Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Sentința 37/2009. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE FOND

SENTINȚA PENALĂ Nr. 37

Ședința publică de la 10 Martie 2009

PREȘEDINTE: George Ciobanu judecător

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

din cadrul Direcției Naționale Anticorupție

Pe rol, soluționarea procesului penal privind pe inculpata -, trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 231/P/2006 din 31 octombrie 2007, întocmit de DNA - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunile prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 292 Cod penal și art. 36 din Legea nr. 115/1996.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpata, asistată de avocat G, apărător ales.

Procedura a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 36 din legea nr. 115/1996, în infracțiunea prev. de art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și infracțiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 115/1996 rap. la art. 292 Cod penal.

De asemenea, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 36 din legea nr. 115/1996, în infracțiunea prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 144/2007 având în vedere cererea formulată de inculpată.

Reprezentantul parchetului a arătat că este corectă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, respectiv o infracțiune completă de fals declarații prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 36 din Legea nr. 115/1996.

activ al infracțiunii este calificat în raport cu dispoz. art. 2 din Legea nr. 115/1996, iar latura obiectivă a infracțiunii este definitivă de art. 36 din Legea nr. 115/1996 și art. 292 Cod penal.

În privința cererii formulată de inculpată, a arătat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 50 alin.1 din Legea nr. 144/2007.

La data săvârșirii infracțiunii - 4 mai 2005 precum și la data punerii în mișcare a urmăririi penale și a trimiterii în judecată - 31 octombrie 2007, infracțiunea era reglementată de dispoz. art. 36 din Legea nr. 115/1996.

Deși articolul a fost abrogat prin Legea nr. 144/2007, conținutul lui a fost preluat întocmai de dispoz. art. 50 alin.1 din Legea nr. 144/2007, care menționează că infracțiunea se pedepsește potrivit codului penal, la fel cum a prevăzut și art. 36 din Legea nr.115/1996.

Aplicarea legii mai favorabile potrivit art. 13 Cod penal, aspect invocat de apărătorul inculpatei, ar fi intrat în discuție numai în situația în care Legea nr. 144/2007 ar fi prevăzut o pedeapsă mai mică și în consecință ar fi fost mai favorabilă, condiții care în speță nu sunt îndeplinite.

Avocat G pentru inculpată a arătat că nu se impune reținerea a două infracțiuni în concurs întrucât completarea declarației de avere cu date care nu corespund adevărului, reprezintă o singură acțiune în baza unei rezoluții infracționale unice, deci o singură infracțiune de fals și nicidecum două infracțiuni de fals în declarații, indiferent de scopul urmărit, care este unul singur.

Prin art. 60 lit. a din Legea nr. 114/2007, au fost abrogate prevederile art. 36 din Legea nr. 115/1996, astfel că în cauză se impune recalificarea faptei prin raportare la dispozițiile art. 50 alin.1 din Legea nr. 144/2007, iar în legea nouă au intervenit modificări în sensul precizării că fapta se săvârșește cu intenție.

A mai arătat că încadrarea juridică a faptei este cea prev. de art. 292 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și art. 50 alin.1 din Legea nr. 144/2007 cu aplic. art. 13 Cod penal.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei, instanța se va pronunța odată cu fondul cauzei.

Constatând că procurorul și inculpata nu mai au de dat explicații ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești, instanța a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Reprezentantul parchetului a arătat că prin rechizitoriu nr. 231/P/2006 din 31 octombrie 2007, s-a reținut că inculpata cu ocazia declarației de avere din 4 mai 2005, depusă la Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de judecător la Tribunalul Gorj, nu a menționat o suprafață de 400 mp proprietatea sa, situat în comuna, județul G în scopul ascunderii modului ilicit de dobândirea acestuia, respectiv prin săvârșirea de către soțul său a infracțiunii prev. de art. 12 lit. a din legea nr. 78/2000, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Probatoriul administrat în faza de urmărire penală și faza de cercetare judecătorească a dovedit că prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 8377/ 25 octombrie 2002, inculpata și martora au cumpărat de la G un teren în suprafață de 1035 mp, două case de locuit și anexe, la prețul de 460.000.000 lei ROL.

Bunurile au fost partajate ulterior prin actul de partaj voluntar nr. 2078 din 17 martie 2003, în lotul familiei intrând unul din cele două imobile cu anexe și suprafața de 1035 mp teren.

Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 467 din 20 ianuarie 2004, și inculpata au vândut 635 mp din suprafața de 1035 mp către și. Vânzătorii au precizat în conținutul contractului, că anterior nu au înstrăinat terenul ce constituie obiectul contractului, deși acesta făcuse obiectul convenției de schimb - înscrisul sub semnătură privată din 21 aprilie 2003.

Inculpata a participat în mod nemijlocit la încheierea tranzacțiilor și avea reprezentarea că după încheierea contractului de vânzare - cumpărare din 20 ianuarie 2004, terenul de 400 mp situat în comuna, județul Gar ămas în proprietatea sa, iar în declarația de avere depusă la 4 mai 2005 la, acest teren nu se regăsește.

Inculpata a susținut în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, că nu a avut cunoștință de existența convenției de schimb din 21 aprilie 2004 și că nu a fost implicată în discutarea tranzacțiilor, singura contribuție fiind aceea a semnării actelor.

Reprezentantul Parchetului a arătat că apărarea inculpatei nu poate fi luată în considerare pentru că inculpata a luat cunoștință despre intrarea în patrimoniul său a suprafeței de teren de 1035 mp în indiviziune cu familia. În condițiile necunoașterii existenței convenției de schimb din 29 aprilie 2004, inculpata a semnat în 2004 contractul de vânzare - cumpărare prin care a transmis familiei suprafața de 635 mp iar cu acest partaj a realizat fără dubiu că suprafața de 400 mp a rămas în proprietatea sa.

Cu prilejul unei presupuse discuții telefonice cu soțul său, avută anterior completării declarației de avere, inculpata cunoștea că are în proprietate suprafață de teren și că acea convenție de schimb neperfectată în formă autentică nu a operat transferul de proprietate cu privire la teren.

Inculpata a cunoscut faptul că nu l-a împuternicit pe soțul său prin mandat special în formă autentică, să înstrăineze terenul în cauză.

Probele administrate în cauză au conturat și scopul comiterii falsului în declarația de avere și anume, acela al ascunderii modului ilicit de dobândire a terenului de către soțul său prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000.

Lipsa oricăror elemente din conținutul declarației de avere care să permită identificarea locației bunurilor dobândite, construcții sau terenuri coroborată cu aceeași omisiune în declarația de avere dată de precum și cu rezultatul acestor acțiuni respectiv beneficiul unui imobil în suprafață de 344 mp, cu o valoare de 7,2 miliarde ROL din care 4,14 miliarde ROL achitate de exploatările miniere în condițiile în care sumele plătite de familia pentru imobilele cedate la schimb nu au depășit 360 milioane ROL, demonstrează și susțin scopul infracțiunii fără dubiu.

A mai arătat că principiul "non reformațio in pejus" este inaplicabil în faza de urmărire penală deoarece în cazul trimiterii în judecată a unei persoane, după admiterea plângerii acesteia de scoatere de sub urmărire penală, nu este încălcat principiul liberului acces în justiție, întrucât instanța sesizată cu judecarea cauzei va putea analiza cauza sub toate aspectele și va pronunța o hotărâre supusă căilor de atac nefiind înfrânt principiul constituțional al liberului acces la justiție.

În concluzie, a arătat că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 36 din Legea nr.115/1996, vinovăția inculpatei fiind dovedită de întreg probatoriul administrat în cauză și a solicitat condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii, urmând ca instanța să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, în temeiul art. 81 Cod penal și obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat și a pus concluzii scrise.

Avocat G pentru inculpată, a arătat că procesul penal este un tot unitar care cuprinde atât faza de urmărire penală cât și cercetarea judecătorească iar principiul neagravării situației în propria cale de atac nu poate fi încălcat nici în faza de urmărire penală.

Anterior, față de inculpată a fost aplicată o amendă administrativă iar procurorul putea cel mult să aplice tot o sancțiune administrativă.

Prin punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei a fost încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac iar actul de sesizare al instanței este nelegal.

La data de 4 mai 2005 - data declarației de avere, terenul nu mai era deținut de inculpată.

În rechizitoriul întocmit, la fila 4, s-a reținut că terenul ce a constituit obiectul contractului de vânzare nr. 467/2004 a fost înstrăinat la 21 martie 2003 prin convenția încheiată cu Exploatarea Minieră de.

Convenția încheiată la 21 aprilie 2003 între și soțul inculpatei, a fost aprobată de Consiliul de Administrație al Companiei Naționale a Oltenia și s-au exercitat acte de deposedare în privința terenului, care a fost înscris în evidențele contabile ale și a fost obținută autorizația pentru desființarea locuinței.

Ca urmare, la data de 4 mai 2005 terenul în suprafață de 360 mp nu mai era deținut de inculpată, astfel că infracțiunii îi lipsește latura obiectivă sub aspectul elementului material.

Cu privire la latura subiectivă, a arătat că inculpata nu a menționat terenurile însă fără intenție.

Inculpata a intenționat să menționeze în declarație imobilul nou construit și a precizat că dobânditor al imobilului este și soțul.

În primul rechizitoriu întocmit, s-a reținut că inculpatul a avut doar un rol decorativ și că nu sunt probe care să rezulte că a fost beneficiara unor informații de serviciu comunicate de și nici nu avea cunoștință de zonele ce urmau a fi afectate de exploatările miniere.

În concluzie, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, fapta fiind săvârșită fără intenție.

Inculpata având ultimul cuvânt, a arătat că în cauză a fost ignorat principiul "non reformațio in pejus" și că, în acest fel, petentul ar fi împiedicat să formuleze plângere în situația în care putea fi trimis în judecată.

A arătat că inițial, au fost reținute în rechizitoriu trei omisiuni în declarația de avere, iar după reluarea urmăririi penale, prin rechizitoriu s-a reținut în privința imobilelor și a debitului față de constructor că nu se poate face dovedirea săvârșirii infracțiunii.

Infracțiunea este unică iar rezoluția infracțională ar fi trebuit să fie unică, astfel că nu se poate reține în privința imobilelor că a acționat fără intenție, iar în privința terenului că a acționat cu intenție.

În declarație a menționat imobilul din Tg. J, locația, starea imobilului precum și modul de dobândire al acestuia astfel că nu a ascuns nici o informație în declarația de avere.

A mai arătat că avea obligația de a declara bunurile deținute efectiv și nu cele ieșite din patrimoniu, iar terenul de 360 mp, nu a fost menționat însă fără intenție și fără scopul prevăzut de lege.

A solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

CURTEA,

Asupra procesului penal de față;

Constată că prin rechizitoriul nr.231/P/2006 din 31 octombrie 2007, întocmit de DNA - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatei - pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în scopul ascunderii unei fapte de corupție prev. de art.17 lit. c din Legea nr.78/2000 rap. la art.292 Cod penal și art.36 din legea nr.115/1996.

În actul de inculpare s-a reținut în fapt că inculpata în calitate de judecător la Tribunalul Gorja completat declarația de avere din 4 mai 2005 și a omis să declare deținerea unui teren în suprafață de 400 mp, situat în comuna județul G, cu scopul de a ascunde modul ilicit de dobândire a acestuia, respectiv prin săvârșirea de către soțul său, a infracțiunii prev. de art.12 lit. a din legea nr.78/2000.

S-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8377 din 25 octombrie 2002, inculpata - și martora, au achiziționat de la G, în calitate de vânzător, imobilul compus din teren în suprafață de 1035 mp și două case de locuit cu anexe, situate în comuna județul D la prețul de 460.000.000 lei.

Aceste bunuri au fost partajate ulterior prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.2078 din 17 martie 2003, lotul familiei fiind compus din suprafața de teren de 1035 mp și o construcție - casă și anexe.

La data de 21 aprilie 2003 a încheiat cu o convenție de schimb, prin care s-a obligat să predea terenul în suprafață de 1035 mp, convenția fiind aprobată prin Hotărârea CNLO nr.6 din 17 iunie 2003.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.467 din 20 ianuarie 2004, și - au vândut soților și suprafața de 635 mp, din totalul de 1035 mp, întrucât cu ocazia partajului voluntar soții dobândiseră numai construcții, iar înțelegerea dintre copartajanți a fost în sensul împărțirii și a terenului.

S-a reținut că prin achiziționarea succesivă de imobile - terenuri și construcții - aflate în zone ce urmau a fi afectate de exploatările miniere, urmată de semnarea unor convenții de schimb cu exploatările miniere, s-a ajuns la reconstrucția unui imobil în suprafață totală de 344 mp, prin cumularea suprafețelor ce urmau a fi reconstruite în baza fiecărei convenții, valoarea imobilului reconstruit fiind de 7,2 miliarde lei.

Inculpata a cunoscut, la data completării declarației de avere din 4 mai 2005, că suprafața de 400 mp a rămas în proprietatea sa, după încheierea succesivă a actelor de cumpărare, partaj și vânzare a terenului din comuna G, în suprafața inițială de 1035 mp, și în mod deliberat a omis declararea acestui imobil, pentru care nu a operat transferul dreptului de proprietate prin convenția de schimb încheiată cu, convenție care nu a fost autentificată, în scopul ascunderii modului ilicit de dobândire a terenului, prin săvârșirea de către soțul său a infracțiunii prev. de art.12 lit. a din legea nr.78/2000.

S-a apreciat că și inculpata cunoștea că scopul achiziționării terenurilor de către CNLO era acela al extinderii exploatărilor miniere, iar omisiunea menționării în conținutul declarației de avere a elementelor care să permită identificarea locației bunurilor dobândite au servit la obținerea unui beneficiu ilicit, respectiv imobilul reconstruit în valoare de 7,2 miliarde lei, din care 4,14 miliarde lei au fost achitați de.

Urmărirea penală în prezenta cauză, finalizată cu trimiterea în judecată a inculpatei s-a dispus prin Ordonanța nr.1038/II/2006 din 17 octombrie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție, prin care s-a admis plângerea petentei -, a fost infirmată soluția de scoatere de sub urmărire penală a acesteia în calitate de învinuită, în temeiul art.262 pct.2 lit. a Cod procedură penală, rap. la art.11 pct.1 lit. b Cod procedură penală și art.10 lit.1Cod procedură penală, coroborat cu art.181Cod penal, s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de învinuită precum și completarea urmăririi penale în sensul verificării apărărilor acesteia, urmând a se reaprecia gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care s-a început urmărirea penală.

S-a motivat că principiul neagravării situației în propria cale de atac, nu se aplică fazei de urmărire penală. În cazul trimiterii în judecată a unei persoane, după admiterea plângerii acesteia împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală, nu este încălcat principiul liberului acces la justiție, deoarece instanța sesizată cu judecarea cauzei, va putea analiza cauza sub toate aspectele și va pronunța o hotărâre supusă căilor de atac.

În faza de urmărire penală au fost audiați martorii G, G, au fost atașate în copie declarațiile de avere din 4 mai 2005 și 28 decembrie 2006, completate de inculpată și contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.9377 din 25.10.2002, 2075 din 14.06.2002, contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.2428 din 17.03.2003, convenția de schimb din 21.04.2003 încheiată între și O, situația reconstrucțiilor de locuințe pentru familia, contracte de prestări servicii - reconstrucție gospodărie, chitanțe de plată, precum și copia rechizitoriului nr.10/P/2005 din 5 septembrie 2006 prin care a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prev. de art.12 lit. a din Legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 p, art.12 lit. b din legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 p, art.17 lit. d din legea 78/2000 rap. la art.248 - 2481p, cu aplic.art.41 alin.2 p, două infracțiuni prev. de art.17 lit. c din legea 78/2000 rap. la art.292 p și art.36 din legea 115/1996; două infracțiuni prev. de art.17 lit. c din legea 17/2000 rap. la art.290 p; două infracțiuni prev. de art.17 lit. c din legea 78/2000 rap. la art.292

Prin sentința penală nr. 26 de la 28 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitată inculpata -, pentru infracțiunea de fals în declarații, săvârșit în scopul unei fapte de corupție prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și pentru infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 36 din legea nr. 115/1996 rap. la art. 292 Cod penal.

Instanța a reținut că inculpata - a indicat în declarația de avere de la 4 mai 2005, o casă de locuit în suprafață de 260 mp dobândită prin contract de schimb și reconstrucție, iar declarația nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 36 din Legea nr. 115/1996.

În declarația de avere a fost indicat terenul pe care era edificată construcția precum și modalitatea de dobândire, fiind cuprinse informațiile necesare pentru ca orice persoană să sesizeze comisia potrivit art. 8 și 9 din Legea nr. 115/1996 pentru inițierea controlului asupra condițiilor concrete de încheiere și executare a contractului de schimb și reconstrucție.

Inculpata a avut reprezentarea că terenul indicat în declarația de avere corespunde terenului deținut în proprietate în comuna, cele două terenuri neputând fi individualizate în raport cu construcțiile edificate asupra lor.

Declarația de avere nu constituie infracțiunea de fals în declarații incriminată de art. 36 din Legea nr. 115/1996, deoarece nu este de natură să genereze consecința prevăzută de lege, respectiv împiedicarea controlului asupra averii prin omisiunea declarării unor bunuri de valoare însemnată, a căror proveniență nu se poate justifica prin veniturile obținute de magistrat.

Instanța a mai reținut că nu s-a probat existența intenției calificată prin scop, respectiv că inculpata în momentul completării declarației de avere a avut reprezentarea asupra consecinței prevăzută de lege respectiv împiedicarea efectuării controlului averii și a urmărit producerea acestui rezultat.

Față de infracțiunea prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 presupusă a fi săvârșită de soțul inculpatei, nu s-a pronunțat o soluție de condamnare, iar inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 în calitate de coautor, instigator sau complice și nici pentru încălcarea obligației prev. de art. 23 din aceeași lege.

Pentru consumarea infracțiunii prev. de art. 17 lit. din legea nr. 78/2000, este necesar să se dovedească atât săvârșirea cu vinovăție a infracțiunii de fals în declarații cât și scopul comiterii acesteia, constând în ascunderea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 12 lit. a.

Instanța a constatat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000, dispunând achitarea și pentru această infracțiune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Prin decizia penală nr. 1951 de la 2 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Anticorupție C împotriva sentinței penale nr. 26 din 28 ianuarie 2008 a Curții de APEL CRAIOVA, a fost casată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de APEL CRAIOVA.

S-a constatat că, deși, instanța de fond a fost investită prin actul de inculpare, cu judecarea inculpatei - pentru săvârșirea unei singure infracțiuni complexe, respectiv cea prev. de art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 36 din Legea nr. 115/1996, fără a pune în discuția părților o eventuală schimbarea calificării juridice a faptei, considerându-se investită cu judecarea inculpatei pentru săvârșirea a două infracțiuni, s-a pronunțat ca atare, judecând cauza sub aspectul celor două infracțiuni.

Primind dosarul, Curtea a înregistrat cauza sub nr- și a procedat la audierea inculpatei la termenul de judecată din 3 februarie 2009 precum și la audierea martorilor G, și la termenul de judecată de la 24 februarie 2009.

Având în vedere îndrumările date de instanța de control judiciar, a fost pusă în discuție potrivit dispoz. art. 334 Cod procedură penală, o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/200 rap. la art. 292 Cod penal și art. 36 din Legea nr. 115/1996, în două infracțiuni prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 292 Cod penal și, respectiv art. 36 din Legea nr. 115/1996 rap. la art. 292 Cod penal, pentru a da posibilitatea procurorului și inculpatei să-și prezinte argumentele în privința corectei încadrări juridice.

De asemenea, s-a pus în discuție și cererea formulată de inculpată, privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 36 din Legea nr. 115/1996, în infracțiunea prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 50 alin.1 din Legea nr. 144/2007.

Instanța apreciază că infracțiunea de fals în declarații în scopul ascunderii unei fapte de corupție prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 36 din Legea nr. 115/1996, este o infracțiune complexă întrucât, dispozițiile art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, incriminează modalități agravate ale infracțiunilor de fals și uz de fals atunci când faptele au fost săvârșite în scopul ascunderii uneia din infracțiunile de corupție sau asimilate acestora, ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune.

Infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal, se încadrează în privința clasificării în categoria infracțiunilor de fals propriu-zis presupunând o alterare a adevărului care operează asupra unui înscris - declarație cu însușiri probatorii stabilite de dispoziții legale.

În privința dispozițiilor din legea specială care reglementează declarația de avere, se constată că, în rechizitoriu încadrarea juridică a fost stabilită prin raportare la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 115/1996, potrivit cărora, fapta persoanelor prevăzute la art. 2 de a face declarații de avere care nu corespund adevărului, constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit Codului penal.

Potrivit art. 2 magistrații au obligația să-și declare averea în condițiile legii menționate.

Se contată că potrivit art. 60 alin.1 lit. a din Legea nr. 144/2007, la data intrării în vigoare a legii potrivit dispoz. art. 59 alin.1 lit. b, se abrogă dispozițiile art. 36 din Legea nr. 115/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Noua reglementare prevăzută de art. 50 alin.1 din Legea nr. 144/2007, prevede că fapta persoanelor care, cu intenție depun declarații de avere ce nu corespund adevărului, constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit Codului penal.

Aceste dispoziții cuprinse în capitolul VII al legii, au intrat în vigoare potrivit art. 59 alin.1 lit. b la 6 luni de la data publicării legii în Monitorul Oficial nr. 359 din 25 mai 2007.

Deși dispozițiile art. 50 alin.1 incriminează fapta săvârșită cu intenție, nu aduc elemente noi în privința infracțiunii de fals în declarații în raport cu Legea nr. 115/1996 întrucât, forma de vinovăție care constituie elementul subiectiv al infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal, este intenția.

Ca urmare, instanța apreciază că încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, este cea prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 50 alin.1 din Legea nr. 144/2007.

Analizând materialul probator aflat la dosar, instanța reține că în declarația de avere dată la 4 mai 2005, inculpata -, în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Gorj, a menționat la categoria bunuri imobile, o casă de locuit situată în mun. Tg. J, în suprafață de 230 mp, în construcție, iar la rubrica "mod de dobândire" a menționat contract de schimb - reconstrucție.

Potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 8377 din 25 octombrie 2002, inculpata împreună cu martora, au cumpărat de la vânzătorul G bunuri imobile situate în comuna, județul G, respectiv construcții - două case de locuit și anexe precum și terenul aferent în suprafață de 1035 mp, prețul fiind de 460.000.000 ROL.

Ulterior, a fost încheiat contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2428 din 17 martie 2003 potrivit căruia, în lotul soților și - au fost atribuite un imobil cu anexe și suprafața de 1035 mp teren iar în lotul soților și un imobil și anexe.

La data de 24 ianuarie 2004, și -, au vândut soților suprafața de 675 mp, devenind proprietari ai unui teren în suprafață de 360 mp, situat în comuna, județul

Prin convenția încheiată la 21 aprilie 2003, a predat o casă de locuit și anexe precum și suprafața de 1035 mp teren intravilan iar EM s-a obligat să realizeze o construcție în mun. Tg.

Această convenție a fost aprobată prin Hotărârea nr. 6 din 17 iunie 2003 Consiliului de Administrație al Companiei Naționale a Oltenia.

Conform adresei nr. 37 de la 17 ianuarie 2008 emisă de SC Energetic SA, EM a achitat suma de 2.890.000 lei pentru terenul reprezentând curtea casei, iar pentru pomii aflați pe terenul gospodăriei au fost achitate despăgubiri în valoare de 54.120.000 lei,

Sumele au fost achitate la data de 5 decembrie 2003 iar terenul a fost înscris în evidențele contabile ale EM în luna decembrie a anului 2003. În aceeași adresă s-a menționat că EM a obținut autorizația pentru desființarea locuinței pe baza acceptului scris al martorului.

Instanța apreciază că fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în scopul ascunderii unei fapte de corupție prev. de art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 50 alin.1 din Legea nr. 144/2007, pentru următoarele considerente:

În privința infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal, se reține că pentru existența elementului material al laturii obiective, este necesară îndeplinirea unei condiții esențiale și anume declarația să servească potrivit legii sau împrejurărilor la producerea unor consecințe juridice.

Stabilirea situațiilor în care legea prevede că declarația produce consecințe juridice se face în raport cu actul normativ care prevede această însușire a declarației.

Fapta de a depune declarații de avere care nu corespund adevărului prevăzută atât de art. 36 din Legea nr. 115/1996 cât și de art. 50 alin.1 din Legea nr. 144/2007, are drept consecință împiedicarea efectuării controlului asupra averii deținute, respectiv, constatarea unor eventuale diferențe între averea declarată la data numirii în funcție și cea dobândită pe parcursul exercitării funcției potrivit art. 7 din Legea nr. 115/1996.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 144/2007, verificarea declarațiilor de avere se face prin compararea datelor din declarații pentru a se constata dacă există diferență vădită între averea dobândită pe parcursul exercitării funcției și veniturile realizate în aceeași perioadă.

În declarația de avere de la 4 mai 2005, inculpata -, a indicat că deține, împreună cu soțul o casă de locuit în suprafață de 230 mp, în construcție, menționând că imobilul a fost dobândit ca urmare a încheierii unui contract de schimb - reconstrucție, informații suficiente pentru efectuarea unui control asupra modului de dobândire a imobilului, respectiv verificarea încheierii contractului de schimb - reconstrucție.

Inculpata a arătat în declarațiile date în faza de urmărire penală precum și în cea dată în faza de cercetare judecătorească, la termenul de judecată din 3 februarie 2009, că nu mai deținea suprafața de 360 mp, fiind preluat de unitatea minieră ca urmare a convenției de schimb din 21 aprilie 2003 și că a indicat în declarație imobilul din Tg.

De altfel, în rechizitoriu (fila 20), s-a reținut că în conținutul material al infracțiunii prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art. 36 din Legea nr. 115/1996, urmează a nu fi reținute și actele de omisiune a declarării construcțiilor, a întregii suprafețe a imobilului ce i se reconstruia și a unui debit de 3,3 miliarde lei, întrucât nu au rezultat suficiente elemente care să ateste împrejurarea cunoașterii situației reale și implicit în aplicarea principiului "in dubio pro reo" nu se poate stabili intenția nedeclarării corespunzătoare adevărului.

De asemenea, s-a mai reținut (fila 21 rechizitoriu) pentru infracțiunea constând în declararea în fața notarului că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. 467/2004 nu a fost înstrăinat, deși la 21 aprilie 2003 fusese înstrăinat prin convenția încheiată cu EM, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective pentru aceleași considerente ca cele expuse la paragraful anterior.

Elementul subiectiv al infracțiunii de fals în declarații este intenția în raport cu scopul prevăzut de Legea nr. 115/1996, respectiv Legea nr. 144/2007 - împiedicarea unui control al averii - și cel prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 anume, aceea de a ascunde săvârșirea unei fapte de corupție.

Instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada existenței elementului subiectiv întrucât, așa cum s-a arătat anterior, declarația de avere cuprindea suficiente informații necesare pentru efectuarea unui eventual control cu privire la încheierea și executarea contractului de schimb și reconstrucție.

În privința scopului prevăzut de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, s-a reținut în rechizitoriu că fapta de fals în declarații a fost săvârșită în scopul ascunderii modului ilicit de dobândire a terenului, respectiv prin săvârșirea de către a infracțiunii prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, constând în încheierea de tranzacție financiară prin utilizarea unor informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale.

Se constată însă că suprafața de teren de 360 mp teren situată în comuna, județul G, rezultată din suprafața inițială de 1035 mp, a fost dobândită ca urmare a încheierii contractului de vânzare - cumpărare la data de 25 octombrie 2002, între vânzătorul G și cumpărătoarele și -, contract ce nu a fost semnat de.

În ceea ce privește imobilul ce urma să fie reconstruit potrivit contractului de schimb - reconstrucție, față de considerentele arătate mai sus, instanța apreciază că inculpata nu a acționat cu scopul de a ascunde săvârșirea unei infracțiuni, respectiv cea prev. de art. 12 lit. a din legea nr. 78/2000, întrucât a menționat modul de dobândire a imobilului - contract de schimb reconstrucție, imobil dobândit împreună cu soțul său.

De altfel, în privința inculpatei nu s-a reținut calitatea de coautor, instigator sau complice la infracțiunea prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, deși infracțiunea prev. de art. 17 lit. c reprezintă infracțiunea mijloc, săvârșită în scopul ascunderii infracțiunii prev. de art. 12 lit. a din aceeași lege.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanța în temeiul dispoz. art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală va achita pe inculpata - pentru infracțiunea prev. de art.17 lit. c din Legea nr.78/2000 rap. la art.292 Cod penal și art.50 alin.1 din Legea nr.144/2007.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 1100 lei vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘ TE:

In baza art.334 Cod procedură penală;

Schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.17 lit. c din Legea 78/2000 rap. la art.292 Cod penal și art.36 din Legea nr.115/1996, în infracțiunea prev. de art.17 lit. c din Legea 78/2000 rap. la art.292 Cod penal și art.50 alin.1 din Legea nr.144/2007.

In baza art.11 pct.2 lit. a, rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală;

Achită pe inculpata - pentru infracțiunea prev. de art.17 lit. c din Legea nr.78/2000 rap. la art. 292 Cod penal și art.50 alin.1 din Legea nr.144/2007.

Cheltuielile judiciare în sumă de 1100 lei rămân în sarcina statului.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2009.

- -

Grefier,

- -

Red.jud.GC.

IB/ 20.03.2009.

Președinte:George Ciobanu
Judecători:George Ciobanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Sentința 37/2009. Curtea de Apel Craiova