Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 172/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DEcizIa penală nr. 172/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 3 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 2: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 3: Laura Popa
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
-procuror în cadrul
Parchetului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dipozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați și, asistați de apărătorii aleși, avocat, avocat și avocat, pentru recurentul inculpat, apărătorii aleși, avocat, avocat și avocat.
Procedură îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei,după care:
Apărătorii inculpaților, avocat și avocat depun la dosar motive de recurs.
Apărătorii aleși ai inculpaților și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenții inculpați, și, solicită în baza dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. c, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 14 februarie 2008 a Tribunalului Brașov și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov.
Excepția de neconstituționalitate invocată în fața instanței se raportează în memoriu scris la următoarele texte constituționale la art.16, 21 și 24 din Constituție. Cu ocazia judecății sesizării Curții Constituționale punând concluzii pe fondul acesteia, solicită a se reține următoarele, așa cum rezultă din fila 2 încheierii din 17 ianuarie 2008, pagina 99 revers și fila 3 pagina 100 revers autorii excepției învederează instanței că înțeleg să raporteze excepția de neconstituționalitate la prevederile art. 16, 21, 24, 131 și 132 din Constituție.
Cercetând încheierea din 14 februarie 2008 se observă că instanța de judecată nu a cercetat admisibilitatea excepției invocată de ei cu raportare la art. 131 și 132 din Constituție. Aceste două texte de lege au rezultat nu doar din dezbateri ca fiind pomenite tangențial și chiar așa cum rezultă din finalul încheierii în care judecătorul întreabă să se precizeze la care texte din constituție se raportează excepția, este scris art. 16, 21, 131 și art. 132 din Constituție; or, din primele rânduri ale încheierii rezultă clar că s-a raportat la prev. art. 16, 21 și 24 din Constituție pentru că spune așa " modul de organizare a structurii - nu are nici o legătură cu drepturile constituționale invocate de inculpați neputându-se vorbi de o încălcare a legalității în drepturi, adică art. 16, a dreptului la apărare art. 24 și accesul liber la justiție art.21, nu se vorbește niciunde de raportarea excepției la art. 131 sau art. 132 din Constituție, care vorbesc de legalitatea constituirii parchetelor în cadrul instanțelor de judecată din România.
Pentru aceste aspecte apreciază că se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța urmând a se pronunța asupra admisibilității excepției prin raportare și la aceste două texte din Constituție.
Apreciază că se impune casarea cu trimitere a încheierii și rejudecarea admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale pe motiv că din modul în care a soluționat instanța rezultă că aceasta s-a pronunțat asupra constituționalității textelor de lege și nu asupra admisibilității cererii de sesizare.
A se observa că motivarea instanței de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale nu se raportează la acele condiții, respectiv dacă este un text de lege supus controlului constituționalității, are legătura cu pricina și are pertinență.
Avocat pentru recurenții inculpați, și, solicită a se observa că instanța de judecată a făcut referire doar la art. 16, 21 și 24 din Constituție, problema este că nu s-a raportat la toate textele constituționale pe care ei le-au invocat și pentru care au cerut să fie sesizată Curtea Constituțională. Instanța trebuia să demonstreze că nu are legătura cu cauza această excepție pe care au invocat-o, nu să încerce să susțină că nu s-a încălcat nici un text din Constituție prin transformările prin care a trecut devenit
În mod total greșit prima instanță a reținut că această excepție nu are legătură cu cauza și în acest sens a respins-
A arătat în motivele de recurs că aceste dispoziții la care a făcut referire, art.1 și 2 din nr.OUG43/1992 sunt clar neconstituționale. Procurorul care a efectuat ancheta nu avea gradul profesional necesare pentru instrumenta un astfel de caz.
Consideră că această excepție are legătură cu cauza, nu a mai fost invocată, Curtea nu s-a mai pronunțat, iar instanța este obligată să sesizeze Curtea Constituțională.
În ipoteza în care nu se va dispune casarea cu trimitere solicită ca instanța de recurs să sesizeze Curtea Constituțională și să suspende judecarea cauzei penale pe fond până la judecarea excepției de către Curtea Constituțională.
Avocat pentru recurenții inculpați, și, arată că a formulat trei motive de recurs, respectiv în baza art. 3859pct.181Cod procedură penală - s-a comis o gravă eroare de fapt, art. 3859pct.9 Cod procedură penală - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și art. 3859pct.19 Cod procedură penală - judecătorii de fond au comis un exces de putere.
În opinia sa, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, sunt trei condiții obligatorii pe care judecători fondului le examinează cu ocazia admiterii sau respingerii unei excepții de neconstituționalitate și anume stare de procesivitate, existența unui interes procesual și activitatea legii.
În acest dosar se impune sesizarea Curții Constituționale care să precizeze dacă dispozițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 43/2002 sunt constituționale.
Reprezentantul Ministerului Public arată că înainte de a pune concluzii pe recurs ar dori să învedereze un anumit aspect vis -a vis de unul dintre apărătorii aleși ai inculpaților, respectiv d-nul avocat și să se analizeze în ce măsură se va ține cont de concluziile formulate de către d-nul avocat raportat la dispozițiile Legii nr. 280/2004, care completează Legea nr. 161/2003 și care se referă la situația avocaților care au și calitatea de parlamentari; prin art. 821al.2 lit.a este interzis să pledeze în cauză de corupție.
Avocat consideră că ne aflăm într-o împrejurare vis-a-vis de admisibilitatea un incident constituțional, dacă s-a soluționat sau nu. Evident că pe fond, la Tribunalul Brașov, d-nul nu pune concluzii în dosar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză, pune concluzii de respingere a acestora, menținerea încheierii pronunțată de către Tribunalul Brașov. S-a solicitat într-o primă fază casarea cu trimitere pe considerentul că instanța nu s-a pronunțat cu referire la art. 131 și art. 132 din Constituție, dar nici nu au fost invocate aceste articole nici în susținerea orală a apărătorilor și nici în concluziile pe care le-au formulat și le-au depus în scris și care sunt atașate la dosarul cauzei.
În ceea ce privește legătura cu soluționarea cauzei, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 1 și 2 din nr.OUG43/2002, făcându-se o legătură cu anumite litigii pe care magistrați din cadrul le au în acest moment cu Consiliul Superior al Magistraturii vis-a-vis de recunoașterea unui grad profesional, recunoaștere care ar urma să aibă loc după momentul în care acești magistrați nu și-ar mai desfășura activitatea în cadrul Direcției și nicidecum nu pentru perioada în care își desfășoară activitatea în cadrul
Art. 1 și 2 din nr.OUG 43/2002 nu fac referire la modalitatea în care procurori sunt numiți în cadrul acestei Direcții.
În mod corect instanța de fond a apreciat că această excepție de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei și ca atare solicită respingerea recursurilor.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorilor săi.
Recurentul inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorilor săi.
Curtea,
Asupra recursului penal de față,
Constată că prin încheierea de ședință din data de 14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1 și 2 din nr.OUG43/2002.
S-a reținut în motivare că excepția invocată, întemeiată pe încălcarea dispozițiilor Titlului III capitolul IV și art.16 alin.1 și 2, art.21 alin.3 și art.24 din Constituția României, nu are legătură cu cauza dedusă judecății. În acest sens, modul administrativ de organizare al fostei structuri PNA, actual Direcția Națională Anticorupție, nu are nicio legătură cu drepturile constituționale invocate, neputându-se vorbi de o încălcare a egalității în drepturi ori de liberul acces la justiție sau de dreptul la apărare, drepturi respectate pe deplin în cauză datorită procedurilor legale ce s-au desfășurat față de inculpați. Procurorul care a întocmit actele de urmărire penală și actul de sesizare a instanței a dobândit gradul profesional în conformitate cu dispozițiile Legii nr.303/2004. Prin OUG nr.24/2004 a fost abrogat expres art.7 din OUG nr.43/2002, nemai existând astfel de servicii ale Parchetului Național Anticorupție la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel, iar prin Ordinul nr.2695/26.09.2004 al Ministerului d e Justiție pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al Parchetului Național Anticorupție s-a realizat o reglementare administrativ internă a PNA, în vederea aplicării OUG nr.24/2004, tribunalul constatând că ulterior intrării în vigoare a OUG nr.24/2004 nu mai există nici o dispoziție legală care să stabilească competența diferită a organelor de urmărire penală, respectiv PNA - structura centrală și structuri teritoriale, după calitatea persoanei.
Tribunalul Brașova reținut că prin art.9 din OUG nr.24/2004 s-a modificat conținutul prevederilor art.13 din OUG nr.43/2002, toate infracțiunile prev. de art.13 alin.1 lit. a, b fiind de competența PNA, înlăturându-se astfel distincția care se făcea între competența structurii centrale și a celor teritoriale, fie după cuantumul pagubei materiale, fie după calitatea persoanei.
Prin Ordinul nr.2695/26.09.2004 al Ministerului d e Justiție pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al Parchetului Național Anticorupție au fost adoptate anumite reglementări pentru buna funcționare acestei instituții, neputându-se stabili prin acest ordin alte norme de competență a organelor de urmărire penală decât cel prev. prin OUG nr.43/2002, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.24/2004.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și, solicitând, în principal, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brașov întrucât prima instanță nu a cercetat excepția invocată și din perspectiva art.131, 132 din Constituție, privându-i astfel de un grad de jurisdicție, pronunțându-se asupra constituționalității textelor invocate, nu asupra admisibilități excepției; în al doilea rând, s-a solicitat casarea încheierii, în temeiul art.38515alin.1 pct.2 lit. d Cod procedură penală, iar în baza art.29 alin.1 și 4 din Legea nr.47/1992 să se dispună sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art.1 și art.2 din OUG nr.43/1992 sub aspectul neconcordanței acestuia cu art.16 alin.1,2, art.21 alin.3, art.24, art.131 și art.132 din Constituția României, fiind totodată invocate cazurile de casare prev. de art.3859pct.9, 18, 19 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Verificând susținerea reprezentantei Direcției Naționale Anticorupție, privind imposibilitatea avocatului de a acorda asistență juridică inculpaților în cauzele privind infracțiuni de corupție, instanța de recurs reține că avocatul menționat are calitatea de deputat în Parlamentul României. Dispozițiile art.821alin.2 lit.a din Legea nr.280/2004 pentru aprobarea OUG nr.77/2003 privind completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea și exercitare profesiei de avocat nu sunt incidente în cauză, întrucât Curtea de APEL BRAȘOV nu a fost sesizată cu judecarea unor infracțiuni de corupție, ci cu soluționarea unui recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
2. Solicitarea de casare a încheierii cu trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brașov este nelegală întrucât din actuala reglementare a art.38515Cod procedură penală, rezultă că în cazul prevăzut de art.3856alin.3 Cod procedură penală - deci al hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel -soluția ce poate fi pronunțată de instanța de recurs (atunci când admite această cale de atac și casează hotărârea recurată, fiind necesară rejudecarea), este cea prev. de art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală. Prin urmare, în acest caz nu sunt incidente dispozițiile art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, invocate de recurenți.
Ceea ce a format și trebuia să formeze obiectul analizei instanței o reprezintă îndeplinirea sau nu a condițiilor prev. de art.29 din Legea nr.47/1992 și nu analizarea concordanței dintre dispozițiile art.1 și 2 din OUG nr.43/2002 și fiecare dintre articolele din Constituția României invocate de autori excepției.
3. Potrivit art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992 republicată, în cazul invocării unei excepții privind neconstituționalitatea unei dispoziții legale, dacă instanța de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția constată că este inadmisibilă, fiind contrară prevederile alineatelor 1, 2 sau 3 ale art.29 din actul normativ menționat, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată separat cu recurs.
În speță, se constată că la Tribunalul Brașov au fost trimiși în judecată inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000, art.23 lit.a și c din Legea nr.656/2002, cu referire la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, art.36 din Legea nr.115/1996 rap. la art.292 Cod penal, cu aplicarea art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu referire la art.12 lit.a din Legea nr.78/2000 (patru fapte ), toate cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a și art.13 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000, art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, cu referire la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a și art.13 Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.26 Cod penal rap. la art.12 lit.a din Legea nr.78/2000, art.23 lit.a și c din Legea nr.656/2002, cu referire la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a Cod penal.
La termenul de judecată din data de 17.01.2008, apărătorii inculpaților au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 și 2 din OUG nr.43/2002, fiind ascultate concluziile părților și ale procurorului, instanța amânând pronunțarea pentru termenul de judecată din data de 14.02.2008, când, motivat, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Analizând motivele aflate la baza invocării excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Brașova respins cererea formulată.
În acest sens, se constată că excepția ridicată nu întrunește condiția de admisibilitate prev. de art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992. Potrivit art.1 din OUG nr.43/2002, "(1) Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție. (2) Direcția Națională Anticorupție are sediul în municipiul B și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea corupției. (3^1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență apărute între Direcția Națională Anticorupție și celelalte structuri sau unități din cadrul Ministerului Public". Totodată, potrivit art.2 din același act normativ, "Direcția Națională Anticorupție este independentă în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice, exercitându-și atribuțiile numai în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia".
Acesta fiind conținutul normelor a căror neconstituționalitate este invocată, este cert că nu au legătură cu soluționarea cauzei, prevederile art.1 și 2 din OUG nr.43/2002 nefiind de natură să influențeze hotărârea ce urmează a fi pronunțată în cauză. Motivele invocate de recurent vizează, în fapt, modul de organizare și funcționare a Direcției Naționale Anticorupție, precum și condițiile de numire a procurorilor în această structură.
Verificând cazurile de casare invocate de recurenți, se constată că nici unul dintre acestea nu este incident în speță.
Astfel, chiar dacă Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor invocate, esențială este, după cum am arătat anterior, lipsa legăturii cu soluționarea cauzei.
Susținerea referitoare la împrejurarea că, dacă ar fi admisă excepția invocată, consecința ar fi necompetența materială a procurorilor care au realizat acte de urmărire penală nu demonstrează îndeplinirea condiției prev. de art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, câtă vreme în fața instanței învestită cu judecarea cauzei în fond nu s-a invocat, iar aceasta nici nu s-a pronunțat asupra chestiunii competenței.
Încheierea primei instanțe cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale are ca temei legal prevederile art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, aplicate în contextul în care Tribunalul Brașova constatat lipsa legăturii dintre prevederile art.1 și 2 din OUG nr.43/2002 și soluționarea cauzei.
3. În considerarea tuturor celor mai sus expuse, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 14.02.2008 de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o va menține.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați să plătească statului câte 150 lei cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 14.02.2008 de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească statului câte 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. Ț/11.03.2008
Dact. 12.03.2008/2 ex
Jud.fond
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Alexandru Vasiliu, Laura Popa
