Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 220/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1107/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.220
Ședința publică din data de 23 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Iordache Magdalena
JUDECĂTOR 2: Panioglu Daniela
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița precum și de către inculpatul împotriva sentinței penale nr.161 F din data de 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat, personal și asistat de apărător ales- avocat - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind martorii și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apelantul inculpatul, personal și prin apărătorul din oficiu, învederează instanței că-și retrage cererea de apel promovată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de manifestarea de voință a apelantului inculpat în sensul că înțelege să-și retragă cererea de apel promovată.
Totodată, având în vedere că instanța a depus toate diligențele în vederea audierii celor doi martori încuviințați, aceștia făcând dovada imposibilității de prezentare în instanță motivat de situația stabilirii în Spania, solicită a se constatata imposibilitatea de audiere a acestora si a se face aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 Cod pr penală, cu privire la declarațiile date.
Curtea, în raport de împrejurarea că în cauză au fost efectuate numeroase demersuri pentru a se proceda la audierea martorilor și aceștia fiind citați și cu mandat de aducere, însă nu s-au prezentat, precizând prin declarații olografe înaintate din Spania prin care precizează că din motive întemeiate - respectiv au un domiciliu și un loc de muncă stabil de unde nu se pot învoi, instanța constată imposibilitatea de a se proceda la audierea martorilor, sens în care face aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 Cod pr penala, fiind avute în vedere declarațiile date la urmărirea penala.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Reprezentanta Ministerului Public învederează instanței că pe lângă motivele de apel formulate în scris înțelege să extindă motivele de apel ale parchetului, sens în care arată că primul motiv de apel vizează greșita încadrare juridică dată faptei, apreciind că nu sunt aplicabile disp. al.2 ale art.254 Cod penal întrucât inculpatul nu avea atribuții de control, ci numai de constatare săvârșirii contravențiilor, astfel că, dintr-o eroarea de interpretare textelor de lege, a art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 care face trimitere la al.2 a art.254 Cod penal - însă numai în ceea ce privește pedeapsa și limitele acesteia astfel, apreciază că regimul sancționator nu intră în încadrarea juridică a faptei, motiv pentru care solicită ca din încadrare să fie înlăturate disp al.2 a art.254 Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, apreciază că în mod netemeinic instanța a aplicat o pedeapsă într-un cuantum redus, având în vedere nu numai gradul de pericol reflectat în limitele de pedeapsă, dar și datele personale ale inculpatului - care la vârsta de numai 22 ani, încadrat în poliție de numai un an, a luat inițiativa comiterii unei infracțiuni, solicitând remiterea unei sume de bani, urmărindu-l pe martor în trafic pentru că nu a primit toată suma, or din punct de vedere al impactului social cât și moral, nu există nici o justificare din partea inculpatului, atitudinea nesinceră, astfel încât solicită a se reevalua pedeapsa ace a fost aplicată inculpatului.
Pe de altă parte, arată că instanța de fond a omis a face aplicarea disp.64 lit.c Cod penal, respectiv interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa o funcție de care a înțeles să se folosească în săvârșirea infracțiunii, astfel apreciază ca fiind oportună aplicarea acestei pedepse accesorii, având în vedere profesia pe care a avut-o inculpatul și impactul social și moral.
De asemenea, în cazul în care cuantumul pedepsei va permite, solicită obligarea inculpatului la pedeapsa complementară prev de art.65 rap la art.64 lit a,b, Cod penal, interzicerea acestor drepturi fiind obligatorie prin disp art.254 alin.1 Cod penal.
Mai arată că în mod greșit instanța de fond dedus perioada reținerii inculpatului, corect fiind ca perioada reținerii să opereze din data de 2/3.12.2008.
Pentru considerentele prezentate, solicită a se dispune admiterea apelului și rejudecarea cauzei în sensul celor susținute.
Apărătorul ales al apelantului inculpat aduce critici numai modului de derulare a urmăririi penale, în sensul că aceasta a fost administrată defectuos, ceea ce a lăsat posibilitatea interpretării probelor în defavoarea celui pe care îl apără și solicită a se dispune respingerea apelului declarat de parchet cu privire la reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, apreciind că instanța de fond a aplicat o pedeapsa just individualizată atât cu privire la cuantumul acesteia cât și la modalitatea de executare, aceasta fiind suficientă pentru a-și atinge scopul coercitiv, inculpatul conștientizând gravitatea faptelor comise.
În ultimul cuvânt, intimatul inculpat arată că recunoaște și regretă fapta, solicitând clemența instanței, precizând că s-a reabilitat, are o familie, urmând a fi tată.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.161/F/20 martie 2009 Tribunalului Ialomița inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. 1 și 2 Cod penal, combinat cu art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000, în temeiul art. 81 Cod penal dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin aceeași sentință s-a dispus ca în baza art. 71 Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii inculpatului să-i fie interzis inculpatului exercițiul dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a procedat la suspendarea executării pedepsei accesorii; s-a luat act că inculpatul a fost reținut 24 de ore de la 03.12.2008 până la 04.12.2008, iar în temeiul art. 118 lit. e - art. 254 alin. 3 Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100 EURO și 300 de lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, nr.281/P/2008 din 03.12.2008, înregistrat la această instanță la nr- (nr. format vechi 1498/2008) din 04.12.2008 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.254 al.1 și 2 Cod penal combinat cu art.7 al.1 din Legea nr.78/2000.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în calitatea sa de agent de poliție, în exercitarea atribuțiilor de serviciu (control și supraveghere a traficului rutier) a pretins și primit efectiv suma de 100 Euro și 300 lei de la cei doi soți pentru a nu îl sancționa contravențional pe.
În cauză au fost administrate probe pe parcursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească.
Tribunalul, pe baza actelor și lucrărilor dosarului a reținut în fapt cele ce urmează:
Inculpatul, ajutor șef post poliție comuna la data de 04.09.2008, a efectuat acțiunea de control și supraveghere a traficului rutier între orele 12.00- 16.00 pe DN 2, zona ce trece prin comuna. Potrivit Legii circulației, se interzice oprirea autovehiculelor pe această șosea, întrucât este un drum național și european, oprirea și staționarea fiind permisă numai în spațiile anume amenajate.
În ziua de 04.09.2008, denunțătorul a plecat dimineața împreună cu soția sa, din S la C, deplasarea efectuând-o cu autoturismul proprietate personală, în scopul obținerii unui act necesar înscrierii autoturismului. Acesta s-a reîntors după amiază la S, în jurul orelor 16,00-16,30 oprind autoturismul la intrarea în com.. Oprirea autoturismului a fost determinată de faptul că cei doi soți s-au hotărât să cumpere un de la localnicii ce se aflau pe marginea șoselei și ofereau spre vânzare.
a discutat cu un, însă nu i-a plăcut peștele oferit de acesta, motiv pentru care s-a reîntors spre autoturismul său. Cu acest prilej, a observat că în spatele autoturismului său se afla un autoturism de culoare albă inscripționat cu însemnele de poliție, din care a coborât un agent tânăr de poliție. Acesta fără a se prezenta, i-a solicitat lui actele, conformându-se, după care i-a spus să îl urmeze cu mașina, lucru pe care l-a făcut.
În centrul comunei, agentul de poliție în persoana inculpatului, i-a comunicat că trebuie să plătească o amendă contravențională de 1950 lei, fără a explica în mod concret în ce constă încălcarea Legii circulației. Apoi, inculpatul i-a cerut lui asigurarea obligatorie, i-a spus că aceasta este expirată, motiv pentru care, pe lângă amendă îi va reține permisul de conducere și îi va ridica numerele roții de la mașină.
Inculpatul a continuat presiunile ce le-a exercitat asupra lui, în sensul că l-a întrebat dacă plătește amenda pe loc și deși i-a cerut să mai reducă din amendă, acesta i-a spus că nu se poate.
În urma discuțiilor purtate, inculpatul i-a solicitat suma de 300 Euro, a mers la mașină, i-a spus soției ce a discutat cu agentul de poliție iar soția i-a dat toți banii care îi mai avea la ea, respectiv 2 bancnote de 50 Euro și 300 lei sumă compusă din bancnote de 10 lei. Inculpatul a luat banii, i-a restituit lui documentele ( buletinul, permisul de conducere, asigurarea) și a plecat, același lucru făcându-l și.
După ce a parcurs 3- 4 km, ieșind din com., a remarcat că în spatele mașinii sale se afla același autoturism al poliției condus de inculpatul care îi făcea semne cu mâna să oprească. În atare situație, a oprit autoturismul, s-a dat jos din mașină și a mers la mașina agentului de poliție, iar acesta i- întins pe geamul de la portiera din stânga banii primiți spunând: " nu ți-e rușine domnule!, îți bați joc de mine. I-ai și dă-mi actele!.". denunțătorul nu a luat banii, s-a deplasat înapoi la mașina sa unde i-a cerut soției actele, iar aceasta i-a spus că a vorbit la telefon cu un prieten de familie anume, care i-a spus să își vadă de și să nu îi mai dea nimic polițistului.
s-a urcat în mașina sa și a plecat la S, fără ca inculpatul să îi mai spună ceva.
Aici s-au întâlnit cu, care este agent șef de poliție, lucrând în cadrul Serviciului Înmatriculări În urma discuțiilor purtate, s-au hotărât să meargă înapoi în com. ca să lămurească cele întâmplate, deplasarea făcând-o cu autoturismul condus de. Înainte de a ajunge la cei trei au oprit în orașul Țăndărei, unde au observat un echipaj de poliție, constatând că nici unul dintre polițiști nu este cel care i-a oprit.
În aceste împrejurări martorul a discutat cu, ofițer de poliție rutieră, relatându-i ce anume s-a întâmplat, de față la discuție fiind și și. În continuare, cei trei au mers la Postul de Poliție din com., constatând că la post nu este nimeni, însă după o perioadă de așteptare a venit șeful postului de poliție împreună cu inculpatul.
Inițial a afirmat că s-au prezentat la post pentru o problemă legată de mașină, iar apoi în postul de poliție martorul a luat documentele de la, i le-a prezentat inculpatului și i-a cerut acestuia să spună dacă le-a mai văzut în ziua respectivă. Inculpatul a spus că nu mai ține minte, întrucât în ziua respectivă a oprit multe mașini. Între cei doi a început o discuție pe un ton ridicat, inculpatul spunându-i să iasă afară din postul de poliție. În timpul discuției a intervenit și care l-a întrebat pe inculpat cum de susține că nu i-a văzut și nu îi cunoaște, întrucât el este cel care i-a oprit pe șosea.
Inculpatul, agent de poliție din anul 2007, ajutor șef post poliție face parte din structura Poliției judiciare.
Acesta avea atribuții referitoare la controlul și supravegherea traficului rutier.
În declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, arătând că deși la data de 04.09.2008 s-a aflat în control și supraveghere a traficului rutier pe DN 2, nu s-a întâlnit cu și soția acestuia.
Din probele administrate,rezultă însă comiterea faptei de către inculpat.
Astfel, și soția sa, l-au descris sub aspect fizic pe inculpat și au arătat împrejurările în care au fost opriți, actele și suma de bani solicitată.
Apoi a condus în teren lucrătorii de la I, în locațiile în care au fost așteptați de inculpat în centrul comunei și la popasul " " așa cum rezultă din procesul verbal și planșele fotografice 31-34 dosar.
telefonice dintre și rezultă din declarațiile lor și ale lui, precum și listingul posturilor telefonice aflate la dosar.
Din listingul martorului rezultă că în ziua de 04.09.2008, orele 05,54 PM a fost apelat de la telefonul ce aparține lui, durata apelului fiind de 282 secunde. a sunat și el la orele 6,17:56 PM iar apoi a mai primit un telefon la orele 6,33:42 PM, datele prezentate fiind cele relatate de către denunțător și martori.
Declarația martorei cu privire la detaliile incidentului soțului său cu inculpatul este susținută și de martorul care confirmă convorbirea telefonică, suma de bani pretinsă de inculpat și suma de bani dată efectiv.
seara la Postul de Poliție împreună cu, și, l-au recunoscut pe inculpat. Mai mult decât atât i- reproșat inculpatului cum de susține că nu i-a văzut și nu-i cunoaște, întrucât el i-a oprit pe șosea.
Martorul s-a deplasat cu autoturismul lui însoțit de denunțător și soția sa în seara aceleiași zile, la Postul de Poliție pentru a-i reproșa inculpatului că "nu este bine ce a făcut".
În drum s-au oprit la Poliția oraș Țăndărei s-au întâlnit cu, ofițer de poliție rutieră căruia i-a relatat despre fapta inculpatului, că ar fi pretins și primit suma de 200 euro.
Inculpatul s-a apărat arătând că la intervalul orar în care se pretinde că ar fi pretins și primit sumele de bani de la denunțător, ar fi oprit alte autoturisme și ar fi aplicat trei sancțiuni contravenționale.
Această apărare nu a putut fi primită, întrucât nu a fost determinată o oră exactă; intervalul orar stabilit cu aproximație între 16,17,00, iar faptele s-au comis în aceeași localitate, astfel că nu necesita un interval mare de timp.
De asemenea, inculpatul s-a deplasat rapid cu autoturismul unității de poliție.
Nici declarația martorului G, din care rezultă că nu a văzut inculpatul prin aproprierea locuinței sale și că nu a fost contactat de denunțător pentru achiziționarea de nu infirmă situația de fapt.
Martorul a arătat că în acea zi de 04.09.2008 nu l-a văzut pe inculpat prin apropriere ceea ce este posibil având în vedere că martorul nu a stat special să urmărească acest aspect.
Martorul arată însă că a văzut de multe ori polițiști din comună care îi obliga pe șoferi să părăsească zona, întrucât drumul este îngust și încurcă circulația - 30.
De asemenea, poliția îi interzice valorificarea de în condiții improprii și în acea zonă, astfel că așa se explică negația sa că ar fi fost contactat de denunțător.
Inculpatul a mai susținut că declarațiile denunțătorului și ale soției sale nu sunt similare, întrucât prezintă contradicții.
Această susținere nu poate fi primită întrucât distanța dintre inculpat, autoturismul poliției și al denunțătorului nu a fost determinată prin măsurători, ci a fost apreciată de martoră prin aproximație după percepția sa.
Pentru toate aceste considerente instanța, a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată în cele ce preced.
Rezultă că inculpatul avea calitatea de agent de poliție, făcea parte din poliția judiciară și fiind ajutor șef post poliție avea ca atribuții de serviciu controlul și supravegherea traficului rutier.
În această calitate, în ziua de 04.09.2008 a pretins și primit de la suma de 100 euro și 300 lei pentru a nu îl sancționa contravențional.
Fapta întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 al.1 și 2 Cod penal combinat cu art.7 al.1 din Lg.78/2000, texte de lege enunțate în ședință publică, în baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal.
Astfel instanța, a ținut seama în primul rând de limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de luare de mită și pericolul social concret al faptei comise.
Apoi a avut în vedere persoana inculpatului și împrejurările care atenuează răspunderea penală.
Este adevărat că inculpatul a avut o poziție nesinceră pe parcursul procesului, însă instanța a ținut cont și de conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea faptei ce constituie infracțiune.
Inculpatul este tânăr, în vârstă de 22 de ani, nu are antecedente penale și lucrează în poliție de 2 ani.
Pe perioada cât a funcționat în această calitate a avut o comportare exemplară, și-a îndeplinit cu responsabilitate atribuțiile de serviciu, nu a lipsit de la locul de muncă, fapt ce rezultă și din caracterizarea șefului Postului de Poliție.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea, coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, prin aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit. b Cod penal, respectă criteriile arătate și este în măsură să conducă la realizarea scopurilor prev. de art.52 Cod penal.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopurile pedepsei, preventiv generală și prevenția specială pot fi atinse în cazul inculpatului și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare.
Inculpatul, tânăr, fără antecedente penale, la primul contact cu legea penală, prezintă garanția reeducării prin suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
Astfel, instanța a apreciat că reeducarea inculpatului în sensul formării unei atitudinii corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială se poate realiza fără ca acesta să execute pedeapsa în regim de privare de libertate.
În consecință, tribunalul a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului,potrivit art.81 Cod penal, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 Cod penal.
Totodată, potrivit art.359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art.83 Cod penal.
Având în vedere natura pedepsei aplicate, în cauză devin incidente disp. art.71 alin.2 Cod penal, potrivit cărora condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal,din momentul în care hotărârea a rămas definitivă.
În lumina principiilor statuate de jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (cauza Hirsz Regatul Unit) și art.3 din primul Protocol adițional, instanța a apreciat că se impune interzicerea în ceea ce privește inculpatul a drepturilor prev. de dispozițiile mai sus citate.
Aceasta pentru că potrivit art.57 al.2 din Constituția României, cetățenii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.
Totodată, potrivit art.71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.
S-a lua act că inculpatul a fost reținut 24 de ore, de la 03.12.2008 până la 04.12.2008.
În temeiul art.118 lit.e Cod penal raportat la art.254 alin.3 Cod penal, instanța a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100 Euro și 300 lei, sume dobândite ca urmare a infracțiunii de luare de mită.
Inculpatul urmează a fi obligat potrivit art.191 Cod pr. penală la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reținut și disp. art.361 și următoarele Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, dar și inculpatul apelant.
Parchetul a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit inculpatul a fost condamnat potrivit art. 254 alin. 2 Cod penal, considerând că ar fi avut atribuții de control, întrucât din examinarea actelor normative și fișa postului inculpatului se putea constata că în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu pe linie de circulație, agentul de poliție nu avea atribuții de control.
O altă critică adusă sentinței atacate privește incorecta individualizare a pedepsei aplicate, aceasta nereflectând periculozitatea faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, persoana inculpatului.
Astfel, se invocă aspectul că vârsta inculpatului (22 ani), faptul că nu are antecedente penale nu constituie, prin ele însele, circumstanțe atenuante judiciare, ci dimpotrivă trebuia ținut seama că la o scurtă perioadă de timp de la încadrarea în poliție, inculpatul a săvârșit infracțiunea de luare de mită.
Apelantul inculpat a criticat sentința arătând că instanța a reținut în sarcina sa fapta și l-a condamnat fără a exista probe concludente și obiective care să susțină săvârșirea respectivei fapte.
Apelantul susține în motivele sale de apel că din declarațiile martorilor audiați în cauză nu a rezultat că situația de fapt ar fi fost cea reținută în actul de inculpare și nicio probă concludentă nu stă la baza dovedirii vinovăției sale, iar situația de fapt stabilită de instanță se bazează pe elemente colaterale cauzei și nu pe probe directe.
Mai arată apelantul că instanța a dat o apreciere incompletă și greșită probelor administrate, apreciind eronat că anumite probe reflectă adevărul deși ele sunt mincinoase, fiind neconforme realității faptice și considerând totodată ca fiind nereale anumite probe, deși acestea reflectă adevărul.
Astfel, se invocă faptul că prima instanță ar fi stabilit situația de fapt luând în considerație ad literam declarația părții vătămate, fără a observa că acestea nu sunt confirmate de cele ale martorilor cauzei, iar martorii nu au putut relata aspecte direct percepute în legătură cu pretinsa luare de mită.
De asemenea, instanța a respins în mod nejustificat ca nereale declarațiile martorului G cât și probele prezentate de procesele verbale de contravenție depuse de inculpat la dosar prin care se proba faptul că la data și intervalul orar respectiv, apelantul inculpat nici măcar nu i-a întâlnit pe numiții și ci, în exercițiul funcției, sancționa contravențional alți participanți la trafic.
De altfel, arată apelantul, în privința intervalului orar în care pretinde că s-ar fi desfășurat cele trei momente distincte în care au fost purtate discuțiile dintre inculpat și și, există declarații contradictorii ce vădesc nesinceritatea celor doi martori.
În absența unor probe directe și elocvente ce să stabilească pretinderea și primirea unor sume de bani, apelantul consideră că funcționează principiul "in dubio pro reo", iar instanța ar fi trebuit să dispună achitarea sa.
Instanța de apel, având în vedere ca în urma exercitării de către părți a acestei căi ordinare de atac, are loc o nouă judecată în fond privind ansamblul chestiunilor de fapt și de drept, a pus în discuție readministrarea și suplimentarea probatoriului prin audierea nemijlocită a martorilor și și prin testarea apelantului inculpat în vederea stabilirii comportamentului simulat.
Astfel, în vederea audierii celor doi martori a uzat de dispozițiile art. 183 Cod procedură penală, în urma executării mandatelor de aducere a acestora rezultând din procesele verbale încheiate de Poliția Municipiului S că aceștia sunt plecați de la domiciliu de mai mult timp. De altfel la dosarul cauzei cei doi martori au înaintat o precizare că nu se pot prezenta în instanță întrucât sunt plecați în Spania, muncind în prezent în orașul, cu acte de rezidență.
În urma raportului de constatare tehnico-științific întocmit în cauză asupra comportamentului simulat al apelantului -inculpat a rezultat că nu s-au evidențiat modificării semnificative care să fie interpretate ca indici ai comportamentului simulat, al subiectului, în contextul în care inculpatul a revenit asupra declarației date anterior și a recunoscut săvârșirea faptei în etapa examinării.
Și în fața Curții apelantul inculpat și-a reconsiderat poziția procesuală manifestată anterior, declarând cu ocazia audierii sale că recunoaște fapta pentru care a fost condamnat și conștientizează gravitatea acesteia, precizând că inițial și-a formulat o apărare greșită.
În acest sens au fost susținerile apelantului inculpat și la momentul procesual al dezbaterilor.
Având în vedere, pe de altă parte, imposibilitatea prezentării celor doi martori în fața Curții, în condițiile în care Curtea a făcut demersurile procedurale ce se impuneau în a asigura prezența lor pentru audiere, dar și atitudinea procesuală manifestată de apelant a fost pusă în discuție renunțarea la audierea lor în condițiile legii.
În fine, se mai impune precizarea că apelantul inculpat a declarat în fața Curții că înțelege să își retragă apelul formulat.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, dar și din oficiu în baza caracterului integral devolutiv al acestei căi de atac ordinare, Curtea constată următoarele:
Întregul material probator administrat în cauză de prima instanță, precum și cel suplimentar administrat de instanța de apel, precum și recunoașterea inculpatului certifică concluzia că inculpatul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, iar din această perspectivă nu se regăsește vreun element ce să conducă la vreo îndoială.
Din punct de vedere al încadrării juridice dată faptei, Curtea urmează a constata că aceasta este greșită sub aspectul reținerii în cauză a disp. art. 254 alin. 2 Cod penal, atâta vreme cât subiectul activ al infracțiunii nu se afla la acea dată în exercitarea unor atribuții de control în sensul cerut de aceste dispoziții incriminatorii.
Astfel,susținerile Parchetului sunt din acest punct de vedere întemeiate știut fiind că textul art. 254 alin. 2 Cod penal își găsește incidența numai în ipoteza în care inculpatul ar fi avut printre atribuțiile sale, și pe acelea ce ar fi vizat analiza permanentă ori periodică a unei activități sau situații pentru a urmării evoluția acesteia sau pentru a lua măsuri de remediere și nu doar simpla constatare, surprindere ori înregistrare a unei realități.
În atare împrejurare, Curtea, în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și va desființa în parte sentința penală și pe fond rejudecând va face aplicarea art. 334 Cod procedură penală, temei în care va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. 1, alin. 2 Cod penal - art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal - art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea apreciază că în vederea îndeplinirii scopului general și special al prevenției sociale se impune condamnarea inculpatului cu reținerea în continuare în favoarea acestuia a disp. art. 74 alin. 1 lit.a Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, la o pedeapsă majorată, respectiv doi ani închisoare.
Se are în vedere în acest sens gradul de pericol social al faptei săvârșite, elementele ce caracterizează persoana infractorului care este tânăr, a manifestat anterior o conduită corespunzătoare, aspectul că a conștientizat fapta și urmările acesteia, dovadă fiind atitudinea procesuală manifestată de apelant în fața Curții.
Pe de altă parte, Curtea consideră că prin condamnarea inculpatului la pedeapsă de doi ani închisoare se realizează alegerea și determinarea concretă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, Curtea opinând pentru suspendarea condiționată a executării, astfel cum și prima instanță a făcut-o, în raport cu trăsăturile specifice ale persoanei făptuitorului, de această concordanță depinzând eficiența funcțională a pedepsei aplicate.
În contextul în care dispoziția art. 65 alin. 2 Cod penal, art. 66 Cod penal sunt satisfăcute, Curtea va aplica apelantului inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a teza a II-a lit. b, c Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, apreciind că prin interzicerea acestor drepturi este respectată jurisprudența, iar natura infracțiunii săvârșite implică o asemenea interdicție.
Va fi aplicată apelantului inculpat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 - art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c Cod penal, în deplin acord cu teoria și jurisprudența, dar și cu practica judiciară internă consolidată în materie, considerându-se că astfel nu s-a procedat la o interzicere automată a acestor drepturi, ci doar la identificarea acelor interdicții necesare și impuse prin natura infracțiunii săvârșite.
În temeiul art. 81 alin. 1 și art. 71 alin. ultim. Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata de 4 ani a termenului de încercare, apreciindu-se că o astfel de modalitate de măsură, de individualizare a reacției penale, de măsură a politicii penale are la bază încrederea în posibilitatea de recuperare, îndreptare a apelantului inculpat și punerea lui la încercare în acest scop, iar scopul pedepsei va fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Se va constata că apelantul inculpat a fost reținut pe data de 02.12.2008.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Sub incidența art. 369 alin. 1 Cod procedură penală se va lua act de retragerea apelului de către apelantul-intimat-inculpat.
În conformitate cu art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea va dispune cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.379. pct.2, litera a, Cod de procedură penală, admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva Sentinței penale nr.161/F/20.III.2009 a Tribunalului Ialomița -Secția penală. în Dosarul nr- (1498/2008).
Desființează. în parte, sentința penală și. în fond. rejudecând:
În temeiul art.334, Cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei penale reținută în sarcina inculpatului - din infracțiunea prevăzută de art.254, alin. 1 și alin.2. Cod penal, combinat cu art.7, alin. 1 din Legea nr.78/2000. în infracțiunea prevăzută de art.254. alin. 1. Cod penal, combinat cu art.7. alin. 1 din Legea nr.78/2000.
În temeiul art. art.254. alin. 1. Cod penal combinat cu art.7. alin. 1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.74, alin. 1, litera a, Cod penal, raportat la art.76, alin. 1, litera c, Cod penal, condamnă pe inculpatul - la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită.
În temeiul art.65. alin.2. Cod penal, aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64. literele teza a ll-a, b și c, Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art.66. Cod penal.
Face aplicarea art.71-art.64, literele a, teza a ll-a, b și c, Cod penal.
În temeiul art.81. alin. 1, Cod penal și al art.71, alin. ultim. Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor principală și accesorie, pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit potrivit art.82, Cod penal.
Constată că inculpatul a fost reținut pe data de 2.XII.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art.369, alin. 1, Cod de procedură penală, ia act de retragerea apelului declarat de apelantul-intimat-inculpat - împotriva aceleiași sentinței penale.
În temeiul art.192, alin.3. Cod de procedură penală, constată că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru judecarea apelului declarat de Ministerul Public, iar, în temeiul art. 192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe apelantul-intimat-inculpat la plata sumei de 400 lei,cheltuieli de procedură statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și pentru apelantul-intimat-inculpat.
Pronunțată în ședință publică din data de 23.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
-
Red. -
Dact./06.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul Ialomița
Președinte:Iordache MagdalenaJudecători:Iordache Magdalena, Panioglu Daniela
