Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 167/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 167/ DOSAR NR-
Ședința publică din 29 februarie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Radu
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 3: Angela
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul inculpat, apărătorii aleși, avocat și avocat .
Procedura îndeplinită.
Avocat depune la dosar delegație avocațială pentru recurentul inculpat și motive de recurs.
Apărătorii aleși ai recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Constatând că nu sunt cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, instanța în temeiul art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită în baza art. 38515alin.2 pct. 2 lit.d Cod procedură penală admiterea recursului, casarea încheierii recurată prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate invocată relativ la dispozitiile art. 217 alin. 4 Cod procedura penala.
Instanța de fond a respins excepția invocată cu motivația că " în speță urmărirea penală a fost făcuta de către procurori din cadrul actualmente a căror organizare este reglementată de nr.OUG 43/2002 cu modificările ulterioare, lege specială care arată că dispozițiile procurorului sunt obligatori pentru ofițerii de politie, astfel încât instanța a concluzionat că dispozițiile art. 217 alin.4 nu au aplicabilitate in cauză.
A cercetat dosarele de urmărire penală pentru a vedea dacă
într- adevăr procurori departamentului Parchetului Anticorupție au uzitat in delegarea atibuților lor către ofițerii de poliție judiciară de prevederile art. 217 Cod procedură penală, încă de la primul act de urmărire penală efectuată de către acești ofițeri, la pagina 103 vol. I urmarire penală regăsit ordonanața din 18.11.2004 dată în dosarul nr. 57/P/2004 al - Direcția O, prin care se spune " cauza necesită verificări, investigații și cercetării ample care nu pot fi efectuate numai de procurori astfel că în baza art. 217 alin.4 Cod procedură penală si art. 10 alin.3, teza II din OG 143/2002 dispune delegarea următorilor ofițeri ".
Aserțiunile instanței de fond relative la dispozițiile art. 217 alin.4 Cod procedura penală nu au legătura cu cauza, motiv pentru care a considerat inadmisibilă cererea lor de sesizare a Curții Constituiționale, nu pot fi primite atâta timp cât în mod expres procurori instrumentatorii dosarului de urmarire penală și ai rechizitoriului au folosit acest texte de lege, clasificat de ei ca neconstituțional, în actele de urmărire penală.
Apreciază că admiterea cererii de sesizare Curții Constituționale se impune si pentru un considerent străin de dosarul cauzei dar de a produce efecte juridice în ceea ce privește recursul declarat de ei.
Cu ocazia judecării cererii de sesizare a Curții Constituționale au depus judecătorului fondului dovada că în fața unei alte instanțe din România aceiași excepție a fost invocată într-un cadrul procesual similar, iar sesizarea a fost admisă, în acest sens la dosarul cauzei se afla încheierea Tribunalului Arad prin care a fost admisă sesizarea unor alte persoane relativ la neconstituționalitatea art. 217 alin.4 Cod procedură penală și recursul a fost respins ca inadmisibil de către Curtea de Apel Timișoara.
În atare situație atâta timp cât și ei apriori admiterii unei asemenea sesizării au aratăta instanței că apreciază că acest text de lege este neconstituțional și odată ce o instanță chiar dacă nu este instanța investită să soluționeze cauza a concluzionat că trebuie sesizată Curtea Constituțională cu atât mai mult instanța de fond trebuia să admită și cererea lor și să sesizeze Curtea Constituționala, urmând ca cele 2 sesizări a lor si cea din dosarul de la A să fie conexe.
Din punctul lor de vedere odată ce critică acest text de lege pe care procurori au creat actele de urmărire penală iar acest text de lege independent de ei este supus cercetării în fața Curții Constituționale, instanța de fond nu mai poate să continue judecata pricini pentru că ei înainte de această sesizare admisă de Tribunalul Arad au ridicat această excepție de neconstituționalitate.
Apreciază că toate condițiile admisibilitați excepției de neconstituționalitate sunt îndeplinite, actul normativ face parte din categoria celor care sunt supuse excepților de neconstituționalitate fiind o lege organică, actul de neconstitutionalitate care a creat actele de urmarire penala are acest text de lege, astfel încât abilitată să se pronunțe în acest sens este Curtea Constituționala, sens în care este admisibilă cererea lor de sesizare a Curții Constituționale.
Avocat pentru recurentul inculpat, arată că niciodată nu a fost supusă Curții Constituționale această prevedere legală. Tribunalul statuează că textul de lege invocat nu are legatură cu soluționarea acestei cauze. Toate actele sunt efectuate de catre poliție, procurorul nu a făcut decât la final să prezinte materialul de urmărire penală. Consideră că se încalcă grav prev. art. 209 Cod procedură penală care stabilește competența exclusiv pentru procuror, trebuie verificat cât sunt de limitate aceste competențe pentru procuror care pot fi date polițiștilor.
Art. 209 Cod procedură penală este un text de lege care statuează că pentru anumite infracțiuni, urmarirea penală trebuie efectuată de către procuror și nu să delege toate atribuțiile lucrătorilor de poliție.
S-au încălcat principiile prev de art. 131 si 132 din Constituție relativ la rolul procurorului în dosar și la principiile care guvernează activitatea procurorului.
Față de faptul că acest texte de lege nu a mai fost supus atenției Curții Constituționale, este evident că judecătorul fondului nu avea altă soluție decât să procedeze la sesizarea Curții Constituționale și să suspende judecarea cauzei, neprocedând în acest fel, față de argumentele invocate solicită admiterea recursului și admiterea cererii pe care au formulat-
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul prin apărătorii săi aleși împotriva încheierii Tribunalului Brașov prin care s-a respins sesizarea Curții Constituționale cu această excepție invocată în fața Tribunalului Brașov, excepția de neconstituționalitate a art. 217 alin.4 Cod procedură penală. Apreciază că această excepție nu are legătura cu soluționarea fondul cauzei, apărătorii inculpatului au considerat că acest text de lege ar fi neconstituțional întrucât permite procurorului să dispună prin ordonanța că anumite acte de cercetarea să fie efectuate de către organele de poliție judiciare și ca atare se încalcă prevederile art. 131 și 132 din Constituția României.
A se observa că în cazul Direcției Anticorupție ofițerii de poliție judiciară întocmesc acte doar în numele procurorului în baza unei prevederi speciale, este vorba de cea a art. 10 alin.4 din Ordonanța nr. 43/2002 și ca atare nu se regăsesc prev art. 217 alin.4 Cod procedură penală.
Mai mult decât atât trebuie analizată și utilitatea invocării acestei excepții, inculpatul nu urmarește decât tegiversarea soluționării cauzei penale, nu urmărește decât să obțină suspendarea judecății în scopul tegiversării finalizării procesului penal. Aceasta cauză a fost strămutată la Tribunalul Brașov în anul 2005, au fost invocate la acel moment un număr de 10 excepții de neconstituționalitate, dosarul a fost la Curtea Constituționala, a revenit s-a reușit să se efectueze anumite acte de procedură penală sau audiat inculpații și marea majoritate a martorilor după care de aproximativ J de an la fiecare termen de judecată se invocă o nouă si o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale pe anumite excepții.
Față de toate aceste considerente solicită respingerea recursului si menținerea încheierii Tribunalului Brașov. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat arată ca și-a întemeiat delegarea pe art. 217 alin.4 Cod procedură penală și nu are importanță că o raportează la alt text de lege.
Avocat arată că această excepție are legătura cu fondul, apriori invocării excepției, dovada faptului că nu se urmărește tegiversarea cauzei a fost invocată de către inculpat excepția nulitații actelor de urmărire penală, unul din motivele acestei nulității, inculpatul arată că actele sunt nule pentru că au fost efectuate de către ofițeri de poliție judiciară deși intră în competența exclusivă unei urmăririi penale proprii a procurorului. Pentru a-și fundamenta temeinic această nulitate pe fondul apărării a invocat apoi excepția de neconstituționalitate art. 217 alin.4 Cod procedură penală pentru că în faza de discuții contradictorii asupra excepției nulității absolute, procurorul a ridicat în apărare această prevedere a art. 217 alin.4 Cod procedură penală.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din 14 februarie 2008, pronunțată în dosarul penal nr- (2122/2005), Tribunalul Brașova respins cererea formulată de inculpatul, de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 217 alin. (4) Cod procedură penală sub aspectul neconcordanței acestora cu prevederile art. 131 și art. 132 din Constituția României.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în condițiile în care, în speță, urmărirea penală a fost efectuată de procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție, actual Direcția Națională Anticorupție, a cărei organizare este reglementată de nr.OUG 43/2002, care în art. 10 alin. (4) prevede că procurorii din cadrul pot da dispoziții obligatorii pentru ofițerii poliției judiciare, actele efectuate de aceștia fiind considerate a fi efectuate în numele procurorului, dispozițiile art. 217 alin. (4) Cod procedură penală nu au legătură cu cauza.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând casarea încheierii și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției ridicate. S-a motivat că sunt întrunite ambele condiții prevăzute în art. 29 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile art. 217 alin. (4) Cod procedură penală nefiind declarate anterior neconstituționale și, respectiv, acestea au fost invocate de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție ca temei al delegării competenței de a efectua majoritatea actelor de cercetare penală.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța în fața căreia este ridicată excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții legale este în drept să respingă sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acesteia numai dacă dispozițiile legale respective au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale sau dacă acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei.
În ce privește prima condiție, curtea constată că dispozițiile art. 217 alin. 4) Cod procedură penală nu au fost declarate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curți Constituționale.
Referitor la condiția ca dispozițiile legale criticate ca fiind neconstituționale să aibă legătură cu soluționarea cauzei, curtea constată că, deși activitatea Direcției Naționale Anticorupție este reglementată de nr.OUG 43/2002, care în art. 10 preia în esență dispozițiile art. 217 alin. (4) Cod procedură penală, procurorii care au efectuat activitatea de urmărire penală în cauză au delegat competența de efectuare a unor acte de cercetare penală ofițerilor de poliție judiciară invocând și dispozițiile art. 217 alin. (4) Cod procedură penală [a se vedea în acest sens ordonanța din 8 martie 2004 (vol. III dosar urmărire penală p. 6) și ordonanța din 18 noiembrie 2004 (vol. I dosar urmărire penală p. 103)]. Or, în aceste condiții, nu se poate susține că dispozițiile art. 217 alin. (4) Cod procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzei.
Așa fiind, curtea constată că în mod greșit Tribunalul Brașova respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, motiv pentru care în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 urmează a admite recursul, a casa încheierea atacată și a dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 217 alin. (4) Cod procedură penală cu referire la articolele nr. 131 și 132 din Constituția României.
În opinia inculpatului, în esență, art. 131 și 132 din Constituție impun obligativitatea efectuării actelor de urmărire penală de către procuror în cazul acelor infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează de către procuror.
În opinia curții dispozițiile art. 217 alin. (4) Cod procedură penală nu contravin celor două texte constituționale, instituția delegării de către procuror a efectuării unor acte de cercetare penală de către organele poliției judiciare neafectând cu nimic principiile consacrate de aceste prevederi constituționale. De altfel, din dispozițiile art. 131 alin. (3) din Constituție rezultă că rolul Ministerului Public în faza de urmărire penală constă în conducerea și supravegherea activității de cercetare penală a poliției judiciare, neexistând dispoziții constituționale cu privire la competența materială a procurorului.
De fapt, ceea ce critică inculpatul, astfel cum rezultă din însăși motivarea excepției, este întinderea delegării dată în cauză de procuror organelor de poliție judiciară, acestea efectuând majoritatea actelor de cercetare penală, fiind de acord că poate fi delegată efectuarea unor acte de cercetare penală, strict individualizate și limitate ca pondere în ansamblul urmăririi penale. Or, în asemenea situație, singura în măsură să se pronunțe cu privire la legalitatea actelor efectuate de organele poliției judiciare într-o cauză în care urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procuror este instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei.
Curtea va constata că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei este de drept suspendată.
Potrivit art. 192 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- ( 2122/2005), pe care casează și rejudecând:
În baza art. 29 alin.(4) din Legea nr. 47/1992 dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 217 alin.(4) Cod procedură penală, ridicată de inculpatul în cauza ce formează obiectul dosarului cu numărul de mai sus al Tribunalului Brașov, cu referire la articolele 131 și 132 din Constituția României.
În baza art. 29 alin.(5) din Legea nr. 47/1992 constată că judecarea cauzei este de drept suspendată pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - C - pt.-
aflată în delegație la.
semnează președinte complet
-
GREFIER
red.Gh/dact.
4.03.3008/ 3 ex.
Jud.fond-
Președinte:Gheorghe RaduJudecători:Gheorghe Radu, Alina Constanța Mandu, Angela
