediul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Normele interne par a fi neechivoce, respectiv cele regăsite în Legea nr.47/1992 republicată, art. 29 al. 6, în sensul că este supusă recursului o astfel de încheiere doar pentru situația în care se respinge de către instanța de fond cererea de sesizare a Curții Constituționale vizând excepția de neconstituționalitate invocată și suspendarea judecății - " Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Dreptul de recurs este real că nu poate fi unul absolut, statele având dreptul de a impune prin lege condiții vizând exercitarea sa, termenele, aspecte de formă ori chiar anumite condiții de inadmisibilitate,sub sarcina ca acestea să vizeze un scop legitim și să fie proporționale cu acest scop.
Semnificative pentru susținerea afirmației că o astfel de încheiere este atacabilă cu o cale de atac, sunt prev.art.2 protocolul VII Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce consacră dreptul la două grade de jurisdicție. Instanța europeană, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în aplicarea acestui articol, pare să fi impus mai nou și o condiție suplimentară, și anume aceea a egalității între părțile procedurii în ceea ce privește posibilitatea exercitării unei căi de atac - în acest sens, de remarcat hotărârea Gurepka Ucraina din 6.09.2005. Altfel spus, este nepermisă situația ca, precum și în speța de față, în cazul în care s-ar fi respins solicitarea de sesizare a Curții Constituționale, cu motivarea clasică că excepția nu are legătură cu procesul în care a intervenit, fiind astfel inadmisibilă, partea interesată (în cazul de față inculpatul) să fi avut calea de atac a recursului la dispoziție, iar, pe de altă parte, în cazul sesizării Curții Constituționale excepția fiind admisibilă, ceea ce s-a și realizat în cazul de față, titularii interesați să nu mai aibă posibilitatea de a exercita recursul.
unei astfel de încheieri de sesizare a Curții Constituționale prezintă și o utilitate concretă, instanța de fond pronunțându-se sensul menționat, implicit a verificat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției, necesitându-se astfel instituirea unui controlului judiciar. Evident că în acest mod s-ar crea o poziție de egalitate cu o eventuală situație inversă când ar fi respins o astfel de sesizare tot pe argumente ce țin de verificarea condițiilor de admisibilitate ( aprecieri că dispozițiile criticate sunt cuprinse într-o lege sau ordonanță în vigoare, are legătură cu soluționarea litigiului și nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară), iar în condițiile ajungerii la o astfel de concluzie, legiuitorul a creat deja posibilitatea de atacare a hotărârii.
Ar exista până și argumente ce țin de celeritatea procedurilor, fiind evident că tocmai crearea unui cadru legal ce ar permite atacabilitatea unei astfel de încheieri ar putea conduce la constatarea că posibil judecătorul de fond a greșit când a dispus trimiterea dosarului la Curtea Constituțională și se impune o judecare în continuare a pricinii pe fond; spre deosebire de situația în care nu s-ar avea o astfel de posibilitate și total nejustificat excepția ar ajunge pe rolul Curții Constituționale.
Așadar, pentru argumentele mai sus arătate,este necesar să se treacă la o dezbatere pe substanță a recursului formulat, analizarea necesității sau nu în sesizarea Curții Constituționale.
Opinia judecătorului fondului a fost aceea că nu sunt întrunite aspecte de inadmisibilitate în sesizarea Curții, deși excepția ar fi neîntemeiată, procedând în consecință.
Pe calea recursului de față, DNA Serviciul Teritorial Cluj susține,în esență, că inculpatul nu justifică vreun interes în promovarea unei astfel de excepții. Stabilirea existenței unui astfel de interes se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul cu care a intervenit. O eventuală decizie a Curții Constituționale trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune necesitatea existenței unei legături directe între norma contestată și soluționarea procesului principal și rolul concret pe care-l va avea eventuala decizie a Curții în acest proces, cu efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului.
Deși invocarea unor astfel de împrejurări s-a realizat sub auspiciile unor argumente ce țin de dispoziții legale cu tangență concretă asupra speței, cu o anumită logică juridică, apreciem totuși că apar a fi nefondate.
Este reală afirmația principală a recurentei că dispozițiile legale asupra cărora s-a invocat excepția au o legătură doar tangențială cu fondul problemei dezbătute, respectiv cele ținând de modul de organizare a DNA, autonomia organismului, procedura de numire a procurorilor. Subliniem însă că argumentele trebuie în a fi analizate până la un eventual punct terminus. Apare mai mult decât evident aspectul că în caz de constatare ca neconstituționale a unor astfel de prevederi generale vizând organizarea unui organism judiciar, procedurile vizând personalul ce-l compun, au înrâurire asupra speței. Una dintre fazele procesului penal este și cea a urmăririi penale,concretizată, ce în cazul în care ar lipsi (excepția vizează această eventuală sancțiune) ar crea o vizibilă nelegalitate a întregului proces penal.
Așa fiind, argumentele opiniei separate converg spre o respingere a recursului pe considerentele art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. ca nefondat și nu ca inadmisibil.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
