Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 78/2000 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier C
- Serviciul Teritorial Suceava reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de - Serviciul Teritorial Suceava și de inculpatul, domiciliat în mun. D,-,. 5,. 12, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 180 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocații aleși și avocat, care substituie pe avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu mai dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală și că își menține declarațiile anterioare.
Constatându-se că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public arată că, având în vedere că la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2009 mai pus concluzii în prezenta cauză, le menține, solicitând totodată admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate ca fiind nelegală și netemeinică, atât sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000 și art.290 Cod penal raportat la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cât și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, motive de casare prevăzute de art.3859pct.18 și 14 din Codul d e procedură penală. Mai arată că motivele de recurs care vizează punctul de vedere al Parchetului cu privire la susținerea că decizia Tribunalului Botoșani este nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inculpatului au fost dezvoltate pe larg în cuprinsul motivelor depuse la dosarul cauzei, în esență considerând că în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 lit.a din Legea nr.78/2000, atâta timp cât din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul, în calitatea pe care a deținut-o, a efectuat operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția sa, aceste activități aducându-i foloase necuvenite și interzise de lege. Mai arată că în motivele de recurs depuse la dosarul cauzei sunt dezvoltate pe larg mai multe aspecte care țin de conținutul constitutiv al infracțiunii în ceea ce privește elementul material și elementul subiectiv al acesteia. Concluzionând, consideră că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor așa cum au fost reținute în actul de sesizare, solicitând condamnarea acestuia la o pedeapsă direct proporțională cu gradul de pericol social al acestora.
Avocat, pentru inculpatul recurent, învederează instanței că față de motivele invocate în apel, instanța a clarificat problema existenței infracțiunilor pentru care a și dispus de altfel achitarea, analizând în mod justificat elementele laturii obiective. Față de motivele invocate anterior în prezenta cauză solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de parchet. În ce privește recursul declarat de inculpat împotriva ambelor hotărâri privitor la condamnarea sa pentru infracțiunea de fals în declarații, s-a comis o gravă eroare de fapt. Art.36 din Legea nr.115/1996 a fost abrogat, fiind vorba de o reconsiderare a normei incriminatorii, în sensul că, dacă în textul anterior era posibilă și săvârșirea faptei din culpă, noul text prevede doar forma calificată a vinovăției și anume aceea a intenției. Precizarea cu privire la încadrarea juridică nu schimbă însă cu nimic motivele dezvoltate anterior, întrucât, prin actul de trimitere în judecată, se dezvoltă teoria unei intenții directe, întrucât se subliniază că această declarație incompletă a fost subordonată scopului de a ascunde anumite venituri. Precizează că se impunea ca inculpatul să fi avut cunoștință de realitatea și întinderea acelor sume primite de soția sa cu titlu de avans dividende, iar la dosar să existe această dovadă, precum și aceea că a avut un mobil în neconsemnarea lor în declarația de avere. Solicită să se observe că pentru anul anterior inculpatul a făcut trimitere la veniturile dobândite de soția sa în calitate de persoană fizică autorizată, venituri realizate din activități informatice, în declarația sa de avere din anul 2006. Mai arată că în cauză nu sunt probe care să ateste că inculpatul a avut cunoștință despre aceste dividende, despre încasarea lor de către soție și ca atare nu a considerat că trebuie să facă vreo mențiune în acest sens. Solicită instanței să constate că încadrarea juridică corectă este cea conformă noului act normativ, întrucât art. 36 din Legea nr.115/1996 a fost abrogat. Se impune a se pronunța o soluție de achitare în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât lipsește intenția la care se raportează faptele ce se rețin în sarcina inculpatului.
Avocat, pentru inculpat, arată că menține concluziile prezentate la termenul din 14 ianuarie 2009. Consideră că recursul parchetului trebuie respins întrucât, în prezenta cauză, nu este dată infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv cea prevăzută de art. 12 lit.a din Legea nr.78/2000, întrucât inculpatul în mod real nu a efectuat operațiuni financiare care să fie incompatibile cu funcția și atribuțiile pe care le- îndeplinit în funcția respectivă. În acest sens solicită instanței să aibă în vedere faptul că însuși legiuitorul, prin această lege specială, definește practic operațiunile financiare care sunt avute în vedere de incriminarea prevăzută în art.12 lit. Față de această situație consideră că soluția instanței de apel este legală și temeinică.
Cu privire la infracțiunea prevăzută la art. 36 din Legea nr.115/1996, instanța urmează a opera schimbarea încadrării juridice în raport de modificarea legislativă adusă prin art.50 din Legea nr.144/2007, impunându-se achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există. Cu privire la situația dividendelor, ca venituri realizate de către soția inculpatului în anul fiscal 2004, - pct. 7 din declarație, trebuia constatat că la data când s-a dat declarația respectivă, ele nu erau repartizate. Nu se poate declara o sumă ca fiind realizată câtă vreme nu s-a încasat. Art. 67 din Legea 31/1990 prevede cum și când se repartizează dividendele. Ori, în cauză, anul fiscal 2004 fiind încheiat, în decembrie bilanțul s-a depus în luna martie 2005. Prin bilanțul respectiv nu erau repartizate dividendele, ci ele au fost repartizate ulterior, după darea declarației. În acest caz, nu exista obligația de a fi inclusă această mențiune în declarația de avere., inculpatul nu putea să declare o sumă care nu era încasată în acel moment. Abia în declarația de avere din anul 2006, care ar fi făcut referire la sumele încasate în 2005, avea obligația de aoi nsera. Depune la dosarul cauzei un înscris în acest sens, solicitând achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.a Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul, învederează instanței că a solicitat achitarea în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală tocmai pentru faptul că nu s-a făcut dovada că inculpatul a cunoscut încasarea ca atare a sumei.
Procurorul, având cuvântul, arată că, având în vedere că art. 36 din Legea nr.115/1996 a fost abrogat, infracțiunea de fals reținută în sarcina inculpatului urmează a primi încadrarea prevăzută de art.50 din Legea nr.144/2007, considerând că această omisiune a inculpatului de a declara sumele de bani încasate de soția sa a fost comisă cu intenție, infracțiunea de fals reținută în sarcina inculpatului fiind comisă în strânsă legătură cu infracțiunea prevăzută de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000 cu atât mai mult cu cât această infracțiune a avut ca scop ascunderea foloaselor necuvenite dobândite de către inculpat în urma întregii activități infracționale derulate pe perioada anilor 2002 - 2005.
Mai solicită să se aibă în vedere că acele sume pe care inculpatul a precizat că le-a declarat abia în cursul anului 2006 în cuprinsul declarației de avere, nu au fost declarate așa cum este reținut în cuprinsul rechizitoriului în anul 2004 și nici măcar în anul 2005. Sumele apar înscrise în declarația inculpatului abia în anul 2006, când deja erau declanșate cercetările împotriva sa cu privire la prezentele fapte. Față de aceste considerente, consideră că soluția judecătoriei și respectiv a tribunalului cu privire la condamnarea inculpatului este legală și temeinică, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de acesta.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile puse de apărătorii săi.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
CURTEA,
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 23 martie 2009.
Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - Legea 78/2000 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 23 martie 2009
Președinte - -
Judecător - - -
Judecător -
Grefier C
- Serviciul Teritorial Suceava reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de - Serviciul Teritorial Suceava și de inculpatul, domiciliat în mun. D,-,. 5,. 12, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 180 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 16 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 23 martie 2009.
CURTEA,
Având nevoie de mai mult timp pentru deliberare,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 31 martie 2009.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - Legea 78/2000 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.129
Ședința publică din 31 martie 2009
Președinte - -
Judecător - - -
Judecător -
Grefier C
- Serviciul Teritorial Suceava reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de - Serviciul Teritorial Suceava și de inculpatul, domiciliat în mun. D,-,. 5,. 12, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 180 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 16 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru 23 martie 2009 și apoi pentru astăzi, 31 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Serviciului Teritorial Suceava - Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 9 iulie 2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal și art. 36 din Legea nr. 115/1996 cu modificările și completările ulterioare rap. la art. 292 Cod penal, în stare de concurs prev. de art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului prin actul de trimitere în judecată că în perioada 2002 - 2005, încălcând regimul incompatibilităților funcționarilor publici, folosind informații deținute în virtutea atribuțiilor de serviciu și acționând în numele, " " și, a efectuat operațiuni și tranzacții financiare prin aceea că a emis oferte de preț, a întocmit contracte de vânzare-cumpărare de prestări servicii și facturi fiscale, semnând în numele acestor agenți economici, a desfășurat activități de instalare a programelor de evidență contabilă "Bugetara" și "", a întocmit și semnat facturi fiscale, obținând pentru sine și pentru alții sume de 255.174,6 lei, iar la 18 aprilie 2005, cu ocazia completării declarației de avere, ce era obligat să o facă în temeiul art. 2 și următoarele din Legea nr. 115/1996, nu a menționat faptul că în anul anterior, respectiv 2004, soția sa a avut calitatea de asociat la " " D, încasând cu titlul de avans dividende și dividende suma de 71.715 lei.
Investită cu soluționarea cauzei, analizând actele și lucrările dosarului de la urmărirea penală și probatoriul administrat în instanță, Judecătoria Dorohoi prin sentința penală nr. 476 din 20 decembrie 2007 condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.:
- 12 lit. a din Legea nr. 78 /2000, cu modificările ulterioare, la 2 ani închisoare;
- 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78 /2000, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal la 10 luni închisoare;
- 36 din Legea nr. 115/1996, modificată și completată, rap. la art. 292 Cod penal la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal pe durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 81 și 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata de 4 ani.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal cu privire la revocarea suspendării condiționate.
S-au anulat actele falsificate.
S-a confiscat suma de -,6 lei și a fost obligat inculpatul să o plătească în favoarea statului.
S-a instituit sechestru asigurator pe bunurile mobile și imobile ale inculpatului.
S-a disjuns cererea cu privire la plata daunelor morale și materiale introdusă de partea vătămată, urmând a se forma un alt dosar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada 1992 - 1994, inculpatul a avut calitatea de asociat-administrator la SC SRL D, cu sediul în mun. D,--4, jud. B, împreună cu și.
La 11 ianuarie 1994 (cererea de înscriere de mențiuni nr.36), acesta se retrage din societate, cedând părțile sale sociale soției, care dobândește calitatea de asociat și ulterior de administrator, iar la 23 ianuarie 2003 se înființează SC SRL B, cu sediul în mun. B,-.1, având ca unic asociat și administrator pe, fiica inculpatului și ca obiect principal de activitate " activități juridice".
În baza cererii de mențiuni nr.1189 din 3 februarie 2004, aceasta se retrage din societate, părțile sociale fiind cedate către R și, soția inculpatului, care devine asociat administrator.
Din anul 1995 până în prezent, inculpatul a deținut funcția de director al Administrației Finanțelor Publice Municipale D, având ca principale atribuții de serviciu: aducerea la îndeplinire a prevederilor legale de către compartimentele funcționale, asigurarea respectării disciplinei în muncă, luarea măsurilor pentru organizarea, raționalizarea și simplificarea muncii în compartimentele funcționale, prin generalizarea informațiilor cu ajutorul sistemelor de calcul, organizarea și coordonarea în mod direct a compartimentelor - tehnologia informaților, resurse umane, salarizare, financiar, contabilitate, administrativ, arhivă și de gestionare a formularelor.
În cadrul Administrației Financiare a Municipiului D - biroul informatic - era angajat pe post de informatician numitul.
Inculpatul, împreună cu acest informatician, în perioada 2000-2001, au creat un program informatic de evidență contabilă pentru unitățile bugetare.
Această hotărâre au luat-o după ce au constatat că există interes din partea mai multor instituții bugetare, pentru achiziționarea unui astfel de program.
Cererea a fost prognozată de inculpatul, care în virtutea funcției ce o avea, cunoștea faptul că, spre sfârșitul anului 2002 - începutul anului 2003, se va modifica reglementarea referitoare la modalitatea de ținere a contabilității la unitățile bugetare.
Pe de altă parte, în calitate de lector la niște cursuri de perfecționare profesională a contabililor din aceste unități, la care a participat la sfârșitul anului 2002 și în anul 2004, inculpatul a prezentat programul informatic ca fiind comercializat de PF și SC SRL indicând necesitatea implementării acestuia.
Dându-și seama că programul informatic va fi solicitat, inculpatul și, au făcut demersurile necesare pentru înregistrarea programului la Oficiu Român pentru Drepturi de Autor.
Astfel, s-a înregistrat ca persoană fizică autorizată (autorizația nr.- din 10 februarie 2000), obținând certificatul nr.0609/2002 - pentru programul de evidență a impozitelor și taxelor locale cu denumirea "Bugetara".
Pentru SC SRL D, s-a obținut certificatul nr. 0960/ 17 martie 2003 referitor la licența aferentă programului de evidență generală pentru instituții publice "".
-se prezența în cadrul agenților economici a cel puțin unuia dintre membrii familiei, s-au făcut modificări în structura acționariatului transmițându-se totodată și dreptul de comercializare a celor două programe informatice.
Astfel, prin contractul de cesiune din 05 ianuarie 2003, încheiat între PF și SC SRL D (asociat ), martorul a cesionat "pe perioadă nedeterminată, în mod exclusiv, fără limitare teritorială și în totalitate", toate drepturile de autor asupra programului de calculator denumit "Bugetara", în favoarea SC SRL
Prin același contract, în schimbul unei renumerații de 1% din prețul de vânzare a programului, rezultat din comercializare, SC SRL dobândea dreptul de a exploata, reproduce, modifica, distribui și comercializa în totalitate, programul de calculator denumit "Bugetara".
Prin contractul de cesiune din 06 ianuarie 2003, (a doua zi după încheierea contractului menționat mai sus ) SC SRL D, cesionează în favoarea SC SRL D, reprezentată de (fiica înv. ) - firmă inexistentă la data încheierii contractului - dreptul de exploatare, reproducere și modificare a programului de calculator "Bugetara" pe o perioadă limitată (06 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2004). Cesiunea se face fără preț. Contractul de cesiune nu poartă nici un număr de înregistrare de la cedent sau cesionar.
Prin contractul de cesiune din 25 ianuarie 2005, același SC SRL D, cesionează în mod exclusiv, toate drepturile asupra programului de calculator denumit "Bugetara", în favoarea persoanei fizice autorizate (autorizație nr. - din 25 ianuarie 2005), fără remunerație.
Prin contractul de cesiune din 15 ianuarie 2004 SC SRL D, reprezentată de asociat unic cesionează în favoarea persoanei fizice, dreptul de a exploata, reproduce, modifica, distribui și comercializa în totalitate programul de calculator "", în schimbul unei renumerații de 1% din prețul de vânzare a programului.
În perioada 2002-2006, învinuitul, atât direct cât și prin intermediul membrilor de familie, ca urmare a modificării actelor constitutive ale SC SRL D, precum și autorizării funcționării PF, a avut permanent controlul asupra valorificării drepturilor de autor rezultate din exploatarea programelor "Bugetara" și "".
Luând cunoștință de cele două programe informatice, "Bugetara" și respectiv "", și în urma recomandărilor inculpatului care în calitate de lector le-a prezentat iminenta intrare în vigoare a obligativității conducerii evidenței contabile de către unitățile administrativ teritoriale locale în partidă dublă, contabilii prezenți la cursurile de perfecționare s-au hotărât să întocmească liste sau să ia legătura direct cu acesta, în vederea achiziționării respectivului soft.
Rezultatul acestei promovări a fost acela că în perioada mai-decembrie 2002, prin intermediul PF, programul informatic "Bugetara" a fost vândut către 35 unități bugetare (primării și unități de învățământ), din care 27 de unități au cumpărat acest program în timpul sau după stagiul de pregătire din noiembrie-decembrie 2002.
În urma încheierii acestor contracte, PF a primit în contul deschis la BRD Agenția D, suma de 76.610 lei, din care a predat inculpatului 60%, respectiv 45.966 lei, contribuția la realizarea programului, dar și pentru faptul că efectua cheltuieli cu deplasările în județ, pentru încheierea contractelor și instalarea programelor. La sfârșitul anului 2002, a renunțat la această activitate, iar în luna ianuarie 2003 cesionat drepturile de exploatare a programului informatic în favoarea SC SRL D (asociat unic ).
După ce a participat la cursul de instruire organizat de Consiliul Județean B în noiembrie 2002, la care inculpatul a prezentat un program informatic de evidență contabilă și a sugerat achiziționarea lui, contabila de la Primăria l-a contactat pentru instalarea acestuia.
Inculpatul s-a deplasat la această primărie, a adus cu el formularele de contract și oferte de la SC SRL D și de la două societăți din P
Datorită unor motive tehnice, programul nu a fost instalat în prima zi, așa încât inculpatul, a revenit împreună cu, a montat un sistem CD-, precum și programul informatic, au semnat contractul, a primit factura seria - - nr.- din 4 decembrie 2003, care era deja completată, iar după câteva zile s-a emis ordinul de plată.
În cursul anului 2005 aceasta a mai primit de la inculpat un contract de prestări servicii însoțit de mai multe oferte pe care l-a înregistrat sub nr. 363/2005 și i-a solicitat acestuia să se deplaseze de mai multe ori la instituție pentru a reactualiza programul informatic.
În luna ianuarie 2006 primit de la inculpat prin corespondență, o adresă din partea SC SRL, un certificat și o anexă, documente care aveau drept scop justificarea achizițiilor anterioare.
Factura emisă în numele PF i-a fost înmânată de inculpat cu conținutul completat anterior, neprezentându-se niciodată la această primărie.
Contabila, în perioada cât a lucrat la Primăria, a aflat că mai multe instituții bugetare, cumpărase programul informatic comercializat de inculpatul.
După angajarea sa în aceeași funcție la Primăria, a luat legătura cu acesta, care s-a deplasat la sediul instituției, a instalat programul informatic și i-a înmânat un contract de vânzare-cumpărare încheiat în numele SC SRL, o ofertă și o listă de prețuri de la o societate din jud.
În cursul lunii iulie 2004, la solicitarea lui, s-a deplasat din nou la Primăria, pentru reactualizarea programului.
De această dată, a adus un contract de prestări servicii, încheiat în numele PF, și mai multe oferte de la societăți din municipiul D, factura din 6 mai 2004, fiind completată de inculpat.
Ulterior, în cursul anilor 2005 și 2006, programul a mai fost reactualizat, serviciile fiind prestate prima dată de inculpat, iar a doua oară de ginerele său.
Imediat după cursurile de pregătire din noiembrie 2002, la solicitarea contabilei, inculpatul și au instalat programul informatic la Primăria, unde au prezentat mai multe oferte emise de societăți din alte județe, precum și două facturi în numele PF.
Actualizările în cursul anului 2003 au fost făcute de către aceștia, însă la începutul anului 2004 inculpatul i-a adus la cunoștință contabilei că acestea nu mai sunt gratuite și că vor fi făcute de SC SRL. contractul cât și factura fiind completate de inculpat.
În perioada 2004-2006, inculpatul a efectuat toate reactualizările, a prezentat facturile pentru plată, serviciile fiind prestate în numele PF care însă nu a desfășurat activitățile prevăzute în contract.
De la Primăria a participat la cursurile organizate în luna noiembrie 2002 contabila.
După prezentarea programului informatic i s-a transmis un număr de telefon la care putea contacta persoana pentru instalarea programului.
Acesta a fost instalat la sfârșitul anului 2002 de către fără a exista un contract de vânzare - cumpărare, iar în luna ianuarie 2003 la sediul Primăriei s-au prezentat și, deoarece contabila, deși cumpărase programul, nu știa să lucreze cu el.
Cu această ocazie a întocmit și semnat un contract de prestări servicii în numele, precum și o ofertă de preț.
Contractul a fost înregistrat sub nr. 689 din 13 ianuarie 2003 și după o săptămână inculpatul a revenit la Primăria, a negociat cu contabila valoarea actualizărilor ce vor fi aduse programului și a întocmit factura - din 19 ianuarie 2003 în numele L
În perioada 2004-2005 inculpatul singur ori însoțit de soția sa s-a deplasat la Primăria, a efectuat actualizările programului, a negociat valoare, documente care fie că erau deja întocmite, fie că au fost întocmite de inculpat în prezenta lui.
Contabila - de la Primăria a participat și ea la cursurile de pregătire din luna noiembrie 2002, ocazie cu care i-a cunoscut pe inculpat și pe luând la cunoștință ca și colegele sale de modul cum poate achiziționa programul informatic prin contact telefonic.
Ca urmare a solicitării lui - la începutul lunii decembrie 2002, cei doi s-au prezentat la Primăria, au instalat programul informatic, au încheiat contractul de achiziție și a fost emisă factura - din 5 decembrie 2002.
La contractul de vânzare - cumpărare au fost atașate trei oferte de la societăți din B și P -
În perioada 2003 - 2005 actualizările au fost efectuate de inculpat, care era contactat telefonic de contabilă și tot el a fost acela care a reînnoit contractele întocmite în numele D și și o parte din documentele contabile.
În anul 2005 inculpatul s-a prezentat la sediul primăriei împreună cu soția sa.
De la Primăria a participat la cursurile de perfecționare în noiembrie 2002 contabila, ocazie cu care a luat cunoștință de programul informatic de contabilitate prezentat de inculpatul.
După achiziționarea programului și actualizarea lui în cursul anului 2003 de către, acesta i-a adus la cunoștință că din anul 2004 actualizările vor fi efectuate numai de.
Astfel la începutul anului 2004 fost încheiat un nou contract de prestări de servicii de data acesta cu L D, iar în anul 2005 cu, contracte care au fost aduse și semnate de inculpat, acesta prezentând și facturile emise de acești agenți economici.
De la Primăriile și au participat la cursurile de perfecționare din luna noiembrie 2002 și respectiv -.
După ce s-a prezentat programul informatic și li s-au înmânat niște broșuri cu conținutul programului, în care se afla și un număr de telefon al persoanei de contact (unul din cei doi ori ) au primit recomandarea de achiziționare a acestuia.
În cursul anului 2002 cele două instituții au încheiat contracte de achiziție pentru programul informatic de contabilitate și au primit facturi din partea, documente completate de cei doi.
Ca și în celelalte cazuri, începând cu anul 2003 instituțiilor publice li s-a prezentat contracte de prestări servicii emise de D și respectiv care apăreau și ca emitenți ai facturilor înregistrate și achitate de cele două primării.
Aceste documente au fost întocmite integral sau numai în parte la sediile instituțiilor de către inculpat, care a și efectuat actualizările programului pe această perioadă.
Din partea Primăriei la cursul de pregătire din noiembrie 2002, unde numita - director economic în cadrul Consiliului Județean B l-a prezentat pe ca realizator de programe informatice și posibil furnizor de astfel de produse, a participat contabila.
Aceasta declară că după prezentarea programului, inculpatul a rugat reprezentanții primăriilor interesate de achiziționarea lui să rămână în sală pentru a fi înscriși pe un tabel și le-a comunicat numărul de telefon la care poate fi contactat respectiv 0722/-.
Ulterior, în vederea instalării programului, inculpatul s-a deplasat la Primăria, a efectuat această operațiune și a întocmit o factură în numele.
În mod similar s-a procedat și în luna mai 2003 când a fost încheiat contractul de prestări servicii cu D, contract scris de inculpat care a adus și ofertele emise în numele unor agenți economici din P - N și
În perioada 2003 - 2006 inculpat s-a deplasat la Primăria de mai multe ori pentru a efectua actualizările solicitate de beneficiar dar și pentru a încheia acte adiționale în numele și a depune facturile întocmite în furnizorului de servicii.
Activități similare inculpatul a desfășurat și la Primăriile unde contabilă era -, - contabil, - contabil, - contabil, - contabil, precum și la celelalte instituții evidențiate în tabel.
În modalitățile descrise mai sus inculpatul a negociat prețul din contractele de vânzare- cumpărare a programelor informatice, a intermediat și chiar a participat în mod direct la încheierea unor astfel de contracte, semnând documentele în numele societăților furnizoare, a completat acte financiar - contabile ( facturi fiscale ) emise de aceștia și a executat obligațiile furnizorului prin instalarea programelor și efectuarea actualizărilor periodice.
Prin aceste activități a desfășurat, în fapt, acte de comerț sub acoperirea firmelor sau a persoanelor fizice autorizate, membri de familie.
Deosebit de contractele de vânzare - cumpărare încheiate în anul 2002 și facturile emise în acest an, pentru vânzarea programelor informatice în perioada 2003 - 2005, datorită cesiunii succesive a drepturilor de exploatare a programelor "Bugetara" și "" inculpatul a procedat la încheierea unor contracte de prestări servicii sau a unor acte adiționale în numele noilor agenți economici care au încasat contravaloarea activităților prestate de inculpat.
Continuarea activității în fapt de către aceeași persoană este susținută de conținutul și structura contractelor de vânzare - cumpărare și de prestări servicii care sunt identice cu cele ale contractelor încheiate cu.
Fără a avea calitatea necesară inculpatul a completat și semnat următoarele documente financiar - contabile:
1)contractul încheiat la 12 iunie 2002 cu Primăria și factura nr. -/14 iunie 2002 emis în numele au fost scrise și semnate de inculpat ca de altfel și contractul din 06 mai 2004 și factura nr.- / fără dată ( întocmită în executarea contractului menționat ), emise în numele D;
2)contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 14 iunie 2002 cu Primăria și factura nr. -/14 iunie 2002 au fost completate și semnate de inculpat în numele;
3)contractul încheiat la 5 decembrie 2002 de cu Primăria, oferta D și oferta au fost completate de inculpatul ca și facturile fiscale seria - AGA nr. -/05 decembrie 2002 și seria - AGA -, nedatată, emise de furnizorii și, acesta semnând la rubrica furnizor în numele
4)contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu Primăria la data de 09 decembrie 2002 și respectiv 15 iunie 2005, oferta întocmită în numele și factura fiscală seria - AGA nr. -/09 decembrie 2002 precum și factura nr. -/10 iulie 2005 au fost completate și semnate de inculpat, în numele și respectiv;
5)contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu Primăria la 13 decembrie 2002 și factura nr. -/13 decembrie 2002, în numele au fost scrise și semnate de inculpat;
6)contractul de vânzare - cumpărare încheiat între și Primăria, oferta întocmită în numele, factura seria - AGA nr.-, nedatată, emisă de aceeași societate, documente care au fost și semnate de inculpat la rubricile " ofertant" respectiv " furnizor";
7)contractul de vânzare - cumpărare încheiat de Primăria cu la data de 15 decembrie 2002, precum și oferta întocmită în numele acestui agent economic și facturile fiscale seria - AGA nr. -/15 decembrie 2002 respectiv seria - AGA nr. - din 30 ianuarie 2004, au fost completate și semnate de învinuit;
8) contractul de vânzare - cumpărare nr. 3655/18 decembrie 2002 încheiat cu Primăria și factura nr. -/17 decembrie 2002 emise în numele au fost completate și semnate de inculpatul;
9)contractul de vânzare - cumpărare nr. 689/13 ianuarie 2003 încheiat cu Primăria, facturile fiscale nr. -/19 ianuarie 2003 și -/12 noiembrie 2004, au fost scrise și semnate de inculpat.
10)contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Primăria Mihăileni la 11 aprilie 2003, facturile fiscale nr. -/11 aprilie 2003 și -/21 octombrie 2004 emise în numele au fost scrise și semnate de inculpatul;
11)contractul de vânzare-cumpărare dintre Primăria și L, oferta, precum și factura fiscală seria - - nr. - din 12 mai 2003, au fost completate și semnate de inculpat;
12) contractul încheiat de cu Primăria la data de 15 mai 2003, precum și factura seria - - NR. -/15 mai 2003 au fost completate și semnate de inculpat la rubrica vânzător;
13)contractul de vânzare-cumpărare încheiat de C cu Primăria la data de 29 mai 2003, licența de utilizare și oferta emise de precum și facturile fiscale seria - - nr. -/ 29 mai 2005, respectiv - AGA nr. -/ 12 octombrie 2004, au fost completate și semnate de inculpat;
14) contractul de vânzare-cumpărare dintre Primăria și încheiat la 09 iulie 2003, precum și oferta au fost completate și semnate de inculpat. De asemenea, inculpatul a semnat facturile fiscale seria - AGA nr. - din 02 februarie 2004, seria - AGA nr. - din 14 octombrie 2004 și seria - AGA nr. - la rubrica vânzător;
15)contractul de vânzare-cumpărare din 20 noiembrie 2003 încheiat cu Primăria și factura nr. -/ fără dată, emise în numele au fost scrise și semnate de inculpat;
16)contractul de vânzare-cumpărare încheiat de L cu Primăria, la data de 27 noiembrie 2003 și factura fiscală seria - - nr. -/27 noiembrie 2003 au fost completate și semnate la rubricile vânzător și respectiv furnizor de către inculpatul;
17)contractul de vânzare-cumpărare încheiat de cu Primăria - la data de 04 decembrie 2003, oferta licența de utilizare și factura fiscală seria - AGA,nr. -/04 decembrie 2003 au fost completate și semnate de inculpat;
18) contractele de vânzare - cumpărare din 08 decembrie 2003, 30 septembrie 2003 și 18 aprilie 2004 încheiat cu Primăria - precum și facturile fiscale nr. -/ 10 noiembrie 2004, nr. -/ fără dată și nr. -/ 07 decembrie 2003 emise pe numele au fost scrise și semnate de inculpat.
Același lucru se reține și cu privire la contractul încheiat la 01 iunie 2005 și factura fiscală seria -/11 iulie 2005 emise pe numele, dar scrise și semnate de inculpat;
19)contractul nr. 5414/17 decembrie 2003 încheiat cu Primăria și factura fiscală nr. -/16 decembrie 2003 emisă în numele L au fost completate și semnate de inculpat;
20) contractul de prestări servicii încheiat de Primăria cu L, oferta precum și factura fiscală seria - AGA nr. -/20 ianuarie 2004 emise de acest agent economic, au fost scrise și semnate de inculpat;
21) contractul încheiat la data de 25 februarie 2004 cu Primăria și factura fiscală nr. -/25 februarie 2004 în numele au fost completate și semnate de inculpat;
22)contractul de vânzare-cumpărare încheiat de Primăria cu la data de 06 mai 2004, oferta și factura fiscală seria - AGA nr. - din 06 mai 2004 emisă de același agent economic au fost scrise și semnate de inculpat;
23)contractul de vânzare-cumpărare încheiat de cu Primăria, licența de utilizare și facturile fiscale seria - AGA NR. -/12 octombrie 2004 și - - nr. -/nedatată, emise de, au fost scrise și semnate de inculpat la rubricile ofertant, vânzător și prestator;
24) contractul de prestări servicii dintre și Primăria a fost scris și semnat de inculpat;
25) contractul de vânzare-cumpărare încheiat de Primăria cu și factura fiscală seria - AGA nr. -, nedatată, au fost completate și semnate de inculpat, ca și oferta întocmită în numele și factura fiscală seria - AGA nr. - din 14 octombrie 2004, documente care au fost semnate de inculpat la rubricile: "ofertant" respectiv " vânzător".
26) contractul de prestări servicii încheiat de și Liceul " " S încheiat la 18 ianuarie 2005, oferta și factura fiscală seria - - nr. -, nedatată, emisă, emisă de au fost scrise și semnate de inculpat la rubricile " prestator", "ofertant" și " vânzător".
27) contractul de prestări servicii dintre și S din 15 martie 2005, oferta emisă în numele și factura fiscală seria - - nr. - din 12 iulie 2005 au fost completate și semnate de inculpat;
28) contractul de vânzare cumpărare încheiat de la 16 mai 2003, oferta precum și factura fiscală seria - - nr. -/nedatată emisă de au fost completate și semnate de inculpat la rubricile " ofertant" și "vânzător".
29) contractul de prestări servicii încheiat de cu Școala Saf ost semnat de inculpat în numele agentului economic, la rubrica " prestator";
30) De asemenea inculpatul a mai semnat la rubrica vânzător, factura fiscală seria - AGA nr. - din 31 octombrie 2004 emisă de către -.
În perioada 2002 - 2005 inculpatul a întocmit și semnat un număr de 105 oferte, contracte și facturi.
Când asociat unic și administrator al LDa fost fiica inculpatului, respectiv anul 2003, unitățile bugetare au achitat către acest agent economic 62.850 lei, din care 61.500 lei au fost transferați în contul de disponibil deschis la. Agenția
În fișa privind specimenele de semnături de la această bancă sunt menționate două persoane, respectiv - în calitate de asociat unic și în calitate de împuternicit, ambele cu prima semnătură.
Din foile de retragere în numerar rezultă că suma de 46.930 lei a fost ridicată în numerar de către, fiind evidențiată în contabilitate ca " avans dividende", în creditul contului 461- " creditori diverși", la finele anului făcându-se regularizarea cu contul 457 - " dividende plată".
În anul 2004, mai exact în perioada 01 ianuarie - 03 februarie, în care societatea a avut același acționariat ca la înființare, adică asociat unic -, a fost încasată suma de 9.450 lei, din care s-a transferat în același cont suma de 5.750 lei.
Din totalul valorii existente în cont, la 27 ianuarie 2004 a retras în numerar suma de 19.000 lei din care s-a achitat sub formă de dividende lui - suma de 17.000 lei.
Din suma 32.715 lei ridicată în numerar de către conform foilor de retragere numerar de la BRD - Agenția D 10.126 lei s-au plătit cu titlu de dividende, la 10 februarie 2004 fostei asociate -, suma de 3.900 lei a fost plătită cu titlu de avans dividende la 16 iulie 2004, iar 18.689 lei a fost folosită în interesul firmei pentru decontarea diverșilor debitori.
Numita, deși potrivit cererii de mențiuni înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Botoșani sub nr. 16560/30 septembrie 2004 nu mai avea calitatea de asociat/administrator la, a mai încasat până la finele anului 2004, 30.400 lei.
Din această sumă, în cursul lunii octombrie 2004 s-au plătit avansuri pentru dividende în valoare de 3.900 lei.
La 31 octombrie 2004, LDa facturat Departamentului pentru Dezvoltarea Internațională a Guvernului Marii Britanii contravaloarea unor prestări servicii informatice în sumă de 20.000 lei.
În urma negocierilor purtate de experții britanici cu reprezentanții Consiliului Județean B cu privire la nevoile de dezvoltare instituțională și de instruire a autorităților publice locale din județ, s-a hotărât achiziția unui pachet de servicii care să cuprindă un program informatic pentru contabilitatea instituțiilor publice și un program de instruire pe calculator.
Această decizie s-a fundamentat printre altele și prin informarea ( fără număr și fără dată ) întocmită de economist director executiv în cadrul Consiliului Județean B, în condițiile în care fiul său avea calitatea de asociat la D, firmă căreia i-a fost atribuită achiziția.
care au susținut cursuri de instruire în perioada 08-31 octombrie 2004 pentru utilizarea calculatoarelor și a programelor informatice au fost -, și, nici unul din ei nefiind angajați ai D.
În urma transpunerii în practică a acestui proiect s-au achiziționat câte patru module din programul informatic pentru comunele, și, câte două module pentru comunele, și și câte un modul pentru orașul S și comuna, valoarea totală a acestor programe fiind de 16.500 lei, la care s-a adăugat valoarea de 3500 lei reprezentând taxa de instruire a personalului de specialitate.
Suma de 20.000 lei reprezentând contravaloarea facturii - din 31 octombrie 2004 fost încasată de la data de 18 noiembrie 2004, suma fiind transferată din contul descris la Trezoreria D în contul de la Agenția D al BRD- și ridicată în numerar la 23 noiembrie 2004 de către.
În luna decembrie 2004 au fost acordate dividende în avans în sumă de 8.148 lei.
Din cele menționate mai sus se observă că indiferent care a fost structura acționariatului, sumele provenite din relațiile comerciale cu unitățile bugetare care au achiziționat produse informatice au fost direcționate spre achitarea de dividende către membrii familiei.
Acest fapt rezultă din listele de plată avans dividende în cazul lui - pentru perioada în care a fost asociat unic, precum și din faptul că în perioada 04 februarie - 30 septembrie 2004 în care a deținut 50 % din capitalul social și chiar după această dată, a ridicat în numerar de la unitatea bancară importante sume de bani pentru care nu au mai fost întocmite acte justificative cu privire la modul de folosire (excepție făcând actele pentru plata dividendelor).
Din luna ianuarie 2005 întreaga activitate de comercializare a programelor informatice se transferă la .
Aceasta obține autorizația nr. -/25 ianuarie 2005 eliberată de Primăria municipiului D și se înregistrează la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. F-- sediul declarat în municipiul D,-, etaj 3. 12, Jud. B, obiectul de activitate principal fiind declarat " programe".
De menționat este faptul că, aceasta era încadrată ca învățătoare la Școala nr. 8 din municipiul D și nu a urmat vreun curs de specialitate în domeniul calculatoarelor, susținând doar o testare pentru operator calculator în anul 2004 la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Din datele comunicate de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B și Inspectoratul Teritorial d e Muncă, rezultă că numita nu figurează în evidențele Centrului de formare profesională ca absolventă de curs de calificare - recalificare.
De altfel Inspectoratul Teritorial d e Muncă B nu a organizat astfel de activități.
Neavând cunoștințe de specialitate, în perioada 2005 - 2006, actualizările programului informatic și semnarea contractelor de prestări servicii ori a actelor adiționale s-au făcut de către inculpat, uneori fiind însoțit de soția sa, la unitățile bugetare care au avut relații comerciale cu agenții economici menționați mai sus.
Contractele de vânzare cumpărare încheiate de cu unitățile bugetare de pe raza județului B au aceeași formă cu cele încheiate cu și și se referă la programul " ".
Comercializarea acestui program s-a făcut și în baza contractului de cesiune din 25 ianuarie 2005, neînregistrat prin care ceda în favoarea, dreptul de a exploata, reproduce, actualiza și modifica programul de calculator denumit "Bugetara".
În cazul relațiilor comerciale cu toate unitățile bugetare au virat sumele de bani aferente serviciilor facturate direct în contul furnizorului SV - descris la Agenția Da B RD-.
La sfârșitului anului 2005 în contul PF nu existau decât 6,31 lei diferența dintre sumele încasate de 60.200 lei și cele ridicate de 59.225 lei reprezentând comisioane bancare adică 969 lei.
În modalitățile prezentate mai sus inculpatul împreună cu membrii familiei sale au încasat în total -,6 lei.(46.419,6 lei din activitățile desfășurate de, - lei activități desfășurate de L și 60200 lei de către ).
Din cele expuse mai sus rezultă că în perioada 2002 - 2005 inculpatul a întocmit și semnat în numele, RL ȘI oferte, contracte de vânzare cumpărare, contracte de prestări servicii și facturi, activitate care nu are nimic în comun cu domeniul didactic al cercetării științifice și al creației literare, domenii în care legea permite în mod limitativ funcționarilor publici să dețină funcții sau să exercite activități.
Potrivit art. 56- 57 din Legea 188 /1999 privind statului funcționarilor publici, în forma în vigoare la 21 iunie 2002, când activitatea de comercializare a programelor informatice a început să ia amploare, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică cu excepția calității de cadru didactic.
"Funcționarii publici nu pot deține funcții în cadrului regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ și nu pot exercita la societățile comerciale cu capital privat activități cu scop lucrativ care au legătură cu atribuțiile ce le revin din funcțiile publice pe care le dețin și nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția pe care o îndeplinesc".
Prin același act normativ, în forma modificată și republicată, art. 49 prevede că " funcționarii publici au obligația să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilite prin lege".
Acest regim juridic pentru perioada 2003 - 2005 este stabilit prin Legea 161/2003 și este asemănător celui prevăzut în Legea privind statului funcționarului public.
Art. 94 alin. 2 lit. c prevede că " funcționarii publici nu pot deține și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: - în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată -".
În completarea acestei prevederi art. 96 alin. 1 din același act normativ prevede în mod expres că " funcționarii publici pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice".
Scopul urmărit de legiuitor prin instituirea acestor incompatibilități este să asigure demnitatea și prestigiul funcției sau profesiei în cauză.
În ce privește caracterul comercial al activității desfășurate de inculpat, precizăm că art. 7 din Codul comercial arată că " sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca profesiune obișnuită și societățile comerciale".
În speță inculpatul a acționat în numele celor trei agenți economici, iar activitățile desfășurate și actele juridice încheiate în numele comercianților au caracter comercial.
Potrivit Codului comercial român, subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât comercianții cât și necomercianții.
Chiar dacă faptele de comerț obiective au fost efectuate de către o persoană cu caracter accidental, raportul juridic ce se naște este supus legilor comerciale.
Actele și faptele de comerț sunt definite ca fiind " actele juridice, faptele juridice și operațiunile economice prin care se realizează producția de mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulația mărfurilor, cu scopul de a obține profit"( după opinia autorului de " Drept comercial român" a VI a revăzută și adăugită - ).
În speță inculpatul nu numai că a acționat în numele unui comerciant, dar a și urmărit interpunerea unei societăți comerciale între realizatorul programului informatic și cumpărătorii acestui produs.
Intenția evidentă fiind de a obține profit prin vânzarea către o mulțime de clienți a programelor informatice.
În baza art. 2 din Legea 115/1996, astfel cum a fost modificată prin Legea 161/2003 inculpatul, în calitate de șef al Administrației Finanțelor Publice Municipale D, avea obligația de a-și declara averea în condițiile prevăzute în actele normative.
Deși în anul 2004, soția sa a avut calitatea de asociat la L D, inculpatul nu a făcut această mențiune în declarația sa de avere, întocmită la data de 18 aprilie 2005.
De asemenea nu a evidențiat în această declarație și sumele încasate de soție, din contul societății care s-au ridicat la 71.715 lei.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată susținând însă că acestea nu sunt infracțiuni, ci doar eventual niște abateri disciplinare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciului Teritorial Suceava, inculpatul și numitul.
În apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciului Teritorial Suceava se solicită aplicarea unui regim sancționator mai inculpatului, direct proporțional cu gravitatea faptelor comise, având în vedere modul elaborat de concepere a activității infracționale, persistența infracțională dată de cele peste 100 acte materiale în cadrul infracțiunii de fals, gradul de pericol social al infracțiunilor comise, valoarea ridicată a sumelor obținute, precum și calitatea de conducător într-o funcție de interes public.
Prin apelul declarat de inculpatul se solicită să se constate că sentința apelată este nelegală și netemeinică, întrucât faptele reținute în sarcina sa nu îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de corupție, atât în latura obiectivă cât și în latura subiectivă, nu a efectuat operațiuni financiare ca acte de comerț și nici tranzacții financiare prin utilizarea informațiilor obținute în virtutea funcției publice pe care o exercită.
Referitor la infracțiunea de fals, se susține că toate actele au fost înregistrate cu acordul titularului afacerii, titular care nu este trimis în judecată. Mai mult, actele nu au produs consecințe juridice și în consecință infracțiunea de fals nu subzistă.
În ceea ce privește declarația de avere, se susține că nu s-a dorit să se ascundă o sursă de venituri, ba mai mult în interesul său era să fie evidențiată, iar acele venituri erau exclusiv ale soției sale.
Numitul arată în memoriul depus la dosarul cauzei, că se consideră parte vătămată prin activitatea inculpatului, solicitând ca inculpatul să fie obligat la plata unor daune morale.
Prin decizia penală nr.180 A din 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 476 din 20 decembrie 2007 Judecătoriei Dorohoi.
S-a desființat în parte sentința apelată și s-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, prev. și ped. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, modificată, întrucât fapta nu există.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
S-a menținut pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. și ped. de art. 36 din Legea nr. 115/1996 modificată rap. la art. 292 Cod penal și aplicarea art. 71 alin. 5 și 81 Cod penal, fixându-se un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a înlăturat anularea actelor false.
S-a înlăturat confiscarea de la inculpat a sumei de 255.174,6 lei și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului.
S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul de la 5200 lei la 1000 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava împotriva aceleiași sentințe.
S-a luat act că numitul și-a retras apelul declarat în cauză.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, reținându-se în sarcina sa că în perioada 2002 - 2005 efectuat operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția pe care o îndeplinea - director al Administrației Finanțelor Publice Municipale D - utilizând informațiile obținute pentru sine sau pentru bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, în urma analizării întregului probatoriu administrat în cauză, tribunalul a reținut că în perioada anilor 1997 - 2002, inculpatul a conceput un soft pentru evidența contabilă a instituțiilor publice denumit "", colaborând cu numitul la elaborarea unui alt program cu aceeași destinație, numit "Bugetara", program care a fost înregistrat la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (A) sub nr. 0609/2 aprilie 2002, pe numele lui, care s-a autorizat ca liber profesionist și a valorificat produsul în anul 2002.
După finalizarea programului propriu de evidență contabilă denumit "" și înființarea de către fiica inculpatului a " " programul a fost înregistrat la. pe numele acestei societăți sub nr. 0960/17 martie 2003.
În cursul anilor 2003 - 2004 " " a comercializat și implementat programul informatic la instituții de pe raza județului
În anul 2004, fiica inculpatului s-a retras din societate, aceasta fiind preluată de soția inculpatului (care l-a rândul său s-a retras în luna septembrie 2004) și.
În cursul anului 2005 activitatea de servicii informatice s-a desfășurat de în baza autorizației emise de Primăria municipiului D, perioadă în care inculpatul a însoțit-o pe soția sa la instituțiile bugetare din județul B, ocazie cu care a scris oferte, a completat contracte și facturi decontate prin sistemul bancar de către titularul contului, respectiv.
Față de situația de fapt descrisă în precedent, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 sunt considerate infracțiuni de corupție cele prevăzute de art. 254 - 257 Cod penal, de art. 61și 82din lege, precum și infracțiunile prevăzute de legi speciale, ca modalități specifice ale infracțiunilor prevăzute de art. 254 - 257 Cod penal și art. 61și 82din lege.
Clasificarea Activităților din Economia Națională (), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 656/4997, enumeră și explică în cadrul secțiunii 1. "Activități financiare, bancare și de asigurări" la codurile 6511 - 6720, toate activitățile care se circumscriu categoriilor de operațiuni financiare și tranzacții financiare.
Întrucât legea penală este de strictă interpretare, nu este permisă includerea în aceste două categorii de "operațiuni financiare și tranzacții financiare", a altor activități care, ca acte de comerț în accepțiunea art. 3 din Codul comercial, sunt incluse în N sub alte codificări - realizarea și furnizarea de programe informatice intră expres și limitativ în grupa 72 "Informatică și activități conexe" și implicit în subgrupa 72.2 "Realizarea și furnizarea de programe".
De altfel, pentru o mai bună înțelegere a semnificației și conținutului categoriilor de operațiuni financiare și tranzacții financiare" art. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr. 78/2000 enumeră domeniile avute în vedere de legiuitor la încriminarea faptelor prev. de art. 12 lit. a din același act normativ, și anume operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, schimb valutar sau alte credite, operațiuni de plasament în burse, în asigurări, în plasamentul mutual ori privitor la contracte bancare și cele asimilate acestora.
Concluzionând, se reține că din definiția infracțiunii prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 se desprinde concluzia că elementul material al laturii ei obiective îl constituie efectuarea de operațiuni financiare și nu efectuarea de acte de comerț.
Analizând operațiunile reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței, rezultă că acesta nu a efectuat operațiuni financiare, ca acte de comerț și nici tranzacții financiare prin utilizarea informațiilor obținute în virtutea funcției publice deținute, iar această activitate nu era incompatibilă cu atribuțiile de serviciu specifice funcției deținute, astfel încât nu sunt întrunite elementele laturii obiective ale infracțiunii prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000.
Prin urmare cum activitatea pretins infracțională desfășurată de inculpat nu reprezintă o "operațiune financiară", reiese că însuși elementul material al infracțiunii, ca act de conduită interzis astfel cum a fost el definit, nu este dat în cauză, aspect ce echivalează cu însuși inexistența infracțiunii, în materialitatea ei.
Așadar, instanța de apel a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există.
b) Referitor la infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, în sarcina inculpatului s-a reținut faptul că a întocmit și semnat în numele, " " și, o serie de documente care au fost folosite în scopul producerii de consecințe juridice.
Din înscrisurile dosarului rezultă că inculpatul a întocmit și semnat o serie de documente în numele, " " și cu acordul autorilor aparenți ai acestor înscrisuri, astfel fapta inculpatului de a fi întocmit pentru o altă persoană o serie de documente, nu constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, atâta vreme cât inculpatul a scris și semnat actul cu acordul autorilor aparenți ai scrierii, iar conținutul înscrisului reprezintă voința acestora.
semnătura persoanelor în cauză, este adevărat că inculpatul a săvârșit acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii sus-menționate; de asemenea este evident că înscrisul întocmit de inculpat, având aparența unui act veridic, era să producă consecințe juridice, dar în cauză, existând acordul beneficiarilor, nu se poate reține că inculpatul a comis fapta cu intenția de a comite un fals.
Așa fiind, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41, 42 Cod penal, potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2, lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii.
c) În ceea ce privește infracțiunea prev. și ped. de art. 36 din Legea nr. 115/1996 rap. la art. 292 Cod penal, în sarcina inculpatului s-a reținut faptul că în baza art. 2 din Legea nr. 115/1996, modificată prin legea nr. 161/2003, în calitate de șef al Administrației Finanțelor Publice Municipale D, avea obligația de a-și declara averea în condițiile prevăzute în actele normative.
Deși în anul 2004 soția sa a avut calitatea de asociat la " " D, inculpatul nu a făcut scris mențiunea în declarația sa de avere, întocmită la 18 aprilie 2005.
De asemenea nu a evidențiat în această declarație și sumele încasate de soție, din contul societății " " D, în cuantum de 71.715 lei.
Apărările formulate de inculpat, potrivit cărora cuantumul dividendelor încasate de soția sa pentru anul 2004, la data întocmirii declarației de avere nu-i era cunoscut, nu au fost dovedite, întrucât din actele dosarului rezultă ca aceasta a încasat suma cu titlu de dividende pentru anul 2004 la începutul anului 2005, înainte de completarea declarației de avere (18 aprilie 2005).
Față de aspectele descrise mai sus, instanța de apel a înlăturat confiscarea sumei de 255.174,6 lei de la inculpat și ridicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului (proces-verbal de sechestru din data de 20 decembrie 2007 în dosar nr. 143/2007 - Biroul Executorului Judecătoresc ).
În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciului Teritorial Suceava, prin care solicită aplicarea unui regim sancționator mai inculpatului, pentru considerentele arătate în precedent, instanța l-a considerat nefondat.
Referitor la apelul declarat de numitul, acesta l-a retras, astfel încât instanța a luat act de voința acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, parchetul a arătat că greșit a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000, în condițiile în care activitatea comercială desfășurată de către inculpat se circumscrie noțiunii de "operațiuni financiare ca acte de comerț".
Astfel, așa cum este definită infracțiunea prev. de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000, elementul material al laturii obiective poate să constea într-o acțiune care poate fi realizată alternativ fie prin efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț, fie prin încheierea de tranzacții financiare.
Inculpatul a acționat în numele PF, SC SRL și PA, a efectuat operațiuni și tranzacții comerciale prin aceea că a emis oferte de preț, a întocmit contracte de vânzare-cumpărare, contracte de prestări servicii și facturi, semnând în numele și pentru acești agenți economici, a desfășurat activități de creare, de valorificare, de instalare și de întreținere a programelor de evidență contabilă, prin toate aceste procedee obținând pentru sine și pentru alții sume de bani care au intrat în conturile acestor agenți prin diverse modalități de plată bancare, astfel că actele juridice încheiate și operațiunile financiare desfășurate au un caracter comercial.
Inculpatul care a participat în calitate de formator la stagiile de pregătire a personalului de specialitate contabilă din instituțiile bugetare, a cunoscut iminenta intrare în vigoare a obligativității conducerii evidenței contabile de către unitățile administrative teritoriale, în partidă dublă.
Folosindu-se de aceste informații cu ocazia desfășurării stagiilor de pregătire, inculpatul a prezentat aplicații informatice și a recomandat contabililor prezenți la aceste cursuri să achiziționeze cele două programe deja create, cunoscând faptul că acest lucru îi va aduce "venituri suplimentare".
În ce privește infracțiunea în legătură directă cu infracțiunea de corupție reținută în sarcina inculpatului și reglementată de dispozițiile art.290 rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, în mod greșit instanța a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective.
Așa cum subliniază și textul incriminator, semnătura de pe un înscris trebuie să reprezinte semnul adevărului exprimat de acesta, a puterii lui doveditoare, așa încât imitarea acesteia, în cazul săvârșirii elementului material al laturii obiective, prin contrafacere, este condiție absolut necesară pentru existența falsului.
Semnătura este considerată falsă atunci când nu a fost executată de persoana căreia i se atribuie.
Acțiunea repetată a inculpatului de a întocmi și semna cu intenție directă o serie de documente în numele și pentru PF, SC SRL și PF, fără a avea vreo calitate în acest sens, constituie elementul material al infracțiunii, înscrisurile fiind apte de a produce consecințe juridice.
În ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea se săvârșește cu intenție calificată de scop. Mobilul determinant și scopul final urmărit nu au relevanță în ceea ce privește existența infracțiunii, ci doar pot fi avute în vedere la o eventuală individualizare a pedepsei.
De esență, într-o asemenea situație, este faptul că legitimitatea scopului nu înlătură existența infracțiunii.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. și ped. de art.36 din Legea nr.115/1996 modificată rap. la art.292 Cod penal a fost greșit individualizată de ambele instanțe, în sensul că un cuantum de 6 luni închisoare este prea blând în raport de gradul de pericol social al faptei comise.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.36 din Legea nr.115/1996 modificată, raportat la art.292 Cod penal, reținându-se că nu a inserat în declarația de avere sumele obținute de soția sa cu titlu de dividende în avans în anul 2004. La data depunerii declarației (18.04.2005), cuantumul acestora nu îi era cunoscut, știut fiind faptul că, potrivit disp. art.67 din Legea nr.31/1990 modificată prin Legea nr.161/19.04.2003, acestea se stabilesc și se repartizează în cel mult 8 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat, dacă nu a fost luată o altă hotărâre prin Adunarea Generală a Asociaților (bilanțul societății pentru anul 2004 fost depus la DGFP B la data de 14 aprilie 2005, iar în acest document la poziția 31 "repartizarea profitului", pentru anul 2004 figurează cifra 0, suma de 755.012 mii LEI rol, reprezintă suma distribuită cu titlu de dividende pentru anul 2003, care au fost ridicate însă, de fiica sa în calitate de asociat unic al societății).
Nu a urmărit să ascundă controlului specific veniturile certe ale membrilor familiei sale, ci a considerat că, nefiind bine conturat juridic venitul soției sale ca asociată (aceasta nu a încasat în anul 2004, cu titlu de "avans dividende", suma indicată în rechizitoriu, ci doar 3.900 lei), această ipotetică sursă de venituri urma să fie înscrisă în declarația pentru anul următor, după repartizarea profitului (la întocmirea declarației de avere s-a aflat în eroare cu privire la conținutul obligațiilor care îi reveneau din Legea nr.115/1996), astfel că, în planul laturii subiective, lipsește cerința esențială sub aspectul intenției.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.3859alin.1 pct.14, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că cel declarat de către inculpat este întemeiat, iar cel declarat de către - Serviciul Teritorial Suceava este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În fapt, s-a reținut, în sinteză, în sarcina inculpatului că, în perioada 2002 - 2005, încălcând regimul incompatibilităților funcționarilor publici, folosind informații deținute în virtutea atribuțiilor de serviciu și acționând în numele PF, SC SRL și PF, a efectuat operațiuni și tranzacții financiare prin aceea că a emis oferte de preț, a întocmit contracte de vânzare-cumpărare și de prestări servicii, a desfășurat activități de instalare a programelor de evidență contabilă "BUGETARA" și "", a întocmit și semnat facturi fiscale în scopul obținerii, pentru sine și pentru altul, a unor importante sume de bani.
De asemenea s-a reținut și faptul că inculpatul, la data de 18 aprilie 2005, cu ocazia completării declarației de avere, nu a menționat cu intenție faptul că în anul anterior, respectiv 2004, soția sa a avut calitatea de asociat la SC SRL D, calitate în care a ridicat suma de 71.715 RON cu titlu de avans dividende.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că aceste activități ilicite desfășurate de către inculpat se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunilor prev. de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000, art.290 rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.36 din Legea nr.115/1996 rap. la art.292 Cod penal.
Potrivit art.12 lit.a din Legea nr.78/2000, constituie infracțiune efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale dacă sunt săvârșite în scopul obținerii, pentru sine sau pentru altul, de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Așadar, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni este necesar ca fapta să fie comisă prin efectuarea de operațiuni financiare, ori încheierea de tranzacții financiare cu condiția utilizării informațiilor obținute în virtutea funcției și în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Mai trebuie reținut că operațiunile financiare trebuie să aibă caracterul unor acte de comerț și să fie incompatibile cu funcția pe care o îndeplinește o persoană.
Legiuitorul a restrâns aria acțiunilor care pot constitui elementul material al acestei infracțiuni la operațiunile financiare și tranzacțiile financiare. Totodată, a omis în cuprinsul Legii nr.78/2000 să definească termenul de "operațiuni financiare" sintagmă nedefinită de altfel în vreun act normativ din legislația românească.
Este real că, din punct de vedere penal, prin operațiuni comerciale se înțeleg faptele și actele de comerț în cel mai larg sens.
Operațiunile financiare însă includ o categorie restrânsă a operațiunilor comerciale.
Doctrina a consacrat faptul că aceste operațiuni pot cuprinde operațiunile privind impozitarea profitului, impozitele asupra tranzacțiilor, celelalte impozite și taxe, operațiunile valutare, licitații sau operațiuni în afara acestora.
Obligațiile legale în materia impozitelor de consumație (TVA sau accize) privesc organizarea și conducerea evidenței contabile, potrivit normelor legale, care să permită determinarea sumei impozabile, efectuarea înregistrărilor operațiunilor impozabile ca element strict necesar determinărilor, facturări, decontări, precum și controlul fiscal.
Se includ aici operațiunile de alocare și de virare la bugetele locale, operațiunile în care se concretizează veniturile și cheltuielile bugetare, totalitatea operațiunilor care se referă la încasarea, păstrarea și eliberarea resurselor financiare, în sens larg, din punct de vedere penal, totalitatea operațiunilor bănești, financiare și bugetare, de trezorerie, operațiuni legate de virarea creditelor bugetare, operațiunile financiare ale ordonatorilor de credite bugetare, operațiuni de încasări și de plăți în contul bugetelor, orice operațiuni de angajarea cheltuielilor din sumele aprobate prin bugetul de stat, al asigurărilor sociale de stat sau bugetul fondurilor speciale, operațiuni cuprinse în contul general al datoriei publice de stat, operațiuni financiare în execuția de casă, operațiuni ale trezoreriei, toate operațiunile care aparțin exercițiului corespunzător de executare a bugetelor, orice operațiuni efectuate prin trezoreria finanțelor publice în contul organelor administrației.
Privită prin prisma celor de mai sus, la care se adaugă argumentele reținute de instanța de apel, activitatea desfășurată de inculpat, astfel cum pe larg a fost descrisă în considerentele hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel, chiar dacă se circumscrie categoriei de "operațiuni comerciale", ea nu poate fi încadrată celei de "operațiuni financiare sau tranzacții financiare", legea penală fiind de strictă interpretare.
După cum corect a reținut instanța de apel, cum activitatea comercială desfășurată de inculpat nu reprezintă o "operațiune financiară", rezultă că însuși elementul material al infracțiunii, ca act de conduită interzis, nu este dat în cauză, aspect ce echivalează cu inexistența infracțiunii, în chiar materialitatea ei.
Nu se mai impune așadar analiza existenței/inexistenței cerințelor esențiale ale acestuia, și a îndeplinii celorlalte elemente constitutive ale infracțiunii mai sus arătate.
Cu privire la infracțiunea prev. de art.290 Cod penal raportat la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, s-a reținut în fapt (și dovedit) că inculpatul a întocmit și semnat în numele PF, SC SRL și PA o serie de documente ce ulterior au fost folosite, inclusiv prin inserarea lor în evidențele contabile ale societății, producând consecințe juridice.
Or, din analiza actelor dosarului, reiese că aceste acte au fost întocmite și semnate cu acceptul persoanelor, respectiv reprezentanților legali ai celor de mai sus.
Prin aceasta, inculpatul s-a comportat ca un mandatar, împuternicit să încheie acte în numele celor mai sus-arătați. Când mandatul este consensual, (cazul în speță), consimțământul părților poate fi dat atât în mod expres, cât și în mod tacit (art.1533 Cod civil).
Mandatul tacit rezultă din acele împrejurări de fapt care fac neîndoielnică voința părților, în acest caz neputându-se vorbi de încheierea unei procuri ca mijloc de dovadă a contractului.
Prin înscrierea în contabilitate a actelor și operațiunilor comerciale efectuate de inculpat și supuse, din punct de vedere legal, unei astfel de înregistrări, ele au fost ratificate (deci însușite) de către mandant, producând consecințe juridice.
Este real că inculpatul nu a semnat aceste acte cu propria semnătură, deci corect au reținut prima instanță și instanța de apel că a comis acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii.
Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se săvârșește, sub aspectul laturii subiective, numai cu intenție, ca formă a vinovăției. Or, prin întocmirea acelor înscrisuri, inculpatul nu a urmărit și nici acceptat falsificarea lor, ci a acționat ca mandatar în comercializarea de programe și servicii informatice.
În plus, sub aspectul laturii subiective a acestei infracțiuni, intenția este calificată prin scopul său, fapt ce rezultă din raportarea la dispozițiile art.17 lit.c din Legea nr.72/2000.
Se impune, ca o cerință expresă pentru existența laturii subiective, ca falsul să fie săvârșit în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile de corupție sau asimilate acestora, prevăzute în secțiunile a-2-a sau a-3-a din lege, ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune, condiții neîndeplinite însă în speță.
Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de apel, de achitare a inculpatului în conformitate cu dispozițiile art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru săvârșirea acestor infracțiuni, este legală și temeinică.
Cu privire la săvârșirea, de către inculpat, a infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.36 din Legea nr.115/1996 modificată, raportat la art.292 Cod penal, s-a reținut în fapt că acesta nu a evidențiat în declarația sa de avere dată la 18 aprilie 2005 sumele încasate de soție în contul societății SRL D în cuantum de 71.715 lei, deși aceasta le ridicase anticipat, ca dividende, în cursul anului 2004.
După cum rezultă din raportul de constatare întocmit de - Serviciul Teritorial Suceava (123 și următoarele vol.I ) soția inculpatului, numita, a deținut în perioada 04.02.2004 - 30.09.2004, 50% din părțile sociale ale firmei SC SRL
În această perioadă și chiar ulterior, până în decembrie 2004 inclusiv, mai multe sume de bani (71.715 RON) au fost ridicate de către respectiva asociată, conform registrelor contabile.
Din toate aceste sume, conform mențiunilor din acest raport (133 ds. ), numita a încasat, cu titlu de avans dividende, suma de 3. 900 RON.
Cu privire la diferența de bani, fie au fost folosiți în interesul firmei, fie au fost încasați cu titlu de avans dividende, de către fiica inculpatului, persoană majoră și care nu se afla în întreținerea acestuia.
Chiar dacă pentru unele sume, conform mențiunii de la fila 134 vol. dosar, nu au fost identificate în evidența contabilă documente de evidență primară ce să ateste modul de folosire a lor, nu se poate concluziona că ele ar fi fost încasate, cu titlu de dividende, de către soția inculpatului, în lipsa unor dovezi certe în acest sens.
Concluzionând, s-a dovedit cu certitudine că suma ridicată cu titlu de "avans dividende" aferentă anului 2004, de către soția inculpatului, numita, este de 3.900 RON.
Potrivit art.36 din Legea nr.115/1996, fapta funcționarului public care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților centrale ori locale (subiectul calificat al infracțiunii fiind definit de art.2 din același act normativ) de a face declarații de avere care nu corespund adevărului constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit Codului penal.
Concret, elementul material al laturii subiective al acestei infracțiuni, astfel cum este ea reglementată, presupune fie o acțiune - efectuarea unor mențiuni nereale -, fie o omisiune - neinserarea unor elemente obligatorii a fi înscrise în declarația de avere.
Potrivit alin.3 al art.19 Cod penal, fapta constând dintr-o inacțiune constituie infracțiune fie că este săvârșită cu intenție, fie din culpă, afară de cazul când legea sancționează numai săvârșirea ei cu intenție.
Or, din reglementarea dată acestei infracțiuni de textul de lege anterior arătat, ea putea fi comisă, la acea dată, ca formă a vinovăției, atât cu intenție, cât și din culpă.
Nu se poate reține, ca formă de vinovăție, doar intenția, întrucât raportarea la art.292 Cod penal vizează doar sancțiunea aplicabilă în caz de comitere a unei astfel de fapte.
Acest articol (36 din Legea 115/1996) a fost însă expres abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr.144/2007 (prin dispozițiile art.60 alin.1 lit.a ale acestui act normativ).
Nu se poate însă vorbi despre o dezincriminare a faptei, întrucât efectuarea unei declarații de avere necorespunzătoare adevărului a fost incriminată în art.50 alin.1 din aceeași lege.
Astfel, potrivit acestui articol, constituie infracțiune de fals în declarații și se pedepsește potrivit Codului penal, "fapta persoanelor care, cu intenție, depun declarații de avere care nu corespund adevărului."
Așadar, sub aspectul vinovăției, această infracțiune se comite, conform dispoziției normative aici arătate, exclusiv cu intenție, în ambele ei forme.
Cum această din urmă reglementare este mai favorabilă inculpatului, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.334 Cod procedură penală (date fiind dispozițiile art.13 Cod penal), va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de fals în declarații prev. de art.36 din Legea nr.115/1996 modificată raportat la art.292 Cod penal în infracțiunea de fals în declarații prev. de art.50 din Legea nr.144/2007.
În fapt, inculpatul nu a menționat în declarația de avere depusă la data de 18 aprilie 2005 aspectul că soția sa a avut, în anul 2004, calitatea de asociat la SC SRL D și nici nu a înregistrat, la capitolul venituri obținute de către membrii familiei, suma de 71.715 RON, conform rechizitoriului, respectiv 3.900 RON potrivit argumentelor mai sus aduse de către instanță.
Soția inculpatului a avut calitatea de acționar la SC SRL D în perioada 04.02.2004 - 30.09.2004, nemaiavând-o deci și la data întocmirii, de către inculpat, a declarației de avere.
Cât privește dividendele încasate de soția sa, în cursul anului 2004, acestea, potrivit disp. art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990 în forma în vigoare la acea dată, se plătesc asociaților în termenul stabilit de către adunarea generală a acestora, sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 8 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.
3 al aceluiași articol prevede că "nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii".
Bilanțul societății SC SRL D aferent anului 2004 depus la DGFP B și întocmit la 31.12.2004 certifica existența și cuantumul profitului obținut.
Ulterior datei de 31 martie 2005, la aceeași instituție a fost depusă balanța de verificare, iar în acest document la rubrica "repartizarea profitului", pentru anul 2004, figurează cifra zero. Aceste aspecte rezultă din adresa nr.35/10.03.2009 emisă de Cabinet Individual de Insolvență (243 și următoarele dosar recurs).
Or, la această dată (începând din septembrie 2004), soția inculpatului nu mai avea calitatea de acționar (asociat) la societate.
Sumele încasate cu titlu de "avans dividende" constituie o plată anticipată și vor rămâne acționarului doar dacă societatea va realiza, la sfârșitul anului financiar, un profit suficient de mare pentru a le susține. În caz contrar, ele urmează a fi restituite.
Caracterul lor cert poate fi apreciat exclusiv după cunoașterea, de către persoana îndreptățită a le primi, că ele vor rămâne în patrimoniul ei, întrucât societatea a obținut profit. Or, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că inculpatul cunoștea, la data de 18 aprilie 2005, că aceste sumeau fost încasateîn mod justificat șidefinitivde către soția sa, cu crearea obligației de a le insera în declarația de avere la acel moment dată.
Prin urmare, nu s-a făcut dovada, fără vreo urmă de îndoială, că inculpatul,cu intenție, nu a înscris în declarația de avere calitatea de acționar a soției sau sumele încasate de către aceasta, cu titlu de dividende, pentru perioada 04.02.2004 - 30.09.2004, în care a avut calitatea de asociat la SC SRL
Așadar, cum nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 50 din Legea nr.144/2007 sub aspectul laturii ei subiective, Curtea, în conformitate cu disp. art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Urmare a achitării, nu se va mai proceda la analiza cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță și menținută de către instanța de apel pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând neîntemeiat recursul declarat de către Parchetul de pe lângă ÎCCJ - - Serviciul Teritorial Suceava, în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Constatând întemeiat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, îl va admite.
Va casa în parte atât decizia penală nr. 180 din 23 septembrie 2008 cât și sentința penală nr.476 din data de 20.12.2007 a Judecătoriei Dorohoi și în rejudecare va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art.50 din Legea nr.144/2007, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.36 din Legea nr.115/1996 modificată rap. la art.292 Cod penal, cu înlăturarea dispozițiilor contrare.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei penale nr.180A din data de 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca nefondat.
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 iulie 1954, în satul Liveni, comuna, jud. B, cu domiciliul în mun. D,-, bloc 5,. 12, jud. B, studii superioare, economist, căsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP -, împotriva aceleiași decizii.
Casează în parte atât mai sus-menționată cât și sentința penală nr.476 din data de 20.12.2007 a Judecătoriei Dorohoi și în rejudecare:
Înlătură din dispoziția de menținere: a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art.36 din Legea nr.115/1996 modificată rap. la art.292 Cod penal și a disp. art.71 alin.5, 81 și urm. Cod penal.
Înlătură din dispoziția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art.36 din Legea nr.115/1996 modificată rap. la art.292 Cod penal și de aplicare a art.71 alin.2, 71 alin.5, art.81 și urm.Cod penal.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art.50 din Legea nr.144/2007, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.36 din Legea nr.115/1996 modificată rap. la art.292 Cod penal.
Înlătură din și dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanță, care rămân de asemenea în sarcina statului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și decizii care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2009.
Președinte Judecători Grefier
Pentru judecător - aflată în Pentru judecător - aflată în
semnează președintele instanței semnează președintele instanței
Red.
Thred.
3 ex. 16.04.2009
Jud. fond
apel
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
