Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Sentința 340/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.7330/2/2007
2432/2007
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.340/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
GREFIER - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale în care, prin Rechizitoriul nr.147/P/2006 din data de 18 octombrie 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:
, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.2481cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal și luare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.254 alin.1 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal;
(fostă ), pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.2481cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal și luare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.254 alin.1 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal;
, pentru săvârșirea a două infracțiuni de dare de mită, prevăzute de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.255 alin.1 din Codul penal, a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 din Codul penal, a infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.255 alin.1 din Codul penal și a unei infracțiuni de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art.29 rap. la art.260 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal;
, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și spălare de bani, în formă continuată, prevăzută de prevăzută de art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință penală, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea apărătorilor aleși ai inculpaților, precum și părții responsabile civilmente să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei, conform art.306 din Codul d e procedură penală, la data de astăzi, 19 noiembrie 2009, ora 1200, când, în aceeași compunere, a hotărât astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 18 octombrie 2007, emis în Dosarul nr.147/P/2006 (conform dispozitivului acestuia), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție a dispus, în temeiul art.262 pct.1 lit.a din Codul d e procedură penală, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților, (fostă ), și, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
inculpatul (fiul lui și, născut la data de 25 iulie 1974 în B, CNP -), pentru săvârșirea infracțiunilor concurente, conform art.33 lit.a din Codul penal, de:
abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.2481cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, constând în aceea că, împreună cu inculpata (fostă ) și (care a acționat fără vinovăție), prin îndeplinirea defectuoasă și respectiv prin neîndeplinirea unor obligații legale care îi reveneau în calitate de președinte al comisiei de licitație națională, organizată în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, a cauzat bugetului Ministerului Sănătății și Familiei un prejudiciu în valoare de 5.971.168.000 ROL, produs prin atribuirea contractului de achiziție a 16.200 de dispozitive contraceptive intrauterine model T 380A în favoarea SC SRL din Târgu-J la un preț unitar de 461.558 ROL (cu TVA inclus), în condițiile în care prețul unitar de import al unui asemenea dispozitiv a fost de 15.418 ROL (cu TVA inclus), iar prețul unitar mediu al unui dispozitiv similar, valorificat la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 ROL (cu TVA inclus);
luare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.254 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada 13 decembrie 2002 - 31 ianuarie 2003, primit indirect de la inculpatul, în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, suma totală de 67.000 RON, prin transferul bancar al sumei de 33.500 RON din contul SC SRL deschis la BCR Sucursala Târgu-J în contul cabinetului individual de avocatură al inculpatei deschis la BCR Sucursala din B și respectiv prin încasarea în numerar a sumei de 33.500 RON de către aceeași inculpată, pentru ca, în calitate de președinte al comisiei de licitație națională, organizată de Ministerul Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să determine atribuirea către SC SRL a contractului de achiziție anterior menționat.
inculpata (fostă ) (fiica lui și, născută la data de 30 decembrie 1962 în Târgu-J, CNP -), pentru săvârșirea infracțiunilor concurente, conform art.33 lit.a din Codul penal, de:
abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.2481cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, constând în aceea că, împreună cu inculpatul și (care a acționat fără vinovăție), prin îndeplinirea defectuoasă și respectiv prin neîndeplinirea unor obligații legale care îi reveneau în calitate de membru al comisiei de licitație națională, organizată în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, a cauzat bugetului Ministerului Sănătății și Familiei un prejudiciu în valoare de 5.971.168.000 ROL, produs prin atribuirea contractului de achiziție a 16.200 de dispozitive contraceptive intrauterine model T 380A în favoarea SC SRL din Târgu-J la un preț unitar de 461.558 ROL (cu TVA inclus), în condițiile în care prețul unitar de import al unui asemenea dispozitiv a fost de 15.418 ROL (cu TVA inclus), iar prețul unitar mediu al unui dispozitiv similar, valorificat la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 ROL (cu TVA inclus);
luare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.254 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că, la data de 06 noiembrie 2002, primit indirect de la inculpatul, în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, suma de 25.150 RON, prin transfer bancar din contul SC SRL deschis la BCR Sucursala Târgu-J în contul SC TURISM SRL deschis la BANK Sucursala B, cu titlu de plată a patru pachete turistice la, în perioada 09-18 noiembrie 2002, pentru ea și alte trei persoane din anturajul său, pentru ca, în calitate de membru al comisiei de licitație națională, organizată de Ministerul Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să determine atribuirea către SC SRL a contractului de achiziție anterior menționat.
inculpatul (fiul lui G și I, născut la data de 12 decembrie 1954 în Târgu-J, CNP -), pentru săvârșirea infracțiunilor concurente, conform art.33 lit.a din Codul penal, de:
dare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.255 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada 13 decembrie 2002 - 31 ianuarie 2003, oferit indirect inculpatului, în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, suma totală de 67.000 RON, prin transferul bancar al sumei de 33.500 RON din contul SC SRL deschis la BCR Sucursala Târgu-J în contul cabinetului individual de avocatură al inculpatei deschis la BCR Sucursala din B și respectiv prin încasarea în numerar a sumei de 33.500 RON de către aceeași inculpată, pentru ca inculpatul, în calitate de președinte al comisiei de licitație națională, organizată de Ministerul Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să faciliteze atribuirea în favoarea SC SRL, cu încălcarea normelor legale privind achizițiile publice, a contractului de achiziție anterior menționat;
dare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.255 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că, la data de 06 noiembrie 2002, oferit indirect inculpatei (fostă ), în baza unei înțelegeri prealabile cu aceasta, suma de 25.150 RON, cu titlu de plată a patru pachete turistice la, în perioada 09-18 noiembrie 2002, pentru ea și alte trei persoane din anturajul său, prin transfer bancar din contul SC SRL deschis la BCR Sucursala Târgu-J în contul SC TURISM SRL deschis la BANK Sucursala B, pentru ca inculpata, în calitate de membru al comisiei de licitație națională, organizată de Ministerul Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să faciliteze atribuirea în favoarea SC SRL, cu încălcarea normelor legale privind achizițiile publice, a contractului de achiziție anterior menționat;
fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, constând în aceea că, la data de 04 decembrie 2002, împreună cu inculpata, a întocmit în fals contractul de asistență juridică nr.-/04.12.2002, în care s-a menționat în mod nereal efectuarea unor activități de consultanță juridică privind soluționarea unui litigiu inexistent al SC SRL cu AIR;
spălare de bani, prevăzută de art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.255 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că a ascuns, având în acest sens concursul fraudulos al inculpatei, adevărata natură a sumei de 670.000.000 ROL, oferită drept mită inculpatului, prin întocmirea în fals a contractului de asistență juridică nr.-/04.12.2002;
fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, constând în aceea că, în calitate de reprezentant legal al SC TEHNIC SRL din Târgu-J, a întocmit în fals certificatul nr.315/25.10.2002 care atestă în mod nereal că această societate este autorizată de Ministerul Sănătății și Familiei ca reprezentant autorizat al MATERIALS CO (furnizorul extern al dispozitivelor contraceptive intrauterine model T 380A) și că, în cursul lunii ianuarie 2003, folosit certificatul respectiv la autoritatea vamală competentă, pentru realizarea operațiunii de import a acelor dispozitive;
instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art.29 rap. la art.260 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că, la datele de 16 mai și 20 mai 2007, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a instigat-o pe martora să declare, cu ocazia audierii acesteia de către procuror în prezenta cauză, aspecte nereale cu privire la identitatea persoanei care a administrat în fapt SC SRL în perioada 2002-2003, acțiunile sale de instigare nefiind urmate de executare din partea martorei;
inculpata (fiica lui și, născută la data de 21 noiembrie 1973 în H, CNP -, avocat în cadrul Baroului B), pentru săvârșirea infracțiunilor concurente, conform art.33 lit.a din Codul penal, de:
fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada 04 decembrie 2002 - 31 ianuarie 2003, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit în fals și a înregistrat în evidențele cabinetului său individual de avocatură contractul de asistență juridică nr.-/04.12.2002, încheiat cu inculpatul, în calitate de reprezentant al SC SRL, în care s-a menționat în mod nereal efectuarea unor activități de consultanță juridică privind soluționarea unui litigiu inexistent al acestei societăți cu AIR, precum și 12 chitanțe fiscale, emise de cabinetul de avocatură în favoarea SC SRL, în care s-a menționat în fals că sumele încasate de la aceasta, totalizând 33.500 RON, reprezintă onorariu pentru activități de asistență juridică;
spălare de bani, prevăzută de art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.254 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că, prin întocmirea în fals a înscrisurilor anterior menționate, a ascuns adevărata natură a sumei de 670.000.000 ROL, primită drept mită de către inculpatul de la inculpatul, acceptând ca J din această sumă să îi fie transferată în contul cabinetului personal de avocatură, deschis la BCR Sucursala din B, iar diferența să o încaseze în numerar, pe bază de chitanță, cu titlu nereal de onorariu pentru activități de asistență juridică.
Prin același rechizitoriu, s-au dispus și următoarele măsuri:
scoaterea de sub urmărire penală
a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.273 din Legea nr.86/2006, pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni;
a învinuitului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.248 rap. la art.2481cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, pe considerentul că nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale acestei infracțiuni;
a numitei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.291 din Codul penal, pe considerentul că aceasta a acționat în condițiile erorii de fapt;
a reprezentanților legali ai SC TEHNIC SRL, SC SRL și SC SRL, toate din Târgu-J, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, pe considerentul că nu sunt întrunite, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
încetarea urmăririi penale
față de inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, pe considerentul că lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
față de numitul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.289 din Codul penal, pe considerentul că s-a prescris răspunderea penală.
disjungerea cauzei
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005 și art.43 din Legea nr.82/1991 cu ref. la art.289 alin.1 din Codul penal de către reprezentanții legali ai SC SRL și declinarea cauzei, sub acest aspect, spre competentă soluționare, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu -J;
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.260 alin.1 din Codul penal de către martorul și declinarea cauzei, sub acest aspect, spre competentă soluționare, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B;
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.6 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.254 din Codul penal, art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 cu ref. la art.290 din Codul penal și art.17 lit.e rap. la art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.254 din Codul penal de către inculpații și (în legătură cu transferurile bancare efectuate de SC CARE ROMÂNIA SRL în favoarea cabinetului de avocatură al celei din urmă) și înregistrarea cauzei sub un număr penal nou;
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.17 lit.a din Legea nr.78/2000 rap. la art.264 alin.1 cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000 rap, la art.254 din Codul penal de către reprezentanții Curții de Conturi a României, Șaguna (președinte) și (consilier de conturi) și înregistrarea cauzei sub un număr penal nou.
Acuzațiile aduse inculpaților trimiși în judecată s-au întemeiat pe reținerea de către procuror a următoarei situații de fapt:
În cursul anului 2002, Guvernul României a decis, prin HG nr.41/17.01.2002, derularea la nivel național a Programului de Sănătate a Copilului și Familiei (indicat la nr.3 în anexa acelui act normativ și nominalizat ca atare în Ordinul comun și nr-), finanțat din bugetul Ministerului Sănătății și Familiei și din bugetul Fondului de Asigurări Sociale de Sănătate, prin care se urmărea, printre altele, achiziționarea prin licitație publică a unor produse contraceptive, pentru a fi distribuite fără plată, prin cabinetele de planificare familială sau prin medicii de familie, următoarelor categorii de persoane: șomere, eleve și studente, persoane care fac parte din familii beneficiare de ajutor social, femei cu domiciliu stabil în mediul rural, femei care efectuează un avort la cerere într-o unitate sanitară publică și alte persoane fără venituri.
Pentru demararea acestui program, ministrul a aprobat, prin Ordinul nr.568/30.07.2002, referatul Institutului de Sănătate Publică B () nr.DB 2587/08.03.2002, desemnând această unitate să organizeze la nivel național licitația în cauză, în conformitate cu dispozițiile art.9 lit.a din Legea nr.212/2002 privind achizițiile publice, sens în care a transferat sumele alocate celor 42 de direcții județene de sănătate publică, totalizând 17.000.000.000 ROL, din bugetul ministerului, capitolul cheltuieli materiale în bugetul, la același capitol, în vederea achiziționării de produse contraceptive.
Ca urmare a acestui fapt, la data de 14 iunie 2002, a publicat în Monitorul Oficial, partea a IV-a, anunțul de organizare a licitației publice deschise pentru următoarele tipuri și cantități de produse contraceptive: 215.000 de cicluri de contraceptive orale monofazice; 45.000 de flacoane de contraceptive injectabile, 18.000 de dispozitive intrauterine și 700.000 de prezervative, stabilind ca termen limită de depunere a ofertelor data de 31 iulie 2002, ora 11:00, termen care a fost ulterior prelungit până la data de 07 august 2002, ora 11:00.
Adresa nr.812/06.06.2002, prin care se stabileau produsele contraceptive anterior menționate, făcea referire și la recomandarea Comisiei de obstetrică și ginecologie a ca dispozitivele intrauterine să fie model T și să conțină minim 250- 380 mm de cupru.
Ulterior, prin Ordinul ministrului nr.590/06.08.2002, a fost aprobat referatul nr.DB 9198/05.08.2002, stabilindu-se ca, din comisia de licitație, să facă parte următoarele persoane: dr. (director al ), în calitate de președinte și respectiv prof. dr. (din cadrul Comisiei de obstetrică și ginecologie a ), dr. (din cadrul Comisiei de asistență familială și socială a ), (care îndeplinea, din data de 01 iunie 2002, funcția de consilier personal al ministrului ), dr. (din cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului, Maternitatea ), ec. (director economic în cadrul ) și ec. (din cadrul Compartimentului de audit al ), în calitate de membri.
În această componență, comisia s-a întrunit în ședință publică la data de 07 august 2002, când a constatat că, dintre cele 14 firme care au achiziționat caietul de sarcini, doar 7 au depus scrisori de intenție pentru a participa la licitație, iar 3 dintre acestea (SC PLUS SRL, SC SRL și SC SRL) au depus oferte alternative. Dintre cele 7 firme participante, niciuna nu a depus oferte pentru produsul sterilet
În procesul verbal întocmit cu acel prilej, nu s-a făcut nicio referire la evaluarea ofertelor, nominalizarea ofertanților respinși sau calificați și respectiv la desemnarea ofertelor câștigătoare, conform art.35 alin.3 și art.38 alin.3 din HG nr.361/2001.
Cu toate acestea, reprezentanții au decis reluarea procedurii de achiziție publică pentru trei dintre cele patru produse pentru care la data de 07 august 2002 au fot depuse oferte alternative, sens în care, prin adresa nr.4450/09.08.2002, au solicitat Monitorul Oficial publicarea unui nou anunț privind organizarea unei licitații publice deschise, în vederea achiziționării a 167.651 de flacoane contraceptive injectabile, 18.000 de dispozitive intrauterine și 691.200 de prezervative, data de deschidere a ofertelor fiind stabilită pentru ziua de 25 septembrie 2002, ora 11:00. Acest nou anunț a fost publicat la data de 15 august 2002.
Nemulțumit de acest lucru, prin nota nr.9842/27.08.2002, a propus (exclusiv pe considerentul că în anunțul publicat în Monitorul Oficial nu era menționată interdicția depunerii de oferte alternative, fiind încălcate astfel dispozițiile art.44 alin.2 din OUG nr.60/2001) anularea licitației din data de 07 august 2002 și organizarea unei noi licitații monitorizate de către Corpul de Control al ministrului.
Această propunere s-a regăsit ca atare în Ordinul ministrului nr.639/27.08.2002, prin care s-a dispus suplimentar ca organizarea noii licitații să fie făcută tot de către
În baza referatului nr.9843/27.08.2002, întocmit de inculpatul și aprobat de ministru printr-o simplă rezoluție, s-a stabilit inițial ca noua comisie de licitație să fie formată din, în calitate de președinte și respectiv din doi reprezentanți ai, dr. și ec., în calitate de membri. Această decizie a fost comunicată de către, prin adresa nr.DB 9941/30.08.2002.
Ulterior însă, mizând probabil pe faptul că la licitația anterioară nu au existat ofertanți pentru dispozitivele intrauterine și exista o mare probabilitate ca acest lucru să se repete și în cazul noii licitații, astfel încât prețul de adjudecare să fie unul ridicat, inculpatul a sesizat posibilitatea de a obține din această situație avantaje materiale pentru sine, sens în care s-a înțeles cu inculpatul să sprijine, contra sumei de 67.000 RON, adjudecarea contractului de achiziție pentru produsul respectiv în favoarea SC SRL, controlată de către cel din urmă.
În baza acestei înțelegeri, cei doi inculpați au acționat în mod concertat în mai multe direcții, astfel:
inculpatul a întocmit documentația de participare la licitație și a determinat-o pe inculpata (fostă ) - care îi era fină de cununie și avea la acea dată funcția de medic primar în domeniul obstetrică-ginecologie la Spitalul Clinic Dr. din B, îndeplinind astfel în mod formal condiția legală ca, din comisia de licitație, să facă parte și specialiști în domeniu - să accepte implicarea sa în planul infracțional, pe care inculpata a condiționat-o de achitarea de către inculpat a unor pachete turistice la, pentru sine și alte trei persoane din anturajul ei;
inculpatul, folosindu-se de încrederea pe care o avea în el ministrul și de ascendentul pe care acest lucru i-l dădea în fața colegilor săi, a făcut demersuri pentru a avea controlul total asupra modului de desfășurare a licitației, respectiv pentru a obține acordul ministrului ca organizarea noii licitații să fie coordonată exclusiv de către Corpul de Control al acestuia, fără nicio implicare a reprezentanților și, de asemenea, pentru a obține nominalizarea sa ca președinte al comisiei de licitație și includerea în componența acesteia a unor persoane aflate în sfera sa de influență, în concret sau apropiate inculpatului, în concret inculpata (fostă ).
În baza acestui plan infracțional, inculpatul a întocmit inițial nota nr.DB 10141/06.09.2002, în care, sub pretextul nereal al"eliminării unui circuit birocratic", a propus ca noua licitație să fie organizată în cadrul Ministerului Sănătății și Familiei, notă care a fost aprobată printr-o simplă rezoluție de către ministru, în baza încrederii pe care o avea în inculpat și după ce acesta și-a arătat disponibilitatea de a se implica personal în organizarea licitației și l-a indus în eroare pe ministru spunându-i că reprezentanții ar refuza să facă parte din noua comisie.
În baza aprobării ministrului, prin adresa nr.DB 10258/11.09.2002, inculpatul a solicitat personal conducerii anularea anunțului de organizare a licitației din data de 25 septembrie 2002, reprezentanții instituției respective conformându-se și făcând o solicitare în acest sens către Monitorul Oficial, prin adresa nr.5016/11.09.2002.
După îndeplinirea acestor formalități și la sugestia evidentă a inculpatului, martorul, membru al Corpului de Control al ministrului, a întocmit nota nr.DB 11467/16.10.2002, prin care a propus ca noua comisie de licitație să fie formată din acest inculpat, în calitate de președinte și respectiv din și inculpata (fostă ), în calitate de membri, propunere care a fost însușită de către ministru prin ordinul nr.802/16.10.2002, în condițiile în care niciuna dintre cele trei persoane nu îndeplinea cerințele impuse de art.51 alin.2 din OUG nr.60/2001, referitoare la pregătirea profesională și experiența relevantă în domeniu, iar, deși urma să semneze contractele de achiziție, având în acest sens alocate fondurile necesare, nu era reprezentat în comisia de licitație.
În baza adresei nr.1329/11.09.2002 a Direcției de Asistență Familială și Socială, care a stabilit tipurile și cantitățile de produse contraceptive ce urmau să fie achiziționate prin noua licitație la același nivel cu cele precizate în caietul de sarcini al licitației precedente, s-a inițiat procedura de achiziție publică, prin transmiterea spre publicare, prin adresa nr.11090/23.09.2002, a unui nou anunț de participare, care a fost publicat în Monitorul Oficial, partea a IV-a nr.180/26.09.2002 și în care s-a stabilit data de 21 octombrie 2002, ora 12:00 pentru deschiderea ofertelor.
Ca urmare a acestui anunț și în baza înțelegerii stabilite inițial, inculpatul a depus, în numele SC SRL din Târgu-J (reprezentată în cursul procedurii de licitație de către martora ), o unică ofertă pentru dispozitivele intrauterine de tip T 380A, care a intrat în competiție cu oferta depusă pentru același produs de SC SRL din
Analiza celor două oferte, singurele care interesează prezenta cauză, a fost făcută de către cei trei membri ai comisiei de licitație după procedura stabilită de dispozițiile Legii nr.212/2002 (privind achizițiile publice), HG nr.461/2001 (prin care au fost aprobate normele de aplicare a OUG nr.60/2001, aprobată și modificată prin Legea nr.212/2002) și Ordinul nr.1012/2001 (privind aprobarea structurii, conținutului și modului de utilizare a documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse) în două etape:
la data de 21 octombrie 2002, comisia a deschis ofertele tuturor firmelor participante, consemnând această operațiune într-un proces verbal, din care rezultă că SC SRL a depus ofertă pentru sterilete tip T la un preț unitar de 125.000 ROL (fără TVA), iar SC SRL a depus ofertă pentru sterilete tip T 380A la un preț unitar de 387.864 ROL (fără TVA).
în ședința din data de 23 octombrie 2002, cei trei membri ai comisiei, după ce au constatat îndeplinirea de către cele două firme a condițiilor de eligibilitate și înregistrare, au decis în unanimitate:
excluderea de la licitație a produsului ofertat de SC SRL, pe considerentul neîndeplinirii cerințelor minimale privind capacitatea tehnică, în condițiile în care această societate nu a făcut dovada autorizării producătorului pentru livrarea produsului respectiv, prezentând numai o autorizare emisă de firma importatoare;
calificarea SC SRL, pe considerentul îndeplinirii cerințelor minimale privind capacitatea tehnică, această societate prezentând Certificatul nr.220/15.10.2002, care îi atesta calitatea de reprezentant al producătorului MATERIALS CO din și adjudecarea în favoarea sa a contractului de achiziție pentru produsul ofertat la un preț unitar de 387.864 ROL (fără TVA).
Acest rezultat al licitației a fost comunicat prin fax, la data de 24 octombrie 2002, sub semnătura personală a inculpatului, tuturor firmelor participante la licitație.
Prin adresa nr.DB 12153/05.11.2002, semnată de inculpatul și de martora, s-a cerut să procedeze la încheierea contractelor de achiziție cu firmele câștigătoare la data de 13 noiembrie 2002, ora 12:00, deși înștiințările din data de 24 octombrie 2002 nu făceau nicio referire la data și locul încheierii contractelor și nu s-a putut stabili modalitatea în care reprezentanții firmelor câștigătoare au fost anunțați în legătură cu aceste aspecte.
A doua zi, prin adresa nr.DB 6233/06.11.2002, semnată de inculpatul, de și de martorul, cu motivarea puerilă că data de 13 noiembrie 2002 fost indicată "eronat" în adresa precedentă, s-a comunicat că semnarea contractelor de achiziție se va face la data de 06 noiembrie 2002, ora 12:00.
La această ultimă dată stabilită și după intervenția personală a inculpatului și a lui, s-a încheiat între, în calitate de achizitor și SC SRL, în calitate de furnizor contractul de furnizare de produse nr.6225/06.11.2002, pentru achiziția a 16.200 de dispozitive uterine, la un preț unitar de 387.864 ROL (fără TVA), valoarea totală a contractului fiind de 7.477.239.600 ROL, 25% din această sumă, respectiv 1.869.309.900 ROL, fiind achitată, potrivit aceluiași contract, în avans de către achizitor, cu ordinele de plată nr.995/20.11.2002, pentru suma de 969.309.900 ROL și respectiv nr.996/20.11.2002, pentru suma de 900.000.000 ROL, în baza facturii fiscale seria - nr.-/19.11.2002.
În conformitate cu prevederile art.2.2 al contractului de furnizare anterior menționat, livrarea produselor trebuia făcută, parțial, până la data de 10 decembrie 2002.
Pentru a livra la termen produsele contraceptive, inculpatul a contactat producătorul Medical Materials Co din, importând de la acesta, în baza invoice-ului S--005/15.11.2002, cantitatea de 16.500 de sterilete, la prețul unitar de 0,35 USD, valoarea totală a operațiunii fiind de 5.775 USD.
Această operațiune a fost derulată în contul SC TEHNIC SRL din Târgu-J (firmă profilată pe activități de comerț al articolelor medicale, unde inculpatul era asociat, deținând 50% din părțile sociale și administrator), care nu era însă autorizată de către Ministerul Sănătății ca reprezentant al producătorului chinez anterior menționat.
O astfel de autorizare avea SC SRL, însă inculpatul nu a derulat operațiunea de import pe această firmă, urmărind în mod evident, pe de o parte, să evite impozitarea în cotă de 25%, prin interpunerea în acest circuit comercial a unei a treia societăți, care funcționa în regim de microîntreprindere și care trebuia să plătească în acest regim o cotă de numai 1,5% din veniturile obținute, iar, pe de altă parte, să ascundă reprezentanților achizitorului faptul că a practicat pentru produsele ofertate un adaos comercial d e 2.920%.
În acest context, inculpatul a întocmit în fals, completându-l cu toate datele necesare, Certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002, pe care l-a depus, împreună cu martora, prin intermediul firmei de comisionariat vamal SC SRL din B, la Biroul Vamal Otopeni, în scopul derulării importului, operațiune care a fost finalizată la data de 07 ianuarie 2003, prin întocmirea nr.I 424/2003.
La cursul de schimb de la acea dată, organele vamale au stabilit valoarea celor 16.400 de sterilete importate la suma de 192.290.000 ROL, la care au aplicat taxele aferente (taxe vamale de 10%, TVA de 19% și comision vamal de 0,5%) în sumă totală de 60.561.736 ROL, rezultând o valoare totală a importului de 252.851.736 ROL, corespunzătoare unui preț unitar de 12.956 ROL/sterilet (fără TVA).
Pentru a evita impozitarea în cotă de 25% și pentru a ascunde reprezentanților achizitorului valoarea reală a produselor importate, inculpatul a acționat în mai multe direcții, și anume:
pentru a beneficia de regimul fiscal al plății impozitului de 1,5% pe venit, a înființat, în cursul lunii decembrie 2002, SC SRL din Târgu-J, cu regim de microîntreprindere (la care avea calitățile de asociat, deținând 50% din părțile sociale și administrator), iar ulterior, prin factura fiscală - nr.-/07.01.2003, a facturat cantitatea de 16.000 de sterilete către această societate, la un preț unitar de 13.280 ROL (fără TVA);
în aceeași zi, prin factura fiscală - nr.-/07.01.2003, cele 16.000 de sterilete au fost facturate în favoarea SC SRL, la un preț unitar de 363.915 ROL (fără TVA), cu un adaos comercial d e 2.740%;
ulterior, steriletele respective au fost refacturate către, la un preț unitar de 387.864 ROL (fără TVA), încasând astfel de la această din urmă unitate suma totală de 7.477.239.600 ROL, în două tranșe:
la datele de 20 și 21 noiembrie 2002, încasat, cu titlu de avans, suma totală de 1.869.309.900 ROL, sens în care a fost emisă factura fiscală - nr.-/19.11.2002;
la data de 12 februarie 2003, încasat suma totală de 5.561.776.900 ROL, în baza facturii fiscale - nr.-/08.01.2003.
Conform înțelegerii prealabile dintre cei trei inculpați, o parte a profitului în valoare de 7.224.387.864 ROL, obținut de către firmele controlate de inculpatul, a fost oferit de acesta, indirect, inculpaților și (fostă ), în contul ajutorului fraudulos dat pentru adjudecarea de către SC SRL a contractului de achiziție a dispozitivelor intrauterine, astfel:
la data de 22 octombrie 2002, la doar o zi după deschiderea ofertelor, inculpatul a achiziționat de la SC TURISM SRL din B, în contul SC SRL, prin factura fiscală seria B - nr.-/22.10.2002 patru pachete turistice la, în valoare totală de 25.150 RON, avându-i ca beneficiari pe inculpata (fostă ), pe soțul acesteia, precum și pe martorii (șeful de ortopedie din cadrul Spitalului din B, în cadrul căreia lucra, ca medic primar, soțul de la acea dată al inculpatei) și (soția celui din urmă). Aceste pachete turistice includeau plata biletelor de avion dus/întors, cazarea pentru 9 nopți, în perioada 09-18 noiembrie 2002, la Hotelul din și taxele de participare a martorilor și la Congresul anual organizat de Societatea Franceză de Chirurgie Ortopedică și în zilele de 12,13,14 și 15 noiembrie 2002.
Plata acestor pachete turistice, care au fost onorate integral de către beneficiarii lor, a fost făcută de către inculpatul chiar în ziua semnării contractului de achiziție a produselor contraceptive, prin ordinul de plată nr.678/06.11.2002, din contul SC SRL, deschis la BCR Sucursala Târgu-J, în contul furnizorului de servicii, deschis la BANK Sucursala
pentru a ascunde natura reală a sumei de 67.000 RON, pe care urma să o primească cu titlu de mită, conform înțelegerii financiare inițiale cu inculpatul, inculpatul a determinat-o pe concubina sa, inculpata, să întocmească în fals contractul de asistență juridică nr.-/04.12.2002, în care să ateste în mod nereal prestarea în beneficiul SC SRL, prin cabinetul său individual de avocatură, a unor activități de reprezentare în fața autorităților și consultanță juridică, aferente perioadei 01 decembrie 2002 - 01 decembrie 2003. Contractul respectiv, care a fost semnat din partea societății anterior menționate de către inculpatul, prevedea un onorariu de avocat de 2.500 USD/lună, cu plata în avans, pentru 4 luni, în vederea soluționării unui litigiu cu compania aeriană AIR. Cu acest titlu nereal, în perioada 13 decembrie 2002 - 31 ianuarie 2003, SC SRL a achitat cabinetului de avocatură al inculpatei suma totală de 67.000 RON, astfel:
la data de 13 decembrie 2002, prin ordinul de plată nr.742/13.12.2002, aferent facturii fiscale nr.-/04.12.2002, a fost transferată din contul SC SRL, deschis la BCR Sucursala Târgu-J, în contul cabinetului de avocatură al inculpatei, deschis la BCR Sucursala din B, suma de 33.500 RON;
Inițial, prin ordinul de plată nr.681/11.12.2002, SC SRL a achitat cabinetului de avocatură al inculpatei suma de 67.000 RON, însă, din motive care nu au putut fi clarificate, suma a fost returnată, iar factura fiscală nr.-/09.12.2002, ce a stat la baza acestui transfer, a fost anulată.
în perioada 09 - 31 ianuarie 2003, inculpata a încasat, în numerar, de la aceeași societate și cu același titlu nereal, suma totală de 33.500 RON, în baza chitanțelor fiscale nr.-/09.01.2003, nr.-/13.01.2003, nr.-/14.01.2003, nr.-/15.01.2003, nr.-/16.01.2003, nr.-/17.01.2003, nr.-/22.01.2003, nr.-/23.01.2003, nr.-/27.01.2003, nr.-/28.01.2003, nr.-/30.01.2003 și nr.-/31.01.2003.
În opinia acuzării, modul în care s-a decis atribuirea contractului de achiziție a dispozitivelor intrauterine în favoarea SC SRL relevă înțelegerea financiară frauduloasă dintre cei patru inculpați, aflată în legătură de cauzalitate evidentă cu încălcarea, cu rea-credință, de către inculpații și (fostă ), a atribuțiilor legale care le reveneau în calitate de membri ai comisiei de licitație, cu referire expresă la dispozițiile art.2 din Legea nr.212/2002, care stabileau că unul dintre principiile ce stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică este cel al eficientizării utilizării fondurilor publice, prin folosirea sistemului concurențial și a criteriilor economice pentru atribuirea acestora, coroborate cu dispozițiile art.68 lit.c din Legea nr.212/2002, care ofereau posibilitatea autorității contractante de a nu aplica procedura de atribuire a contractului de achiziție publică în cazul în care oferta conținea în propunerea financiară prețuri care nu erau, în mod evident, rezultatul liberei concurențe și care nu puteau fi temeinic justificate, posibilitate care a fost eludată de către cei doi inculpați, prin faptele:
de a nu fi propus autorității contractante anularea procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică către SC SRL, deși cunoșteau că propunerea financiară prezentată de această firmă era în mod vădit nejustificată, în condițiile în care:
prețul unitar de import al dispozitivelor ofertate de societatea respectivă a fost de numai 15.418 ROL (cu TVA inclus);
prețul unitar mediu al produselor similare, valorificate la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 ROL (cu TVA inclus);
steriletele în cauză urmau să fie distribuite cu titlu gratuit unor categorii de femei defavorizate social, iar licitația a fost organizată pentru a obține la un preț cât mai mic, cu respectarea cerințelor tehnice minimale impuse prin caietul de sarcini, un număr cât mai mare de astfel de dispozitive, iar nu în scopul de a risipi fondurile publice, prin achiziționarea acestora la prețuri de câteva ori mai mari chiar și decât cele practicate în rețeaua farmaceutică pentru același tip de produse.
de a nu fi înaintat conducerii autorității contractante, în conformitate cu dispozițiile art.24 lit.e pct.VIII din HG nr.461/2001, decizia finală luată de către comisia de licitație, ca urmare a aplicării procedurii pentru atribuirea contractelor de achiziție, pentru a da posibilitatea acesteia de a anula procedura de atribuire;
de a se fi substituit autorității contractante, cu încălcarea art.51 din Legea nr.212/2002 și art.24 lit.f din HG nr.461/2001, comunicând personal ofertanților rezultatul procedurii, prin înaintarea procesului verbal de evaluare din data de 23 octombrie 2002.
Pornind de la aceste premise, în cauză s-a dispus în cursul urmăririi penale efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către specialiștii, care, luând ca reper prețul mediu de achiziție din rețeaua farmaceutică a produselor comparabile cu cele achiziționate de la SC SRL, respectiv 90.678 ROL, inclusiv TVA (deși, în cursul cercetărilor, s-au identificat și societăți cu profil farmaceutic care comercializau astfel de produse cu numai 63.500 ROL), au concluzionat că prejudiciul cauzat bugetului Ministerului Sănătății și Familiei a fost de 5.971.168.000 ROL, stabilit ca diferența dintre suma plătită societății anterior menționate (7.431.083.800 ROL) și cea care ar fi fost achitată în cazul achiziționării acelorași produse din rețeaua farmaceutică (1.459.915.800 ROL).
Pe latură civilă, în rechizitoriu s-a arătat că, inițial, prin adresa nr.47359/24.01.2005, care a avut la bază referatul MC 827/25.01.2005 aprobat de ministrul în funcție la acea dată - prof.dr., Ministerul Sănătății s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.675.842.880 ROL, raportându-se la același preț unitar mediu anterior menționat, dar fără a lua în calcul reducerea cu 10% a cantităților contractate.
Ulterior, prin adresa EN 9042/19.04.2006, semnată de ministrul scu G, Ministerul Sănătății a renunțat la pretențiile civile formulate anterior, pe considerentul că, potrivit Notei de Control a Curții de Conturi a României nr.22232/SZ.EI/21.12.2005 și Adresei Președintelui acestei curți nr.871//13.04.2006"neregulile administrative constatate cu prilejul licitației naționale pentru achiziția de contraceptive din anul 2002 nu au cauzat un prejudiciu patrimonial sau de altă natură Ministerului Sănătății".
Pentru a clarifica considerentele care au stat la baza acestei reveniri, a solicitat conducerii Ministerului Sănătății, în mod repetat, să argumenteze renunțarea la pretențiile civile și, eventual, să aducă obiecțiuni la concluziile raportului de constatare tehnico-științifică anterior menționat, în care se indica un prejudiciu cauzat bugetului acestui minister de 5.971.168.000 ROL.
Ca urmare a acestor demersuri, prin adresa nr.4494/29.04.2007, conducerea Ministerului Sănătății Publice și-a reconsiderat aparent poziția, manifestându-și disponibilitatea de a se constitui parte civilă în cauză, însă fără a face o cuantificare a prejudiciului ce i-a fost cauzat, fără a aduce obiecțiuni la raportul de constatare tehnico-științifică și fără a da curs solicitării organelor de urmărire penală de a înainta documentația integrală care a stat la baza emiterii adresei EN 9042/19.04.2006.
Pornind de la datele indicate în această ultimă adresă, a solicitat Curții de Conturi a României, pe de o parte, reanalizarea concluziilor cuprinse în nota nr.22232/SZ.EI/21.12.2005, în raport cu încălcările normelor legale din domeniul achizițiilor publice, constatate de controlorii financiari și cuprinse în nota nr.54199/19.12.2005 și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză, iar, pe de altă parte, înaintarea documentației integrale care a stat la baza emiterii adresei nr.871//13.04.2006.
Întrucât ambele instituții au refuzat să dea curs acestor solicitări, după sancționarea prealabilă a conducătorilor lor cu amenzi judiciare, având autorizarea instanței, s-au efectuat percheziții la sediile Curții de Conturi a României (cabinetul președintelui Șaguna și cabinetul consilierului de conturi ) și respectiv Ministerului Sănătății (cabinetul consilierei ), stabilindu-se, pe baza documentelor ridicate, că demersul renunțării la pretențiile civile a fost inițiat de către Ministerul Sănătății ca urmare a solicitărilor extrajudiciare ale inculpatului, făcute prin memoriile EN 8485/24.03.2006 și EN 9064/07.04.2006 și respectiv a concluziilor cuprinse în nota nr.22232/SZ.EI/21.12.2005 elaborată de consilierul de conturi (care au fost menținute de către reprezentanții Curții de Conturi a României).
Pentru asigurarea recuperării prejudiciului cauzat, prin ordonanța procurorului din data de 14 mai 2007, s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpaților, până la concurența sumei de 5.971.168.000 ROL, măsură care a rămas însă fără finalitate, întrucât nu s-a reușit în cursul cercetărilor identificarea unor astfel de bunuri.
II. Potrivit actului de sesizare, deși s-a ocupat exclusiv, în perioada critică, de administrarea SC SRL și de îndeplinirea tuturor formalităților pentru ca această firmă să participe la licitația națională de produse contraceptive organizată de Ministerul Sănătății în anul 2002, inculpatul, cu ocazia cercetărilor derulate în prezenta cauză împotriva sa, și-a întemeiat apărarea, la momentul audierii sale de către procuror în data de 15 mai 2007, pe teza potrivit căreia administrarea societății respective a fost realizată în mod exclusiv de către tatăl său, G, care figura formal, în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj, ca asociat unic și administrator al acesteia și care a decedat la data de 11 aprilie 2005, neputând fi astfel tras la răspundere.
Pentru a susține această versiune, cu ocazia întâlnirii pe care a avut-o la data de 16 mai 2007, în zona blocului unde locuiește martora (fostă salariată a SC SRL, care a participat, în calitate de reprezentant al firmei, la licitația în discuție), inculpatul i-a cerut acesteia să declare, cu ocazia audierii ei de către procuror, că de administrarea societății s-a ocupat G, iar pe el nu l-a văzut la sediu decât de două sau de trei ori în toată perioada cât a lucrat acolo, precizându-i, pentru aoc onvinge să facă acest lucru, că tatăl său este decedat și că nu mai poate fi tras nimeni la răspundere și oferindu-i (întrucât martora nu îl cunoștea pe G) mai multe date despre acesta, pentru a le putea relata dacă va fi chestionată sub acest aspect, respectiv că defunctul "era înalt cam de statura lui, cu verzi, cu chelie și îl chema G", încercare frauduloasă ce a fost însă devoalată de către martora respectivă, cu prilejul audierii ei de către procuror în prezenta cauză la data de 19 mai 2007.
Ulterior, în seara zilei de 20 iulie ( în realitate mai) 2007, ora 20:00, inculpatul s-a deplasat din nou la domiciliul martorei, pentru a discuta cu aceasta despre audierea sa din ziua precedentă, discuție care a avut loc în fața blocului în care locuiește martora, unde aceasta a coborât la rugămintea martorului, care l-a însoțit acolo pe inculpat și despre care martora a înștiințat în prealabil, telefonic, organele de urmărire penală.
Întrucât inculpatul, necunoscând că martora fusese deja audiată de către procuror, și-a reiterat, în termeni identici, cererea ca aceasta să depună mărturie mincinoasă în cauză, iar cei doi au convenit să se întâlnească a doua zi pentru a discuta același aspect, s-a autorizat provizoriu de către procuror (măsură ce a fost confirmată ulterior de către instanță, conform art.912alin.3 din Codul d e procedură penală) interceptarea și înregistrarea audio-video a convorbirilor care urmau să aibă loc în mediul ambiental cu ocazia întâlnirii acestora, care a avut loc în ziua de 22 noiembrie ( în realitate mai) 2007, în intervalul orar 08:48 - 09:28 și la care martora i-a spus inculpatului că nu va da curs cererii sale și că va declara adevărul, poziție procesuală menținută de aceasta pe tot parcursul cercetărilor. Potrivit mențiunii din rechizitoriu, din considerente de ordin tehnic, detaliile acestei întâlniri au fost fixate exclusiv prin mijloace video.
Curtea a fost sesizată cu judecarea cauzei la data de 19 octombrie 2007.
La data de 12 noiembrie 2007, Parchetul a înaintat Curții procesul verbal redactat la data de 09 noiembrie 2007 de către procurorul care a întocmit rechizitoriul, prin care acesta a dispus, conform art.195 alin.3 din Codul d e procedură penală, îndreptarea erorii materiale din citativul actului de sesizare, în sensul că numitul a fost menționat în mod greșit în calitate de inculpat, în loc de martor, având în vedere că, față de el, s-a adoptat o soluție de netrimitere în judecată (filele 21-22, vol.I).
La termenul din data de 05 februarie 2008, Parchetul a formulat cerere de arestare preventivă a inculpaților și (filele 57-61, vol.I), pe care, după ascultarea inculpaților respectivi (filele 62-63, vol.I), Curtea a respins-, în temeiul art.160 alin.1 din Codul d e procedură penală, prin încheierea pronunțată la aceeași dată, rămasă definitivă prin nerecurare (filele 65-70, vol.I).
Prin adresa nr.EN 1144/10.02.2008, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, sub semnătura directorului Direcției Juridice, a formulat cerere de constituire ca parte civilă, împotriva celor patru inculpați trimiși în judecată și a părții responsabile civilmente SC SRL Târgu-J, cu suma de 5.971.168.000 ROL, reținută în rechizitoriu ca reprezentând valoarea prejudiciului cauzat bugetului acestui minister și, implicit, bugetului de stat (fila 79, vol.I).
În vederea verificării regularității actului de sesizare, Curtea, în temeiul art.300 alin.2 din Codul d e procedură penală, prin încheierea de la termenul din data de 21 februarie 2008, dispus din oficiu ca Parchetul să facă precizări cu privire la inadvertențele constatate în cuprinsul acestuia (filele 86-87, vol.I).
Drept urmare, la termenul din data de 13 martie 2008, s-au depus de către Parchet precizări scrise sub acest aspect (filele 110-111, vol.I), în care s-au menționat următoarele:
încadrarea juridică a faptei de spălare de bani, reținută în sarcina inculpatului, este cea prevăzută de art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.255 alin.1 din Codul penal;
încadrarea juridică a faptei de spălare de bani, reținută în sarcina inculpatei, este cea prevăzută de art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal;
în sarcina inculpatului, nu s-a reținut incidența dispozițiilor art.25 rap. la art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, cu referire la fapta săvârșită de inculpata, întrucât"s-a apreciat că solicitarea adresată de acesta concubinei sale, de a ascunde prin întocmirea în fals a unui contract de asistență juridică și a unor documente comerciale și de plată adevărata natură a sumei de bani primită cu titlu de mită, prin prisma raporturilor dintre ei, nu a avut un caracter determinant în luarea rezoluției infracționale".
Tot în vederea verificării regularității actului de sesizare, în raport cu înscrisurile invocate de inculpatul (filele 83-85, vol.I), Curtea a solicitat de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de la Consiliul Superior al Magistraturii informații cu privire la numirea procurorului care a întocmit rechizitoriul în cadrul unității de parchet anterior menționate, aceste informații fiind comunicate de către cele două instituții prin adresa nr.147/P/2006 din data de 07 martie 2008 (filele 95-96, vol.I) și respectiv prin adresa nr-/2008 din data de 13 martie 2008 Direcției Resurse Umane și Organizare - Serviciul Resurse Umane pentru Parchete (filele 100-103 și 125, vol.I).
La termenul din data de 27 martie 2008, inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.11 alin.1, 2 și 3 din OUG nr.43/2002, în raport cu prevederile art.6 alin.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art.21 alin.3 și art.124 alin.2 din Constituția României (filele 129-132, vol.I), în susținerea căreia a depus la dosar un extras din Raportul nr.1213/IJ/380/2007 al Inspecției Judiciare - Serviciul Inspecției Judiciare pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (filele 127-128, vol.I).
Prin încheierea de la termenul din data de 31 martie 2008 (filele 142-144, vol.I), Curtea a dispus, în temeiul art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 republicată, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată și, în temeiul art.303 alin.6 din Codul d e procedură penală și art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 republicată, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acesteia.
Prin Decizia nr.805 din data de 03 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr.997D/2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate (filele 150-153, vol.I).
Dosarul cauzei a fost restituit acestei Curți la data de 09 septembrie 2008, în baza adresei nr.9921/03.09.2008, întocmită de Registratura Generală a Curții Constituționale (fila 154, vol.I).
La termenul din data de 09 octombrie 2008, conform art.300 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea a pus în discuție regularitatea actului de sesizare, aspect asupra căruia reprezentantul Parchetului și inculpații nu au formulat cereri și nu au invocat excepții, conform mențiunilor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen (fila 191, vol.I).
În cursul cercetării judecătorești, Curtea a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpaților (filele 174-181, vol.I), (fostă ) (filele 182-185, vol.I), (filele 186-188, vol.I și fila 83, vol.III) și (filele 189-190, vol.I).
De asemenea, au fost audiați toți martorii menționați în rechizitoriu, respectiv (fila 205, vol.I), (filele 206-207, vol.I), (filele 242-243, vol.I), (filele 244-245, vol.I), (filele 246-247, vol.I), (filele 248-251, vol.I), (filele 359-360, vol.II), (filele 361-374, vol.II), (filele 375-376, vol.II), (filele 377-379, vol.II), (filele 380-383, vol.II), (filele 426-428, vol.II), (filele 429-430, vol.II), (filele 461-465, vol.II), (filele 466-467, vol.II), (fila 468, vol.II), C (filele 469-471, vol.II), (filele 533-534, vol.II) și (filele 588-591, vol.II), precum și martorul propus de inculpata (fostă ), respectiv (fila 503, vol.II), martorii propuși de inculpatul, respectiv (filele 504-505, vol.II), Șaguna (filele 628-629, vol.II), - (fila 631, vol.II), (filele 632-633, vol.II), (fila 634, vol.II), (fila 635, vol.II) și martorii propuși de inculpatul, respectiv (filele 40-42, vol.III), (fila 43, vol.III), (fila 44, vol.III) și (filele 45-46, vol.III).
Inculpatul a renunțat la audierea a trei dintre martorii propuși în apărare, respectiv (despre care a învederat că este plecată în străinătate), și (în privința cărora nu a putut indica adresele unde să fie citate).
La cererea procurorului, încuviințată de C, s-a comunicat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B copie de pe Rezoluția nr.15810/P/2007 din data de 19 mai 2008 (fila 32, vol.III), prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de martorul, cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 din Codul penal, în urma sesizării nr.147/P/2006 din data de 18 octombrie 2007 ce i-a fost înaintată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (fila 636, vol.II) și de către SC SRL copie de pe contractul de prestări servicii contabile încheiat la data de 01 februarie 2002 cu SC SRL și al doilea exemplar original al procesului verbal întocmit în data de 09 august 2006, la sediul societății respective, de către comisarii de poliție și, cu ocazia cercetărilor efectuate în prezenta cauză, în faza de urmărire penală (filele 71-77, vol.III).
Procurorul s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea unei noi infracțiuni de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 din Codul penal, de către martorul, cu ocazia audierii acestuia de către C la termenul din data de 24 martie 2009 (filele 583-587, vol.II).
La cererea inculpatului, încuviințată de C, s-au comunicat de către (fost ) copie de pe paginile din registrul de corespondență aferente perioadei 17-22 octombrie 2002 și datele deținute cu privire la certificarea dispozitivului contraceptiv intrauterin (sterilet) tip model 380, efectuată la cererea SC SRL (filele 560-562, vol.II), de către - Serviciul de Investigare a Fraudelor răspunsul la solicitarea de înaintare a corespondenței purtate cu privire la adresa nr.70.215/14.10.2004 (fila 608, vol.II), de către Ministerul Sănătății copii de pe adresele nr.3686/18.10.2002 și nr.3761/22.10.2002, de pe declarațiile și notele explicative din datele de 07 și 08 noiembrie 2002 ale numiților, și (filele 609-620, vol.II) și respectiv de pe documentul identificat în arhiva proprie cu privire la reducerea cantităților de produse ce urmau a fi achiziționate în urma licitației publice din luna octombrie 2002 (filele 34-35, vol.III), de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție răspunsul privitor la audierea în cursul urmăririi penale a martorului (fila 21, vol.III) și de către SC SRL și SC SRL răspunsurile acestor societăți cu privire la corespondența purtată în anul 2002 cu Ministerul Sănătății, în legătură cu reducerea cantităților de produse ce urmau a fi achiziționate în urma licitației publice din luna octombrie 2002 (filele 99 și 137-139, vol.III).
De asemenea, inculpatul a depus la dosar înscrisuri (filele 387-399, 535-543 și 637-666, vol.II).
La cererea inculpatului, încuviințată de C, s-au comunicat de către ROMÂNIA SA listingul apelurilor efectuate în luna mai 2007 pentru numărul de telefon -, aparținând martorei (filele 296-297, vol.I), de către ROMÂNIA SA, în format electronic, lista detaliată a apelurilor efectuate în perioada 01-31.05.2007 pentru numărul de telefon -, aparținând aceleiași martore (fila 306, vol.I), plicul conținând CD-ul astfel înaintat (atașat inițial la fila 308, vol.I) fiind depus la Camera de Corpuri Delicte a instanței (fila 409, vol.II), după ce conținutul său a fost listat în ședința publică din data de 16 decembrie 2008, conform procesului verbal întocmit cu acea ocazie (fila 358, vol.II), iar documentul respectiv a fost atașat la dosar (filele 385-386, vol.II), de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție informațiile la furnizarea cărora a fost obligat conform Sentinței civile nr.627/05.10.2007 a Tribunalului București - Secția a IX-a contencios Administrativ și Fiscal, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.942/07.04.2008 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal (filele 274-276, vol.I), cu privire la specialiștii și -, care au întocmit în cursul urmăririi penale raportul de constatare tehnico-științifică (filele 309-348, vol.I), de către AIR răspunsul la solicitarea de înaintare a unui eventual contract de transport aerian încheiat cu MATERIALS CO. în perioada noiembrie-decembrie 2002, având ca destinatar SC TEHNIC SRL (fila 413, vol.II) și de către SPITALUL CLINIC copie de pe contractul nr.10264/03.09.2002, actul adițional la acesta din data de 07 ianuarie 2003 și scrisoarea de garanție bancară aferentă aceluiași contract, menționând că nu a identificat în arhivă contractul nr.10363/11.11.2002 și nici caietele de sarcini privitoare la licitațiile în urma cărora s-au încheiat contractele respective, deși ultimul contract menționat figurează în evidențele sale cu număr de înregistrare (filele 449-459, vol.II).
Inculpatele (fostă ) și au depus la dosar înscrisuri (filele 209-214 și 252-273, vol.I).
Martorul a depus la dosar înscrisuri în susținerea declarației formulate la data de 06 februarie 2009 (filele 472-481 și 496-501, vol.II).
În cauză, în urma încuviințării de către Cac ererii inculpatului, s-a întocmit, de către expertul, un raport de expertiză contabilă judiciară (filele 146-157, vol.III), cu privire la care procurorul a formulat obiecțiuni (filele 192-201, vol.III), iar expertul a comunicat răspunsul său la acestea (filele 222-226, vol.III).
La cererea din oficiu a Curții, Ministerul Sănătății a comunicat, prin adresa nr.48510/27.10.2009, datele obținute de la direcțiile sale de specialitate, cu privire la prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică, în anul 2002, dispozitivelor contraceptive intrauterine (filele 228-233 și 243-248, vol.III).
În timpul dezbaterilor, după formularea concluziilor pe fondul cauzei, procurorul a depus la dosar, în ambalajul original, un sterilet T model 380A, împreună cu bonul fiscal eliberat la achiziționarea acestuia (filele 1-2, vol.IV).
La rândul său, inculpatul, în completarea concluziilor scrise, a depus la dosar, după închiderea dezbaterilor, copii de pe documente de achiziționare, în perioada 13-14 noiembrie 2009, patru sterilete T 380A (filele 108-109, vol.IV).
La termenul din data de 24 septembrie 2009, Curtea a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002, din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal în infracțiunea de instigare la uzul de fals al unui înscris oficial, în forma participației improprii, prevăzută de art.31 alin.2 cu ref. la art.25 rap. la art.291 teza I din Codul penal.
La termenul din data de 29 octombrie 2009, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, astfel:
pentru inculpații și (fostă ), prin reținerea cu privire la infracțiunea prevăzută de art.248 cu ref. la art.2481din Codul penal a incidenței dispozițiilor art.17 lit.d din Legea nr.78/2000;
pentru inculpatul, prin reținerea cu privire la ambele infracțiuni prevăzute de art.290 din Codul penal a incidenței dispozițiilor art.17 lit.c din Legea nr.78/2000;
pentru inculpata, prin reținerea cu privire la infracțiunea prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal a incidenței dispozițiilor art.17 lit.c din Legea nr.78/2000.
De asemenea, la termenul din data de 11 noiembrie 2009, înainte de acordarea cuvântului în dezbateri, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului, prin reținerea, cu privire la infracțiunea de luare de mită, a incidenței dispozițiilor art.254 alin.2 din Codul penal, în locul dispozițiilor art.254 alin.1 din Codul penal.
La același termen, dar în timpul dezbaterilor, cu ocazia formulării concluziilor pe fondul cauzei, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatei, prin reținerea, cu privire la infracțiunea de spălare de bani, a incidenței dispozițiilor art.254 alin.2 din Codul penal, în locul dispozițiilor art.254 alin.1 din Codul penal.
Tot la termenul din data de 11 noiembrie 2009, înainte de începerea dezbaterilor, inculpații și au solicitat schimbarea încadrării juridice, cu privire la infracțiunea de spălare de bani, prin reținerea, în cazul fiecăruia dintre ei, a incidenței dispozițiilor art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu aplic. art.13 din Codul penal, în locul dispozițiilor art.23 lit.b din Legea nr.656/2002, iar, în cazul inculpatei, și înlăturarea aplicării dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal.
Analizând toate actele și lucrările dosarului, Curtea constată că niciuna dintre acuzațiile aduse inculpaților prin rechizitoriu nu este susținută de probatoriul cauzei, astfel cum a fost administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, impunându-se în consecință achitarea fiecăruia dintre aceștia, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Curtea observă, mai întâi, cu privire la încadrarea juridică dată prin actul de sesizare (astfel cum a fost precizat în scris în cursul judecății, conform celor anterior expuse), că este greșită, din punctul de vedere al tehnicii juridice, menționarea inițială a normelor de trimitere - în concret, art.6 din Legea nr.78/2000, în cazul infracțiunilor de luare de mită și respectiv dare de mită, de care sunt acuzați inculpații, (fostă ) și și art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, în cazul infracțiunii de spălare de bani, de care sunt acuzați inculpații și - și abia apoi a normelor de incriminare - în concret art.254 alin.1 din Codul penal, în cazul inculpaților și (fostă ), art.255 alin.1 din Codul penal, în cazul inculpatului și respectiv art.23 lit.b din Legea nr.656/2002, în cazul inculpaților și - corectă fiind menționarea inițială a normelor de incriminare a faptelor reținute în sarcina inculpaților, întrucât aceste norme sunt cele care prevăd, în legea generală, elementele constitutive ale infracțiunilor și, ulterior, raportarea lor la normele de trimitere din legea specială, ce califică acele infracțiuni drept infracțiuni de corupție sau, după caz, infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție.
Drept urmare, Curtea se va pronunța asupra faptelor cu care a fost sesizată, reținând modalitatea corectă - din punct de vedere teoretic - de stabilire a încadrării juridice, cu mențiunea că, procedând astfel, nu realizează o schimbare de încadrare juridică, în accepțiunea art.334 din Codul d e procedură penală, ci numai respectarea riguroasă a tehnicii juridice.
Infracțiunile deabuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și luare de mită, reținute în sarcina inculpaților și (fostă ) și infracțiunile dedare de mită, reținute în sarcina inculpatului
Curtea reține, ca o observație preliminară, că se impune examinarea împreună a infracțiunilor anterior menționate, întrucât, chiar în rechizitoriu, se susține teza potrivit căreia, în baza unei înțelegeri prealabile frauduloase între cei trei inculpați, primii doi și-au încălcat atribuțiile de serviciu sau le-au îndeplinit în mod defectuos, cu ocazia derulării, în luna octombrie 2002, procedurii de licitație publică pentru achiziționarea a 18.000 de dispozitive contraceptive intrauterine (sterilete) model T 380A, cauzând prin faptele lor Ministerului Sănătății Publice un prejudiciu în valoare de 5.971.168.000 ROL, tocmai în scopul, ulterior și realizat, de a primi, drept mită, de la cel de-al treilea, în calitatea acestuia de administrator în fapt al societății în favoarea căreia a fost adjudecat produsul licitat, sumele de 670.000.000 ROL și respectiv 251.500.000 ROL.
Situația de fapt ce rezultă indubitabil din înscrisurile cauzei se înfățișează astfel:
Prin HG nr.41/2002 (art.1, art.6 alin.1, art.10 alin.1, 2 și anexa 1, pct.3), s-a stabilit ca, în cadrul Programului de sănătate a copilului și familiei, derulat în cursul anului 2002 și finanțat cu suma totală de 522.708.832.000 ROL, din care 512.708.832.000 ROL provenind de la bugetul de stat, iar diferența de 10.000.000.000 ROL de la bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate, să fie achiziționate, prin licitație la nivel național, și produse contraceptive, care urmau a se acorda fără plată, prin cabinetele de planificare familială sau medicii de familie, anumitor categorii de persoane, enumerate în acel act normativ, procedura de licitație organizându-se de către Ministerul Sănătății și Familiei, precum și de alte institute și unități abilitate prin ordin al ministrului.
Prin ordinul ministrului nr.568/30.07.2002 (fila 178, vol.II, ), aprobându-se propunerea din referatul nr.DB 2587/08.03.2002, întocmit de Direcția de Asistență Familială și Socială din cadrul ministerului (fila 179, vol.II, ), s-a dispus ca organizarea licitației să se realizeze de către Institutul de Sănătate Publică B (), sens în care sumele alocate celor 42 de direcții de sănătate publică județene, pentru achiziționarea de produse contraceptive, în valoare totală de 17.600.000.000 ROL, au fost transferate de către ordonatorul principal de credite în bugetul, conform notei nr.DB 9819/23.08.2002 (fila 229, vol.II, ).
Licitația organizată inițial de către la data de 07 august 2002 și nefinalizată prin atribuirea vreunuia dintre cele patru produse licitate (215.000 cicluri de contraceptive orale monofazice, 45.000 flacoane de contraceptive injectabile, 18.000 dispozitive intrauterine și 700.000 prezervative), întocmindu-se doar un proces verbal de deschidere a ofertelor, ce nu poartă însă niciun număr de înregistrare (filele 188-190, vol.II, ), a fost anulată, dispunându-se totodată reorganizarea acesteia de către același institut, prin ordinul ministrului nr.639/27.08.2002 (fila 218, vol.II, ), la propunerea inserată în nota nr.DB 9842/27.08.2002 (filele 216-217, vol.II, ), redactată exclusiv de către martorul, membru în comisia de evaluare a ofertelor și consilier al ministrului.
În acest context, trebuie menționat că, anterior ordinului ministrului de anulare a licitației, procedase deja la reluarea procedurii de achiziție publică, deși nu a existat vreo hotărâre a comisiei de evaluare a ofertelor în urma licitației din data de 07 august 2002 care să permită acest lucru, transmițând către Regia Autonomă Monitorul Oficial, prin adresa nr.4450/09.08.2002 (fila 219, vol.II, ), un nou anunț de participare, înregistrat sub nr.4449/09.08.2002 (fila 220, vol.II, ), însă numai pentru trei dintre cele patru produse licitate, din anunț lipsind în mod surprinzător referirea la ciclurile de contraceptive orale monofazice (neadjudecate prin licitația anterioară) și, de asemenea, fiind menționate, fără vreo motivare, pentru două produse, alte cantități decât cele inițial licitate (167.651 flacoane de contraceptive injectabile și 691.200 prezervative). Potrivit acestui anunț, publicat în Monitorul Oficial nr.150/15.08.2002, partea a VI-a (filele 222-223, vol.II, ), atât data limită de depunere a ofertelor, cât și data de deschidere a acestora au fost stabilite pentru 25 septembrie 2002.
În vederea reorganizării licitației de către, potrivit ordinului ministrului nr.639/27.08.2002, prin referatul nr.DB 9843/27.08.2002 (fila 224, vol.II, ), întocmit de inculpatul și aprobat de ministru prin rezoluție, s-a stabilit componența noii comisii de evaluare a ofertelor, având ca membrii pe martorii, și, ultimii doi având calitățile de director general și respectiv director economic în cadrul
Ulterior, inculpatul, care, la momentul respectiv, avea calitatea de consilier al ministrului și membru al corpului de control al acestuia, a propus prin nota nr.DB 10141/06.09.2002 (fila 237, vol.II, ), aprobată de ministru prin rezoluție, ca organizarea noii licitații să se realizeze în cadrul Ministerului Sănătății și Familiei, cu motivarea "eliminării unui circuit birocratic".
De asemenea, prin adresa nr.DB 10258/11.09.2002 (fila 235, vol.II, ), inculpatul a solicitat directorului general al să dispună anularea anunțului de organizare a licitației (cea stabilită pentru data de 25 septembrie 2009).
Sub acest aspect, se constată că adresa anterior menționată, deși nu avea vreun temei legal, nu a avut practic niciun rol în determinarea de a solicita el însuși Regiei Autonome Monitorul Oficial publicarea"anunțului de anulare a licitației". În acest sens, se observă că adresa în discuție, semnată de inculpatul, a fost înregistrată la. abia la data de 20 septembrie 2002, sub nr.5172 (fila 235, vol.II, ), în timp ce, sub semnăturile directorului și directorului adjunct economic, solicitase, nu se cunoaște nici ce motiv, publicarea"anunțului de anulare a licitației"încă din data de 11 septembrie 2002, prin adresa nr.5016/11.09.2002, înregistrată la aceeași dată la Regia Autonomă Monitorul Oficial (fila 236, vol.II, ).
Prin nota nr.DB 11467/16.10.2002 (fila 240, vol.II, ), martorul, și el consilier al ministrului și membru al corpului de control al acestuia, a propus componența noii comisii de evaluare a ofertelor, care îi cuprindea pe inculpatul, în calitate de președinte și pe inculpata (fostă ) și martorul, în calitate de membri.
Pe baza notei anterior menționate, prin ordinul ministrului nr.802/16.10.2002 (fila 239, vol.II, ), s-a constituit comisia de evaluare a ofertelor, în componența propusă de martorul.
Între timp, prin adresa nr.1329/11.09.2002 (fila 238, vol.II, ), destinată martorului, Direcția de Asistență Familială și Socială din cadrul ministerului a comunicat tipurile, cantitățile și specificațiile tehnice ale produselor ce urmau a fi achiziționate prin noua licitație, menționându-se, cu privire la produsul ce interesează prezenta cauză, că acesta era reprezentat de"18.000 de dispozitive intrauterine model T, conținând între 250 și 380 milimetri pătrați de cupru"și propunându-se includerea cerinței de prezentare de către ofertanți a "autorizației de punere pe piață a contraceptivelor oferite".
Aceste date se regăsesc ca atare și în caietul de sarcini (filele 56-59, vol.I, ), în care se menționează la pct.A că produsul în discuție constă în" 18.000 dispozitive intrauterine model T, conținând între 250 și 380 milimetri pătrați de cupru; suprafața mai mare va fi, la egalitate de preț, preferată, fiind asociată cu eficiența crescută", dar și faptul că modul de prezentare trebuie să fie "conform celui aprobat de autoritățile competente [] pentru contraceptivul respectiv, la autorizarea de punere pe piață".
În acest context, trebuie menționat și faptul că, potrivit documentației pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse contraceptive (filele 36-55, vol.I, ), autoritatea contractantă își rezerva dreptul de a crește sau de a diminua, în limita procentului maxim de 10%, cantitatea de produse prevăzută în caietul de sarcini, fără nicio schimbare în prețul unitar (pct.3) și, de asemenea, autoritatea contractantă va încheia contractul de achiziție publică în perioada de valabilitate a ofertelor (45 zile), dar nu mai devreme de 15 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de licitație deschisă (pct.6).
Prin adresa nr.11090/23.09.2002, transmisă Regiei Autonome Monitorul Oficial de la Cabinetul Secretarului General al Ministerului Sănătății și Familiei (fila 253, vol.II, ), s-a inițiat procedura de achiziție publică, prin transmiterea spre publicare a anunțului de participare (fila 254, vol.II, ). Potrivit acestui anunț, publicat în Monitorul Oficial nr.180/26.09.2002, partea a VI-a (filele 255-256, vol.II, ), data limită de depunere a ofertelor a fost stabilită pentru 17 octombrie 2002, ora 1200, deschiderea ofertelor a fost fixată pentru 21 octombrie 2002, ora 1200, iar criteriul de atribuire a contractului de achiziție a fost menționat ca fiind"prețul cel mai scăzut".
Conform procesului verbal al ședinței de deschidere a ofertelor, încheiat la data de 21 octombrie 2002 și semnat, fără vreo obiecțiune, de către toți cei trei membrii ai comisiei, precum și de către reprezentanții tuturor firmelor participante (filele 257-259, vol.II, ), cu privire la produsul ce interesează cauza, s-au depus două oferte, una din partea SC SRL, pentru"sterilet ", la un preț unitar de 125.000 lei (fără TVA), iar alta din partea SC SRL, reprezentată de martora, pentru" dispozitiv intrauterin T 380A", la un preț unitar de 387.864 lei (fără TVA).
Potrivit procesului verbal de evaluare a ofertelor, încheiat la data de 23 octombrie 2002 și semnat, fără vreo obiecțiune, de către toți cei trei membri ai comisiei (filele 260-261, vol.II, ), s-a constatat, într-o primă etapă, că ambele societăți au prezentat documente care dovedesc îndeplinirea condițiilor de eligibilitate și înregistrare, hotărându-se astfel calificarea acestora, iar, în a doua etapă, s-a dispus excluderea produsului licitat de SC SRL, pe motiv că"nu îndeplinește cerințele minimale privind capacitatea tehnică, impuse prin caietul de sarcini", întrucât societatea respectivă"nu a prezentat autorizația de utilizare a produsului"și adjudecarea produsului licitat de SC SRL, cu motivarea că, în cazul acestuia,"sunt îndeplinite cerințele minimale privind capacitatea tehnică și capacitatea economico-financiară, impuse prin caietul de sarcini".
Prin adresa nr.727/19.07.2004 (fila 462, vol.IV, ), SC SRL, recunoscând că nu deținea la data licitației autorizație de utilizare pentru produsul sterilet T, s-a exprimat în mod explicit în sensul că a considerat excluderea sa din licitație ca fiind corectă din acest punct de vedere.
În acest context, trebuie menționat că, prin certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.220/15.10.2002, eliberat de Ministerul Sănătății și Familiei - Direcția Medicală, Contractare și Derulare Credite Externe și valabil timp de 5 de la data emiterii sale (filele 465-466, vol.III, ), SC SRL a fost certificată ca reprezentant autorizat al producătorului INTERNATIONAL,.
De asemenea, prin autorizația de utilizare nr.3982/1999, eliberată de Ministerul Sănătății - Direcția de Dotare Tehnico-Materială și Licitații și valabilă timp de 5 de la data emiterii sale (fila 464, vol.III, ), s-a autorizat utilizarea în rețeaua sanitară a produsului "dispozitiv de contracepție uterină tip T 380A", produs de firma INTERNATIONAL, acest aspect rezultând și din adresa nr.50427/01.11.2005 a Ministerului Sănătății, Direcția Generală Farmaceutică și Medicală (fila 138, vol.I, ).
Procesul verbal de deschidere a ofertelor și hotărârea comisiei de evaluare privind adjudecarea produselor licitate au fost comunicate tuturor firmelor participante, prin fax, la data de 24 octombrie 2002, prin adrese semnate de inculpatul, în calitate de președinte al comisiei (filele 262-269, vol.II, ).
Prin adresa nr.DB 12153/05.11.2002 (fila 142, vol.I, ), semnată de inculpatul și de martora, în calitate de director al Direcției Contencios și Legislație, s-a solicitat ca, urmare a finalizării procedurii de licitație, să procedeze, în data de 13 noiembrie 2002, ora 1200, la încheierea contractelor de achiziție publică cu firmele declarate câștigătoare cu privire la trei dintre produsele licitate (SC INTERNATIONAL SRL, pentru 180.000 cicluri de contraceptive orale monofazice, SC SRL, pentru 16.200 dispozitive intrauterine și respectiv SC GRUP SRL, pentru 610.000 prezervative), cu privire la cel de-al patrulea produs licitat (contraceptive injectabile) comisia de evaluare hotărând prin procesul verbal din data de 23 octombrie 2002 (anterior menționat) repetarea procedurii de licitație, întrucât s-a prezentat o singură ofertă.
Ulterior, prin adresa înregistrată la. sub nr.6233/06.11.2002 (fila 143, vol.I, ), semnată de inculpatul, dar și de martorii și, s-a solicitat institutului respectiv ca încheierea contractelor de achiziție publică să aibă loc la data de 06 noiembrie 2002, ora 1200, cu motivarea că"această dată a fost comunicată deja firmelor ale căror produse au fost declarate câștigătoare"și că data comunicată prin adresa precedentă (13 noiembrie 2002) este"eronată". În adresa respectivă se menționează și faptul că, la aceasta, au fost anexate procesul verbal de adjudecare a licitației și modelul contractului de achiziție.
La data de 06 noiembrie 2002, fost încheiat contractul de furnizare de produse nr.6225/06.11.2002 (filele 153-162, vol.I, ), între, în calitate de achizitor, reprezentat de înlocuitorii împuterniciți ai directorilor lipsă (martorii și C) și SC SRL, în calitate de furnizor, reprezentată de martora, pentru 16.200 dispozitive intrauterine, la un preț unitar de 387.864 ROL, valoarea totală a contractului fiind de 7.477.239.600 ROL, din care suma de 1.193.842.800 lei reprezenta TVA de 19%.
Prin adresa nr.6433/15.11.2002 (filele 90-91, vol.III, ), semnată de martorii și, în calitate de director și respectiv director adjunct economic, a comunicat SC SRL modul de repartiție a produselor contraceptive, din care, până la data de 10 decembrie 2002, trebuia livrate 5.400 de bucăți către direcțiile de sănătate publică ale 23 de județe și municipiului B, iar diferența de 10.800 de bucăți către.
Pentru achitarea a 25% din valoarea contractului, reprezentând suma de 1.869.309.900 ROL, din care 298.461.245 TVA, SC SRL a emis factura fiscală nr.-/19.11.2002 (fila 82, vol.III, ), care a fost achitată de prin ordinele de plată nr.995/20.11.2002 și nr.996/21.11.2002 (filele 84-85, vol.III, ).
Conform avizelor de însoțire a mărfii (filele 92-118, vol.III, ), la data de 08 ianuarie 2003, SC SRL a livrat întreaga cantitate de 5.400 dispozitive intrauterine către direcțiile de sănătate publică ale 23 de județe și municipiului B, iar, potrivit procesului verbal de custodie nr.3/09.01.2003 (fila 119, vol.III, ), o zi mai târziu, a predat 10.700 dispozitive intrauterine 380A (cantitatea fiind cu 100 de bucăți mai mică decât cea menționată în adresa nr.6433/15.11.2002). Predarea produselor respective a fost comunicată de către, prin adresa nr.37/09.01.2003 (fila 120, vol.III, ).
Pentru achitarea diferenței de 75% din valoarea contractului, reprezentând suma de 5.607.929.700 ROL, din care 895.383.734 TVA, SC SRL a emis factura fiscală nr.-/08.01.2003 (fila 83, vol.III, ), care a fost achitată de, numai în limita sumei de 5.561.773.900 ROL (scăzându-se contravaloarea celor 100 de bucăți nelivrate), prin ordinul de plată nr.93/07.02.2003 (fila 81, vol.III, ).
În baza facturii fiscale seria B - nr.-/04.12.2002 emisă de cabinetul individual de avocatură al inculpatei (filele 337, vol.I și 247, vol.IV, ), SC SRL, sub semnătura inculpatului (fapt recunoscut de acesta), a plătit, în contul cabinetului respectiv, suma de 335.000.000 ROL, prin ordinul de plată nr.742/13.12.2002 (fila 338, vol.I, ).
În baza facturii fiscale seria B - nr.-/22.10.2002 emisă de SC TURISM SRL (fila 373, vol.IV, ), SC SRL, sub semnătura inculpatului (fapt recunoscut de acesta), a achitat societății respective suma de 251.500.000 ROL, prin ordinul de plată nr.678/06.11.2002 (fila 127, vol.III, ).
Pornind de la această situație de fapt (certă și, de altfel, de nimeni contestată), Curtea va proceda la examinarea acuzațiilor aduse inculpaților, în raport cu argumentele pe care se întemeiază actul de acuzare.
1) Astfel, în ceea ce privește pretinsa " înțelegere prealabilă", realizată între inculpații, (fostă ) și, Curtea constată că aceasta nu este dovedită.
În primul rând, Curtea observă că procurorul nu a indicat nici în rechizitoriu, nici cu ocazia susținerii acuzării în dezbaterile asupra fondului cauzei, când a intervenit această înțelegere.
Examinând din oficiu acest aspect, Curtea constată că primul act săvârșit de inculpatul în legătură cu cauza dedusă judecății datează din 27 august 2002, când, ulterior anulării prin ordinul ministrului a licitației organizate inițial de către și dispunerii reorganizării acesteia de către același institut, el a propus printr-un referat, aprobat de ministru, componența noii comisii de evaluare a ofertelor, care îi includea pe martorii, și (ultimii doi fiind persoane cu funcții de conducere în cadrul ).
Pornind de la teza susținută în rechizitoriu, Curtea constată că, în mod logic, pretinsa înțelegere a inculpatului cu inculpatul nu putea avea loc decât după data anterior menționată și până la data de 06 septembrie 2002, când primul inculpat a înaintat ministrului propunerea (aprobată de acesta) privind organizarea noii licitații în cadrul ministerului, instituție unde el funcționa.
Principalul argument invocat prin actul de acuzare în susținerea realizării unei înțelegeri între cei doi inculpați - în sensul că"mizând probabil pe faptul că la licitația anterioară nu au existat ofertanți pentru dispozitivele intrauterine și exista o mare probabilitate ca acest lucru să se repete și în cazul noii licitații, astfel încât prețul de adjudecare să fie unul ridicat, inculpatul a sesizat posibilitatea de a obține din această situație avantaje materiale pentru sine, sens în care s-a înțeles cu inculpatul să sprijine, contra sumei de 67.000 RON, adjudecarea contractului de achiziție pentru produsul respectiv în favoarea SC SRL, controlată de către cel din urmă " (paginile 6-7 din rechizitoriu) - dincolo de faptul că nu se întemeiază pe nicio probă, fiind o pură speculație, dovadă fiind chiar termenii folosiți de către procuror, este și complet eronat din punct de vedere juridic, întrucât, potrivit art.26 alin.2 din OUG nr.60/2001 privind achizițiile publice (în reglementarea în vigoare la momentul respectiv), în cazul aplicării procedurii de licitație deschisă, cum s-a întâmplat și în speță, autoritatea contractantă avea obligația de a repeta procedura în situația în care numărul de furnizori care au depus oferte era mai mic de doi. Prin urmare, în situația în care numai SC SRL ar fi depus ofertă pentru produsul în cauză, procedura de licitație deschisă nu s-ar fi putut finaliza prin atribuirea contractului de achiziție, ci ar fi trebuit în mod obligatoriu reluată. Astfel fiind, pretinsa"înțelegere prealabilă"frauduloasă între cei doi inculpați ar fi avut șanse de reușită numai în situația când, în realizarea acesteia, ar fi fost cooptată și cea de-a doua societate ce a depus ofertă pentru același produs, respectiv SC SRL, asigurând prin participarea sa îndeplinirea cerinței legale imperative anterior menționate, împrejurare nu doar neprobată și, de altfel, nici susținută în actul de sesizare, dar și complet neverosimilă, câtă vreme însuși inculpatul a formulat plângere penală cu privire la folosirea de către acea societate, în cadrul procedurii de licitație, a unui act fals (certificatul de înregistrare nr.5551/1997 eliberat de Ministerul Sănătății), în urma căreia, prin rezoluția nr.6780/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale, pe motiv că, în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.288 din Codul penal, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, iar, în cazul infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 din Codul penal, nu este dovedită latura ei subiectivă (filele 27-28, vol.I, ).
Pe de altă parte, singura probă pe care se întemeiază acuzarea în dovedirea realizării unei"înțelegeri prealabile"frauduloase între cei doi inculpați (negată în permanență de către aceștia) este declarația martorei, care, în faza de urmărire penală, a afirmat că, în perioada octombrie 2002 - 2004, cât a lucrat la punctul de lucru din B al SC SRL, l-a văzut pe inculpatul (care era însoțit și de inculpata ) vizitându-l de mai multe ori acolo pe inculpatul, la sfârșitul orelor de program, fără a discuta însă în prezența sa aspecte profesionale (filele 466-467, vol.IV, ).
Întrucât perioada indicată de martoră este foarte largă, cu ocazia audierii sale de către C, i s-a solicitat să circumscrie în timp aspectele relatate, împrejurare în care aceasta a precizat că vizitele la care a făcut referire au avut loc "în perioada sărbătorilor de iarnă, spre sfârșitul lunii decembrie" și, în orice caz, după ce ea"s-a ocupat cu livrarea steriletelor, în lunile octombrie-noiembrie"(filele 206-207, vol.I, ).
Dincolo de confuzia evidentă în care se află martora cu privire la momentul livrării steriletelor, această activitate desfășurându-se cu certitudine în luna ianuarie 2003, conform celor deja expuse cu ocazia prezentării situației de fapt ce rezultă din înscrisuri, Curtea reține, pornind de la afirmațiile sale din cursul judecății, că întâlnirile pe care le-a relatat au avut loc abia ulterior definitivării procedurii de achiziție publică (prin încheierea contractului nr.6225/06.11.2002), astfel că declarația martorei nu poate fi reținută nici măcar ca un simplu indiciu al pretinsei"înțelegeri prealabile"ce s-ar fi realizat între cei doi inculpați.
În același sens, Curtea constată și faptul că martora nu a putut furniza, nici în faza de urmărire penală, nici în cursul cercetării judecătorești, vreo informație concretă cu privire la conținutul discuțiilor care au avut loc la momentul vizitelor relatate, astfel încât, și în ipoteza acceptării ca adevărate a afirmațiilor sale, ele nu dovedesc decât, cel mult, că inculpații și se cunoșteau la momentul respectiv (oricum, ulterior finalizării procedurii de achiziție), iar nicidecum că, între aceștia, s-ar fi realizat vreo înțelegere, indiferent de natura, obiectul și caracterul ei.
În plus, Curtea constată că declarațiile martorei sunt singulare în ansamblul probator al cauzei, acestea necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă.
Astfel, inculpatul a negat că l-ar fi cunoscut pe inculpatul la data derulării procedurii de achiziție publică (fila 180, vol.I, ).
La rândul său, inculpatul a declarat că l-a întâlnit pentru prima dată pe inculpatul abia în a doua parte a anului 2003, probabil în cursul lunii septembrie (fila 186, vol.I, ), prin urmare ulterior definitivării procedurii în discuție.
Martora (colegă de serviciu cu martora, lucrând la același punct de lucru ca și aceasta) a declarat că figura inculpatului îi este cunoscută, opinând că, probabil, a văzut-o"într-un articol ce conținea un interviu, postat pe internet", însă "nu își amintește să-l fi văzut și în alte împrejurări, ca de exemplu în vizită la firma inculpatului " (fila 370, verso, vol.II, ). În același sens, a declarat martora și în cursul urmăririi penale, când, prezentându-i-se de către procuror fotografiile mai multor persoane, între care și inculpatul, a afirmat că nu îl cunoaște pe acesta (fila 498, verso, vol.IV, ).
Martorul (care avea o relație de colaborare cu SC SRL) a declarat că l-a văzut pe inculpatul la sediul societății respective, acest fapt petrecându-se însă, cel mai probabil, în anii 2004 sau 2005, prin urmare după câțiva de la faptele ce fac obiectul judecății (filele 522, verso, vol.IV, și respectiv 466, verso, vol.II, ).
Martorul a declarat că l-a văzut pe inculpatul la sediul SC SRL, fără a reține în ce împrejurări, însă, având în vedere că, potrivit martorului, acesta s-a angajat la societatea respectivă abia în luna martie 2004, aspectul relatat nu putea avea loc decât ulterior acelui moment și, implicit, faptelor deduse judecății (filele 518, verso, vol.IV, și respectiv 468, vol.II, ).
Martorul (angajat la punctul de lucru din B al SC SRL timp de 3-4 luni, în primăvara-vara anului 2002, conform propriei afirmații) a declarat că nu l-a cunoscut pe inculpatul și nu l-a văzut niciodată la punctul de lucru anterior menționat, luând contact cu persoana acestuia abia la momentul prezentării de către procuror a unor fotografii care îl înfățișau, cu ocazia chemării martorului la parchet pentru audiere (filele 526, verso, vol.IV, și respectiv 534, vol.II, ).
Martorul (angajat al SC SRL din anul 1999 și până în vara anului 2002, prestându-și activitatea inclusiv la punctul de lucru din B al societății, începând cu anul 2000, potrivit propriilor afirmații) a declarat că nu l-a cunoscut pe inculpatul și, doar tangențial, posibil după încetarea contractului său de muncă, doar a auzit numele acestuia ca fiind al unei persoane care lucra în Ministerul Sănătății (fila 46, verso, vol.III, ).
Nu în ultimul rând, Curtea remarcă modalitatea ilegală în care procurorul ce a efectuat urmărirea penală a procedat la chemarea, pentru audiere, a martorei, aceasta fiind înștiințată să se prezinte, nu printr-o citație, potrivit art.175 din Codul d e procedură penală, ci de către martora, la cererea procurorului, aspect ce a fost relatat în mod concordant și convingător atât de către ultima martoră (fila 370, vol.II, ), cât și de către martorul, soțul celei dintâi (fila 44, vol.III, ). Această împrejurare - deși, în opinia Curții, nu poate atrage excluderea declarației martorei din faza de urmărire penală, în temeiul art.64 alin.2 din Codul d e procedură penală, întrucât, pe de o parte, nu există motive suficient de temeinice de a se considera că și conținutul acelei declarații a fost obținut prin mijloace ilegale, iar, pe de altă parte, martora a susținut declarația respectivă și în cursul cercetării judecătorești, când a fost audiată în condiții de publicitate și contradictorialitate - știrbește totuși din credibilitatea susținerilor sale, cu atât mai mult cu cât, conform celor anterior menționate, ele nu sunt confirmate prin vreo altă probă.
În privința declarației martorului, Curtea constată că, într-adevăr, acesta a relatat că l-a văzut pe inculpatul în biroul comun al Corpului de Control al ministrului sănătății, unde venise pentru a reclama celor doi membri ai comisiei de evaluare, ce dețineau și calitatea de membri ai acelui corp, respectiv inculpatul și martorul, "acte de tergiversare din partea Institutului de Sănătate Publică, în legătură cu semnarea contractului de achiziție" (fila 591, vol.II, ), însă acest eveniment, recunoscut în ultimul cuvânt și de inculpatul, este ulterior hotărârii de adjudecare a produsului în cauză către SC SRL, iar nu anterior acesteia, pentru a putea fi reținut măcar ca indiciu al pretinsei"înțelegeri prealabile", cu atât mai mult cu cât simpla prezentare a inculpatului anterior menționat în biroul respectiv nu înseamnă, în lipsa oricăror alte probe, că acesta le-ar fi cunoscut dinainte pe persoanele cărora li s-a adresat.
În ceea ce privește realizarea unei "înțelegeri prealabile" frauduloase între inculpații și (fostă ), în cadrul căreia inculpatul ar fi determinat-o pe inculpată să accepte implicarea în planul infracțional - elaborat de el împreună cu inculpatul (plan oricum nedovedit, conform celor anterior expuse) - prin desemnarea sa drept membru în comisia de evaluare, cea din urmă condiționându-și acceptul de achitarea de către cel dintâi a unor pachete turistice la, pentru sine și alte trei persoane din anturajul ei (pagina 7 din rechizitoriu), Curtea constată că singurul argument pe care se întemeiază acuzarea, în lipsa oricărei probe care să dovedească o astfel de înțelegere (nici ea individualizată sub aspectul momentului când a intervenit), este specularea relației de familie dintre cei doi inculpați, întrucât inculpatul este nașul de cununie al inculpatei (fostă ), împrejurare recunoscută de către amândoi.
Referitor la acest aspect, ambii inculpați au susținut însă, în mod concordant, că, începând încă din anul 1989, au încetat în fapt orice legătură, chiar nemaicomunicând unul cu celălalt, pe fondul unor relații tensionate între familiile din care provin (filele 182, verso, 183, verso și 186, verso, vol.I, ).
Afirmațiile inculpaților (în contra cărora acuzarea nu a prezentat vreo probă, deși îi revenea această sarcină, în acord cu dispozițiile art.66 alin.1 din Codul d e procedură penală) sunt credibile, în condițiile în care martorii care au avut vreo legătură, la momentul faptelor, cu SC SRL au declarat că nu o cunosc, nevăzând-o și neauzind vreodată de ea, pe inculpata (fostă ), deși, în mod firesc, dacă relațiile dintre cei doi inculpați ar fi fost apropiate, situația prezentată de martori ar fi fost opusă celei relatate, cu atât mai mult cu cât inculpații au preocupări profesionale de aceeași natură, amândoi fiind medici.
În acest sens, se rețin declarațiile constante ale martorilor (filele 467, vol.IV, și respectiv 207, verso, vol.I, ), (filele 498, verso, vol.IV, și respectiv 370, verso, vol.II, ), (filele 522, verso, vol.IV, și respectiv 466, verso, vol.II, ), (filele 518, verso, vol.IV, și respectiv 468, vol.II, ) și (fila 526, verso, vol.IV, ).
În ceea ce îl privește pe martorul, sigurul care a declarat că o cunoaște într-adevăr pe inculpata (fostă ) (fila 46, verso, vol.III, ), se constată că unicul eveniment relatat de către acesta - a văzut-o pe inculpată într-o singură împrejurare, când a fost solicitat de fostul ei soț să le transporte copilul de la B până la Târgu-J - nu are vreo legătură nici cu inculpatul și nici cu faptele ce fac obiectul judecății.
În legătură cu relațiile de familie dintre inculpații și (fostă ), Curtea constată și faptul că acestea nu determinau o stare legală de incompatibilitate a celei din urmă de a fi membru în comisia de evaluare, întrucât nu se încadrau în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute în art.53 lit.a-c din OUG nr.60/2001 (în reglementarea în vigoare la data faptelor).
În ceea ce privește existența unei "înțelegeri prealabile" frauduloase între inculpații și (fostă ) - indispensabilă pentru asigurarea reușitei pretinsului "plan infracțional", câtă vreme cel de-al treilea membru al comisiei de evaluare, martorul, nu a fost implicat în acel plan, acționând cu bună credință, potrivit chiar rechizitoriului - Curtea constată, de asemenea, că nu este dovedită, acuzarea neprezentând și, de altfel, nici invocând în concret vreo probă care să o susțină.
Sub acest aspect, în actul de sesizare se afirmă, fără a se indica vreo probă, că desemnarea inculpatei (fostă ) în comisia de evaluare s-a făcut "la sugestia evidentă" a inculpatului (pagina 8 din rechizitoriu), pe motiv că autorul propunerii adresate ministrului, martorul, era coleg cu ultimul inculpat, se afla sub influența acestuia (negată însă de către martor) și nu a putut oferi lămuriri cu privire la împrejurările în care a formulat acea propunere.
Motivele invocate de către procuror pot constitui însă, cel mult, simple indicii, iar nicidecum probe care să confirme, mai presus de orice îndoială, că inculpatul ar fi fost implicat în vreun fel în desemnarea inculpatei (fostă ) în comisia de evaluare, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că inculpații s-ar fi întâlnit personal, s-ar fi aflat în vreo altă formă de contact, ar fi discutat între ei sau măcar s-ar fi cunoscut, anterior faptelor de care sunt acuzați, în cauză nefiind administrată nicio probă care să confirme asemenea situații.
Astfel, sub aspectul în discuție, martorul a declarat că, deși era coleg cu inculpatul în Corpul de Control al ministrului, nu se afla într-o relație de subordonare față de acesta, că ministrul le-a solicitat lui, inculpatului și martorului (și el membru al corpului de control) să constituie noua comisie de evaluare, că el a refuzat participarea întrucât era implicat într-o altă activitate, însă a întocmit și semnat propunerea scrisă de desemnare a membrilor comisiei, în care i-a nominalizat pe inculpatul și martorul anterior menționați, îndeplinind astfel dispoziția verbală a ministrului, precum și pe inculpata (fostă ), al cărei nume i-a fost comunicat verbal, la solicitarea sa tot verbală de indicare a unui medic ginecolog care să facă parte din comisia de evaluare, de către o persoană din cadrul Direcției Medicale, pe care nu a putut-o însă preciza, că, la redactarea propunerii respective, nu a primit nicio sugestie sau indicație de vreun fel din partea inculpatului și că, la aflarea numelui celui de-al treilea membru al comisiei, inculpatul nu a avut vreo reacție specială, nedând niciun moment impresia că l-ar fi cunoscut dinainte (filele 590-591, vol.II, ).
La rândul său, martorul (ce ocupa funcția de ministru al sănătății și familiei la acel moment) a declarat, confirmând susținerile martorului anterior, că a procedat la desemnarea noii comisii de evaluare, încredințând desfășurarea acesteia Corpului de Control, lucru care nu era unul neobișnuit, procedând astfel și în cazul altor licitații și că nu a fost sfătuită de către cineva anume să nominalizeze un anumit membru în acea comisie și a precizat, după ce a susținut inițial că inculpatul și martorul ar fi propus-o pe inculpata (fostă ) ca membru al comisiei, că această propunere i-a aparținut în realitate martorului (filele 359-360, vol.II, ), acest aspect rezultând indubitabil din nota nr.DB 11467/16.10.2002, semnată numai de către acesta din urmă (fila 240, vol.II, ).
În sfârșit, martorul a declarat că membrii noii comisii de evaluare au fost desemnați de către ministru, la propunerea martorului, că nu cunoaște criteriile pe baza cărora au fost aleși acei membri și că el a văzut-o pentru prima dată pe inculpata (fostă ) abia în ziua deschiderii ofertelor (filele 461-465, vol.II, ).
În raport cu declarațiile martorilor anterior menționați (singurele probe administrate sub aspectul în discuție), nu se poate stabili cu certitudine cui i-a aparținut în concret inițiativa desemnării inculpatei (fostă ) în comisia de evaluare a ofertelor - sigur este doar faptul că propunerea scrisă a fost întocmită de către martorul - însă, în niciun caz, ea nu poate fi atribuită inculpatului, lipsind orice dovadă în acest sens.
2) În ceea ce privește împrejurările - invocate de acuzare - în primul rând, că inculpatul s-ar fi folosit de încrederea pe care ministrul o avea în el, pentru a obține, pe de o parte, acordul acestuia în vederea organizării ilegale a noii licitații de către Ministerul Sănătății și Familiei, fără nicio implicare din partea reprezentanților, deși acea instituție urma să semneze contractele de achiziție, având alocate în acest sens fondurile bugetare necesare iar, pe de altă parte, nominalizarea sa ca președinte al comisiei de evaluare, pentru a deține controlul asupra procedurii de achiziție publică și, în al doilea rând, că același inculpat l-ar fi indus în eroare pe ministru, spunându-i că reprezentanții refuză să facă parte din noua comisie, Curtea constată că acestea nu sunt reale.
Astfel, sub primul aspect, Curtea constată, cu referire la cea dintâi susținere a acuzării, că hotărârea de organizare a noii licitații de către Ministerul Sănătății și Familiei i-a aparținut exclusiv ministrului, sens în care acesta (martora ) a și declarat în fața Curții următoarele:"În calitate de ministru, fiindu-mi sesizate nereguli în legătură cu licitația organizată inițial, din câte îmi amintesc era vorba despre folosirea unor acte false, am procedat la desemnarea unei noi comisii de licitație, încredințând desfășurarea acesteia Corpului de Control al ministerului. [] Precizez că licitația în discuție putea fi organizată în mod legal în cadrul ministerului. Licitația anterioară, organizată la Institutul de Sănătate Publică, a fost urmarea unei delegări date de către minister instituției subordonate, în cadrul programelor naționale de sănătate"(fila 359, vol.II, ).
Afirmațiile martorei, în sensul legalității organizării procedurii de achiziție publică prin licitație de către minister, este corectă, deși, acuzarea, procedând la o interpretare vădit eronată a legii (în concret art.10 alin.2 din HG nr.41/2002), susține că această procedură se putea desfășura în mod legal numai de către, întemeindu-se pe ordinul ministrului nr.568/30.07.2002 (fila 178, vol.II, ), prin care acesta abilitase institutul respectiv să organizeze licitația și pe nota nr.DB 9819/23.08.2002 (fila 229, vol.II, ), prin care fuseseră transferate în bugetul fondurile necesare achiziționării produselor licitate.
În acest sens, Curtea reține, mai întâi, că, potrivit art.10 alin.2 din HG nr.41/2002,"procedura de achiziție se organizează de către Ministerul Sănătății și Familiei, precum și de alte institute și unități sanitare abilitate prin ordin al ministrului sănătății și familiei".
Folosirea în textul normativ a unei conjuncții copulative ("precum și"), iar nu a unor conjuncții adversative sau disjunctive, dovedește, într-o interpretarea gramaticală firească a acestuia, că atât ministerul, cât și institutele și unitățile sanitare abilitate prin ordin al ministrului erau deopotrivă competente, în mod legal, să procedeze la organizarea procedurii de achiziție publică prin licitație.
În al doilea rând, împrejurarea că ministrul a aprobat printr-o simplă rezoluție propunerea inculpatului de organizare a noii licitații de către minister (fila 237, vol.II, ) nu conține niciun element de ilicitate, întrucât ministerul, fiind îndreptățit direct prin lege (art.10 alin.2 din HG nr.41/2002) să organizeze procedura publică de achiziție prin licitație, ministrul nu trebuia să emită un ordin în acest sens, ordinul fiind prevăzut exclusiv pentru abilitarea altor institute și unități sanitare în vederea organizării acelei proceduri.
În același timp, ministerul avea și calitatea de autoritate contractantă, conform art.5 alin.1 lit.a din OUG nr.60/2001, fiind o autoritate publică definită în Constituția României (art.116 alin.1 și art.117 alin.1), calitate în care avea competența și chiar obligația de a desemna comisia de evaluare, potrivit art.51 alin.1 din OUG nr.60/2001.
Împrejurarea - reală - că fondurile bugetare destinate achiziționării produselor contraceptive licitate au fost transferate de minister, în calitate de ordonator principal de credite, către, în baza notei nr.DB 9819/23.08.2002 (fila 229, vol.II, ), nu privau ministerul nici de calitatea de autoritate contractantă, nici de îndreptățirea de a proceda la organizarea procedurii de achiziție publică prin licitație, în condițiile în care ambele îi erau conferite chiar de lege, conform celor anterior expuse, singura consecință a transferului respectiv fiind aceea că numai (unitate aflată în subordinea ministerului, potrivit anexei nr.2 lit.A pct.II subpct.2 la HG nr.22/2001, în vigoare la acea dată) putea dispune de fondurile alocate, prin încheierea și respectiv executarea contractului de achiziție.
În acest context, Curtea constată ca fiind lipsită de orice relevanță juridică adresa nr.45447/03.10.2005 a Direcției de Audit și Control din cadrul Ministerului Sănătății (fila 13, vol.IV, ), invocată de acuzare, potrivit căreia, până la apariția HG nr.673/2003 și respectiv HG nr.168/2005, ministerul nu avea atribuțiile organizării și desfășurării licitațiilor în numele structurilor subordonate, întrucât interpretarea și aplicarea legii, în concret a dispozițiilor art.10 alin.2 din HG nr.41/2002 și art.5 alin.1 lit.a din OUG nr.60/2001, în sensul anterior menționat, este atributul exclusiv al instanței de judecată, care nu este ținută de aprecierea proprie a unei instituții administrative.
De asemenea, Curtea constată că nicio dispoziție legală nu impunea implicarea reprezentanților în organizarea de către minister a procedurii de achiziție publică prin licitație, susținerea acuzării în acest contrar neîntemeindu-se, de altfel, pe invocarea în concret a vreunei astfel de dispoziții.
Tot sub primul aspect, cu referire la cea de-a doua susținere a acuzării, Curtea reiterează aspectele relevate de martorii și (anterior expuse), din care rezultă că ministrul a fost acela care a hotărât nominalizarea consilierilor săi, care aveau și calitatea de membri în Corpul de Control (respectiv inculpatul și martorul ), în comisia de evaluare, afirmațiile martorilor fiind susținute de un o probă indubitabilă, respectiv rezoluția personală prin care ministrul a aprobat întocmai nota cuprinzând propunerea de desemnare a acestora în comisia respectivă (fila 240, vol.II, ).
În același timp, Curtea constată că, în contra declarațiilor concordante ale martorilor, acuzarea nu a prezentat nicio probă concretă din care să rezulte că inculpatul s-ar fi folosit de manopere dolosive, pentru a obține desemnarea sa în cadrul comisiei de evaluare.
Sub cel de-al doilea aspect, Curtea constată că afirmația privitoare la refuzul reprezentanților (martorii și, propuși inițial chiar de către inculpatul ca membri în comisia de evaluare) de a face parte din acea comisie nu conține niciun element de înșelăciune, refuzul acestora fiind real, după cum chiar cei doi martori au declarat (filele 377, verso, vol.II, și respectiv 492, verso, ), justețea motivelor invocate de către aceștia pentru refuzul exprimat urmând a fi analizată în continuare.
3) În ceea ce privește nelegalitatea constituirii comisiei de evaluare, prin includerea a numai trei membri, în loc de cinci și respectiv prin neîndeplinirea de către aceștia a cerințelor impuse de art.51 alin.2 din OUG nr.60/2001 (aspecte susținute de acuzare, dar și de cei doi martori anterior menționați), Curtea constată următoarele:
Conform art.51 alin.2 din OUG nr.60/2001 (în reglementarea în vigoare la data faptelor),"comisia de evaluare [] este formată din cel puțin trei membri cu pregătire profesională și experiență relevantă în domeniu, precum și cu probitate morală recunoscută".
Este adevărat că, potrivit art.20 alin.1 din HG nr.461/2001 (în reglementarea în vigoare la data faptelor), prin care s-au aprobat normele de aplicare a OUG nr.60/2001, se prevede constituirea comisiei de evaluare din cel puțin cinci membri, însă această dispoziție are un caracter vădit ilegal întrucât, printr-un act normativ de forță inferioară, se modifică în mod nepermis un act normativ cu forță superioară, încălcându-se astfel prevederile imperative ale art.54 alin.1 și 2 teza I din Legea nr.24/2000 (privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative).
Astfel fiind, Curtea constată că, în speță, singurul text normativ aplicabil este art.51 alin.2 din OUG nr.60/2001, în raport cu care constituirea comisiei de evaluare din trei membri este legală.
În ceea ce privește "pregătirea profesională și experiență relevantă în domeniu", Curtea constată că această formulare, inserată tot în art.51 alin.2 din OUG nr.60/2001, este lipsită de precizie, întrucât nici acea ordonanță și nici HG nr.461/2001 nu definesc noțiunile respective și nici nu stabilesc criterii concrete în raport cu care să fie evaluate.
În aceste condiții, exprimarea unei aprecieri asupra îndeplinirii sau nu de către inculpații și (fostă ) a cerinței în discuție nu poate avea decât un caracter pur subiectiv, iar nicidecum obiectiv, astfel cum ar fi imperios necesar pentru a se reține acest aspect ca argument valid în defavoarea lor.
În același timp, în lipsa oricăror criterii legale de evaluare, se poate totuși constata că inculpații aveau pregătire superioară juridică și respectiv medicală (chiar în specialitatea specifică produselor licitate) și ambii erau angajați ai ministerului și respectiv unui spital din rețeaua sanitară de stat (Spitalul Clinic Dr. ), astfel că, fie și formal, îndeplineau cerința analizată.
Cu privire la"probitatea morală"a inculpaților, Curtea constată că nici acuzarea nu o pune la îndoială, de vreme ce în actul de sesizare lipsește orice referire la acest aspect.
4) În ceea ce privește împrejurarea că inculpații și (fostă ) ar fi cunoscut că oferta financiară (461.558 ROL cu TVA inclus) prezentată de SC SRL era în mod vădit nejustificată, în condițiile în care prețul unitar de import al dispozitivelor intrauterine licitate a fost de numai 15.418 ROL cu TVA inclus, iar prețul mediu unitar al unor produse similare, valorificate la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 ROL cu TVA inclus, Curtea constată următoarele:
În primul rând, inculpații nu aveau cum să cunoască prețul de import al produsului licitat, întrucât adjudecarea acestuia s-a realizat la data de 23 noiembrie 2002, iar importul lui s-a efectuat ulterior, respectiv la data de 07 ianuarie 2003, conform documentelor vamale (filele 19-20 și 24, vol.III, ).
Este adevărat (și de nimeni contestat) că prețul unitar de import al produsului în discuție - operațiune realizată de SC TEHNIC SRL Târgu-J - a fost de 12.956 ROL/sterilet, fără TVA, iar ulterior acesta a fost facturat în mod succesiv către SC SRL Târgu-J și apoi către SC SRL, la prețul unitar de 13.280 ROL, fără TVA și respectiv de 363.915 ROL, fără TVA, în condițiile în care inculpatul avea calitatea de asociat la primele două societăți și drept de semnătură în bancă pentru cea de-a treia, însă toate aceste operațiuni, desfășurate în data de 07 ianuarie 2003, s-au realizat după finalizarea procedurii de achiziție publică și fără nicio implicare dovedită din partea celor doi inculpați, membri în comisia de evaluare.
Motivația reală a derulării tuturor acestor operațiuni - evitarea impozitării pe profit în cotă de 25%, prin interpunerea în circuitul comercial a unei a treia societăți (SC SRL) ce funcționa în regim de microîntreprindere și, astfel, trebuia să plătească numai un impozit pe venit în cotă de 1,5% - a fost relevată atât prin concluziile procesului verbal de constatare nr.1949/20.12.2006 întocmit de Garda Financiară, Comisariatul General (filele 207-208, vol.I, ), cât și prin declarația martorului, care s-a ocupat de contabilitatea celor trei societăți anterior menționate (fila 42, vol.III, ) și a fost reținută ca atare și în actul de sesizare, însă, pentru această faptă, procurorul a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală (pagina 64 din rechizitoriu).
Cealaltă motivație susținută de acuzare - în sensul că, prin efectuarea operațiunilor anterior menționate, s-a urmărit ascunderea față de achizitor a prețului real de import al produsului licitat - nu are nicio legătură cu inculpații și (fostă ), lipsind orice dovadă că aceștia ar fi fost implicați în vreun fel în aceste operațiuni și, în plus, este lipsită de temei, întrucât nicio dispoziție legală sau prevedere contractuală nu obligau societatea în favoarea căreia a fost adjudecată licitația, SC SRL, să prezinte achizitorului, documente privitoare la prețul cu care a procurat ea însăși produsul respectiv.
În al doilea rând, Curtea constată că nu există niciun suport probator pentru afirmația din rechizitoriu, potrivit căreia prețul mediu unitar al unor produse similare, valorificate la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 ROL, cu TVA inclus (aspect asupra căruia se va reveni pe larg cu ocazia examinării condiției prejudiciului), la acest moment Curtea reținând numai că, pe de o parte, în cadrul Ministerului Sănătății, nu există niciun fel de date oficiale cu privire la calcularea unui astfel de preț, la nivelul anului 2002, după cum s-a comunicat la cererea din oficiu a Curții (filele 211 și 243-248, vol.III, ), iar, pe de altă parte, că nicio dispoziție legală (pe care, de altfel, nici acuzarea nu o invocă) nu prevedea, cu referire la procedura de achiziție publică prin licitație deschisă, obligația comisiei de evaluare de a compara prețul ofertat cu prețul practicat în rețeaua farmaceutică, în condițiile unei piețe libere.
În legătură cu ultima împrejurare menționată, Curtea observă și faptul că, susținând teza potrivit căreia comisia de evaluare trebuia să compare prețul din oferta prezentată cu"prețul mediu"de pe piața farmaceutică, acuzarea face o vădită confuzie între procedura de licitație deschisă (aplicabilă în speță) și procedura distinctă de cumpărare directă, numai aceasta din urmă presupunând, conform art.30 alin.1 din HG nr.461/2001, realizarea unui"studiu al pieții", prin"testarea prețurilor practicate la data respectivă".
5) În ceea ce privește reducerea cantității contractate (de la 18.000 la 16.200 de dispozitive intrauterine) - prezentată de procuror, cu privire la inculpatul, ca dovadă pentru"ipocrizia și teama eventuală de a nu fi depistat, în condițiile în care diferența de 90% s-a făcut la aceleași prețuri nejustificat de mari"(pagina 50 din rechizitoriu) - Curtea constată, în contra argumentului acuzării, că acea reducere avea un temei legal, chiar în documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse contraceptive prevăzându-se în mod explicit, la pct.3, că autoritatea contractantă "își rezervă dreptul de a crește sau de a diminua, în limita procentului maxim de 10%, cantitatea de produse prevăzută inițial în caietul de sarcini, fără nicio schimbare în prețul unitar" (fila 53, vol.I, ).
Câtă vreme reducerea cantității nu a determinat nicio schimbare în prețul unitar ofertat și s-a încadrat în limita procentului legal convenit, este lipsită de orice logică susținerea că inculpatul ar fi încercat, pe această cale, să ascundă valoarea reală de adjudecare a produsului în discuție. În același sens, Curtea reține și faptul că valoarea totală a celor trei produse contraceptive contractate în urma licitației din luna octombrie 2002 (pentru cel de-al patrulea, respectiv contraceptivele injectabile, s-a hotărât repetarea procedurii de licitație, întrucât s-a prezentat o singură ofertă) a fost de 13.659.289.600 ROL, fiind cu mult mai mică decât fondurile bugetare alocate, de 17.600.000.000 ROL, după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cursul cercetării judecătorești (fila 152, vol.III, ), astfel că, și pentru acest motiv, nu exista nicio rațiune de a se obține o reducere a cantității produsului ce interesează cauza, în vederea ascunderii prețului său de achiziție.
Pe de altă parte, Curtea constată, din declarațiile concordante ale inculpatului (fila 180, vol.I, ) și martorilor (fila 360, vol.II, ) și (fila 591, vol.II, ), că reducerea cantităților a fost hotărâtă de către ministru, pentru a se realiza economii la buget, iar, din înscrisul prezentat de către una dintre celelalte societăți în favoarea căreia a fost adjudecat un alt produs licitat în luna octombrie 2002 (prezervative), respectiv SC SRL, că o asemenea reducere a operat și în cazul acesteia (filele 137-139, vol.III, ), ceea ce demonstrează că diminuarea cantității de dispozitive intrauterine, adjudecate în favoarea SC SRL, nu a avut un caracter singular și nici discreționar.
6) În ceea ce privește implicarea inculpatului în încheierea contractului de furnizare de produse nr.6225/06.11.2002, privind dispozitivele intrauterine adjudecate în favoarea SC SRL, Curtea constată următoarele:
Semnarea de către inculpat a adresei înregistrate la. sub nr.6233/06.11.2002 (fila 143, vol.I, ) - prin care se solicita încheierea, la data de 06 noiembrie 2002, ora 1200, tuturor contractelor de achiziție cu societățile declarate câștigătoare în urma licitației - s-a făcut cu încălcarea prevederilor din documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse contraceptive, în cuprinsul căreia se menționa, la pct.6, că încheierea contractelor respective trebuia să se realizeze în perioada de valabilitate a ofertelor (45 zile), dar nu mai devreme de 15 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de licitație deschisă (fila 54, vol.I, ), această prevedere reluând întocmai dispoziția pct.6 din Anexa nr.1 la Ordinul nr.1012/2001 al Ministerului Finanțelor Publice.
Or, în speță, comunicarea rezultatului aplicării procedurii de licitație către firmele participante s-a realizat la data de 24 octombrie 2002 (filele 262-269, vol.II, ), astfel că, la data de 06 noiembrie 2002, nu era împlinit termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește însă condițiile propriu-zise în care s-a realizat încheierea contractului în discuție, Curtea constată, contrar susținerilor acuzării, că nu există elemente de nelegalitate.
Astfel, în absența din unitate a titularilor posturilor de director și director adjunct economic, martorii și, aspect recunoscut de aceștia (filele 377 și 380, vol.II, ), acel contract a fost încheiat, din partea, de către persoanele împuternicite în mod legal cu drept de semnătură în locul lor, conform Deciziei nr.100/02.12.1999 (fila 311, vol.II, ), respectiv de către martorii și
Probatoriul administrat nu a relevat vicierea consimțământului celor doi semnatari ai contractului prin acte de amenințare proferate la adresa lor de către inculpatul, care să fi fost determinante în încheierea contractului, după cum s-a susținut de către acuzare.
Astfel, sub acest aspect, martorul a declarat în cursul cercetării judecătorești că nu a avut nicio suspiciune asupra legalității contractului, că refuzul său inițial de a-l semna a fost determinat exclusiv de împrejurarea că, până la acel moment, nu mai îndeplinise în locul titularului postului de director - care urma să revină în institut a doua zi - decât acte privind cheltuieli curente, iar nicidecum perfectarea de contracte cu o valoare atât de mare, că, deși i s-a spus de către persoanele venite din partea ministerului (între care și inculpatul ) că, în cazul în care se opune la încheierea contractului, va suporta"urmări"neprecizate, cu privire la care el doar a presupus că s-ar putea referi la primirea ordinului de pensionare, iar nu la alte consecințe, nu s-a simțit afectat de afirmația respectivă și că, independent de aceasta, ar fi semnat totuși contractul în baza unor"argumente forte"în opinia sa, respectiv faptul că, în cursul unor convorbiri telefonice, atât ministrul, cât și directorul pe care îl înlocuia i-au spus că trebuie să semneze contractul în acea zi (filele 244-245, vol.I, ).
Cu privire la afirmațiile martorului anterior menționat, Curtea constată că referirea la convorbirea telefonică pe care ar fi avut-o cu ministrul nu este susținută probator, martora negând existența unei astfel de convorbiri și chiar precizând că nu îl cunoștea pe martorul (fila 359, verso, ), iar acesta însuși declarând că"nu poate fi sigur 100%"că a vorbit cu ministrul.
La rândul său, martora Cad eclarat că asupra sa nu s-au exercitat presiuni sau proferat amenințări, cei doi reprezentanți veniți din partea ministerului (între care și inculpatul ) afirmând doar că îl vor informa pe ministru despre cele întâmplate la institut"pentru a lua măsuri", că, prin intermediul martorei (și ea angajată a institutului), care a discutat la telefon cu directorul adjunct economic, li s-a comunicat la un moment dat de către acesta, ei și martorului, că pot semna contractul, sub acest aspect declarațiile celor doi înlocuitori ai titularilor posturilor de conducere coroborându-se între ele, conferindu-le astfel credibilitate, că, deși nu avea experiență în încheierea unor asemenea contracte, nu a sesizat nereguli și nici nu a avut suspiciuni asupra lor și că ea a completat de mână spațiile libere din exemplarul dactilografiat al contractului, la dictarea inculpatului, fără a vedea însă în acest lucru un act de autoritate din partea inculpatului, ci o formă de colaborare, verificând împreună ca mențiunile din contract să corespundă celor din procesul verbal de adjudecare, care i-a fost prezentat (filele 469-470, vol.II, ).
Având în vedere experiența de viață și cea profesională ale celor doi martori, ambii persoane cu studii superioare și cu funcții importante în conducerea, este și greu de crezut, în mod rațional, că aceștia ar fi procedat la semnarea contractului în discuție, ca de altfel și a celorlalte două contracte de achiziție, numai pe fondul afirmațiilor făcute de către reprezentanții ministerului, care, prin conținutul lor concret, nici măcar nu erau de natură să le provoace o temere într-adevăr serioasă.
Sub același aspect, Curtea remarcă și faptul că, deși au susținut varianta acuzării, în sensul încheierii sub presiune a contractului respectiv, niciunul dintre titularii lipsă ai posturilor de director și director adjunct economic (martorii și ) nu a întreprins în concret vreun demers în vederea anulării acelui contract, cu toate că, în condițiile în care ar fi constatat într-adevăr elemente de nelegalitate în perfectarea lui, intra în sfera atribuțiilor lor de serviciu să ceară desființarea acestuia.
Dimpotrivă, contrazicând și lipsind total de credibilitate declarațiile lor acuzatoare ulterioare, la numai 9 zile de la încheierea contractului, respectiv în data de 15 noiembrie 2002, cei doi directori au semnat, personal, adresa nr.6433/15.11.2002 (filele 90-91, vol.III, ), prin care comunicau societății cocontractante, SC SRL, modul de repartiție a produselor contraceptive achiziționate și, de asemenea, tot sub conducerea lor, a achita acelei societăți, în perioada imediat următoare, prin ordine de plată, mai întâi un avans de 25%, la datele de 20 și 21 noiembrie 2002 (filele 84-85, vol.III, ) și apoi întreaga diferență de 75% (mai puțin contravaloarea a 100 de bucăți nelivrate), la data de 07 februarie 2003 (fila 81, vol.III, ).
În aceeași ordine de idei, deși livrarea produselor achiziționate s-a făcut cu întârziere față de termenul contractual convenit (10 decembrie 2002), căruia îi reveneau în exclusivitate atribuții în faza de executare a contractului, nu a perceput penalități de întârziere, potrivit pct.19.1 din acel contract, calculate prin raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală la suma de 314.044.063 lei (fila 118, vol.I, ).
Deși aceste aspecte exced cadrului procesual al cauzei, Curtea le-a reținut ca motive pertinente suplimentare de a pune la îndoială sinceritatea declarațiilor celor doi martori, care fac ei înșiși subiectul unei plângeri penale formulate împotriva lor de către noua conducere a, tocmai în legătură cu împrejurările anterior menționate (filele 29-30, vol.II, ). În același sens, Curtea reține și faptul că martorul a semnat, nu se cunoaște în exercitarea căror îndatoriri, de vreme ce funcția sa de conducere încetase (acesta menționând calitatea de " ex. director economic"), procesul verbal întocmit de către numitul, înregistrat la. sub nr.8079/26.08.2005, prin care se constata cauzarea prin faptele ce fac obiectul judecății a unui prejudiciu de 6.675.842.800 ROL în bugetul Ministerului Sănătății (filele 17-20, vol.II, ), act despre care s-a stabilit însă că a fost întocmit cu încălcarea atribuțiilor de serviciu și consemnează date ce nu corespund realității, conform ordonanței nr.6355/P/2006 din data de 09 august 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a sus-numitului și aplicarea unei sancțiuni administrative pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 și art.289 alin.1 din Codul penal (filele 3917-3920, vol.IV, ), motiv în plus pentru a constata lipsa de credibilitate a declarațiilor martorului în discuție.
7) În ceea ce privește împrejurările că documentația depusă de SC SRL în vederea participării la licitație și exemplarul doi sigilat al ofertei acestei societăți nu au mai fost găsite în arhiva Ministerului Sănătății și respectiv că nici propunerea tehnică și cea financiară a societății respective nu au putut fi identificate în arhiva B, Curtea constată că nu există nicio probă care să confirme că vreunul dintre inculpați ar fi fost implicat în dispariția acestor înscrisuri, observând totodată că niciodată nu s-a formulat împotriva vreunuia dintre ei o acuzație sub acest aspect, deși o astfel de faptă, dacă ar fi fost într-adevăr dovedită, ar fi putut constitui infracțiunea prevăzută de art.242 din Codul penal.
În cauză, numai martora a susținut că inculpatul i-ar fi spus, cu ocazia întâlnirii pe care au avut-o la data de 16 mai 2007, înainte de audierea sa de către procuror, că"dosarul SC SRL de la respectiva licitație a dispărut"(fila 501, vol.IV, ), în același sens declarând martora și cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești (fila 370, vol.II, ).
Dincolo de faptul că afirmațiile martorei cu privire la conținutul acestei conversații nu sunt susținute de nicio altă probă, pentru a putea fi reținute ca exprimând într-adevăr realitatea, din restul probatoriului cauzei rezultă că înscrisurile respective au existat și au circulat, în mod oficial, între diferite instituții publice, într-o perioadă mult ulterioară faptelor ce fac obiectul judecății, fără a mai putea fi în final identificate.
Astfel, din conținutul plângerii penale ce a fost adresată de către Corpul de Control al Ministerului Sănătății și Familiei, sub semnătura inculpatului, Parchetului de pe lângă Tribunalul București, înregistrată la acest parchet sub nr.1678/P/2003/14.03.2003, iar la. sub nr.70215/20.03.2003 (chiar numărul inițial al prezentului dosar de urmărire penală), rezultă că, în interesul cercetărilor, s-a pus la dispoziția organelor respective"exemplarul doi sigilat al ofertelor prezentate de firmele participante", între care se afla și SC SRL (fila 27, vol.I, ).
Cu toate acestea, după aproximativ 3, prin adresa nr.70215/14.02.2006, - Serviciul de Investigare a Fraudelor a solicitat Ministerului Sănătății să i se pună la dispoziție documentele depuse de SC SRL și exemplarul doi sigilat al ofertei prezentate de această societate, pentru licitația în cauză (fila 82, vol.I, ).
Răspunzând acestei cereri, prin adresa nr.EN.7234/13.03.2006 a Direcției de Audit și Control din cadrul Ministerului Sănătății, s-a comunicat că, în arhiva sa, nu se găsesc documentele solicitate, fiind identificate numai procesul verbal al ședinței de deschidere a ofertelor, încheiat în data de 21 octombrie 2002, procesul verbal de evaluare a ofertelor, încheiat în data de 23 octombrie 2002 și contractul de furnizare de produse nr.6225/06.11.2002 (fila 32, vol.I, ).
Se poate lesne constata că adresa anterior menționată se plasează în timp după aproximativ 7 luni de la data când, în numele aceleiași direcții din cadrul ministerului (Direcția de Audit și Control), s-a încheiat de către consilierul un proces verbal, înregistrat la. sub nr.8079/26.08.2005 (filele 17-20, vol.II, ), în care se afirmă că acest act a fost întocmit la solicitarea nr.70215/22.07.2005, înregistrată la Ministerul Sănătății sub nr.36093/03.08.2005, dar și că, în vederea redactării lui, au fost verificate, în perioada 22-26 august 2005, la sediul și la sediul ministerului respectiv,"documentele care au stat la baza organizării și desfășurării licitației naționale pentru achiziționarea de produse contraceptive din anul 2002". De asemenea, în cuprinsul aceluiași proces verbal, se menționează că, prin semnarea acestuia, inclusiv de către directorul, "se recunoaște înapoierea tuturor documentelor puse la dispoziție pentru efectuarea controlului".
Cu toate acestea, prin adresa nr.2572/14.11.2006, răspunzând cererii formulate de către Direcția Națională Anticorupție în prezentul dosar de urmărire penală, a comunicat că nu se află în posesia documentelor solicitate (propunerea tehnică și propunerea financiară a SC SRL), menționând că acestea ar trebui să se găsească la persoanele ce au efectuat controlul anterior menționat, care însă, în conținutul procesului verbal întocmit, au susținut că s-a procedat la restituirea tuturor documentelor verificate (fila 165, vol.I, ).
Asupra procesului verbal anterior menționat se va reveni în considerentele următoare, menționarea sa în acest context făcându-se numai pentru a se evidenția că, la data întocmirii lui (prin urmare, după aproximativ 2 și 10 luni de la data faptelor deduse judecății), documentele în discuție au existat în posesia Ministerului Sănătății și, făcând obiectul unor verificări interne proprii, pentru ca ulterior, fără a se putea identifica o cauză care să fie legată în vreun fel de persoana inculpaților, acestea să nu mai poată fi prezentate.
În același sens, este și corespondența purtată între și Curtea de Conturi (filele 148-150, vol.II, ) și respectiv între Curtea de Conturi, pe de o parte și Ministerul Sănătății și, pe de altă parte (filele 278-286, vol.II, ).
8) În ceea ce privește încălcarea de către inculpații și (fostă ) a atribuțiilor legale ce le reveneau în calitate de membri ai comisiei de licitație, Curtea constată că, potrivit mențiunilor din rechizitoriu, susținute și cu ocazia dezbaterilor, aceasta s-ar fi concretizat în nerespectarea dispozițiilor art.2, art.51 și art.68 lit.c din Legea nr.212/2002 (în realitate art.2, art.51 și art.68 lit.c din OUG nr.60/2001, aprobată prin Legea nr.212/2002) și respectiv art.24 lit.e pct.VIII și lit.f din HG nr.461/2001.
Analizând aceste dispoziții legale, Curtea constată următoarele:
Prin art.2 din OUG nr.60/2001 (aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.212/2002), se stabilesc principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică, menționându-se la lit.b (singura invocată de acuzare) că unul dintre aceste principii este"eficiența utilizării fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului concurențial și a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziție publică".
Ca o observație preliminară, Curtea constată că, pentru a constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.248 din Codul penal, îndeplinirea defectuoasă a unui act - astfel cum se impută inculpaților și (fostă ) în legătură cu adjudecarea în favoarea SC SRL a unuia dintre produsele contraceptive licitate - presupune, în primul rând, ca acel act să aibă legătură cu atribuțiile de serviciu ale autorilor și să fie săvârșit în exercitarea acelor atribuții.
În consecință, îndeplinirea defectuoasă a actului de serviciu, prin încălcarea unui principiu, nu poate constitui, în mod legal, element constitutiv al infracțiunii analizate, decât în măsura în care acel principiu se regăsește în atribuții determinate, în concret stabilite, ale autorilor.
Această concluzie este firească, întrucât principiile nu sunt decât idei, elemente fundamentale, care stau la baza unei întregi reglementări (în speță, a achizițiilor publice), regăsindu-se, prin voința legii, în atribuțiile specifice prevăzute pentru fiecare dintre participanții la o astfel de procedură.
Prin urmare, numai în măsura în care se produce o încălcare a unei atribuții prevăzute de lege în baza principiului, de către persoana în sarcina căreia acea atribuție este stabilită, iar nu a principiului însuși, actul defectuos îndeplinit poate constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu.
Pornind de la această premisă, Curtea constată că nicio dispoziție legală (de altfel, nici de acuzare în concret invocată) nu stabilea în sarcina membrilor comisiei de evaluare, din care făceau parte cei doi inculpați, atribuția de a propune autorității contractante anularea procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, pentru a se putea reține, cu temei, că, neprocedând astfel, aceștia au încălcat dispozițiile art.68 lit.c din OUG nr.60/2001, după cum se susține în rechizitoriu.
Singura atribuție stabilită în sarcina membrilor comisiei de evaluare, în legătură cu acest aspect, era aceea de a întocmi și înainta către conducerea autorității contractante (în concret, ministrului, pentru motivele analizate la pct.I subpct.2) hotărârea comisiei respective cu privire la rezultatul aplicării procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică, conform art.24 lit.e pct.VIII din HG nr.461/2001.
Deși acuzarea susține că această atribuție nu ar fi fost respectată de către comisia de evaluare, probatoriul cauzei dovedește contrariul.
Astfel, comisia respectivă a întocmit procesul verbal de evaluare a ofertelor, încheiat la data de 23 octombrie 2002 și semnat de către toți membrii acesteia, care cuprinde și hotărârea de adjudecare a trei dintre produsele licitate, între care și cel ce interesează cauza.
De asemenea, deși procesul verbal anterior menționat (atașat în original la filele 260-261, vol.II, ) nu are niciun număr de înregistrare, el are totuși aplicată ștampila cu mențiunea"Ministerul Sănătății și Familiei, Corpul de Control al Ministrului", devenind astfel un act oficial al acestei instituții.
În același timp, fiind întrebată asupra acestui aspect, martora (care îndeplinea funcția de ministru la acel moment) a declarat următoarele:"Am fost încunoștințată din partea comisiei de licitație despre finalizarea acesteia, iar ulterior mi s-a solicitat acordul pentru reducerea cantității de produse achiziționate, având în vedere că nu mai existau suficienți bani. Am fost de acord cu această propunere"(fila 360, vol.II, ).
Declarația martorei dovedește fără niciun dubiu, în contra afirmațiilor acuzării (oricum, nesusținute de vreo probă), că nu a existat o încălcare din partea membrilor comisiei de evaluare a atribuției în discuție. În plus, împrejurarea certă că s-a și realizat în fapt reducerea cantităților contractate, urmare a hotărârii în acest sens a ministrului (conform aspectelor deja analizate la pct.I subpct.5), probează că acesta a fost informat asupra rezultatului aplicării procedurii de achiziție publică prin licitație.
Cu privire la dispozițiile art.51 din OUG nr.60/2001, Curtea constată că, potrivit alin.1 (singurul care interesează cauza), comisia de evaluare era răspunzătoare de următoarele activități: verificarea eligibilității, înregistrării și îndeplinirii de către ofertanți a criteriilor referitoare la capacitatea tehnică și economico-financiară, deschiderea, examinarea și evaluarea ofertelor și respectiv stabilirea ofertei câștigătoare, iar ulterior autoritatea contractantă, iar nu comisia de evaluare, avea dreptul, recunoscut de art.68 lit. din același act normativ, de a anula aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică, în cazul când"au fost prezentate numai oferte necorespunzătoare", respectiv oferte care conțineau în propunerea financiară"prețuri care par în mod evident a nu fi rezultatul liberei concurențe și care nu pot fi temeinic justificate".
În legătură cu atribuțiile ce reveneau membrilor comisiei de evaluare, Curtea constată în fapt că, pe baza documentelor prezentate de SC SRL (care a prezentat ofertă pentru același tip de produs cu cel adjudecat în final în favoarea SC SRL), această societate nu îndeplinea condițiile de eligibilitate prevăzute la pct.1.2 din documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse contraceptive (filele 38-39, vol.I, ), întrucât a depus certificate constatatoare privind îndeplinirea obligațiilor exigibile de plată a impozitelor și taxelor, a căror valabilitate era expirată la data înaintării ofertei, 17 octombrie 2002 (a se vedea în acest sens mențiunile necontestate din raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală - fila 107, vol.I, ), ceea ce ar fi trebuit să conducă, chiar din prima etapă, la excluderea societății respective, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.35 alin.1 și 2 din HG nr.461/2001, fără a mai fi analizate cerințele minimale privind capacitatea tehnică, după cum, prin încălcarea îndatorii impuse de dispozițiile legale anterior menționate, au procedat membrii comisiei de evaluare.
Această împrejurare nu ar fi determinat însă obligația de repetare a procedurii de licitație deschisă, chiar dacă, în urma excluderii societății respective, ar fi rămas un singur ofertant (SC SRL), întrucât art.26 alin.2 din OUG nr.60/2001 prevedea o astfel de obligație numai în situația în care numărul furnizorilor care au depus oferte era mai mic de 2, fără a distinge după cum aceștia îndeplineau sau nu condițiile de eligibilitate (primele care trebuiau analizate, conform art.35 alin.1 din HG nr.461/2001). Or, dacă legea în vigoare la acel moment nu făcea nicio distincție sub acest aspect, în interpretarea acesteia nu se poate susține în mod legitim că declararea drept calificat, în urma verificării condițiilor de eligibilitate, a unui singur ofertant ar fi trebuit să conducă la reluarea procedurii (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Pe de altă parte, Curtea constată că SC SRL îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru a fi declarată calificată, după cum se acceptă chiar în actul de sesizare (pagina 49 din rechizitoriu), concluziile în sens contrar din raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală (fila 108, vol.I, ) fiind eronate, întrucât certificatul de atestare fiscală nr.6385/08.10.2002 eliberat de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului G (fila 10, vol.III, ), folosit în cadrul procedurii de licitație de către societatea respectivă și singurul cunoscut de către membrii comisiei de evaluare, menționa că aceasta nu figurează în evidențe cu obligații de plată către buget, chiar dacă, ulterior, însă abia în cursul cercetărilor, prin adresa nr.10635/28.09.2006, aceeași instituție a susținut că debitul înregistrat la data de 17 octombrie 2002 ar fi fost de 1.471 RON (fila 7, vol.III, ).
Curtea mai constată că, în faza a doua a procedurii, care presupunea examinarea documentelor referitoare la îndeplinirea cerințelor minimale privind capacitatea tehnică, conform art.35 alin.2 din HG nr.461/2001, comisia de evaluare a hotărât în mod corect excluderea produsului ofertat de SC SRL, întrucât aceasta nu a fost în măsură să prezinte autorizarea de punere pe piață a acelui produs, cerință impusă în mod explicit în caietul de sarcini, la pct.A (fila 56, vol.I, ), în același sens fiind și prevederile imperative ale art.4 și 18 lit.e din Legea nr.176/2000 (privind dispozitivele medicale), potrivit cărora dispozitivele medicale - în categoria cărora sunt incluse și produsele de control al concepției, potrivit art.2 lit.a din aceeași lege - pot fi puse pe piață numai dacă sunt certificate și înregistrate de către un organism public, în condițiile legii. Singurul document prezentat de societatea respectivă a fost o autorizație emisă de SC SRL, în calitate de importator al produsului cu denumirea comercială "sterilete -T", prin care era autorizată să-l livreze (fila 145, vol.I, ).
În acest context, Curtea reține că, dând dovadă de bună-credință, iar nicidecum de rea-credință, după cum susține acuzarea, inculpatul a solicitat organismului public competent -, în prezent - informații despre eliberarea autorizării de punere pe piață pentru produsul contraceptiv importat de către SC SRL și ofertat în procedura de licitație de către SC SRL (care oferise un preț unitar mai mic decât cel licitat de SC SRL, respectiv 125.000 ROL, fără TVA), după cum rezultă nu numai din declarația directorului de la acea dată al organismului anterior menționat, martorul (filele 504-505, vol.II, ), dar și, în mod indubitabil, din înscrisurile înaintate Curții de către acel organism (filele 560-562, vol.II, ). Astfel, potrivit înscrisurilor comunicate, cererea SC SRL de autorizare a produsului respectiv a fost înregistrată sub nr.3686, la data de 18 octombrie 2002 (cu 3 zile înainte de deschidere a ofertelor) și avea termen fixat pentru emiterea certificatului de conformitate abia la data de 12 mai 2003. De asemenea, la nr.3761 din data de 22 octombrie 2002 (prin urmare, după deschiderea ofertelor și înainte de hotărârea asupra adjudecării produsului), în registrul de intrări-ieșiri al (), figurează mențiunea"adresă informare ref. ", posibil la o solicitare primită telefonic (conform precizărilor din adresa înaintată Curții), transmisă"către MSF - cons. pers ministru", calitate pe care inculpatul o avea la acea dată. În același timp, Ministerul Sănătății a înaintat Curții (filele 609-611, vol.II, ), din arhiva proprie, copie de pe adresa nr.3761/22.10.2002, prin care se comunicau ministerului, în atenția inculpatului, datele anterior menționate, precum și copie de pe adresa nr.3686/18.10.2002, prin care comunica SC SRL avizul său de principiu pentru participarea la licitația în cauză, însă cu mențiunea că, în situația câștigării licitației, contractul nu se va putea încheia decât după prezentarea certificatului de înregistrare, a cărui eliberare fusese stabilită însă, conform celor anterior menționate, la data de 12 mai 2003.
Demersul - dovedit mai presus de orice îndoială - al inculpatului, de verificare a îndeplinirii de către produsul ofertat la un preț mai mic de SC SRL cerințelor minimale privind capacitatea tehnică, exclude orice preocupare frauduloasă a acestuia, în sensul adjudecării produsului în discuție către SC SRL, întrucât, în caz contrar, în mod firesc, un asemenea demers ar fi lipsit, cu atât mai mult cu cât el nu îi era impus prin vreo dispoziție legală.
Revenind la dispozițiile art.68 lit. din OUG nr.60/2001, Curtea constată că, deși nu intra în sfera atribuțiilor legale ale comisiei de evaluare, ci ale autorității contractante, anularea procedurii de achiziție publică ar fi fost posibilă doar dacă s-ar fi prezentat numai oferte necorespunzătoare, conținând prețuri stabilite în afara liberei concurențe și nejustificate în mod temeinic.
Folosirea în textul normativ a adverbului"numai", care indică exclusivitatea, dovedește, într-o interpretare gramaticală firească, că analizarea acestei cerințe trebuia să se realizeze în ansamblul tuturor ofertelor formulate pentru un anumit produs, indiferent dacă societățile care le-au prezentat au fost declarate excluse sau calificate (deoarece legea nu distinge), iar nu doar a uneia singure, astfel că prețul la care s-a licitat produsul adjudecat în favoarea SC SRL nu poate fi apreciat drept necorespunzător din această perspectivă, câtă vreme prețul oferit de societatea concurentă, SC SRL, era mai mic, dar nu a putut fi acceptat, întrucât produsul nu îndeplinea cerințele minimale tehnice.
În același context, Curtea constată și faptul că, în procedura de licitație deschisă, potrivit art.56 alin.1 din OUG nr.60/2001, comisia de evaluare avea obligația de a solicita detalii și precizări cu privire la ofertă, precum și de a verifica răspunsurile care justificau prețul ofertat, numai în situația în care oferta avea"un preț aparent neobișnuit de scăzut în raport cu ceea ce urma să fie furnizat", situație care nu se regăsește în speță, prețul la care a fost adjudecat produsul fiind mai mare decât cel oferit de cealaltă societate participantă descalificată.
Curtea constată însă încălcarea de către inculpatul a dispozițiilor art.24 lit.f din HG nr.461/2001 cu ref. la art.51 alin.1 din OUG nr.60/2001, întrucât acesta a procedat, în mod nelegal, în calitate de președinte al comisiei de evaluare, la comunicarea către toți participanții la licitație a rezultatului aplicării procedurii de achiziție publică (filele 262-269, vol.II, ), în condițiile în care această atribuție îi revenea în exclusivitate autorității contractante.
Această încălcare nu a produs însă vreo vătămare, nici societăților participante (câștigătoare sau nu), care nu au contestat modul de comunicare și nu au invocat suferirea unui prejudiciu de pe urma acestui fapt și nici autorității contractante, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
9) În ceea ce privește urmarea faptelor inculpaților și (fostă ), Curtea constată, contrar susținerilor din rechizitoriu, că aceasta nu s-a concretizat în cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul Ministerului Sănătății Publice.
Astfel, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.11 alin.3 din OUG nr.43/2002, raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală de către specialiștii și - (filele 88-124, vol.I, ), prin care s-a stabilit un prejudiciu în valoare de 5.971.168.000 ROL, poate constitui mijloc de probă numai"în condițiile legii", respectiv ale Codului d e procedură penală, care, în art.63 alin.2, prevede că nicio probă nu are o valoare mai dinainte stabilită și că aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Analizând astfel raportul de constatare anterior menționat, Curtea observă că acesta nu are o bază faptică dovedită, ci, potrivit chiar mențiunilor explicite din cuprinsul său (paginile 34 și 35), la"estimarea"(termen el însuși impropriu, întrucât semnificația sa lingvistică este aceea a unei evaluări cu aproximație, pe baza unor date incomplete) pretinsului prejudiciu, au fost avute în vedere exclusiv informațiile comunicate de către Direcția Generală Buget și Credite Externe a Ministerului Sănătății în documentul denumit"Situație comparativă privind prețurile de achiziție a contraceptivelor achiziționate în anul 2002 prin licitație națională organizată de Ministerul Sănătății și Familiei și prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică", întocmit de martora și anexat adresei nr.36093/15.08.2005, semnată de martora, în calitate de director general al direcției respective (filele 179-180, vol.I și 15-16, vol.II, ), document în care se consemnează că prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică (nu se precizează al cărui produs) este de 90.678,00 (probabil ROL) cu TVA, în timp ce prețul de achiziție de la furnizorul SC SRL a fost de 461.558,16 (probabil ROL) cu TVA. Pornind de la suma de 90.678 ROL, înmulțită cu cantitatea livrată de furnizor (16.100 de bucăți), raportul de constatare a calculat un prejudiciu de 5.971.168.000 ROL, reprezentând diferența dintre suma plătită furnizorului (7.431.083.800 ROL) și pretinsa sumă ce ar fi fost achitată în situația achiziționării produsului din rețeaua farmaceutică (1.459.915.800 ROL).
În legătură cu înscrisurile anterior menționate, singurele reținute în raportul de constatare ca temei pentru calcularea pretinsului prejudiciu, au fost audiate în cursul cercetării judecătorești, în calitate de martori, persoanele care le-au întocmit și semnat, acestea relatând următoarele aspecte:
Martora (director general al Direcției Buget și Credite Externe) a declarat că, primind o adresă din partea Secretariatului General al ministerului prin care se solicita întocmirea unui act privitor la diferența dintre prețul de adjudecare a produsului în cauză cu ocazia licitației din anul 2002 și prețul practicat în farmaciile cu regim deschis, a repartizat lucrarea respectivă martorei, deși direcția pe care o conducea"nu avea atribuția legală de a stabili vreun prejudiciu", această atribuție aparținând Direcției de Control, iar, în afara ministerului, Curții de Conturi. Martora a mai declarat că direcția pe care o conducea"nu deținea o bază de date privind prețurile practicate în farmacii", însă a dat curs adresei primite de la Secretariatul General al ministerului, întrucât în aceasta era stabilit un termen pentru răspuns,"deși, probabil, că o soluție ar fi fost aceea de aot rimite Direcției Farmaceutice, ce deținea informații de genul celor solicitate"(fila 634, vol.II, ).
La rândul său, martora a declarat că i-a fost repartizată o lucrare, constând într-o adresă emisă de Secretariatul General al ministerului, prin care se solicita stabilirea prejudiciului cauzat în urma unei licitații, la acea adresă fiind anexată însă și o altă adresă provenind cu certitudine"de la o structură din afara ministerului"(martora nu și-a amintit cine era emitentul ei), în care"erau menționate prețurile practicate în rețeaua farmaceutică". Martora a precizat că, pe baza mențiunilor din adresa anexată, ea a întocmit situația comparativă, în mod concret nefăcând altceva decât să preia prețurile indicate în acea adresă și să le treacă în actul pe care l-a redactat, presupunând că, fiindu-i comunicate pe cale oficială, acestea erau corecte. Martora a mai declarat că nu avea nicio informație în legătură cu acele prețuri și nu a efectuat verificări sub acest aspect nici la Direcția Farmaceutică, nici la altă structură din cadrul ministerului. De asemenea, martora a confirmat și ea că direcția la care lucra nu deținea o bază de date cu privire la prețurile din rețeaua farmaceutică (fila 635, vol.II, f).
Declarațiile celor două martore dovedesc că datele privitoare la pretinsul preț de achiziție din rețeaua farmaceutică, reținute ca atare și în raportul de constatare, nu au niciun suport real, acest aspect rezultând de altfel, în mod indubitabil, și din informațiile comunicate în cursul cercetării judecătorești de către Ministerul Sănătății (filele 243-248, vol.III, ).
Astfel, răspunzând cererii efectuate din oficiu de către C, prin care se solicita comunicarea datelor deținute cu privire la prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică, în anul 2002, pentru dispozitivele contraceptive intrauterine (în general și a celor de tip T 380A, în particular) și a documentelor în baza cărora a fost întocmită"situația comparativă"anterior menționată, direcțiile de specialitate ale Ministerului Sănătății au comunicat următoarele:
Direcția Generală Buget și Credite Externe a precizat, sub primul aspect, că nu deține, pentru anul 2002, date despre prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică sau despre calcularea unui preț unitar de achiziție a dispozitivelor contraceptive intrauterine tip T 380A și respectiv tip T, iar, sub al doilea aspect, că această direcție a întocmit "situația comparativă" în urma solicitării nr.47359/07.12.2004 a Secretariatului General al ministerului, care făcea referire la adresa nr.70215/07.12.2004, efectuând "doar un calcul matematic pentru a compara prețurile de achiziție a contraceptivelor achiziționate în anul 2002 prin licitația națională organizată de MSF și prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică, prețuri preluate din adresa DGPMB nr.70215/07.12.2004, în baza competențelor sale, fără a stabili niciun prejudiciu" și, de asemenea, că direcția respectivă" nu a efectuat o verificare financiar-contabilă privind organizarea și desfășurarea licitației naționale sus-menționate, pentru că nu avea atribuții de această natură, lucru de altfel menționat în adresa nr.36093/15.08.2005, transmisă Direcției de Audit și Control"(fila 244, vol.III, ).
Direcția Generală Strategii și Politica a precizat că nu deține date referitoare la prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică pentru dispozitivele contraceptive intrauterine, iar potrivit HG nr.22/2001 (pentru organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății și Familiei), în anul 2002," nu se calculau prețuri pentru dispozitivele medicale la nivelul ministerului"(fila 245, vol.III, ).
Direcția Generală Sănătate Publică, Asistență Medicală și Programe a comunicat că nu deține documente oficiale cu privire la prețul de achiziție a dispozitivelor contraceptive intrauterine din rețeaua farmaceutică în anul 2002 și nici cu privire la metodologia de stabilire a unui preț unitar de achiziție a acestora din rețeaua farmaceutică în aceeași perioadă (fila 246, vol.III, ), precizând totodată că atribuțiile din domeniul dispozitivelor medicale sunt în responsabilitatea Direcției pentru Sanitară, și Dispozitive Medicale, care a precizat însă, la rândul său, că nu deține datele solicitate (fila 248, vol.III, ), în același sens răspunzând și Direcția Control (fila 247, vol.III, ).
Coroborând declarațiile martorelor și cu înscrisurile anterior menționate, rezultă, fără niciun dubiu, că pretinsul"preț de achiziție din rețeaua farmaceutică", în sumă de 90.678 ROL cu TVA (reținut în raportul de constatare ca unic element de determinare a prejudiciului), nu are niciun suport probator, acesta rezultând exclusiv dintr-un înscris care emană chiar de la organul de urmărire penală, în concret adresa nr.70215/07.12.2004, care nu constituie însă mijloc de probă, potrivit art.64 alin.1 din Codul d e procedură penală.
În legătură cu adresa anterior menționată, Curtea constată că - deși ea apare menționată și în adresa inițială de constituire ca parte civilă a Ministerului Sănătății, sub semnătura secretarului general, în care se preia același preț unitar nedovedit, de 90.678 ROL cu TVA (fila 11, vol.II, ) - aceasta nu este atașată în dosarul de urmărire penală, cum, de altfel, nu este atașată nici o altă adresă a - Serviciul de Investigare a Fraudelor cu același număr, respectiv nr.70215/14.10.2004, prezentată în copie de către martorul și necontestată de acuzare (filele 499-500, vol.II, ).
Solicitându-i-se explicații sub acest aspect, - Serviciul de Investigare a Fraudelor a comunicat că toate documentele reprezentând corespondența cu diferite instituții ale statului din dosarul penal nr.70215/2003 ( numărul inițial de înregistrare al dosarului de urmărire penală în prezenta cauză - a se vedea filele 16-27, vol.I, ) se regăsesc în dosarul cauzei (aspect neadevărat, conform celor anterior menționate) și că, la nivelul instituției respective, nu există alte evidențe sau arhive special destinate unor astfel de înregistrări (fila 608, vol.II, ).
Lecturând conținutul adresei - Serviciul de Investigare a Fraudelor nr.70215/14.10.2004 (filele 499-500, vol.II, ), se observă că, în conținutul acesteia, se face referire la împrejurarea că prețul unui dispozitiv identic ( cu cel care interesează cauza) livrat în rețeaua farmaceutică era de 76.200 lei, fără TVA, fără a se menționa însă modul de stabilire a acestui preț.
Pornind de acest fapt, Curtea constată că prețul de 90.678 ROL, menționat în"situația comparativă"anterior menționată și preluat ca atare în raportul de constatare drept unic element de "estimare" a pretinsului prejudiciu, nu este decât rezultatul aplicării cotei TVA de 19% (în valoare de 14.478 ROL) la prețul invocat fără dovezi în adresa - Serviciul de Investigare a Fraudelor nr.70215/14.10.2004 (76.200 ROL), confirmându-se astfel, mai presus de orice îndoială, declarația martorei și informațiile comunicate în cursul cercetării judecătorești de către Direcția Generală Buget și Credite Externe a Ministerului Sănătății (fila 244, vol.III, ), în sensul că "situația comparativă" reprezintă un simplu calcul matematic al unor date neverificate, comunicate exclusiv de către organul de urmărire penală.
În același sens, Curtea observă și faptul că suma de 76.200 ROL, menționată în adresa nr.70215/14.10.2004 apare indicată și în procesul verbal întocmit de către numitul (în calitatea declarată de consilier în cadrul Direcției de Audit și Control din Ministerul Sănătății), înregistrat la. sub nr.8079/26.08.2005 (filele 17-20, vol.II, ), act despre care s-a stabilit însă că, sub acest aspect, consemnează date ce nu corespund realității, conform ordonanței nr.6355/P/2006 din data de 09 august 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, în care se menționează și declarația sus-numitului în sensul că"prejudiciul nu l-a calculat personal, ci l-a preluat dintr-un alt document, nu a avut nicio contribuție la stabilirea lui și nu a făcut nicio verificare privind prețurile unitare de la data desfășurării licitației"(filele 3917-3920, vol.IV, ). De altfel, Direcția de Audit și Control a Ministerului Sănătății a precizat, în adresa nr.EN 8485/04.04.2006, că nu a efectuat în anul 2005 niciun audit referitor la licitația națională pentru achiziția de contraceptive în anul 2002, ci, prin compartimentul de control, doar"unele verificări"solicitate de (fila 74, vol.II, ).
Concluzionând, Curtea constată că prejudiciul stabilit prin raportul de constatare invocat de acuzare nu are niciun suport probator, motiv pentru care va înlătura, ca fiind vădit neîntemeiate, concluziile acelui raport, sub acest aspect.
În ceea ce privește tabelul comparativ întocmit în cuprinsul aceluiași raport de constatare, pe baza informațiilor solicitate de către de la firme specializate în furnizarea de produse farmaceutice, cu privire la prețul mediu de vânzare practicat în anul 2002 pentru produsul"sterilet tip T"(filele 121-122, vol.I, ), Curtea constată că acesta este total nerelevant pentru stabilirea unui eventual prejudiciu și, ca atare, va fi și el înlăturat, având în vedere următoarele aspecte:
În primul rând, chiar în raportul respectiv, specialiștii"constată existența unor diferențe mari între prețurile practicate de furnizorii de dispozitive intrauterine", motiv pentru care nici au avut în vedere prețurile comunicate de aceștia la evaluarea prejudiciului.
În același raport, specialiștii constată și existența de " diferențe între denumirile dispozitivelor intrauterine"comercializate de furnizorii care au formulat răspunsuri.
Având în vedere inclusiv acest ultim aspect, învederat în mod explicit chiar în raportul de constatare invocat de acuzare, Curtea își însușește concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul cercetării judecătorești, în sensul că răspunsurile firmelor cu care s-a purtat corespondența sunt neconcludente și nerelevante (filele 153 și 156, vol.III, ), întrucât în adresele către acestea nu s-au specificat două caracteristici tehnice pe care trebuiau să le îndeplinească dispozitivele intrauterine comercializate, pentru ca ele să poată constitui într-adevăr un element valabil de comparație cu dispozitivele intrauterine furnizate de SC SRL, respectiv să fie marca și să conțină cantitatea de cupru între 250 și 380 mmp (ultima condiție fiind impusă chiar prin caietul de sarcini, conform celor anterior menționate).
În obiecțiunile la raportul de expertiză, acuzarea a invocat împrejurarea că nu ar fi dovedite caracteristicile tehnice ale dispozitivelor intrauterine furnizate de SC SRL (marca și cantitatea de cupru), deși, nici măcar în rechizitoriu, nu se contestă acest aspect.
Obiecțiunile formulate sunt însă, în mod vădit, neîntemeiate, fiind în total dezacord cu însuși probatoriul administrat în faza de urmărire penală, din care rezultă, fără niciun dubiu, că, în baza contractului de furnizare nr.6225/06.11.2002, societatea anterior menționată a predat 10.700 de dispozitive intrauterine 380A (filele 119-120, vol.III, ), iar restul de 5.400 fost livrat direct către direcțiile de sănătate publică ale 23 de județe și municipiului B, majoritatea dintre ele comunicând chiar că dispozitivele primite aveau denumirea comercială, fiind fabricate de International, și erau model 380A, astfel cum rezultă din situația inserată în cuprinsul raportului de constatare (filele 115-118, vol.I, ).
În acest context, Curtea constată și faptul că solicitarea acuzării de înlăturare a concluziilor raportului de expertiză, pe motivul încălcării de către expert a dispozițiilor art.121 alin.3 din Codul d e procedură penală, este neîntemeiată, astfel că nu va fi acceptată.
În acest sens, Curtea constată că, într-adevăr, potrivit mențiunilor explicite din raportul de expertiză (fila 148, vol.III, ), expertul a procedat la convocarea inculpatului, care a dat acestuia explicații, apreciate de expert ca utile în efectuarea lucrării, fără a fi respectate dispozițiile art.121 alin.3 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora, numai cu încuviințarea și în condițiile stabilite de organul judiciar, părțile pot da expertului explicațiile necesare, în același sens fiind și dispozițiile standardului profesional nr.3524.3 alin.2 (filele 234-235, vol.III, ).
Încălcarea dispozițiilor anterior menționate nu poate atrage însă decât sancțiunea nulității relative, conform art.197 alin.1 din Codul d e procedură penală, și aceasta doar în condițiile în care s-a produs o vătămare, care nu poate fi înlăturară decât prin anularea raportului de expertiză.
Or, în speță, o astfel de vătămate nu există, întrucât, deși Curtea nu a încuviințat și nu a stabilit condițiile în care inculpatul putea da expertului explicații, în raport cu conținutul concret al acelor explicații (detaliate în cuprinsul raportului de expertiză), se constată că acestea se întemeiază exclusiv pe înscrisuri deja existente la dosarul cauzei, unele administrate chiar în faza de urmărire penală.
Astfel, explicația potrivit căreia termenul de sterilet T 380A este o specificație tehnică, iar nu o denumire comercială a unui model anume, semnificând un dispozitiv intrauterin în formă de T cu o încărcătură de cupru de 380 mmp, rezultă ca atare din conținutul adresei nr.1602/31.03.2006 a Oficiului Tehnic pentru Dispozitive Medicale, (filele 141-142, vol.IV, ).
Explicația potrivit căreia steriletele achiziționate în cauză sunt marca rezultă tot din înscrisuri administrate în faza de urmărire penală, deja anterior analizate.
Explicația potrivit căreia, în specificațiile tehnice la aceste dispozitive, a fost prevăzută o încărcătură de cupru între 250 și 380 mmp, iar, cu cât este mai mare această încărcătură, cu atât dispozitivul este mai eficient, se întemeiază pe mențiunile explicite inserate la pct.A din caietul de sarcini (filele 56-59, vol.I, ).
Explicația potrivit căreia, în întrebările adresate de către firmelor furnizoare de dispozitive intrauterine, nu s-au indicat specificațiile tehnice ale acestora este reală și rezultă din însuși conținutul adreselor respective (filele 284, 288, 291, 294, 296, 298, 300, 302, 304, 306, 309, 313, 315, vol.I, ).
În sfârșit, explicația potrivit căreia, în dosar, nu a fost identificat tabelul de calcul al valorii de 90.678 ROL, cu TVA inclus, pentru un dispozitiv intrauterin de tipul celui achiziționat, corespunde și ea realității, în raport cu probatoriul anterior analizat.
Revenind la tabelul comparativ inserat în cuprinsul raportului de constatare întocmit în faza de urmărire penală, Curtea constată că, în lipsa indicării unor caracteristici tehnice esențiale pentru realizarea unei comparații valide, datele comunicate de către șapte alte firme furnizoare de dispozitive intrauterine sunt lipsite de orice relevanță, sub aspectul luării lor în considerare drept repere pentru stabilirea unui prejudiciu.
Curtea remarcă însă, în cazul a două dintre firmele furnizoare ce au comunicat răspunsuri (SC SA și GRUP), făcând referire la comercializarea de dispozitive intrauterine cu încărcătură de cupru de 380 mmp (T 380A), chiar dacă nu au precizat marca lor, că prețurile practicate de acestea erau mult mai mari decât cel susținut de acuzare ca fiind"prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică"(oricum, nedovedit, pentru motivele anterior expuse), iar unul dintre ele era chiar foarte apropiat valoric de cel la care s-a adjudecat produsul licitat în favoarea SC SRL, prețurile comunicate de către cele două societăți fiind de 252.100 ROL, fără TVA și respectiv de 310.068 ROL, nemenționându-se cu sau fără TVA (filele 284 și 316, vol.I, ).
În ceea ce privește dovezile prezentate de procuror și inculpatul cu ocazia dezbaterilor și respectiv formulării de concluzii scrise (filele 1-2 și 108-109, vol.IV, ) - pe care Curtea le va analiza deopotrivă, respectând principiul "egalității armelor", întrucât, deși formulate după terminarea cercetării judecătorești, ele nu constituie decât expresia acuzării și respectiv apărării susținute în mod constant pe tot parcursul procesului penal - se observă că acestea nu fac decât să confirme că, și în prezent, prețurile din rețeaua farmaceutică ale steriletelor tip 380A sunt foarte variate, oscilând, conform înscrisurilor depuse la dosar, între 25 RON (250.000 ROL) și 45,50 RON (455.000 ROL).
În aceeași ordine de idei, Curtea observă și faptul că practicarea de prețuri între limite valorice foarte mari pentru produsele contraceptive licitate nu a fost specifică numai produsului ce interesează cauza, ci și unui alt produs supus aceleiași proceduri, sens în care constată, doar cu titlu de exemplu, că prețurile ofertate pentru contraceptivele orale au variat între 17.000 ROL și 129.824 ROL.
Curtea reține, de asemenea, că, pe baza datelor comunicate (provenind oricum de la un număr limitat de furnizori), nu se poate stabili un eventual"preț mediu"de pe piața farmaceutică, care să constituie un criteriu valabil de cuantificare a unui prejudiciu real, întrucât, pe de o parte, nu există niciun temei legal pentru determinarea unui astfel de preț, iar, pe de altă parte, conform aspectelor deja evidențiate la pct.I, subpct.4, în cazul procedurii de achiziție publică prin licitație deschisă, nicio dispoziție legală nu impunea comisiei de evaluare realizarea unui"studiu al pieții", pe baza căruia să procedeze la evaluarea prețului ofertat.
În același timp, Curtea reține că numai un prejudiciu cert, atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul posibilităților concrete de evaluare, poate constitui urmarea imediată la care face referire art.248 din Codul penal (paguba adusă patrimoniului unei instituții de stat), ca element constitutiv esențial al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.
Or, în speță, pentru toate motivele deja expuse, nu este dovedit un prejudiciu cert, sub niciunul dintre cele două aspecte anterior menționate, cu atât mai mult cu cât, potrivit uneia dintre concluziile raportului de expertiză (necontestată de acuzare), suma totală a produselor contraceptive ce urmau a se contracta de către în urma licitației în discuție (inclusiv produsul ce interesează cauza) a fost de 13.659.289.000 ROL, cu TVA inclus, această sumă încadrându-se în fondurile bugetare alocate, de 17.600.000.000 ROL (filele 152 și 156, vol.III, ), astfel că, fie și pentru acest motiv cert, nu a existat nicio pierdere cu caracter patrimonial în bugetul vreuneia dintre instituțiile implicate în derularea procedurii de achiziție publică.
Aprecierea că, prin repetarea acestei proceduri, s-ar fi putut obține un preț mai mic este pur speculativă, iar, în lipsa oricărui criteriu legal concret la care să se raporteze evaluarea prețului câștigător (altul decât cel al prețului celui mai scăzut dintre cele ofertate de către participanții care îndeplineau cerințele minimale privind capacitatea tehnică), o posibilă diferență între sumele de adjudecare (cea prezentă și cea doar virtual viitoare acesteia) nu ar constitui decât un prejudiciu eventual, lipsit de certitudine și, ca atare, imposibil de cuantificat în concret.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată ca fiind întru-totul întemeiată, motiv pentru care și-o însușește, concluzia raportului de expertiză, în sensul că, în cauză, nu se constată producerea vreunui prejudiciu în paguba Ministerului Sănătății sau a (filele 155-156 și 224-225, vol.III, ).
De altfel, în același sens s-a pronunțat și Curtea de Conturi a României, în cuprinsul notei nr.22232/SZ.EI/21.12.2005, întocmită de către consilierul de conturi și al adreselor nr.871//13.04.2006 și respectiv nr.859//27.03.2007, ambele semnate de către președintele acelei instituții, Șaguna (filele 24-28 și 92-94, vol.II, ), din care rezultă că neregulile constatate în urma controlului efectuat de către controlorii financiari, cu privire la licitația în discuție, reprezintă doar abateri de natură administrativă, iar nu fapte generatoare de prejudicii și că, drept urmare, în patrimoniul Ministerului Sănătății nu s-a cauzat niciun prejudiciu.
În acest context, Curtea constată ca fiind vădit nelegală cererea prin care a solicitat Curții de Conturi, prin adresa nr.147/P/2006 din data de 29 martie 2007 (fila 95, vol.II, ), formularea de eventuale obiecțiuni la raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de către specialiștii săi, întrucât o astfel de cerere se situează total în afara cadrului procedural reglementat de art.112 și urm. din Codul d e procedură penală, cu atât mai mult cu cât instituția respectivă nici nu are calitatea de parte în proces.
În legătură cu înscrisurile emanând de la Curtea de Conturi, dar și cu adresa nr.EN 9042/19.04.2006 a ministrului sănătății (fila 21, vol.II, ), în care sunt invocate drept motivație a renunțării la pretențiile civile inițial formulate, acuzarea a încercat să acrediteze ideea că ar fi rezultatul demersurilor"extrajudiciare"frauduloase ale inculpatului, sens în care a invocat două memorii adresate de către acesta ministrului sănătății, înregistrate sub nr.EN 9064/07.04.2006 și respectiv nr.EN 8485/24.03.2006 (filele 67-70, vol.II, ), ce au fost ridicate de la Ministerul Sănătății, respectiv din cabinetul consilierei, conform procesului verbal de percheziție domiciliară din data de 14 iunie 2007 (filele 65-66, vol.II, ).
Asupra acestui aspect, Curtea apreciază, înainte de orice altă considerație, că obținerea memoriilor anterior menționate, prezentate ca mijloace de probă, s-a realizat în mod ilegal, impunându-se astfel neluarea lor în considerare, potrivit art.64 alin.2 din Codul d e procedură penală, întrucât autorizația de percheziție nr.191/13.07.2007 eliberată de către un judecător al Tribunalului București - Secția a II-a Penală (fila 63, vol.II, ) a fost emisă cu încălcarea normelor ce reglementează competența după calitatea persoanei a instanțelor judecătorești, fiind lovită astfel de nulitate absolută, conform art.197 alin.2 și 3 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, Curtea constată că, potrivit art.100 alin.3 din Codul d e procedură penală (astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006), percheziția domiciliară se dispune în cursul urmăririi penale de către judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
În speță, la data de 18 aprilie 2007, prin ordonanța nr.147/P/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (filele 4-5, vol.IV, ), s-a început urmărirea penală atât pentru învinuitul, cât și pentru alți patru învinuiți, între care și, care avea calitatea de avocat, aspect cunoscut la acel moment, astfel cum rezultă în mod explicit chiar din conținutul ordonanței respective.
Conform art.281pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.79/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr.225/02.04.2007), competența de a judeca în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați aparține Curții de Apel, iar, în caz de indivizibilitate sau conexitate (cum este cazul și în speță), dacă competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit (în speță, Curții de Apel și Tribunalului), competența de a judeca toate cauzele reunite aparține instanței superioare în grad.
În aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că numai un judecător de la Curtea de Apel era competent să se pronunțe asupra autorizării unei percheziții domiciliare, potrivit art.100 alin.3 din Codul d e procedură penală, iar nu și un judecător de la Tribunal, instanță inferioară în grad (astfel cum s-a întâmplat în speță), situație în care autorizația emisă de către un judecător necompetent este lovită de nulitate absolută și, drept consecință, și mijloacele de probă obținute în baza acesteia sunt ilegale, trebuind înlăturate.
Aceeași constatare este valabilă și în cazul autorizației de percheziție nr.192/13.06.2007 (fila 116, vol.II, ), în baza căreia s-a efectuat o percheziție domiciliară la sediul Curții de Conturi a României, potrivit procesului verbal din data de 14 iunie 2007 (filele 118-119, vol.II, ), întrucât și aceasta a fost emisă tot de către un judecător de la Tribunalul București - Secția a II-a Penală, cu încălcarea normelor de competență după calitatea persoanei, fiind astfel lovită de nulitate absolută, conform art.197 alin.2 și 3 din Codul d e procedură penală.
Chiar trecând, prin absurd, peste această împrejurare de vădită nelegalitate, Curtea constată, pe de o parte, că memoriile inculpatului nu au avut un caracter "extrajudiciar", după cum susține acuzarea, întrucât, la datele formulării lor (24 martie 2006 și respectiv 07 aprilie 2006), procesul penal nu începuse, conform celor anterior menționate procurorul dispunând începerea urmăririi penale abia la data de 18 aprilie 2007, iar, pe de altă parte, ele nici nu îmbracă forma unor acte frauduloase, câtă vreme au fost adresate, în mod oficial, unei instituții de stat, fiind înregistrate ca atare în evidențele acesteia, fără a se urmări ascunderea lor.
În plus față de aspectele mai sus evidențiate, Curtea constată că inculpații și (fostă ) nici nu puteau, în mod obiectiv, să cauzeze vreun prejudiciu în patrimoniul Ministerului Sănătății sau al Institutului de Sănătate Publică B (unitate subordonată), întrucât aceștia au avut doar calitatea de membri ai comisiei de evaluare, iar nu și atribuția de a dispune asupra sumelor de bani alocate pentru achiziționarea produselor licitate, care a revenit în exclusivitate
Or, în speță, actele de dispoziție asupra fondurilor bănești respective au fost realizate, prin emiterea ordinelor de plată, conform aspectelor deja analizate, de către institutul anterior menționat, prin organele sale de conducere, în faza de executare a contractului de furnizare (prin urmare, după finalizarea întregii proceduri de achiziție publică), când, nici măcar în actul de acuzare, nu se susține că inculpații ar fi săvârșit vreo faptă frauduloasă.
10) În ceea ce privește acordarea de către inculpatul și respectiv primirea de către inculpatul a sumei de 670.000.000 ROL, drept mită, prin intermediul inculpatei, Curtea constată că aceste fapte nu există.
Astfel, înainte de orice altă considerație, Curtea reiterează faptul, analizat pe larg la pct.I, subpct.1, că nu a fost dovedită nicio înțelegere prealabilă între inculpații și, în sensul remiterii între ei a vreunei sume de bani, în scopul adjudecării licitației, prin acte de abuz în serviciu ale celui de-al doilea, în favoarea SC SRL.
Or, numai existența unei asemenea înțelegeri, anterioară momentului exercitării atribuțiilor de serviciu de către inculpatul, ar putea justifica încadrarea juridică a faptelor imputate celor doi inculpați în dare și respectiv luare de mită, câtă vreme acuzarea pretinde că remiterea banilor s-a realizat ulterior acelui moment, după finalizarea procedurii de achiziție publică (prin încheierea contractului de furnizare nr.6225/06.11.2002), respectiv la data de 13 decembrie 2002 (suma de 335.000.000 ROL) și în perioada 09-31 ianuarie 2003 (suma de încă 335.000.000 ROL).
Pornind de la această premisă și, reținând că, potrivit actului de acuzare, infracțiunile analizate s-ar fi săvârșit în varianta "dării" și respectiv "primirii", Curtea constată că nu există nicio dovadă că vreo sumă de bani ar fi ajuns, direct sau indirect, de la inculpatul la inculpatul.
Potrivit tezei susținute de acuzare, remiterea banilor s-ar fi realizat prin intermediul inculpatei, sens în care, la data de 13 decembrie 2002, prin transfer bancar, SC SRL ar fi plătit în contul cabinetului de avocatură al acesteia suma de 335.000.000 ROL, iar, în perioada 09-31 ianuarie 2003, tot cabinetul de avocatură al inculpatei ar fi încasat, de această dată în numerar, de la aceeași societate, suma de încă 335.000.000 ROL.
Dacă, potrivit probatoriului cauzei, este dovedit cu certitudine faptul transferului bancar între SC SRL și CABINETUL INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ al sumei de 335.000.000 ROL, la data de 13 decembrie 2002 (nu însă și faptul plății în numerar între aceleași entități a sumei distincte de încă 335.000.000 ROL, în perioada 09-31 ianuarie 2003), Curtea constată, în schimb, că nu există nicio dovadă în sensul că prima sumă de bani ar fi ajuns din contul cabinetului de avocatură anterior menționat în posesia inculpatului.
Astfel, Curtea reține în fapt că, în baza facturii fiscale seria B - nr.-/04.12.2002 (filele 337, vol.I și 247, vol.IV, ), prin ordinul de plată nr.742/13.12.2002 (fila 130, vol.III, ), SC SRL, sub semnătura inculpatului (fapt recunoscut de acesta), a transferat din contul acelei societăți, deschis la Banca Comercială Română Sucursala Târgu-J, în contul "cabinetului individual al avocatului " (conform mențiunii din ordinul de plată), deschis la Banca Română pentru Dezvoltare (iar nu la Banca Comercială Română, cum, în mod vădit eronat, se susține în rechizitoriu) Sucursala B, suma de 335.000.000 ROL.
Acest transfer este confirmat și de mențiunile din extrasul de cont comunicat de către Banca Comercială Română Sucursala G (filele 126 și 133, vol.III, ) și respectiv din fișa de cont comunicată de către Banca Română pentru Dezvoltare Sucursala B (filele 315 și 323, vol.IV, ), din ultimul act menționat rezultând creditarea, la data de 17 decembrie 2002, contului cabinetului individual de avocatură (iar nu a contului persoanei fizice ) cu suma de 335.000.000 ROL.
Anterior transferului analizat, prin ordinul de plată nr.681/11.12.2002 (fila 129, vol.III, ), în cuprinsul căruia se invocă achitarea facturii nr.-/09.12.2002, alta decât cea mai înainte arătată și între timp anulată (fila 248, vol.IV, ), SC SRL a transferat din contul său, deschis la Banca Comercială Română Sucursala Târgu-J, în contul cabinetului individual al avocatului (menționat de această dată ca fiind deschis la Banca Comercială Română Sucursala B) suma de 670.000.000 ROL, astfel cum rezultă și din extrasul de cont comunicat de către prima bancă (filele 126 și 132, vol.III, ). Această sumă nu a fost însă niciodată încasată, fiind refuzată la plată, în data de 12 decembrie 2002, de către"cabinetul individual ", conform mențiunii din extrasul de cont comunicat de către aceeași bancă (filele 126 și 133, vol.III, ), același aspect rezultând și din procesul verbal întocmit la data de 14 noiembrie 2003 de către inspectorii Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 3 B (fila 299, vol.IV, ).
În ceea ce privește suma totală de 335.000.000 ROL, pentru care"cabinetul individual "a emis chitanțele fiscale seria B - nr.-/09.01.2003, nr.-/13.01.2003, nr.-/14.01.2003, nr.-/15.01.2003, nr.-/16.01.2003, nr.-/17.01.2003, nr.-/22.01.2003, nr.-/23.01.2003, nr.-/27.01.2003, nr.-/28.01.2003, nr.-/30.01.2003 și nr.-/31.01.2003 (filele 249-260, vol.IV, ), Curtea constată că ea nu reprezintă altceva decât suma achitată de către SC SRL prin ordinul de plată nr.742/13.12.2002, emis în baza facturii fiscale seria B - nr.-/04.12.2002 (anterior analizate), iar nu o sumă distinctă de aceasta, încasată separat în numerar, după cum se susține în rechizitoriu.
Sub acest aspect, Curtea reține că declarațiile constante ale inculpatei (filele 229, vol.IV, și 190, vol.I, ), în sensul că, neavând cunoștințe de contabilitate, a procedat la întocmirea chitanțelor respective, numai în scopul de a evidenția scriptic în documentele cabinetului său de avocatură suma încasată în baza ordinului de plată nr.742/13.12.2002, sunt credibile, întrucât se coroborează întocmai cu declarația martorului, contabil al SC SRL, potrivit căruia societatea în cauză făcea plăți doar prin bancă, numai cheltuielile minore achitându-le în numerar (fila 41, vol.III, ), cu faptul că extrasul de cont al acelei societăți, în perioada 09-31 ianuarie 2003, astfel cum a fost comunicat de către Banca Comercială Română Sucursala G (singura unitate bancară unde aceasta avea deschis cont, conform declarației aceluiași martor), nu relevă ridicarea în numerar a sumei de 335.000.000 ROL, cu care se pretinde că ar fi fost făcute plățile înscrise în chitanțele în discuție (filele 182-186, vol.III, ), cu aspectul că, potrivit martorului anterior menționat, astfel de plăți nici nu au fost evidențiate în contabilitatea SC SRL, deși, în mod firesc, constituind cheltuieli deductibile, ele ar fi condus la diminuarea corespunzătoare a impozitului pe profit, cu faptul că sumele menționate în acele chitanțe nu figurează în niciun act financiar-contabil ca fiind efectiv încasate de către cabinetul de avocatură, în mod separat față de suma ce face obiectul ordinului de plată anterior menționat, precum și cu împrejurarea certă că, în ultima dintre chitanțe (fila 260, vol.IV, ), se menționează în mod explicit că suma consemnată în cuprinsul ei reprezintă"rest factură -/04.12.2002", adică exact factura în baza căreia a fost emis ordinul de plată nr.742/13.12.2002.
În contra acestui probatoriu (mare parte din el administrat chiar în faza de urmărire penală), care confirmă varianta susținută în apărare de către inculpata, acuzarea nu a prezentat nicio dovadă certă care să susțină teza încasării în realitate, în numerar și în mod separat, a sumelor înscrise în chitanțele anterior menționate.
Revenind la singura sumă de bani (335.000.000 ROL) dovedită a fi fost plătită de SC SRL în favoarea CABINETULUI INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ, Curtea constată că, din relațiile comunicate în mod oficial de către Banca Română pentru Dezvoltare Sucursala B (filele 315 și 320, vol.IV, ), rezultă, fără niciun dubiu, că singura persoană cu specimen de semnătură înregistrat, împuternicită să opereze asupra contului cabinetului respectiv, era inculpata.
Precizarea este esențială, întrucât acuzarea a încercat să acrediteze ideea că inculpatul ar fi avut și el specimen de semnătură pe contul creditat cu suma anterior menționată, fapt total neadevărat.
De asemenea, în cauză, nu este dovedită, prin niciun mijloc de probă, împrejurarea că inculpatul ar fi beneficiat în vreun fel de suma de 335.000.000 ROL, susținerile în sens contrar ale acuzării pornind de la o premisă falsă și întemeindu-se exclusiv pe simple speculații.
Astfel, pe de o parte, acuzarea asimilează în mod greșit contul bancar al inculpatei, ca persoană fizică cu contul bancar al cabinetului său individual de avocatură, ca formă de exercitare a profesiei acesteia, potrivit art.5 din Legea nr.51/1995 (în varianta în vigoare la data faptelor), deși este evident că patrimoniile celor două entități sunt distincte, iar între ele nu operează confuziunea.
Din această perspectivă, este total nerelevantă împrejurarea că, începând cu data de 11 martie 2003 (prin urmare, ulterior pretinselor fapte), inculpatul a fost autorizat să efectueze operațiuni pe contul personal al inculpatei (fila 329, vol.IV, ), deschis oricum la o altă bancă, respectiv, decât cea unde era deschis contul cabinetului de avocatură al acesteia, respectiv BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE, singurul creditat cu o sumă de bani provenind de la SC SRL.
Această împrejurare poate dovedi, cel mult, că, între cei doi inculpați, exista o relație personală bazată pe încredere reciprocă, dar nu poate susține, nici măcar teoretic, teza că inculpatul ar fi putut dispune de sumele de bani din contul cabinetului profesional al inculpatei.
Pe de altă parte, în lipsa oricăror dovezi în sensul că suma de 335.000.000 ROL, achitată în contul cabinetului respectiv, ar fi profitat, în tot sau măcar în parte, inculpatului, singurele argumente pe care se întemeiază acuzarea sunt acelea că plata efectuată de către SC SRL nu ar fi fost una în mod legal datorată (pe considerentul că inculpata nu a prestat în realitate activități de asistență juridică pentru această societate) și respectiv că, între cei doi inculpați, ar fi existat la data faptelor o relație de concubinaj.
Analizând aceste argumente, Curtea constată, sub primul aspect, că, la data de 04 decembrie 2002, între cabinetul individual al avocatului și SC SRL, a fost încheiat contractul de asistență juridică nr.- (filele 336, vol.I și 246, vol.IV, ), care avea ca obiect"consultanță juridică aferentă perioadei 01.12.2002 - 01.12.2003 și reprezentare în fața autorităților", onorariul convenit constând în"echivalentul a 2.500 USD/lună"cu plata unui"avans pe patru luni, pentru soluționarea litigiului AIR ".
Dintre toți martorii audiați în cauză, numai martora a declarat că a cunoscut-o pe inculpata doar ca persoană care l-a însoțit de câteva ori pe inculpatul în timpul vizitelor făcute inculpatului la punctul de lucru din B al SC SRL, iar nu în calitate de avocat al acelei societăți, calitate pe care nici nu i-o cunoștea, fără a putea relata însă conținutul pretinselor discuțiilor purtate între cei trei inculpați (filele 467, vol.IV, și 206-207, vol.I, ).
Declarațiile acestei martore sunt lipsite însă de credibilitate, pentru toate motivele deja expuse pe larg la pct.I, subpct.1, cu atât mai mult cu cât ele nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, astfel că nu pot fi reținute ca exprimând o realitate obiectivă.
În acest sens, Curtea reține că martora (colegă de serviciu cu martora, lucrând la același punct de lucru din B) a declarat că nu o cunoaște și respectiv că nu își amintește să o fi văzut vreodată pe inculpata (filele 498, verso, vol.IV, și 370, verso, vol.II, ), neputând confirma astfel nici dacă aceasta acorda asistență juridică SC SRL, împrejurare de altfel perfect explicabilă, întrucât această societate își avea sediul principal la Târgu-
În schimb, martorii (filele 526, verso, vol.IV, și respectiv 533-534, vol.II, ) și (fila 41, vol.III, ), ambii lucrând pentru SC SRL, primul la punctul de lucru din B, iar cel din urmă în calitate de contabil, la sediul său principal din Târgu-J, au declarat că inculpata era avocata societății și ei chiar au luat personal legătura cu aceasta, pentru rezolvarea unor probleme de natură juridică referitoare la activitatea firmei.
Declarațiile celor doi martori sunt confirmate și de înscrisurile depuse la dosarul cauzei (necontestate de către acuzare), sens în care Curtea reține contractul de distribuție încheiat de SC SRL cu societatea americană la data de 20 februarie 2002, pe care sunt aplicate semnătura și ștampila cabinetului individual de avocatură al inculpatei (filele 273-278, vol.III, ) și dovezile implicării aceluiași cabinet, în numele SC SRL, în lunile iunie-iulie 2002, în soluționarea unui litigiu al acesteia cu COMPANIA NAȚIONALĂ A SA din P (filele 253-261, vol.I, ), la care a făcut referire și martorul (fila 41, vol.III, ).
Deși aceste înscrisuri sunt anterioare perioadei menționate în contractul de asistență juridică nr.-/04.12.2002, ele dovedesc indubitabil că inculpata a îndeplinit, în fapt, pentru SC SRL, servicii specifice profesiei sale de avocat, astfel că încheierea contractului respectiv apare drept firească, cu atât mai mult cu cât, având un caracter eminamente consensual, acesta nu a făcut decât să consemneze, exclusiv cainstrumentum probations, prestarea de activități de reprezentare și consultanță juridică întemeiate pe acordul liber de voință al părților, independent de momentul faptic al realizării acestui acord.
Împrejurarea (recunoscută de inculpată) că aceasta nu a reprezentat sau asistat societatea respectivă, în procese aflate pe rolul instanțelor judecătorești, nu poate constitui un argument valid care să susțină teza încheierii fictive a contractului în discuție (astfel cum susține acuzarea), întrucât, potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.51/1995 (în varianta în vigoare inclusiv la data pretinselor fapte), activitatea unui avocat nu se limitează la a asista ori reprezenta persoane fizice sau juridice în fața organelor judiciare, ci și în fața oricăror alte autorități, instituții și chiar persoane, ceea ce inculpata, potrivit probatoriului anterior analizat, a și făcut în realitate.
În ceea ce privește raporturile cu AIR (la care se face referire în conținutul aceluiași contract de asistență juridică), Curtea constată că respectiva companie a negat existența vreunui litigiu cu SC SRL (fila 313, vol.IV, ), iar, în cursul cercetării judecătorești, nu s-a putut obține nicio informație despre un eventual litigiu cu aceeași companie în care să fi fost implicată, în perioada lunilor noiembrie-decembrie 2002, SC TEHNIC SRL, ca importatoare a dispozitivele intrauterine furnizate ulterior de către SC SRL, întrucât, potrivit datelor comunicate, a expirat termenul de 5 prevăzut pentru arhivarea actelor privitoare la transporturile cargo efectuate de companiile aeriene (fila 413, vol.II, ).
În pofida acestor date, Curtea constată ca fiind certe faptul că transportul aerian al dispozitivelor intrauterine ce interesează cauza a fost operat de către compania AIR și împrejurarea că intrarea în țară a acestora s-a realizat abia la data de 07 ianuarie 2003, astfel cum rezultă din cuprinsul declarației vamale (fila 19, vol.III, ), deși facturile pro-forma emise de către exportatorul MATERIALS CO atât pentru SC SRL, cât și pentru SC TEHNIC SRL datau încă din 15 noiembrie 2002, fiind și achitate amândouă la datele de 05 decembrie 2002 și respectiv 09 decembrie 2002 (filele 162-164, vol.III, ). Coroborând aceste aspecte cu împrejurarea, de asemenea certă, că livrarea către beneficiar a dispozitivelor intrauterine trebuia să se realizeze până la data de 10 decembrie 2002, conform adresei nr.6433/15.11.2002 (filele 90-91, vol.III, ), în caz contrar furnizorul datorând penalități și daune interese, potrivit pct.19 din contractul de furnizare nr.6225/06.11.2002 (filele 153-162, vol.I, ), apare ca fiind evident interesul pe care SC SRL îl avea în urgentarea realizării transportului aerian, făcând astfel plauzibile susținerile constante și concordante ale inculpaților și, în sensul că, în calitatea sa de avocat al societății respective, cea din urmă a întreprins demersuri în acest scop pe lângă compania aeriană (prin mijloace de comunicare precum telefonul, fax-ul sau e-mail-ul), chiar dacă ele nu au presupus și declanșarea unui litigiu juridic de natură contencioasă cu AIR.
În plus, întrucât obiectul contractului în discuție nu se limita la soluționarea pretinsului litigiu cu AIR, ci avea în vedere și alte activități de consultanță juridică și reprezentare (dovedite, conform celor anterior menționate), nu se poate susține cu temei teza caracterului fictiv al contractului respectiv, chiar și în ipoteza inexistenței unui asemenea litigiu.
Sub cel de-al doilea aspect, al relației de concubinaj dintre inculpații și, recunoscută de către ei ca datând abia din anul 2004, dovadă fiind și nașterea unui copil din relația respectivă la data de 15 iulie 2005 (fila 140, vol.IV, ), Curtea constată, pe de o parte, că această relație nu este probată pentru perioada faptelor analizate (luna decembrie 2002), încheierea a trei contracte succesive, anuale, de comodat între inculpat și cabinetul individual de avocatură al inculpatei la datele de 01 februarie 2000, 11 februarie 2001 și 11 februarie 2002, având ca obiect același autoturism marca Daewoo Cielo (filele 268-270, vol.IV, ), neconstituind o dovadă serioasă în acest sens (ci, dimpotrivă, chiar infirmând o astfel de ipoteză, întrucât, în mod logic, existența unei relații atât de apropiate nu ar fi făcut necesară încheierea contractelor respective, pentru un bun mobil lipsit de o valoare deosebită), iar, pe de altă parte, că, și în situația în care s-ar fi dovedit reală, ea nu ar putea fundamenta decât o simplă bănuială, fără a constitui o probă certă de vinovăție, câtă vreme, pentru motivele anterior expuse, nu există vreo dovadă a unei înțelegeri frauduloase privind plata unei sume de bani, drept mită, între inculpații și și nici măcar a faptului că aceștia s-ar fi cunoscut la momentul respectiv.
11) În ceea ce privește acordarea de către inculpatul și respectiv primirea de către inculpata (fostă ) a sumei de 251.500.000 ROL, drept mită, Curtea constată, de asemenea, că aceste fapte nu există.
Astfel, înainte de orice altă considerație, Curtea reiterează, și în acest caz, faptul, analizat deja pe larg la pct.I, subpct.1, că nu a fost dovedită nicio înțelegere prealabilă între cei doi inculpați, în sensul procurării vreunui folos material sau de altă natură, în scopul adjudecării licitației, prin acte de abuz în serviciu ale inculpatei ale (fostă ), în favoarea SC SRL.
Or, numai existența unei asemenea înțelegeri, anterioară momentului exercitării atribuțiilor de serviciu de către inculpată în cadrul comisiei de evaluare (ce și-a încetat activitatea la data de 23 octombrie 2002, prin stabilirea ofertelor câștigătoare), ar putea justifica încadrarea juridică a faptelor în discuție în dare și respectiv luare de mită, câtă vreme acuzarea pretinde că procurarea folosului ilicit (patru pachete turistice la, în valoare totală de 251.500.000 ROL) s-a realizat ulterior acelui moment, respectiv la data de 06 noiembrie 2002, prin plata de către SC SRL a sumei anterior menționate în favoarea agenției de turism SC TURISM SRL.
Pornind de la această premisă, Curtea constată că nu există nicio dovadă că plata respectivă, deși reală, s-ar fi făcut în considerarea persoanei inculpatei (fostă ).
În acest sens, Curtea reține în fapt că, în baza facturii nr.-/22.10.2002 (fila 373, vol.IV, ), SC SRL a achiziționat de la SC TURISM SRL, pentru suma de 251.500.000 ROL, pachete turistice neprecizate la (Franța), în perioada 09-18 noiembrie 2002, pentru patru persoane nenominalizate.
Suma înscrisă în factura anterior menționată a fost achitată de către SC SRL, sub semnătura inculpatului (fapt necontestat de acesta), prin ordinul de plată nr.678/06.11.2002 (fila 127, vol.III, ).
Potrivit datelor comunicate de către SC TURISM SRL, suma de 251.500.000 ROL a acoperit contravaloarea a 4 bilete de avion dus-întors pe ruta B - pentru 4 persoane, respectiv inculpata (fostă ), martorul (soțul său de la acel moment) și martorii și (soți între ei), precum și cazarea acestor persoane, pentru 9 nopți, în perioada 09-18 noiembrie 2002, la Hotelul din capitala Franței (filele 460, față, vol.III și 374-375, vol.IV, ), informațiile privitoare la călătoria cu avionul a celor 4 persoane pe ruta anterior menționată, în zilele de 9 și respectiv 18 noiembrie 2002, fiind confirmate și de către COMPANIA (filele 377-383, vol.IV, ).
În plus, SC TURISM SRL a comunicat (fila 460, verso, vol.III, ) că, aferent perioadei 12-15 noiembrie 2002, achitat către 2002, conform -ului primit" de reception de votre demande dinscrisption 77mereunion annuelle de Chirurgie, 12-13-14-15 novembre 2002", pentru martorul (membre titulaire, associe, ou libre de la ) contravaloarea următoarelor servicii:"livre des conferences denseignement (1 pers)"și"diner de gala a la grande de levolution (2 pers)", iar pentru martorul (non membre a ) contravaloarea următorului serviciu: "diner de gala a la grande de levolution (2 pers)", cu privire la suma totală de 36.000.000 ROL fiind emisă de către agenția de turism factura fiscală nr.-/11.11.2002, care a fost achitată de SC SRL prin ordinul de plată nr.741/28.11.2002 (fila 128, vol.III, ).
De asemenea, Societatea Franceză de Chirurgie Ortopedică și a confirmat că medicii și au fost înscriși la cea de a 77-a reuniune anuală a, care a avut loc în luna noiembrie 2002 și că aceștia au participat efectiv la lucrările acelei reuniuni (filele 461-462, vol.III, ).
Din aceste ultime înscrisuri (necontestate de acuzare), rezultă fără niciun dubiu că și plata sumei de 251.500.000 ROL s-a făcut exclusiv în considerarea persoanei martorilor și, acoperind cheltuielile de deplasare și cazare a acestora, precum și a soțiilor lor, în localitatea din străinătate unde au fost invitați în mod oficial, în virtutea calității de medici ortopezi, pentru a participa la o reuniune internațională cu caracter eminamente profesional.
Confirmând întru-totul acest aspect, martorul (care, la momentul faptelor, îndeplinea funcția de șef al de Ortopedie din cadrul Spitalului ) a precizat că numai el, în virtutea funcției de conducere pe care o ocupa, hotăra care dintre colegii săi participau, alături de el, la astfel de reuniuni și tot el comunica numele acestora firmelor colaboratoare, care furnizau spitalului produse ortopedice (astfel cum era și SC SRL) și care, potrivit unei cutume valabile și astăzi, finanțau aceste deplasări în scop de pregătire profesională, pentru medicii respectivi și soțiile lor. Martorul a precizat că, în mod categoric, participarea doctorului la reuniunea în discuție nu se putea realiza decât dacă el îl nominaliza în acest sens și, astfel, în mod cert, deplasarea la și finanțarea acesteia de către SC SRL nu a avut nicio legătură cu soția de atunci a acestuia, inculpata (fostă ), ci numai cu preocupările profesionale comune ale martorului și doctorului respectiv. De asemenea, martorul a precizat că, fiind însoțit de fiecare dată de soție, a participat și la alte reuniuni profesionale internaționale, finanțate de către firme care colaborau cu spitalul unde își desfășura activitatea (filele 250-251, vol.I, ).
În același sens a declarat și martorul (medic ortoped în secția condusă de către martorul anterior menționat), care a precizat că desemnarea doctorilor în vederea participării la reuniuni internaționale de profil se făcea, cu mai multe luni în urmă, exclusiv de către șeful clinicii, care aprecia calitatea lucrărilor ce urmau a fi prezentate și verifica inclusiv posibilitatea obținerii finanțării de către firme partenere, că, împreună cu martorul, a fost prezent la mai multe astfel de reuniuni, unde cutuma era ca medicii participanți să fie însoțiți de către partenerii de viață și că deplasarea la reuniunea în discuție, care se desfășoară anual la, în aceeași perioadă și la care a mai participat și ulterior, împreună tot cu martorul și tot prin finanțare asigurată de către o firmă colaboratoare, a fost determinată exclusiv de calitatea sa de doctor ortoped, inculpata (fostă ) însoțindu-l numai pentru că era la acel moment soția lui (filele 429-430, vol.II, ).
În sfârșit, martora (soția martorului ) a declarat că, de regulă, deplasările la reuniunile internaționale profesionale erau finanțate de către firmele cu care spitalul avea raporturi de colaborare, că invitațiile la aceste întruniri se primeau cu câteva luni în urmă față de perioada desfășurării lor, că, însoțindu-l pe soțul său la mai multe astfel de reuniuni, a constatat de fiecare dată că și doctorul venea împreună cu soția sa, inculpata (fostă ), aceeași fiind situația și în cazul celorlalți medici participanți și că niciun moment nu a avut impresia că inculpata ar fi avut un"rol cheie"în deplasarea la reuniunea de la (filele 246-247, vol.I, ).
Curtea constată că precizările celor trei martori cu privire la cutuma ca medicii participanți la întrunirile profesionale internaționale să fie însoțiți de partenerii de viață sunt confirmate de împrejurarea că, potrivit datelor comunicate de către SC TURISM SRL (fila 460, verso, vol.III, ), invitațiile la dineul de gală al reuniunii care interesează cauza, adresate nominal martorilor și, s-au referit, în cazul fiecăruia, la câte două persoane.
De asemenea, coroborând declarațiile martorilor cu înscrisurile prezentate (filele 367-370, vol.IV, și 210-213, vol.I, ), Curtea constată că SC SRL a finanțat, tot prin plăți către agenția de turism SC TURISM SRL, și alte deplasări ale medicilor de la Spitalul la reuniuni profesionale internaționale, desfășurate de asemenea în cursul anului 2002, ceea ce dovedește că plata în discuție s-a înscris în sfera raporturilor normale dintre părți, fără a prezenta vreo particularitate anume, determinată de persoana inculpatei (fostă ).
În contextul probatoriului anterior analizat, Curtea constată și faptul că SC SRL avea o colaborare veche și constantă cu Spitalul, furnizând acestuia produse medicale, în special de natură ortopedică, încă din anul 1999 (filele 284-359, vol.III, și 450-458, vol.II, ), precum și împrejurarea că, urmare a distribuirii acelor produse în numele furnizorilor străini cu care era parteneră, își asuma obligația de a asigura participarea gratuită a medicilor care le foloseau la cursuri de specializare, inclusiv în străinătate (filele 280-282, vol.III, ).
În legătură cu acest aspect, trebuie precizat că, în speță, Curtea nu este chemată a se pronunța asupra legalității acestor acte de finanțare (întrucât excede cadrului procesul al cauzei), el fiind reținut numai ca realitate faptică concretă, ce dovedește că suma avansată de SC SRL nu a constituit o mită pentru inculpata (fostă ), ci un folos procurat martorilor și, în legătură strictă cu preocupările lor profesionale și independent de calitatea inculpatei de soție a celui dintâi.
Curtea acceptă ca fiind susceptibilă de a da naștere la bănuieli împrejurarea că plata respectivă s-a făcut în perioada imediat următoare hotărârii de adjudecare a comisiei de evaluare din care a făcut parte și inculpata (fostă ), însă, în lipsa oricăror probe care să confirme o înțelegere frauduloasă a acesteia cu inculpatul și să infirme motivația (singura dovedită) a efectuării acelei plăți în legătură cu participarea reală a soțului inculpatei, dar și a unui alt medic, însoțit tot de soție, la o reuniune internațională profesională, ea nu poate depăși stadiul unei simple supoziții, insuficientă pentru a răsturna prezumția de nevinovăție ce îi este recunoscută de art.66 alin.1 din Codul d e procedură penală.
În ceea ce privește argumentele pe care acuzarea le invocă, Curtea constată ca fiind nerelevantă împrejurarea că plata în discuție a acoperit 9 nopți de cazare (în perioada 09-18 noiembrie 2002), în timp ce reuniunea profesională de la a durat numai 4 zile (12, 13, 14 și 15 noiembrie 2002), întrucât, pe de o parte, este de notorietate că, cel puțin la nivelul anului respectiv, companiile aeriene nu operau zboruri zilnice către și dinspre acea destinație și că, în mod firesc, sosirea și plecarea pe calea aerului din orașul care găzduia întrunirea nu puteau coincide, fie și din punctul de vedere al normelor uzuale de protocol, cu ziua deschiderii și închiderii oficiale a acesteia, iar, pe de altă parte, că, oricum, nu există vreo dovadă că acoperirea prin plată a unui sejur prelungit s-ar fi făcut în considerarea persoanei inculpatei, iar nu a soțului acesteia, de participarea căruia a și fost condiționată prezența ei acolo sau a celuilalt medic prezent și soției sale.
Cât privește afirmația din actul de sesizare, în sensul că plata pachetelor turistice pentru martorii și poate fi explicată doar prin"interesul inculpatei de a cultiva relațiile cu cei doi martori"prin prisma faptului că cel dintâi era șeful clinicii unde soțul ei (martorul ) lucra la acea dată ca medic (pagina 45 din rechizitoriu), Curtea constată că ea este pur speculativă, iar, în plus, este și total neverosimilă, câtă vreme, din declarațiile concordante ale martorilor, rezultă că mai multe astfel de deplasări internaționale, în interes profesional, ale celor doi medici au avut loc atât înainte, cât și după desfacerea căsătoriei inculpatei.
Dincolo de toate aspectele evidențiate la pct.I, subpct.10 și 11, Curtea constată că nu este probată nicio motivație logică pentru care inculpatul să fi dat, iar inculpații și (fostă ) să fi luat, mită, câtă vreme, pentru motivele analizate anterior la pct.I, subpct.8 și 9, comisia de evaluare din care au făcut parte cei din urmă nu a săvârșit acte de favorizare a SC SRL în procedura de achiziție publică, prejudiciabile pentru Ministerul Sănătății, hotărârea comisiei respective de adjudecare a produsului licitat în favoarea acestei societăți neconținând în sine niciun element de nelegalitate.
În raport cu motivele anterior expuse, Curtea constată că faptele inculpaților și (fostă ), care au presupus inclusiv îndeplinirea defectuoasă, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a unor acte, ce au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la acele atribuții - pct.6 din Anexa nr.1 la Ordinul nr.1012/2001 al Ministerului Finanțelor Publice și art.24 lit.f din HG nr.461/2001 cu ref. la art.51 alin.1 din OUG nr.60/2001, în cazul primului inculpat și respectiv art.35 alin.1 și 2 din HG nr.461/2001, în cazul ambilor inculpați - nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.2481cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, întrucât nu au cauzat niciun prejudiciu în patrimoniul Ministerului Sănătății, lipsind astfel urmarea imediată a laturii obiective a infracțiunii respective, situație în care se va dispune achitarea fiecăruia dintre ei, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d din Codul d e procedură penală.
De asemenea, Curtea constată că ambele fapte de dare de mită, reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, precum și faptele corespunzătoare de luare de mită, reținute prin același act de sesizare în sarcina inculpaților și respectiv (fostă ), nu există, lipsind, cu referire la persoana acestora din urmă, însuși elementul material al laturii obiective a fiecăreia dintre ele, motiv pentru care va dispune achitarea celor trei inculpați, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, astfel: inculpatul, pentru 2 infracțiuni prevăzute de art.255 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000, inculpatul, pentru o infracțiune prevăzută de art.254 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000, iar inculpata (fostă ), pentru o infracțiune prevăzută de art.254 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000.
În ceea ce privește încadrarea juridică a acestor fapte, Curtea constată, din punct de vedere exclusiv teoretic, ca fiind nefondată cererea procurorului de a se reține, cu privire la fapta imputată prin rechizitoriu inculpatului, incidența dispozițiilor art.254 alin.2 din Codul penal, în locul celor ale art.254 alin.1 din Codul penal, urmând să respingă ca atare acea cerere, în temeiul art.334 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, Curtea constată că, deși, potrivit ordinelor ministrului sănătății și familiei nr.581/25.10.2001 și nr.223/22.10.2002 (filele 249-250, vol.II, ), inculpatul îndeplinea, la data faptelor, funcția de"consilier personal la cabinetul demnitarului (ministru) pe probleme de control", în exercitarea concretă a îndatoririlor legate de participarea sa în comisia de evaluare constituită în cadrul procedurii de achiziție publică, acesta nu a avut nicio atribuție de control, întrucât calitatea de președinte desemnat al acelei comisii nu îi conferea vreo putere asupra celorlalți membri, dispozițiile art.20 și urm. din HG nr.461/2001 (ce reglementează constituirea comisiei de evaluare) nefăcând vreo referire în acest sens.
Or, dispozițiile art.254 alin.2 din Codul penal, reglementând o variantă agravată a infracțiunii de luare de mită în ipoteza în care subiectul ei activ este un funcționar cu atribuții de control, au în vedere exclusiv situația în care acele atribuții s-au manifestat, în mod legal și în realitate, în legătură cu actul îndeplinit, neîndeplinit sau întârziat de acel funcționar în exercitarea îndatoririlor sale concrete de serviciu ori cu actul efectuat de acesta în contra acelor îndatoriri, ceea ce, pentru motivul anterior expus, nu este cazul în speță.
De asemenea, tot din punct de vedere strict teoretic, Curtea constată ca fiind nefondată și cererea procurorului de a se reține, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, imputată prin rechizitoriu inculpaților și (fostă ), și incidența dispozițiilor art.17 lit.d din Legea nr.78/2000, urmând în consecință să respingă ca atare și cererea respectivă, în temeiul art.334 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, Curtea constată că dispozițiile respective ar fi aplicabile numai în situația în care infracțiunea în discuție ar fi fost săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o altă infracțiune, dintre cele prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a din Legea nr.78/2000 (în speță, infracțiunile de luare de mită reținute în sarcina celor doi inculpați).
Cum, pentru motivele expuse la pct.I subpct.10 și 11, aceste ultime infracțiuni nu au fost comise, lipsind chiar elementul material al laturii lor obiective, nici prima pretinsă infracțiune nu s-ar fi putut săvârși în realizarea vreunui scop dintre cele prevăzute în norma de incriminare a acestora.
II. Infracțiunile defals în înscrisuri sub semnătură privată, reținute în sarcina inculpaților și, cu privire la întocmirea contractului de asistență juridică nr.-/04.12.2002, iar, în cazul inculpatei, și cu privire la întocmirea chitanțelor fiscale seria B - nr.-/09.01.2003, nr.-/13.01.2003, nr.-/14.01.2003, nr.-/15.01.2003, nr.-/16.01.2003, nr.-/17.01.2003, nr.-/22.01.2003, nr.-/23.01.2003, nr.-/27.01.2003, nr.-/28.01.2003, nr.-/30.01.2003 și nr.-/31.01.2003
Curtea constată, în primul rând, că, potrivit normei de incriminare (art.290 din Codul penal), infracțiunea în discuție presupune, ca element material al laturii sale obiective, o acțiune de falsificare a unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art.288 din Codul penal, respectiv prin contrafacerea scrierii sau subscrierii sau prin alterarea înscrisului în orice mod.
Drept urmare, un înscris sub semnătură privată (cum este și fiecare dintre cele în discuție) ar putea fi considerat falsificat numai în cazul în care scrierea sau semnătura din cuprinsul lui nu ar aparține persoanei cărora acestea le sunt atribuite, ci ar fi reproduse în mod fraudulos ori în cazul în care conținutul unui înscris adevărat și, deci, preexistent, ar fi denaturat prin efectuarea unor modificări materiale (adăugiri, înlocuiri, ștersături, etc.), niciuna dintre aceste situații neregăsindu-se însă în speță.
Astfel, scrisul și semnăturile aparțin persoanelor care au întocmit înscrisurile respective (aspect de nimeni contestat), iar în conținutul acestora nu se identifică niciun element de alterare materială.
Împrejurarea că, în acele înscrisuri, ar fi inserate fapte necorespunzătoare adevărului (după cum susține, oricum în mod nefondat, acuzarea) este nerelevantă, întrucât legea penală incriminează o astfel de acțiune, drept fals intelectual (art.289 din Codul penal), numai în cazul în care ea se referă la un înscris oficial, iar nu și la un înscris sub semnătură privată.
În al doilea rând, reiterând motivele expuse pe larg la pct.I subpct.10, Curtea constată că înscrisurile în discuție nici măcar nu reflectă fapte dovedite ca fiind neadevărate.
În același sens, Curtea reține și împrejurarea că, nefiind probat elementul faptic al ajungerii în posesia inculpatului, în total sau în parte, drept mită, a singurei sume (335.000.000 ROL) ce a fost plătită de SC SRL, sub semnătura inculpatului, în contul cabinetului individual de avocatură al inculpatei, în baza contractului de asistență juridică anterior menționat, sumă în legătură cu care s-au întocmit și cele 12 chitanțe în discuție, obiectul raporturilor dintre societatea și cabinetul respectiv nici nu interesează cauza, fiind în afara cadrului său procesual, întrucât, în afara acuzației nedovedite că, pe această cale s-ar fi realizat o dare/luare de mită, în rechizitoriu nici nu se invocă vreun alt motiv pentru care acele înscrisuri ar consemna operațiuni cu caracter fraudulos.
În consecință, întrucât lipsește însuși elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.290 din Codul penal, în cazul inculpatei și cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, Curtea va dispune achitarea celor doi inculpați, cu privire la această infracțiune, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală.
La acest capitol, Curtea evidențiază și aspectul că, deși în actul de sesizare se consemnează că "inculpatul a determinat-o pe concubina sa, inculpata [], să întocmească în fals contractul de asistență juridică nr.-/04.12.2002" (paginile 14 și 15 din rechizitoriu), solicitându-se în mod explicit procurorului de caz să precizeze dacă a înțeles să dispună trimiterea în judecată a primului inculpat și pentru fapta respectivă, conform mențiunilor consemnate în încheierea de la termenul din data de 21 februarie 2008 (fila 87, vol.I, ), acesta a răspuns în scris, în cuprinsul precizărilor comunicate Curții, că"în sarcina inculpatului, nu s-a reținut incidența dispozițiilor art.25 rap. la art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, cu referire la fapta săvârșită de inculpata, întrucât s-a apreciat că solicitarea adresată de acesta concubinei sale, de a ascunde, prin întocmirea în fals a unui contract de asistență juridică și a unor documente comerciale și de plată, adevărata natură a sumei de bani primită cu titlu de mită, prin prisma raporturilor dintre ei, nu a avut un caracter determinant în luarea rezoluției infracționale"(filele 110-111, vol.I, ).
Drept urmare, luând act de voința procurorului, în mod expres și explicit exprimată, de a nu dispune trimiterea în judecată a inculpatului pentru fapta anterior menționată (care, oricum, în considerarea acelorași motive anterior expuse, nici nu există), Curtea constată că aceasta nu face obiectul judecății, conform art.317 din Codul d e procedură penală, astfel că nu se va pronunța asupra ei.
În ceea ce privește încadrarea juridică, Curtea constată, sub aspect exclusiv teoretic, ca fiind nefondată cererea procurorului de schimbare a acesteia, în sensul reținerii, în cazul ambilor inculpați, și a incidenței dispozițiilor art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, urmând să respingă ca atare cererea respectivă, în temeiul art.334 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, Curtea constată că dispozițiile invocate ar fi aplicabile numai în situația în care infracțiunea în discuție ar fi fost săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o altă infracțiune, dintre cele prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a din Legea nr.78/2000 (în speță, infracțiunile de dare și respectiv luare de mită).
Cum, pentru motivele expuse la pct.I subpct.10, aceste ultime infracțiuni nu au fost comise, lipsind chiar elementul material al laturii lor obiective, nici prima pretinsă infracțiune nu s-ar fi putut săvârși în realizarea vreunui scop dintre cele prevăzute în normele de incriminare ale acestora.
III. Infracțiunile despălare de bani, reținute în sarcina inculpaților și
Curtea constată, mai întâi, că, potrivit mențiunilor din rechizitoriu, faptele imputate celor doi inculpați sub acest aspect au constat în ascunderea, cu concursul fraudulos al amândurora, a adevăratei naturi a sumei de 670.000.000 ROL, oferită de inculpatul și primită de inculpatul, cu titlu de mită, prin întocmirea în fals a contractului de asistență juridică nr.-/04.12.2002, iar, în cazul inculpatei, și a chitanțelor fiscale seria B - nr.-/09.01.2003, nr.-/13.01.2003, nr.-/14.01.2003, nr.-/15.01.2003, nr.-/16.01.2003, nr.-/17.01.2003, nr.-/22.01.2003, nr.-/23.01.2003, nr.-/27.01.2003, nr.-/28.01.2003, nr.-/30.01.2003 și nr.-/31.01.2003.
motivele expuse pe larg la pct.I subpct.10, Curtea constată că, în baza contractului de asistență juridică nr.-/04.12.2002, singura sumă plătită de către SC SRL, sub semnătura inculpatului, în favoarea cabinetului individual de avocatură al inculpatei, este cea de 335.000.000 ROL, pentru care s-a emis factura seria B - nr.-/04.12.2002, chitanțele anterior menționate fiind întocmite ulterior numai ad probationem, ca o dovadă scriptică a încasării acelei sume.
De asemenea, Curtea constată că acțiunea de"ascundere", ca element material al laturii obiective a infracțiunii de spălare de bani, presupune o faptă prin care subiectul ei activ încearcă să confere unui bun provenit din săvârșirea unei altei infracțiuni aparență de legalitate, de bun dobândit în mod licit.
În speță, acțiunea de"ascundere"imputată celor doi inculpați s-a materializat în încheierea de către aceștia a contractului de asistență juridică nr.-/04.12.2002 și respectiv în emiterea facturii seria B - nr.-/04.12.2002, întrucât, potrivit actului de acuzare, aceste înscrisuri au constituit paravanul care a permis plata, cu aparență de legalitate, a sumei anterior menționate.
Astfel fiind, Curtea constată că, în privința ambilor inculpați, data consumării pretinselor fapte de spălare de bani este chiar data comună a contractului și facturii respective, în concret 04 decembrie 2002, când, în varianta acuzării, a fost perfectată înțelegerea lor frauduloasă de a ascunde, tocmai prin întocmirea acelor acte, proveniența ilicită a sumei constituind obiectul pretinsei mite, și ea convenită (între inculpații și ) tot anterior acelei date.
Din această perspectivă, împrejurarea că plata sumei de 335.000.000 ROL s-a realizat abia la data de 13 decembrie 2002, prin ordinul de plată nr.742, este nerelevantă, întrucât, în varianta acuzării, ea nu a reprezentat o nouă acțiune de ascundere a provenienței ilicite a sumei respective, ci concretizarea acțiunilor de ascundere deja realizate, situația fiind practic similară aceleia a infracțiunilor de dare/luare de mită, care se consumă la momentul realizării înțelegerii dintre mituitor și mituit, chiar dacă remiterea banilor are loc ulterior.
În aceste condiții, Curtea constată că, la data de 04 decembrie 2002, Legea nr.656/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr.904/12.12.2002) nu era în vigoare, la data respectivă fapta de spălare de bani, în varianta susținută de acuzare, fiind incriminată în Legea nr.21/1999, la art.23 lit., motiv pentru care, admițându-se cererile în acest sens ale inculpaților și, se va dispune, în temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice, cu reținerea incidenței și a dispozițiilor art.13 din Codul penal, față de împrejurarea că legea anterioară incrimina faptele în discuție numai în situația în care banii, bunurile sau alte valori proveneau dintr-o categorie limitată de alte infracțiuni (iar nu din orice altă infracțiune, după cum prevede în prezent art.23 lit.b din Legea nr.656/2002), având astfel, cel puțin teoretic, un caracter mai favorabil.
De asemenea, în raport cu motivele anterior expuse, Curtea, admițând cererea inculpatei, va dispune, cu ocazia schimbării de încadrare juridică, și înlăturarea aplicării dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, cu atât mai mult cu cât chitanțele fiscale emise separat de către aceasta în perioada 09-31 ianuarie 2003 nu doar că s-au întemeiat pe același contract de asistență juridică, dar ele nu au avut în fapt decât rolul absolut formal de a constata scriptic o plată deja efectuată în baza unicei facturi valide ce a fost emisă conform contractului respectiv.
În schimb, Curtea apreciază că este nefondată susținerea inculpaților potrivit căreia, ca urmare a reținerii incidenței dispozițiilor art.23 lit.b din Legea nr.21/1999, ar trebui să se constate că faptele de spălare de bani reținute în sarcina lor prin rechizitoriu nu erau incriminate sub imperiul acelei legi, pe considerentul că infracțiunile de corupție nu erau menționate printre infracțiunile expres și limitativ enumerate în art.23 lit.a din aceeași lege ca fiind cele din care trebuiau să provină banii, bunurile sau alte valori, pentru ca faptele de a ascunde proveniența reală a acestora să constituie ele însele infracțiuni.
În acest sens, Curtea reține că, deși este corectă referirea la conținutul normativ al dispozițiilor art.23 lit.a din Legea nr.21/1999, prin art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 (în varianta în vigoare la data faptelor analizate) s-a realizat incriminarea faptelor de spălare de bani prevăzute în Legea nr.21/1999 și în cazul în care banii, bunurile sau alte valori provin din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a din Legea nr.78/2000.
Or, în speță, despre banii ce fac obiectul faptelor în discuție se pretinde de către acuzare că provin din infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art.255 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000 (în cazul inculpatului ) și respectiv din infracțiunea de luare de mită, prevăzută art.254 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000, săvârșită de inculpatul (în cazul inculpatei ), ambele infracțiuni fiind menționate în secțiunea a 2-a a Legii nr.78/2000.
Revenind la încadrarea juridică, tot cu referire la infracțiunea de spălare de bani, Curtea constată că cererea procurorului de schimbare a acesteia, în cazul inculpatei, în sensul reținerii incidenței dispozițiilor art.254 alin.2 din Codul penal, în locul celor ale art.254 alin.1 din Codul penal, pe de o parte, a fost formulată cu încălcarea prevederilor art.334 din Codul d e procedură penală, respectiv după terminarea cercetării judecătorești, în faza dezbaterilor, iar, pe de altă parte, este și nefondată, rămânând valabile aceleași motive expuse anterior, cu ocazia examinării încadrării juridice a faptei de luare de mită imputată inculpatului, la care se adaugă și împrejurarea că lipsește orice dovadă în sensul că, la data faptei, inculpata în cauză ar fi cunoscut exercitarea de către cel din urmă a unor atribuții de control, astfel că va respinge cererea respectivă.
Dincolo de aceste considerații strict teoretice, Curtea constată că faptele de spălare de bani imputate celor doi inculpați nu există, în condițiile în care, conform motivelor expuse la pct.I subpct.10, nici faptele de dare și respectiv luare de mită din care se pretinde că ar proveni suma de 335.000.000 ROL nu există în materialitatea lor, lipsind astfel însăși acțiunea de ascundere a unei proveniențe infracționale a acestei sume (prezumată a avea un caracter licit, în lipsa unor dovezi contrare), ca element material al laturii obiective.
În consecință, Curtea, reținând încadrarea juridică corectă, va pronunța achitarea ambilor inculpaților, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală.
IV. Infracțiunea defals în înscrisuri sub semnătură privată, reținută în sarcina inculpatului, cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002
În fapt, Curtea constată caracterul vădit fals al acestui înscris, pretins eliberat de către Ministerul Sănătății și Familiei, Direcția Medicală, Contractare și Derulare Credite Externe (atașat în copie la fila 30, vol.III, ), întrucât, potrivit datelor comunicate de Ministerul Sănătății, Direcția Generală Farmaceutică și Medicală (filele 55-56, vol.III, ), certificatul real de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/2002 a fost emis la data 21 martie 2002 (iar nu la data de 25 octombrie 2002, cum se menționează în cel fictiv) și a fost eliberat pe numele SC SRL Târgu-M (iar nu pe numele SC TEHNIC SRL Târgu-J, cum se menționează în cel fictiv).
De asemenea, din informațiile comunicate de Autoritatea Națională a Vămilor (filele 18, 30-31 și 41, vol.III, ), rezultă că înscrisul respectiv, înaintat organelor de urmărire penală de către această instituție într-o copie având aplicată pe verso mențiunea"cf. cu originalul", a fost depus, împreună cu alte documente, la Biroul Vamal Otopeni, în data de 07 ianuarie 2003, cu ocazia efectuării formalităților vamale legate de importul de către SC TEHNIC SRL a 16.400 de sterilete.
Fiind audiat sub acest aspect, inculpatul a declarat că, în opinia sa, toate documentele legate de acel import au fost depuse la autoritatea vamală de către martora (fapt recunoscut și de aceasta - fila 500, vol.IV, ), precizând însă că toate activitățile pe care le-a impus realizarea importului în discuție, inclusiv depunerea documentației complete la instituția respectivă, au fost realizate"la dispoziția sa"(fila 83, vol.III, ). De asemenea, în cuprinsul aceleiași declarații, inculpatul a afirmat că personalul angajat la SC SRL (între care se afla, la momentul faptei, și martora anterior menționată), prin bunăvoință, se ocupa și de obținerea tuturor avizelor, autorizațiilor, certificatelor și altor acte de acest gen pentru SC TEHNIC SRL. Totodată, a precizat că această ultimă societate, pe care el o administrează și în prezent, nu s-a aflat niciodată în posesia originalului certificatului analizat.
Prin rechizitoriu, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a martorei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 din Codul penal, constând în fapta de a fi folosit la autoritatea vamală certificatul în discuție, cu motivarea că aceasta "a acționat în condițiile erorii de fapt".
Pornind de la această situație de fapt, Curtea constată, în primul rând, că, în lipsa originalului certificatului de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (ce nu a putut fi identificat nici în faza urmăririi penale, nici în cursul cercetării judecătorești), nu este posibilă stabilirea cu certitudine a autorului falsului, întrucât o eventuală expertiză grafică nu se poate realiza, în mod obiectiv, doar pe o copie a înscrisului respectiv.
În schimb, având în vedere declarația inculpatului, este rațional a crede că acesta"a dispus"(termen folosit chiar de el) martorei să depună înscrisul respectiv la autoritatea vamală, cunoscând că este fals, deoarece avea calitățile de asociat și administrator al SC TEHNIC SRL (pe numele căreia apărea ca fiind eliberat acel certificat).
Curtea mai constată că certificatul în discuție nu reprezintă un înscris sub semnătură privată, după cum în mod greșit s-a apreciat în rechizitoriu, ci un înscris oficial, în accepțiunea art.150 alin.2 din Codul penal, întrucât emană de la o unitate dintre cele la care se referă art.145 din Codul penal, în concret Ministerul Sănătății și Familiei.
În raport cu toate aceste aspecte, Curtea va dispune, din oficiu, în temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei analizate din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal în infracțiunea de instigare la uzul de fals al unui înscris oficial, în forma participației improprii (autorul nemijlocit al faptei, respectiv martora, a acționat fără vinovăție), prevăzută de art.31 alin.2 cu ref. la art.25 rap. la art.291 teza I din Codul penal, reținând că și acuzarea a achiesat, cu ocazia dezbaterilor, la această soluție.
Sub aspectul încadrării juridice, Curtea constată și faptul că înscrisul în cauză nu reprezintă un document vamal, de transport sau comercial, astfel că folosirea acestuia la autoritatea vamală nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii speciale prevăzute în art.177 din Legea nr.141/1997. De altfel, în același sens s-a opinat și în actul de sesizare (pagina 52 din rechizitoriu), chiar dacă, în mod greșit, procurorul face referire la infracțiunea similară prevăzută de art.273 din Legea nr.86/2006 (care a abrogat Legea nr.141/1997, dar nu era în vigoare la data faptei analizate și, în plus, prevede, pentru infracțiunea în discuție, un regim sancționator mai decât legea anterioară, nefiind astfel aplicabilă nici din perspectiva dispozițiilor art.13 din Codul penal).
Tot sub aspectul încadrării juridice, Curtea constată ca fiind nefondată cererea procurorului de schimbare a acesteia, în sensul reținerii și a incidenței dispozițiilor art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, urmând să respingă ca atare cererea respectivă, în temeiul art.334 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, Curtea reiterează că dispozițiile invocate ar fi aplicabile numai în situația în care infracțiunea în discuție ar fi fost săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o altă infracțiune, dintre cele prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a din Legea nr.78/2000, or, în speță, o astfel de infracțiune nu a fost comisă de către inculpatul.
Reținând ca premisă încadrarea juridică stabilită din oficiu, Curtea constată că fapta inculpatului nu întrunește însă, în concret, sub aspectul laturii ei obiective, elementele constitutive ale infracțiunii anterior menționate, întrucât înscrisul în discuție nu avea aptitudinea de a produce consecințe juridice, aceeași împrejurare făcând, de altfel, să nu existe nici infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, în cazul în care s-ar fi identificat originalul certificatului în cauză.
În acest sens, Curtea constată, în fapt, că, potrivit adresei nr.23/10.05.2007 a SC SRL și înscrisurilor anexate acesteia (filele 43-50, vol.III, ), printre documentele folosite de către societatea respectivă de comisionariat vamal în vederea întocmirii declarației vamale de import nr.424/07.01.2003, nu s-a aflat și certificatul în discuție, ceea ce dovedește că acesta nu era necesar pentru realizarea legală a importului.
În drept, Curtea constată că, potrivit art.29 din Ordinul ministrului sănătății nr.183/2002 (prin care s-au aprobat normele metodologice de aplicare a Legii nr.176/2000, privind dispozitivele medicale), în vigoare la data faptei (fiind abrogat abia ulterior, conform Ordinului ministrului sănătății nr.1636/2004),"importul dispozitivelor medicale se face pe baza certificatului de înregistrare a dispozitivului medical, al cărui model este prezentat în anexa nr.1E, eliberat de structura de specialitate din cadrul Ministerului Sănătății și Familiei, sau pe baza înregistrării în vederea certificării dispozitivului medical (anexa nr.1F), eliberată de organismul de certificare notificat".
De asemenea, potrivit datelor comunicate de către Autoritatea Națională a Vămilor (filele 38-39, vol.III, ), la data de 20 aprilie 2002, instituția respectivă a primit din partea Ministerului Sănătății Publice o adresă privind "acceptarea unor documente care pot fi luate în considerare pentru aplicarea prevederilor art.29 din Ordinul ministrului sănătății nr.183/2002", conform căreia "importul dispozitivelor medicale se realiza pe baza unuia din următoarele documente: autorizația de utilizare, certificatul de înregistrare a dispozitivului medical, înregistrarea dispozitivelor medicale în vederea certificării".
Curtea constată că înscrisul în cauză, respectiv certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat, al cărui model este prezentat în mod distinct în anexa nr.1D la Ordinul ministrului sănătății nr.183/2002, constituie un act total diferit atât față de certificatul de înregistrare a dispozitivului medical (anexa nr.1E), cât și față de înregistrarea dispozitivelor medicale în vederea certificării (anexa nr.1F).
Totodată, înscrisul respectiv constituie un act total diferit și față de autorizația de utilizare, în speță o astfel de autorizație, ce poartă nr.3982/1999 și menționează în cuprinsul său un termen de valabilitate de 5 de la data emiterii, fiind eliberată de către Ministerul Sănătății - Direcția de Dotare Tehnico-Materială și Licitații cu privire la dispozitivul de contracepție uterină tip -T 380A, produs de firma INTERNATIONAL (fila 28, vol.III, ).
În consecință, întrucât realizarea legală a importului nu era condiționată în niciun fel de prezentarea certificatului fals, folosirea acestuia la autoritatea vamală nu era susceptibilă de a produce vreo consecință juridică, astfel că fapta reținută în sarcina inculpatului nu constituie infracțiune, în încadrarea juridică stabilită de C, nefiind întrunite elementele constitutive ale laturii sale obiective, motiv pentru care se va dispune achitarea acestuia, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d din Codul d e procedură penală.
Infracțiunea de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, reținută în sarcina inculpatului
Potrivit rechizitoriului, această infracțiune, pretins săvârșită în formă continuată, ar fi constat în aceea că, la datele de 16 mai 2007 și 20 mai 2007, acționând în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a instigat-o pe martora să declare, cu ocazia audierii ei de către procuror în legătură cu faptele ce fac obiectul prezentei cauze, aspecte nereale cu privire la identitatea persoanei ce a administrat în fapt SC SRL Târgu-J în perioada 2002-2003 (respectiv că administrarea societății ar fi fost realizată în mod exclusiv de către tatăl inculpatului, G, ce figura formal în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj ca asociat unic și administrator al acesteia, dar a decedat la data de 11 aprilie 2005, nemaiputând fi astfel tras la răspundere penală), actele de instigare anterior menționate nefiind însă urmate de executare din partea martorei.
Ca o observație preliminară, Curtea reține că, deși la dosarul cauzei, nu există o rezoluție de începere a urmăririi penale față de numita, prin rechizitoriu procurorul a dispus, în privința sa, o soluție de scoatere de sub urmărire penală (iar nu de neîncepere a urmăririi penale, astfel cum ar fi fost legal în cazul inexistenței unei asemenea rezoluții), cu privire la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.291 din Codul penal (pagina 64 din actul de sesizare), ceea ce presupune, în mod logic, că persoana respectivă trebuia să aibă, cel puțin la momentul întocmirii rechizitoriului, calitatea procesuală de învinuit. Întrucât, în lipsa rezoluției de începere a urmăririi penale, nu se poate stabili data dobândirii acestei calități, Curtea nu poate decât să constate că, la data faptelor imputate inculpatului, sus-numita avea calitatea de martor, calitate în care a și fost audiată, de altfel, pe tot parcursul urmăririi penale.
În raport cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că faptele imputate inculpatului nu există în materialitatea lor, motiv pentru care va pronunța achitarea acestuia, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală.
În acest sens, Curtea constată, în primul rând, că, deși la datele de 16 și 20 mai 2007 au avut loc într-adevăr întâlniri între inculpat și martoră (recunoscute de amândoi), conținutul discuțiilor purtate, astfel cum este redat în rechizitoriu, rezultă exclusiv din declarațiile martorei, care au fost negate de inculpat și nu se coroborează cu vreun alt mijloc de probă, astfel că nu pot fi reținute ca exprimând o realitate obiectivă.
Astfel, în legătură cu prima întâlnire menționată, desfășurată la data de 16 mai 2007, din chiar declarațiile martorei (filele 501 vol.IV, și respectiv 368, verso, vol.II, ), rezultă că aceasta a avut loc abia după ce ea însăși l-a contactat telefonic pe inculpat, în urma primirii unei citații prin care era chemată pentru audiere la. - aspect confirmat, de altfel, și de listingul comunicat de către ROMÂNIA SA, care confirmă că, în data respectivă, la ora 12:47:00, martora, folosind numărul 0749.063.149, l-a apelat telefonic pe inculpat, la numărul 0724.525.254, purtând o convorbire de 17 secunde (fila 297, vol.I, ) - și că, la acea întâlnire, nu a asistat nicio altă persoană, care să poată susține ca fiind veridice afirmațiile martorei despre conținutul discuției purtate.
În legătură cu cea de-a doua întâlnire, desfășurată la data de 20 mai 2007, prin urmare după audierea martorei de către procuror în legătură cu faptele ce făceau la acel moment obiectul urmăririi penale (act procesual realizat la data de 19 mai 2007 - filele 498-502, vol.IV, ), Curtea constată, din declarațiile concordante ale ambilor interlocutori, că aceasta a avut loc în fața blocului unde locuiește martora, însă nici de această dată conținutul discuției purtate nu poate fi confirmat prin vreun alt mijloc de probă, martorii, soțul martorei, care a însoțit-o pe aceasta până la locul respectiv (filele 512, verso, vol.IV, și respectiv 426, vol.II, ) și, care l-a însoțit pe inculpat, la cererea acestuia, până în acel loc (filele 518, verso, vol.IV, și respectiv 468, vol.II, ) susținând în mod constant și concordant, în același sens fiind de altfel și declarațiile martorei și inculpatului în cauză, că aceștia din urmă au discutat separat, fără ca însoțitorii lor să audă personal conținutul conversației. În aceste condiții, relatarea de către martorul a ceea ce i-a fost comunicat de către soția sa în legătură cu acea conversație nu poate fi reținută ca o dovadă a afirmațiilor martorei, întrucât ea se întemeiază tot pe susțineri ale acesteia, neconfirmate prin vreo altă probă distinctă.
Curtea mai constată că, în data de 22 mai 2007, mai avut loc o întâlnire între inculpat și martoră, a cărei primă inițiativă i-a aparținut celei din urmă, în urma discuției purtate pe această temă cu procurorul de caz, după cum martora a declarat în cursul cercetării judecătorești (fila 369, verso, vol.II, ), însă, în legătură cu acea întâlnire, nici prin rechizitoriu nu se reține că inculpatul ar mai fi săvârșit vreo altă faptă de instigare la mărturie mincinoasă, care, oricum, nu este probată în mod legal, întrucât, pe de o parte, s-au captat numai imagini video, iar nu și audio - din"considerente de ordin tehnic", astfel cum a susținut acuzarea (pagina 35, subsol, pct.22 din rechizitoriu), din motiv că martora a refuzat să-i fie montată pe corp aparatură de interceptare, astfel cum a declarat aceasta (fila 369, verso, vol.II, ) - iar, pe de altă parte, măsurile de interceptare și înregistrare în mediul ambiental, autorizate provizoriu de către procuror prin ordonanța nr.147/P/2006 din data de 21 mai 2007 (fila 414, vol.IV, ), au fost confirmate de către vicepreședintele Tribunalului București, prin încheierea nr.341//2007 din data de 23 mai 2007 (filele 426-428, vol.IV, ), cu încălcarea normelor ce reglementează competența după calitatea persoanei a instanțelor judecătorești, ceea ce atrage nulitatea absolută a acelei încheieri, conform art.197 alin.2 și 3 din Codul d e procedură penală și, implicit, înlăturarea probatoriului astfel obținut, în condițiile art.64 alin.2 din Codul d e procedură penală.
În privința ultimului aspect menționat, Curtea constată că, potrivit art.912alin.3 din Codul d e procedură penală (astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006), competența de a se pronunța asupra confirmării măsurilor provizorii dispuse de procuror în legătură cu interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor aparține judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. De asemenea, reiterând aspectele deja învederate la pct.I, subpct.8, cu ocazia examinării celor două autorizații de percheziție emise în cauză, constată că numai unui judecător de la Curtea de Apel îi revenea această competență, iar nu și unui judecător de la Tribunal, instanță inferioară în grad (astfel cum s-a întâmplat în speță), motiv pentru care probatoriul video prezentat (filele 419-4238, vol.IV, ) nu poate fi apreciat ca fiind obținut în mod legal.
În al doilea rând, Curtea constată că nu este dovedit nici pretinsul caracter mincinos al afirmațiilor în legătură cu care se susține de către acuzare că inculpatul ar fi instigat-o pe martora să le facă în declarațiile date în fața organelor judiciare.
În acest sens, Curtea reține că, dacă martorele și, angajate la punctul de lucru din B al SC SRL, au susținut varianta acuzării, afirmând că, de întreaga administrare a societății respective se ocupa exclusiv inculpatul, în timp ce tatăl său, G, nu realiza vreo activitate concretă, văzându-l doar o singură dată la Târgu-J, ocazie cu care au constatat că se afla și într-o stare fizică precară, fiind și bolnav (filele 466, verso și 498, verso, vol.IV, și respectiv 206, verso, vol.I și 368, verso, 371, verso, vol.II, ), ceilalți martori audiați sub acest aspect au afirmat contrariul.
Astfel, martorii (filele 526, verso, vol.IV, și respectiv 533-534, vol.II, ) și (filele 45-46, vol.III, ), ambii angajați ai SC SRL și (filele 40-42, vol.III, ), contabil al acesteia, au declarat în sensul că tatăl inculpatului, G, era o persoană activă și se ocupa nemijlocit de administrarea societății respective, la sediul ei din Târgu-J, chiar dacă anumite acte legate de activitatea firmei erau îndeplinite și de către inculpat.
În acest context, se cuvine a fi menționat că, prin Rezoluția nr.15810/P/2007 din data de 19 mai 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, fiind sesizat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (fila 636, vol.II, ), ca urmare a disjungerii dispuse prin actul de sesizare (pagina 65 din rechizitoriu), a dispus neînceperea urmăririi penale față de martorul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 din Codul penal, cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală, constatând că declarațiile acestuia"sunt conforme cu realitatea și oricum nu privesc aspecte esențiale ale cauzei"(fila 32, vol.III, ).
Dincolo însă de declarațiile contradictorii ale martorilor (având un caracter mai mult sau mai puțin subiectiv, în funcție de raporturile personale stabilite de fiecare cu conducerea firmei pentru care lucrau), Curtea constată că, sub aspectul în discuție, cu adevărat relevante sunt înseși înscrisurile cauzei, respectiv documentele înaintate de Banca Comercială Română Sucursala G, din care rezultă fără niciun dubiu că, în anul 2002, G (tatăl inculpatului ) era implicat personal în administrarea SC SRL, având specimen de semnătură în bancă pentru societatea respectivă și încheind, în numele acesteia, acte de dispoziție importante, precum acorduri de garanție, contracte de credit, de garanție imobiliară sau de cauțiune (filele 138-140, 142, 145-146, 167, vol.III, ).
În al treilea rând, Curtea constată că, în condițiile în care nu s-a dovedit săvârșirea vreunei infracțiuni în legătură cu atribuirea contractului de achiziție publică în favoarea SC SRL (împrejurare care a determinat audierea în cauză a martorei ), identitatea persoanei care administra în fapt societatea respectivă nu doar că nu este esențială, astfel cum se prevede în norma de incriminare a infracțiunii analizate, dar este și lipsită de orice relevanță juridică în ceea ce privește existența acesteia.
Față de toate aceste considerente, pe latură penală, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.345 din Codul d e procedură penală, va dispune achitarea inculpaților, pentru toate faptele ce fac obiectul trimiterii lor în judecată, în sensul celor anterior menționate.
VI. Pe latură civilă, Curtea constată că, inițial, urmare a aprobării de către ministrul în funcție la acea dată a referatului nr.MC 827/25.01.2005 (filele 13-14, vol.II, ), Ministerul Sănătății, sub semnătura secretarului general, prin adresa nr.47359/24.01.2005 (fila 11, vol.II, ), s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.675.842.880 ROL.
Ulterior, prin adresa nr.EN 9042/19.04.2006 (fila 21, vol.II, ), Ministerul Sănătății, sub semnătura ministrului în funcție la acea dată, a precizat că renunță la pretențiile civile formulate, ca urmare a faptului că neregulile administrative constatate cu prilejul licitației naționale pentru achiziționarea de contraceptive din anul 2002 nu au cauzat instituției respective un prejudiciu patrimonial sau de altă natură.
Prin adresa nr.EN 4494/29.04.2007 (fila 47, vol.II, ), sub semnătura aceluiași ministru, Ministerul Sănătății a comunicat că își reconsideră poziția exprimată prin adresa anterioară, în sensul că, în cazul în care, urmare a cercetărilor efectuate de către organele abilitate de lege, se va stabili existența unui prejudiciu, instituția respectivă înțelege să se constituie parte civilă.
În cursul judecății, înainte de citirea actului de sesizare, prin adresa nr.EN 1144/10.02.2008 (fila 79, vol.I, ), Ministerul Sănătății Publice, sub semnătura directorului Direcției Juridice, a comunicat că se constituie parte civilă în cauză, împotriva celor patru inculpați trimiși în judecată și a părții responsabile civilmente SC SRL Târgu-J, cu suma de 5.971.168.000 ROL, reținută în rechizitoriu ca reprezentând valoarea prejudiciului cauzat bugetului acestui minister și, implicit, bugetului de stat.
Analizând conținutul ultimelor două adrese, prin prisma dispozițiilor art.7 alin.2 din HG nr.862/2006 (privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății Publice), în vigoare la datele emiterii lor, Curtea constată că, în speță, constituirea de parte civilă s-a realizat în mod legal, întrucât actul respectiv a aparținut ministrului, ca unic reprezentant al ministerului în raporturile cu celelalte autorități ale statului, fiind exprimat în mod explicit în cuprinsul adresei nr.EN 4494/29.04.2007, în timp ce directorul Direcției Juridice a aceluiași minister nu a făcut decât să precizeze întinderea pretențiilor civile formulate, conform mențiunilor din adresa nr.EN 1144/10.02.2008.
Pornind de la această premisă, Curtea constată că acțiunea civilă exercitată în procesul penal este nefondată, în ceea ce îi privește pe inculpații și (fostă ) și respectiv inadmisibilă, în ceea ce îi privește pe inculpații și, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul art.14 rap. la art.346 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, Curtea reține că, pentru motivele expuse pe larg la pct.I subpct.9, în cauză, nu s-a constatat producerea vreunui prejudiciu în paguba Ministerului Sănătății Publice, ca urmare a faptelor săvârșite de inculpații și (fostă ), astfel că, nefiind îndeplinită una dintre condițiile generale obligatorii prevăzute în art.998-999 din Codul civil, nu există temei legal pentru angajarea răspunderii lor civile delictuale.
Totodată, cu privire la inculpații și, Curtea reține că aceștia nici măcar nu au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni de prejudiciu, astfel că, în raport cu limitele obiectului judecății, formularea de pretenții civile împotriva lor constituie un act pe care legea procesual penală nu îl îngăduie.
Ținând seama de aceeași împrejurare, cu referire la inculpatul și având în vedere că, potrivit art.24 alin.3 din Codul d e procedură penală, în procesul penal are calitatea de parte responsabilă civilmente numai persoana chemată să răspundă, conform legii civile, pentru pagubele cauzate prin fapta inculpatului, Curtea constată că SC SRL Târgu-J nu îndeplinește condițiile legale pentru a avea o astfel de calitate.
Întrucât, pentru motivele expuse în detaliu la pct.I subpct.10 și 11, nu s-a dovedit că sumele de 67.000 RON și 25.150 RON ar constitui obiectul unei mite primite de inculpații și respectiv (fostă ), Curtea, în temeiul art.254 alin.3 din Codul penal, va respinge, ca nefondată, cererea procurorului de confiscare a acestor sume.
Deoarece, potrivit art.163 alin.1 din Codul d e procedură penală, măsurile asigurătorii se iau numai în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune sau a garantării executării pedepsei amenzii, iar în speță nu este incidentă niciuna dintre aceste situații, Curtea, în temeiul art.357 alin.2 lit.c din Codul d e procedură penală, va dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurător, care a fost instituită, până la concurența sumei de 5.971.168.000 ROL, asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților, (fostă ), și și a martorului, prin Ordonanța nr.147/P/2006 din data de 14 mai 2007 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (fila 10, vol.IV, ), fără a fi pusă însă efectiv în executare, în sensul indisponibilizării vreunui astfel de bun.
În temeiul art.348 din Codul d e procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, cererea procurorului de desființare a ambelor exemplare ale contractului de asistență juridică nr.-/04.12.2002 (atașate în original la filele 336, vol.I și 246, vol.IV, ), a exemplarelor albastru și roșu ale facturii fiscale seria B - nr.-/04.12.2002 (atașate în original la filele 337, vol.I și 247, vol.IV, ), a chitanțelor fiscale seria B - nr.-/09.01.2003, nr.-/13.01.2003, nr.-/14.01.2003, nr.-/15.01.2003, nr.-/16.01.2003, nr.-/17.01.2003, nr.-/22.01.2003, nr.-/23.01.2003, nr.-/27.01.2003, nr.-/28.01.2003, nr.-/30.01.2003 și nr.-/31.01.2003 (atașate în original la filele 249-260, vol.IV, ), întrucât nu s-a dovedit că înscrisurile respective ar fi false, precum și a certificatului de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (atașat în copie la fila 30, vol.III, ), deoarece nu s-a identificat originalul acestuia, singurul care ar fi putut fi în mod legal desființat.
De asemenea, în temeiul art.357 alin.2 lit.f rap. la art.169 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, Curtea va dispune restituirea, în original, către SC SRL Târgu-J, a primului exemplar al contractului de asistență juridică nr.-/04.12.2002 (atașat la fila 336, vol.I, ) și a exemplarului albastru al facturii fiscale seria B - nr.-/04.12.2002 (atașat la fila 337, vol.I, ) și respectiv, către CABINETUL DE AVOCATURĂ " ", a celui de-al doilea exemplar al contractului de asistență juridică nr.-/04.12.2002 (atașat la fila 246, vol.IV, ), a exemplarului roșu al facturii fiscale seria B - nr.-/04.12.2002 (atașat la fila 247, vol.IV, ), a exemplarului roșu al facturii fiscale seria B - nr.-/09.12.2002, purtând mențiunea "anulată" (atașat la fila 248, vol.IV, ) și a chitanțelor fiscale seria B - nr.-/09.01.2003, nr.-/13.01.2003, nr.-/14.01.2003, nr.-/15.01.2003, nr.-/16.01.2003, nr.-/17.01.2003, nr.-/22.01.2003, nr.-/23.01.2003, nr.-/27.01.2003, nr.-/28.01.2003, nr.-/30.01.2003 și nr.-/31.01.2003 (atașate la filele 249-260, vol.IV, ), întrucât aceste înscrisuri nu sunt false și aparțin societății și cabinetului anterior menționate, fiind ridicate din posesia lor.
Pentru a nu se stingheri justa soluționare a cauzei într-o eventuală cale de atac, restituirea înscrisurilor respective se va realiza la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, păstrându-se la dosar copii ale acestora.
De asemenea, va constata că originalul certificatului de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (atașat în copie la fila 30, vol.III, ) nu a fost identificat.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, toate cheltuielile judiciare efectuate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății în primă instanță, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
. În temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondate, cererile procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.248 rap. la art.2481cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.248 rap. la art.2481cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal cu ref. la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 și respectiv din infracțiunea prevăzută de art.254 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000 în infracțiunea prevăzută de art.254 alin.2 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d din Codul d e procedură penală, achită pe inculpatul -fiul lui și, născut la data de 25 iulie 1974 în B, CNP -, cu domiciliul în B,-,.2..B,.45, sectorul 1- pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.2481cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, achită pe inculpatul pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000, întrucât fapta nu există.
II. În temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei (fostă ) din infracțiunea prevăzută de art.248 rap. la art.2481cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.248 rap. la art.2481cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal cu ref. la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d din Codul d e procedură penală, achită pe inculpata (fostă ) -fiica lui și, născută la data de 30 decembrie 1962 în municipiul Târgu-J, județul G, CNP -, cu domiciliul în B,-,.2..2,.31, sectorul 2- pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.248 rap. la art.2481cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, achită pe inculpata (fostă ) pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000, întrucât fapta nu există.
III. În temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din două infracțiuni prevăzute de art.290 din Codul penal în două infracțiuni prevăzute de art.290 din Codul penal cu ref. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000.
În temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, admite cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia din infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal.
În temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, dispune din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002, din infracțiunea prevăzută de art.290 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.31 alin.2 cu ref. la art.25 rap. la art.291 teza I din Codul penal.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, achită pe inculpatul - fiul lui G și I, născut la data de 12 decembrie 1954 în municipiul Târgu-J, județul G, CNP -, cu domiciliul în municipiul Târgu-J,-, județul G și fără forme legale în orașul,-, județul - pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art.255 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000, față de inculpatul, întrucât fapta nu există.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, achită pe inculpatul pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art.255 alin.1 din Codul penal cu ref. la art.6 din Legea nr.78/2000, față de inculpata (fostă ), întrucât fapta nu există.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, achită pe inculpatul pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, cu privire la contractul de asistență juridică nr.-/04.12.2002, întrucât fapta nu există.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, achită pe inculpatul pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal, întrucât fapta nu există.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d din Codul d e procedură penală, achită pe inculpatul pentru infracțiunea de instigare la uzul de fals al unui înscris oficial, în forma participației improprii, prevăzută de art.31 alin.2 cu ref. la art.25 rap. la art.291 teza I din Codul penal, cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, achită pe inculpatul pentru infracțiunea de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art.29 rap. la art.260 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, întrucât fapta nu există.
IV. În temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondate, cererile procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal cu ref. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 și respectiv din infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.2 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.
În temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, admite cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acesteia din infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, achită pe inculpata - fiica lui și, născută la data de 21 noiembrie 1973 în municipiul H, județul H, CNP -, cu domiciliul în B,-, -.C,.64, sectorul 3 - pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, întrucât fapta nu există.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, achită pe inculpata pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.21/1999 cu ref. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal, întrucât fapta nu există.
. În temeiul art.14 rap. la art.346 din Codul d e procedură penală, respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE -cu sediul în B,--3, sectorul 1- ca nefondată, față de inculpații și (fostă ) și respectiv, ca inadmisibilă, față de inculpații și.
În temeiul art.24 alin.3 din Codul d e procedură penală, constată că SC SRL -cu sediul în municipiul Târgu-J,-, județul G și cu puncte de lucru în B,-, -.1,.64, sectorul 5 și în orașul,-, județul- nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.
În temeiul art.254 alin.3 din Codul penal, respinge, ca nefondată, cererea procurorului de confiscare a sumei de 67.000 RON de la inculpatul și respectiv a sumei de 25.150 RON de la inculpata (fostă ).
În temeiul art.357 alin.2 lit.c din Codul d e procedură penală, dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurător, care a fost instituită, până la concurența sumei de 5.971.168.000 ROL, asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților, (fostă ), și și a martorului, prin Ordonanța nr.147/P/2006 din data de 14 mai 2007 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (atașată la fila 10, vol.IV, dosar de urmărire penală).
În temeiul art.348 din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea procurorului de desființare a următoarelor înscrisuri: ambele exemplare ale contractului de asistență juridică nr.-/04.12.2002 (atașate în original la filele 336, vol.I și 246, vol.IV, dosar de urmărire penală), exemplarele albastru și roșu ale facturii fiscale seria B - nr.-/04.12.2002 (atașate în original la filele 337, vol.I și 247, vol.IV, dosar de urmărire penală), chitanțele fiscale seria B - nr.-/09.01.2003, nr.-/13.01.2003, nr.-/14.01.2003, nr.-/15.01.2003, nr.-/16.01.2003, nr.-/17.01.2003, nr.-/22.01.2003, nr.-/23.01.2003, nr.-/27.01.2003, nr.-/28.01.2003, nr.-/30.01.2003 și nr.-/31.01.2003 (atașate în original la filele 249-260, vol.IV, dosar de urmărire penală) și certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (atașat în copie la fila 30, vol.III, dosar de urmărire penală).
În temeiul art.357 alin.2 lit.f rap. la art.169 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, dispune restituirea, în original, către SC SRL Târgu-J a următoarelor înscrisuri: primul exemplar al contractului de asistență juridică nr.-/04.12.2002 (atașat la fila 336, vol.I, dosar de urmărire penală) și exemplarul albastru al facturii fiscale seria B - nr.-/04.12.2002 (atașat la fila 337, vol.I, dosar de urmărire penală) și respectiv către CABINETUL DE AVOCATURĂ " " a următoarelor înscrisuri: al doilea exemplar al contractului de asistență juridică nr.-/04.12.2002 (atașat la fila 246, vol.IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale seria B - nr.-/04.12.2002 (atașat la fila 247, vol.IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale seria B - nr.-/09.12.2002, purtând mențiunea "anulată" (atașat la fila 248, vol.IV, dosar de urmărire penală) și chitanțele fiscale seria B - nr.-/09.01.2003, nr.-/13.01.2003, nr.-/14.01.2003, nr.-/15.01.2003, nr.-/16.01.2003, nr.-/17.01.2003, nr.-/22.01.2003, nr.-/23.01.2003, nr.-/27.01.2003, nr.-/28.01.2003, nr.-/30.01.2003 și nr.-/31.01.2003 (atașate la filele 249-260, vol.IV, dosar de urmărire penală), la data rămânerii definitive a hotărârii, păstrându-se la dosar copii ale acestor înscrisuri.
Constată că originalul certificatului de înregistrare a reprezentantului autorizat nr.315/25.10.2002 (atașat în copie la fila 30, vol.III, dosar de urmărire penală) nu a fost identificat.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, toate cheltuielile judiciare efectuate în cauză rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpați și de la comunicare pentru partea civilă și societatea citată în calitate de parte responsabilă civilmente.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 08.12.2009
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină
