Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Sentința 159/2009. Curtea de Apel Bacau

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

SENTINȚA PENALĂ NR.159

Ședința publică din 13 noiembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Bogdan Adrian

GREFIER: ---

*********************************************

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art.194 Cod penal cu referire la art.13¹din Legea nr.78/2000.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința din data de 05.11.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 13.11.2009.

CURTEA

- deliberând -

Prin rechizitoriul nr.9/P/2006 întocmit la data de 21.12.2006 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul Teritoral B s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, fiul lui - și, născut la data de 24.07.1971 în mun.R, jud.N, cetățean român, căsătorit, un copil minor, studii superioare, ofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului N, Serviciul Poliției Rutiere - Biroul Siguranța Circulației pentru Mediul P N, gradul de subcomisar, fără antecedente penale, domiciliat în mun. P N,-, -.A,.5 jud.N, posesor seria - nr.-, eliberată de poliția P N, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194.Cod Penal cu referire la art.13/1 din Legea 78/2000 cu aplic. art.74 al.1 lit a și Cod Penal art.76 lit.b.Cod Penal

Inculpatul este acuzat pentru săvârșirea unei infracțiuni de șantaj, asimilată prin reglementările Legii nr. 78/2000 infracțiunilor de corupție, reținându-se că în calitatea sa de ofițer de poliție în cadrul N, în perioada decembrie 2005-februarie 2006 exercitat presiuni psihice asupra persoanei vătămate -, în scopul obținerii sumei de aproximativ 20.000 de euro, reprezentând investiția într-un teren situat pe raza comunei cel, jud N, precum și beneficiul nerealizat.

Dosarul cauzei s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-, care în urma cercetării judecătorești efectuate a pronunțat sentința penală nr. 85 din 18.10.2007, prin care inculpatul a fost găsit vinovat pentru fapta imputată și condamnat la pedeapsa închisorii.

Prin decizia penală nr.302 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de procuror și de inculpat, s-a casat în totalitate sentința sus menționată și s-a trimis cauza Curții de APEL BACĂU spre rejudecare.

Dosarul cauzei a fost înregistrat la Curtea de APEL BACĂU sub nr-.

Examinând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, Curtea constată că situația faptică avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată a inculpatului este confirmată de către acestea, relevând cu certitudine vinovăția sa față de fapta pentru care este acuzaț.

Elementele de fapt ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză conduc la concluzia certă că inculpatul, folosindu-se abuziv de calitatea sa profesională de reprezentat al autorității statului (ofițer de poliție în cadrul IPJ N) a exercitat asupra părții vătămate -, acte de constrângere morală scopul satisfacerii unor interese personale patrimoniale, respectiv recuperarea unei sume de bani ce îi era datorată, afectând astfel libertatea morală a persoanei ultim menționate.

Astfel, inculpatul, folosindu-se de funcția sa de organ investit să asigure respectarea legii de către destinatarii acesteia a desfășurat activități ilegale șantaj în scopul obținerii unor avantaje materiale.

În mod evident acțiunile ilicite comise de inculpat sunt deosebit de grave, întrucât au adus atingere uneia din valorile sociale fundamentale ocrotite de legea penală, respectiv libertatea morală a persoanei,adică posibilitatea acesteia de a se manifesta în conformitate cu propria sa voință.

Analizând realitatea obiectivă ce se conturează din economia dosarului de față, Curtea reține că inculpatul, urmărind obținerea unor profituri din tranzacționarea de imobile (respectiv terenuri), de comun acord cu soția sa, -, în luna iulie 2005, au hotărât să achiziționeze o suprafață de teren, corespunzător sumelor de care dispuneau.

Neavând cunoștințe (potrivit declarațiilor soților ) în acest domeniu, învinuitul a discutat cu un coleg de serviciu, respectiv martorul - agent de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului N, care i-a intermediat luarea de contact cu denunțătorul - (pe care îl cunoștea de circa 4 ani), persoana vătămată fiind contactată de învinuitul în aceste împrejurări.

Astfel, în luna august 2005, învinuitul a discutat cu - (care avea și calitatea de administrator unic al SC IMOBILIARE SRL PN( cu sediul în P N,-,.24), firmă care avea ca obiect unic de activitate tranzacții imobiliare, și, stabilind condițiile în care urma să "investească" învinuitul în terenuri, în sensul că denunțătorul va urmări să achiziționeze o suprafață de teren limitrofă municipiului P N, în nume propriu, suma ce urma a fi adusă de învinuit fiind de 14.000 Euro.

Cu privire la proveniența sumei de bani și condițiile în care aceasta a ajuns în posesia învinuitului pe baza declarațiilor lui, soției sale, - și martorului a rezultat că suma de 7.000 Euro reprezentau economii ale soților cojiță, iar suma de 7.000 Euro a fost împrumutată de la nașul lor de cununie (martorul anterior menționat) ce a fost restituit în două tranșe (2.000 Euro la sfârșitul anului 2006 și 5.000 Euro în luna aprilie 2006) - pentru dovedirea împrumutului nefiind întocmit un înscris privind condițiile încheierii acestuia, cuantumului și termenul de scadență.

Ulterior discuției din luna august 2005 dintre denunțător și învinuit, acesta din urmă aflând, potrivit declarațiilor sale, că o vecină a imobilului în care locuia, respectiv martora -, deținea în calitate de proprietar o suprafață de teren de 7.100 mp, situată în intravilanul comunei - cel, județul N (compusă din două loturi de 4.529 mp și respectiv 2.587 mp, l-a întrebat pe denunțător ce alte persoane erau interesate de teren. Astfel, în urma înțelegerii prealabile, - a achiziționat terenul martorei -, în numele inculpatului cu suma de 14.000 Euro, echivalent în lei (36.800 RON) conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2981 la data de 26 august 2005 la. " și " (fl.15- dosar), cheltuielile vânzării de aproximativ 500 Euro fiind suportate de -.

Condițiile în care inculpatul a fost de acord să realizeze profitul din tranzacții imobiliare (cu terenuri), au fost ca persoana ce a cumpărat terenul, respectiv -, să-l achiziționeze în numele său și cu suma de bani oferită de acesta, pentru a nu exista suspiciuni având în vedere calitatea învinuitului, care potrivit calității sale de ofițer de poliție judiciară, era obligat să respecte incompatibilitățile prevăzute de art.45 lit.g și h din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului. Mai mult, aspect confirmat și de declarația învinuitul și a denunțătorului -, condițiile de repartizare a beneficiilor patrimoniale deținute în urma parcelării terenului și revânzării acestuia pe loturi era ca inițial să se restituie integral lui investiția făcută de 14.000 Euro, iar restul sumei să fie împărțită în mod egal pentru fiecare dintre aceștia.

Între niciuna din părțile în cauză nu a fost încheiat în această ipostază vreun înscris principal sau subsecvent (secret) prin care să se stipuleze aspectele anterior menționate, termenele de restituire a sumei de 14.000 Euro, modalitatea de restituire și condițiile în care se va face plata, iar aspectul tranzacției imobiliare a căpătat un caracter de vânzare-cumpărare potrivit dreptului comun, nefiind înregistrată vreo operațiune economică în contabilitatea firmei SC IMOBILIARE SRL, contractul fiind în favoarea unei persoane fizice, fără a avea calitatea de comerciant (în sensul Codului civil, art.1).

Potrivit înțelegerii avute, -, a urmărit căutarea de oportunități pentru vânzarea terenurilor respective, acesta făcând în prealabil o amenajare a terenurilor, investind suma de 300 Euro.

Astfel, în cursul lunii noiembrie 2005, acesta a găsit un cumpărător pentru unul din loturi (în arie de 1.300 mp) în persoana numitei (persoană ce nu a putut fi audiată, fiind plecată în Italia).

Tranzacția oficială a fost încheiată la data de 28.11.2005 (chitanță autentificare nr.3805/2005 - " și ", prețul înscris în contract fiind de 6.800 RON.

În realitate, prețul efectiv plătit a fost de 9.500 Euro și un autoturism marca Passat, evaluat la circa 10.000 Euro, aparținând fratelui dobânditoarei terenului, respectiv (martor ce a confirmat suma și condițiile efective în care s-a făcut plata). Din această sumă denunțătorul - a remis soției învinuitului suma de 2.000 Euro, justificând-o ca un avans pentru vânzarea unui lot, fiind în fond o parte din banii astfel primiți.

Ulterior, în luna decembrie 2005, inculpatul a aflat despre vânzarea efectuată de către denunțătorul - și din acest moment și-a început acțiunea de intimidare, de exercitare a unor presiuni psihice asupra denunțătorului - pentru a recupera o sumă mult mai mare decât i se cuvenea din vânzarea acelei suprafețe (primul lot) și de a redobândi dreptul de proprietate asupra diferenței de teren rămase după tranzacția anterior menționată.

Astfel, în luna decembrie 2005, în virtutea atribuțiunilor sale de serviciu, aflând că - a vândut o primă suprafață de teren pentru suma de 19.500 Euro, cu prilejul constatării unor avarii ale autoturismului Passat, ce a reprezentat o parte din prețul astfel încasat de la, a efectuat acte ilegale în scopul de a-l determina pe denunțător să-i dea o sumă de bani necuvenită.

Inculpatul, fiind în biroul persoanei vătămate -, a revenit asupra înțelegerii inițiale și a solicitat acestuia din urmă să-i revândă prin notariat restul suprafeței de teren rămasă, respectiv 5.800 mp, și să-i restituie suma de 16.900 Euro, calculată de către învinuit în modul următor: 14.300 Euro - suma investită inițial + 2.600 Euro, reprezentând o doime din profitul obținut din vânzarea suprafeței de 1.300 mp (din care ulterior s-a apreciat că urmează a fi scăzută suma de 250 - 300 Euro, reprezentând cheltuieli de amenajare, efectuate de denunțător). Persoana vătămată, deși nu a fost de acord cu modalitatea de calcul a sumei pretins datorate, justificat de faptul că aceasta era superioară celei efectiv stabilită în mod generic prin înțelegerea celor două persoane în cauză, a fost constrâns de către, care folosindu-se în mod abuziv de autoritatea ce o avea de polițist, i-a indus o temere că i se va întâmpla un rău, motiv pentru care a întocmit și semnat, în formă olografă, înscrisul numit "declarație" datat 12.12.2005. Conform acestui act, - se obliga să-i achite soției inculpatului, -, suma de 16.650 Euro, reprezentând contravaloarea suprafeței de 1.300 mp teren situat în localitatea - cel, punctul "" și să nu vândă restul de 5.800 mp până la întocmirea actelor de constatare a sumei datorate la notariatul public, fiind stabilită ziua de 15.12.2005.

După acest moment, sub imperiul aceleiași temeri create de către învinuit, -, împreună cu soția sa, a fost de acord să se deplaseze la Biroul Notarului Public " ", unde la data de 15.12.2005 s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4051/2005, prin care - a devenit proprietara suprafeței de 5.800 mp.

Cu privire la această nouă tranzacție, atât persoana vătămată cât și inculpatul nu au contestat realitatea sa și existența unui consimțământ valabil exprimat, această împrejurare urmând a fi apreciată în întreg contextul stipulat prin înscrisul încheiat la data de 12.12.2005 cu privire la care au fost exercitate modalități de constrângere psihică în vederea încheierii sale.

Cheltuielile ocazionate de tranzacția efectuată, în sumă de 720 RON, au fost însă suportate de către persona vătămată -, deși potrivit dispozițiile civile în vigoare, acestea trebuiau să fie în sarcina cumpărătorului.

Întrucât - nu dispunea de 16.900 Euro, a cerut și a primit un răgaz pentru înmânarea acestei sume inculpatului, timp în care urma să și vândă autoturismul Passat, ce a făcut parte din prețul obținut din vânzarea primului lot de 1.300 mp.

nu a reușit să comercializeze autoturismul în cauză și nu a avut posibilitatea de a restitui suma solicitată de 16.900 Euro.

În ziua de 07.02.2006, în jurul orei 12:00, împreună cu soția sa -, s-au deplasat la biroul societății administrate de către soția denunțătorului, situat pe str. - -, municipiul P N, i-au arătat în mod fugar înscrisul din data de 12.12.2005, potrivit căruia soțul său avea o datorie de 16.650 Euro la aceștia, iar inculpatul i-a spus și acesteia că în cazul în care soțul său nu-i va achita suma de bani anterior menționată, plus o dobândă săptămânală de 10%, vor avea de suferit, în sensul că li se vor trimite garda financiară la firme, -ul sau alte persoane, subînțelegându-se că acestea vor fi recuperatori.

Astfel, la aceeași dată, la sediul SC IMOBILIARE SRL P N, s-a deplasat inculpatul, însoțit de către soția sa, -, iar în biroul persoanei vătămate inculpatul și-a continuat activitatea de intimidare, de constrângere a acestuia, în scopul de a obține o sumă de bani necuvenită. Inculpatul i-a solicitat lui -, de această dată, suma de 20.000 Euro, reprezentând suma pretins datorată conform declarației din data de 12.12.2005, precum și dobânzile aferente perioadei în care trecuse de la momentul întocmirii acestui act.

Pentru obținerea acestei sume nedatorate, inculpatul a recurs la amenințări efective, atât la adresa denunțătorului, cât și a familiei acestuia.

Aceste manifestări ale constrângerii psihice au constat în amenințarea denunțătorului, în sensul că"te vei trezi fără soție", "să nu uiți că ai o mamă", "că-ți voi trimite un control la firmă de la garda de mediu sau de la garda financiară", "voi interveni într-un litigiu civil pe care-l ai la Judecătoria Bacău cu ", "că-ți voi pune recuperatori pe urma ta" și "că voi pune persoane care-ți vor da foc la firmă ori la casă ". Acțiunea de intimidare a culminat cu faptul că inculpatul, profitând de calitatea sa de ofițer de poliție l-a amenințat și cu faptul că îi va putea face dosar penal.

Inculpatul, după ce a exercitat aceste presiuni, în modalitățile susmenționate, i-a solicitat lui - să se deplaseze imediat, în aceeași zi, la ora 15:00, la notarul public, unde urma să recunoască în mod fictiv că a contractat de la un împrumut de 20.000 Euro. Inculpatul i-a spus denunțătorului că după încheierea actului la notarialul public va distruge înscrisul din data de 12.12.2005, condiționând astfel acest lucru de încheierea unui înscris în formă oficială, cu caracter prejudiciator în privința denunțătorului. anterior arătate s-au realizat la sediul firmei denunțătorului, aflat într-un apartament, unde se aflau și alți angajați ai acestuia, respectiv martorii -, -, G și un client, respectiv martorul, care total sau parțial au asistat la cele petrecute.

-, sub imperiul temerii create în urma violențelor exercitate de către inculpat, a acceptat să se întâlnească în jurul orei 15:00 cu inculpatul în zona Casei de Cultură din municipiul P N, unde s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, însoțit de soția sa, și de cumnatul său, -, prezența acestuia din urmă fiind determinată de solicitarea denunțătorului care se temea pentru integritatea fizică a sa sau a soției sau a altor forme de intimidare cu caracter psihic venite din partea lui.

În parcarea din fața Casei de Cultură din municipiul P N, între -, pe de-o parte, și și soția sa, pe de altă parte, a avut loc o discuție, moment în care, constatând că denunțătorul refuză, justificat față de situația sa, încheierea actului autentic solicitat de către învinuit, acesta din urmă și-a reiterat amenințările, spunând că va trimite recuperatori pe capul lui și al soției sale, după care aceștia au plecat.

A doua zi, - a sesizat organele judiciare, respectiv Serviciul Teritorial Bacău al, cu privire la faptele săvârșite de.

În realizarea activității infracționale, constând în constrângerea psihică a persoanei vătămate - de a-i da o sumă nedatorată, inculpatul l-a contactat personal la data de 08.02.2006 și pe martorul, comisar șef de divizie în cadrul Gărzii Financiare N, pe care-l cunoștea anterior, spunându-i că este în posesia unui înscris privitor la o tranzacție a firmei IMOBILIARE, ce nu a fost evidențiată în contabilitatea acestei societăți, solicitându-i în aceste împrejurări martorului efectuarea unui control. În fapt, inculpatul și-a continuat astfel acțiunea de intimidare în realizarea scopului urmărit constând în prejudicierea denunțătorului, prin restituirea unei sume nedatorate, materializându-și, indirect, astfel constrângerea exercitată asupra denunțătorului, prin intermediul acestei persoane și a calității oficiale deținută de aceasta. Comisarul gărzii financiare în cauză a efectuat un control la societate, concluziile acestuia fiind că fapta sesizată nu este de competența instituției din care acesta făcea parte, reprezentând în fapt un litigiu civil, sens în care a fost întocmită și documentația aferentă.

Situația de fapt reținută rezultă din următoarele mijloace de probă:

- sesizarea persoanei vătămate -;

- declarații persoană vătămată -;

- înscrisul denumit "Declarația", datat 12.12.2005 (copie);

- fișă privind rezultatul controlului efectuat de către Garda Financiară N nr.1144/20.02.2006, împreună cu documentația aferentă;

- copie după contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2981/26.08.2005de " și ";

- copie după contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3805/23.11.2005 de " și ";

- copie după contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4051/15.12.2005 de " și ";

- adresa nr.-/28.09.2006 a N;

- raport din data de 12.02.2006, întocmit de către subcomisar, adresat N;

- declarații martori;

- procese verbale de confruntare;

- declarații inculpat.

Cu ocazia dezbaterilor în fond a cauzei inculpatul prin apărător a invocat excepția nelegalei sesizări a instanței, solicitând restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. În susținerea excepției invocate, inculpatul a arătat faptul că probele în acuzare pe care s-a întemeiat trimiterea în judecată a acestuia au fost efectuate înainte de a începe urmărirea penală, în faza actelor premergătoare.

În atare situație inculpatul consideră că se impune refacerea urmăriri penale,întrucât administrarea probelor în faza actelor premergătoare echivalează cu lipsa urmăririi penale.

Examinând excepția invocată instanța constată aceasta nu este fondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 332 alin. (2) și (4) proc. pen. instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, iar împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror sau persoana ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre.

Potrivit art. 62 și art. 64 alin. 2. proc. pen. în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, iar mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.

Pe de altă parte, în baza art. 300. proc. pen. instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi înlăturată, dosarul se restituie organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare.

Din examinarea prevederilor menționate rezultă că numai nerespectarea dispozițiilor privind sesizarea instanței constituie temei de restituire a cauzei la procuror, iar aprecierea caracterului ilegal al mijloacelor de probă obținute de procuror în cursul urmăririi penale, ce constituie fundamentul trimiterii în judecată, este de atributul instanței, care se pronunță, însă, prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri.

Analizând rechizitoriul nr. 9 din 21 decembrie 2006, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Bacău, se constată că acest act respectă, prin formă și conținut, toate cerințele legii.

Actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263. proc. pen. și anume datele referitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina lui, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea și dispoziția de trimitere în judecată, precum și numele persoanelor care trebuie citate în instanță.

Totodată,se constată că acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror.

Pentru aceste considerente instanța constată că neregularitatea invocată nu poate fi primită, iar restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale nu se justifică.

În ceea ce privește lipsa de valoare probantă a mijloacelor de probă în acuzarea inculpatului administrate în cursul urmăririi penale motivat de faptul unele dintre ele că au fost administrate înainte de începerea urmăririi penale,Curtea nu poate primi o asemenea opinie.

Actele premergătoare, deși sunt acte extraprocesuale(procesul penal începe odată cu pornirea urmăririi penale) ele sunt acte procedurale penale, realizate de organele de cercetare penală și se efectuează în aceleași condiții în care se efectuează orice act de urmărire penală, adică cu respectarea dispozițiilor legale.

Examinând materialul de urmărire penală, instanță constată că într-adevăr o parte din actele de urmărire penală au fost efectuate anterior momentului începerii urmăririi penale.

Chiar și această situație, Curtea apreciază că probele de la urmărirea penală efectuate anterior debutului procesului penal nu pot fi considerate ca irelevante juridic atâta vreme cât acestea au fost readministrate în mod public, nemijlocit și contradictoriu de către C în cadrul cercetării judecătorești.

Mai mult, situația faptică reținută de C în cauza pendinte nu s-a întemeiat exclusiv și decisiv pe probele de la urmărirea penală, știut fiind faptul că aflarea adevărului judiciar într-un proces penal, se realizează prin evaluarea probelor administrate în ambele faze procesuale.

Revenind la aspectele ce țin de fondul cauzei, Curtea analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, constată că situația faptică reținută în cauză este confirmată de către acestea, relevând cu certitudine vinovăția inculpatului față de faptele pentru care este acuzat.

Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a invocat nevinovăția sa, susținând că acțiunile sale prin care a încercat să-și recupereze o sumă de bani ce îi era datorată de către partea vătămată, au avut un caracter just, conform cu legea. Inculpatul a arătat că prin comiterea faptele descrise în actul de sesizare al instanței nu a făcut altceva decât sa-și valorifice un drept personal licit, ceea ce echivalează cu o încercare de a determina partea vătămată să-și execute obligațiile asumate convențional.

Așa fiind, inculpatul a apreciat că în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, lipsind atât latura obiectivă ( inexistența acțiunilor de constrângere morală) cât și latura subiectivă ( intenția directă și scopul special de a obține folosul injust).

Curtea nu poate împărtăși teza expusă de inculpat în apărarea sa, apreciind că acțiunile inculpatului au un caracter ilegal și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 194.p cu referire la art.13/1 din Legea nr.78/2000.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de șantaj presupune esențialmente o constrângere exercitată prin violență sau amenințare asupra unei persoane. Amenințarea presupune efectuarea de către făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temerea că în viitor, ea, soțul ei sau o rudă apropiată urmează să suporte un rău,constând în săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare, temere care o pune în situația de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii.

Elementele de fapt relevate de probele administrate în cauza pendinte, impun concluzia certă că acțiunile/inacțiunile părții vătămate din datele de 12.12.2005, 15.12.2005 și 7.02.2006 descrise mai sus, nu au constituit expresia voinței libere a acesteia, ci au fost rezultatul unor manifestări de voință viciate cauzată de existența unei stări de temere gravă indusă de inculpat prin folosirea de amenințări.

Astfel, încheierea actelor juridice din datele de 12.12.2005 și 15.12.2005 de către partea vătămată prin care s-a obligat să-i plătească inculpatului o sumă de bani mai mare decât cea stabilită prin înțelegerea inițială din vara anului 2005, respectiv vânzarea prin act autentic a restului suprafeței de 5800 mp, nu s-a întemeiat pe existența unui consimțământ juridic valabil exprimat de partea vătămată, ci pe unul viciat obținut prin constrângerea morală exercitată de către inculpat, care s-a folosit în mod abuziv de autoritatea pe care o avea în calitate de ofițer de poliție.

Vicierea consimțământului părții vătămate la încheierea acestor acte juridice în condițiile arătate mai sus este evidentă, fiind dovedită indubitabil de conținutul declarațiilor acesteia însăși date în cursul procesului penal coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză care atestă faptul că inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată în modalitatea expunerii sale la un pericol viitor, în sensul de a suferi repercusiuni negative, ea și familia sa.

Un fapt probator care sprijină caracterul abuziv al întocmirii celor două înscrisuri care obligații patrimoniale și reale părții vătămate, îl constituie împrejurarea că toate cheltuielile ocazionate de încheierea contractului de vânzare a suprafeței de 5800 mp urmau să fie suportate de vânzător (partea vătămată), iar nu de cumpărător, cum se procedează conform regulilor generale în lipsa unor înțelegeri derogatorii.

Curtea nu poate primi de asemenea nici argumentele inculpatului referitoare la inexistența laturii subiective a infracțiunii pentru care este acuzat acesta.

Infracțiunea de șantaj se săvârșește cu intenție directă și include și un scop special: făptuitorul săvârșește fapta pentru a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.

Pentru existența infracțiunii de șantaj nu este necesar ca persoana constrânsă să satisfacă pretenția făptuitorului, adică să dea ceea ce acesta îi cere, infracțiunea subzistând indiferent de această împrejurare, deoarece șantajul este o infracțiune îndreptată, în principal, împotriva libertății morale a persoanei, libertate încălcată prin simplul fapt al constrângerii acesteia să facă sau să nu facă ceva împotriva voinței sale.

Susținerile inculpatului conform cărora acesta nu a acționat ilegal, atestând ideea că doar și-a revendicat drepturile sale și a încercat ocrotirea acestora, nu pot fi primite.

Probatoriul administrat în cauză relevă fără putință de tăgadă că inculpatul folosindu-se de calitatea sa de reprezentant al autorității statului(ofițer de poliție) în perioada 12.12.2005-7.02.2006 constrâns partea vătămată, prin amenințarea sa și a membrilor familiei sale spre a dobândi în mod injust un folos injust care a depășit cu mult prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării obligațiilor de către partea vătămată potrivit termenilor convenției inițiale încheiate în vara anului 2005.

injust urmărit de inculpat a constat în suma de 5550 de euro ce reprezintă diferența dintre suma de 14.500 euro pe care trebuia să o primească de la partea vătămată potrivit înțelegerii inițiale și suma de 20.000 de euro pretinsă de inculpat părții vătămate prin acțiuni de amenințare comise la data de 7.02.2006, sumă de bani care urma a fi consemnatăad probationemprintr-un contract de împrumut încheiat la un notar public în aceiași zi.

Apărarea inculpatului care invocă nevinovăția în considerarea faptului că a acțiunile sale au fost comise în vederea dobândirii unui folos just nu pot fi reținute nici măcar pur ipotetic în speța de față.

Pentru existența infracțiunii de șantaj, legea cere ca făptuitorul să urmărească dobândirea folosului în mod injust. Aceasta înseamnă că cerința legii este îndeplinită chiar dacă folosul este just,dar făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust.

Inculpatul prin apărător a invocat netemeinicia acuzațiilor reținute prin actul de sesizare referitoare la faptul că acțiunile de șantaj au fost comise în considerarea calității speciale a inculpatului, respectiv cea de polițist.

Critica invocată este lipsită de fundament,fiind contrazisă de declarațiile părții vătămate și a unor martori care au arătat că inculpatul s-a prezentat la sediul agenției imobiliare îmbrăcat în uniforma de polițist.

De altfel, purtarea efectivă a uniformei la momentul întrevederilor inculpatului cu partea vătămată nu este atât de relevantă pentru stabilirea faptului dacă inculpatul s-a folosit sau nu la săvârșirea faptelor de calitatea de polițist.

Având în vedere că partea vătămată a cunoscut încă de la momentul încheierii convenției cu inculpatul, că acesta era ofițer de poliție, Curtea apreciază că starea de temere provocată de inculpat părții vătămate, s-a datorat tocmai acestei calități de reprezentant al autorității statului, care ar fi putut să-și folosească discreționar puterile conferite prin statutul profesional.

Curtea constată că existența faptelor care au format obiectul judecății și vinovăția inculpatului față de acestea, sunt relevate de elementele de fapt ce rezultă din declarațiile părții vătămate date în cursul procesului penal prin care îl incriminează direct pe inculpat, coroborate cu declarațiile martorilor, G, -, - - și audiați în cauză care atestă existența actelor de constrângere morală exercitate de inculpat asupra părții vătămate și starea de temere a acesteia din urmă și înscrisurile existente la dosarul cauzei, fiind înfrântă astfel prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului.

În drept, fapta inculpatului în calitate de ofițer superior de poliție de a exercita în mod repetat acțiuni de contrângere morală asupra părții vătămate - în perioada 12.12.20005-7.02.2006 în scopul de a obține un folos injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 194.Cod Penal cu referire la art.13/1 din Legea 78/2000.

Constatând ca faptele reținute în sarcina inculpatului există, au fost comise de către acesta și constituie infracțiuni, Curtea va pronunța în cauză o soluție de condamnare inculpatului, la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepselor, instanța va avea in vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, gradul de pericol social al faptelor, dimensiunea stării de pericol produse, modul de săvârșire, precum si persoana inculpatului.

Având în vedere datele de la dosarul cauzei care caracterizează pozitiv persoana inculpatului, care a avut anterior săvârșirii infracțiunii o conduita bună, precum și aspectele de ordin familial din viața acestuia (este căsătorit având un copil în întreținere) Curtea va reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă judiciară prev. de art.74 al.1 lit.a p și va aplica o pedeapsă orientată sub minimul prev. de norma specială de incriminare.

Alături de pedeapsa principală la care va fi condamnat inculpatul pentru infracțiunea de șantaj, Curtea în baza art.65 va Cod Penal aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de polițist, prev. de art. 64 al.1 lit.c

Cod Penal

Pericolul social concret al faptelor comise de inculpatul, este deosebit de mare, decurgând din faptul că acesta în calitate de reprezentant al statului, investit să vegheze la apărarea valorilor sociale ocrotite de lege și să aplice legea în limitele competenței sale, a săvârșit el însuși fapte de natură penală a căror ecou a determinat nașterea unui profund sentiment de neîncredere în rândul opiniei publice cu privire la eficiența statului de a menține ordinea de drept.

În ceea ce ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei principale rezultante, ce urmează a fi aplicată inculpatului, ținând cont de împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, de urmarea socialmente periculoasă produsă, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța apreciază ca scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi realizat și fără executarea acesteia, condamnarea inculpatului dispusă în cauză, constituind un avertisment serios pentru acesta.

În consecință, față de aceste aprecieri,în baza art.81 Curtea Cod Penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare fixat in condițiile art.82

Cod Penal

În baza art. 359 Cpp,va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.83 Cp, a căror nerespectare, determină revocarea beneficiului suspendării condiționate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea observă că sentința nr.85 din 18.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în primul ciclu procesual, nu a fost atacată de partea civilă -, iar recursul procurorului declarat împotriva acestei sentințe nu a vizat a latura civilă a cauzei.

În atare situație Curtea constată că latura civilă a prezentei cauze a dobândit caracter definitiv, nemaiputând fi rejudecată în al doilea ciclu procesual după casarea cu trimitere, motiv pentru care Curtea în baza art.346 al.1 cu C.P.P. referire la art.998-999.civil va respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă - în contradictoriu cu inculpatul.

În baza art.30 din Legea nr.78/2000, va dispune publicarea în ziarul Monitorul de N, a rezumatului hotărârii definitive de condamnare.

Având în vedere că cererea formulată de doamna avocat în cadrul dezbaterilor este întemeiată, Curtea în baza art.199 al.2 va C.P.P. dispune scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum de 1000 lei, aplicată acesteia prin încheierea din data de 24.09.2009.

Va constata că inculpatul au avut apărător ales.

Văzând și dispozițiile art.191.al.1 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Condamnă inculpatul, fiul lui - și, născut la data de 24.07.1971 în mun.R, jud.N, cetățean român, căsătorit, un copil minor, studii superioare, ofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului N, Serviciul Poliției Rutiere - Biroul Siguranța Circulației pentru Mediul P N, gradul de subcomisar, fără antecedente penale, domiciliat în mun. P N,-, -.A,.5 jud.N, posesor seria - nr.-, eliberată de poliția P N, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194.Cod Penal cu referire la art.13/1 din Legea 78/2000 cu aplic. art.74 al.1 lit a și Cod Penal art.76 lit.b.Cod Penal la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare.

În baza art. 81.Cod Penal dispune suspendarea condiționată a pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 5(cinci) ani, fixat în condițiile art.82

Cod Penal

În baza art. 359.C.P.P. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.83 Cod Penal,a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art.65 aplică Cod Penal inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de polițist, prev. de art. 64 al.1 lit.c Cod Penal, pentru o durată de 2 ani.

În baza art.346 al.1 cu C.P.P. referire la art.998-999.civil respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă - în contradictoriu cu inculpatul.

În baza art.30 din Legea nr.78/2000, dispune publicarea în ziarul Monitorul de N, a rezumatului hotărârii definitive de condamnare.

Constată că inculpatul a avut apărător ales.

În baza art.199 al.2 dispune C.P.P. scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum de 1000 lei, aplicată doamnei avocat prin încheierea din data de 24.09.2009.

În baza art. 191 al.1 Cpp, obligă inculpatul să plătească statului, suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru partea civilă.

Pronunțată în ședință publică azi 13.11.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - - -

Red.

Tehnored.

Ex.2

02.12.2009

Președinte:Bogdan Adrian
Judecători:Bogdan Adrian

Vezi şi alte speţe de drept penal: