Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 474/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 474/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
DNA - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de DNA - Serviciul Teritorial Alba, inculpații, - -, și partea civilă Banca Comercială Română împotriva sentinței penale nr. 101/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigarea a cauzei s-au prezentat:
- consilier juridic pentru partea civilă recurentă BCR;
- inculpata asistată de avocat ales;
- inculpatul asistat de avocat ales;
- inculpatul asistat de avocat cu delegație din oficiu;
- inculpatul a asistat de avocat cu delegație din oficiu;
- avocat cu delegație din oficiu pentru inculpata recurentă -;
- avocat cu delegație de apărător ales al inculpaților și
- avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul intimat -;
- avocat desemnată din oficiu pentru inculpații și;
- avocat cu delegație din oficiu pentru inculpații, și -;
- lipsă fiind restul prăților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că inculpata - a depus la dosar cerere prin care a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui avocat.
Reprezentanta DNA, în principiu nu se opune amânării cauzei față de împrejurarea că în fața instanței de fond, inculpata - a fost asistată de avocat ales.
Avocat, desemnată din oficiu pentru inculpata - - a solicitat admiterea cererii formulată de inculpată.
Inculpații prezenți și avocații acestora nu se opun amânării cauzei în sensul celor solicitate.
Reprezentantul părții civile recurente, consilier juridic se opune admiterii cererii formulată de inculpata - - precizând că, în cauză este al doilea termen de judecată, inculpata a formulat recurs în prezenta cauză și avea posibilitatea să-și angajeze avocat până la acest moment.
Instanța, deliberând asupra cererii de amânare formulată de inculpata - -, față de împrejurarea că în cauză inculpatei îi este asigurat dreptul la apărare, cauza este la al doilea termen de judecată iar la termenul anterior procedura de citare cu această inculpată a fost îndeplinită și avea posibilitatea să-și angajeze avocat, respinge, ca nefondată, cererea de amânare și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat a acordat cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta DNA susține recursul astfel cum a fost formulat și solicită admiterea acestuia. Precizează că instanța de fond în mod greșit a apreciat că sesizarea instanței este nelegală. Potrivit art. 300 alin. 2.pr.penală actului de sesizare a instanței poate fi invocată înainte de citirea actului și trebuie apreciată prin prisma art.263 pr.penală, iar în cauză sunt descrise faptele, încadrarea juridică și paguba.
Art.332 alin.2 pr.penală se referă la cazurile de nulitate absolută. Dispozițiile referitoarea și care se aplică se referă la asistarea inculpaților, care în speța de față au fost asistați.
Consideră că aplicarea disp. art. 332 este nelegală și nefondată.
Art.6 din CEDO - are aplicabilitate doar atunci când contravine situației de încălcare a dreptului la apărare și la un proces echitabil dar această situație de excepție nu este prezentă în speța de față, inculpaților garantându-li-se dreptul la apărare, la dosar existând delegațiile apărătorilor aleși.
În ce privește a doua critică adusă hotărârii - antamarea fondului - în hotărârea instanței de fond s-a luat - secvențial și aleatoriu - drept exemplu activitate de creditare, din toată activitatea.
O altă critică adusă hotărârii se referă la restituirea cauzei Biroului Teritorial Tg J, or, chiar din antetul rechizitoriului se poate observa că acesta a fost întocmit de către DNA - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție astfel că prezenta cauză nu poate fi restituită Biroului Teritorial Tg. J câtă vreme această instituție nu a făcut acte de urmărire penală în cauză.
Mai arată că în mod greșit instanța a înlăturat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată împotriva inculpatului - deoarece temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat până în prezent, sens în care solicită menținerea acestei măsuri.
În concluzie, solicită admiterea recursului cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.
Reprezentantul părții civile BCR susține recursul declarat în cauză pentru motivele expuse în scris și solicită admiterea acestuia.
Precizează că instanța de fond a făcut trimitere la disp. art. 300 alin.2 pr.penală, dar, a trecut foarte ușor peste disp. art. 300 alin.1 pr.penală, cauza fiind pe rol de mai bine de 2 ani de zile, astfel că judecătorul de la instanța de fond nu a studiat în profunzime actele dosarului.
În ce privește actul de sesizare, arată că sunt respectate disp. art. 263.pr.penală, inculpații sunt în stare de libertate, au avut apărători aleși și desemnați din oficiu, astfel că au avut posibilitatea de a formula cereri și excepții.
În concluzie, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății. Admiterea recursului declarat de DNA și respingerea recursurilor declarate de inculpați.
Pentru inculpata, apărătorul ales al acesteia solicită respingerea recursului declarat de DNA ca fiind nefondat. Precizează că în cauză trebuie identificată paguba pe fiecare inculpat, ori rechizitoriul începe cu o alipire haotică a unor norme de creditare a unor bănci, dar la sucursalele BCR sector 4 și 6 nu a existat prejudiciu.
Arată că în raport de schimbările administrative, se impune restituirea cauzei la TG.
În ce privește recursul inculpatei solicită admiterea pentru motivele expuse în scris. Arată că inculpatei i-a fost încălcat dreptul la apărare mai mult decât flagrant; inculpata a fost trimisă în judecată fără a fi audiată, s-a cerut expres ca avocatul acesteia să i-a parte la administrarea actelor de urmărire penală. Mai mult de atât, având în vedere volumul mare de acte de urmărire penală (270 volume) activitatea de prezentare a materialului de urmărire penală nu putea fiu decât strict formal.
actului de sesizare constă în modul în care inculpata nu a fost lăsată să-și facă apărarea.
Avocat, desemnată din oficiu pentru inculpata - - solicită admiterea recursului cu consecința restituirii cauzei la procuror și înlăturarea măsurilor asiguratorii. Precizează că se impune refacerea în totalitate a urmăririi penale, iar măsurile asiguratorii nu se mai justifică și au fost luate de instanța de fond care s-a considerat a fi nelegal sesizată.
În ce privește recursul declarat de DNA solicită respingerea acestuia achiesând în acest sens la expunerile antevorbitorilor.
Pentru inculpata -, apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate cu consecința restituirii cauzei la procuror pentru refacerea în totalitate a urmăririi penale.
Precizează că acuzațiile sunt foarte generale și imprecise, inculpata, practic și teoretic nu a avut posibilitatea să-și facă apărarea. Nu s-a menționat momentul asocierii și nici persoanele cu care s-ar fi asociat.
Solicită respingerea recursurilor declarate de DNA și partea civilă BCR.
Reprezentanta DNA cu privire la recursul declarat de partea civilă BCR solicită admiterea acestuia.
În ce privește recursurile declarate de inculpați solicită respingerea acestora ca fiind nefondate. Precizează în acest sens că o consecință juridică a nerespectării dreptului la apărare - asistarea, ca o eventuală încălcare - ar fi o nulitate relativă și din nici un act al dosarului nu rezultă că vreunul dintre inculpați ar fi fost în eroare cu privire la infracțiunile pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată. Aducerea la cunoștință materialului de urmărire penală se face prin încheierea unui proces verbal și nu prin întocmirea rechizitoriului și mai mult de atât în nici un moment nu a fost lezat dreptul inculpaților la apărare.
Avocat, apărător ales al inculpaților intimați, și a solicitat respingerea recursurilor declarate de DNA și partea civilă. Precizează că disp. art. 6 CEDO nu reprezintă un laitmotiv al hotărârii instanței de fond.
Obligația procurorului era ca acuzația să fie detaliată și amănunțită, rechizitoriul trebuia să fie clar și precis și să existe o corespondență deplină între actele dosarului și trimiterea în judecată.
În ce-l privește pe inc. nu se menționează care este înscrisul falsificat, manopera de falsificare, când a fost emis, iar în ce-l privește pe inc. nu se precizează în ce constă ajutorul dat învinuiților și inculpaților din dosar. La instanța de fond s-a acordat un termen pentru a se face precizări la rechizitoriu și s-au constatat vădite diferențe între conținutul rechizitoriului și aceste precizări. În aceste precizări se menționează că inc. a fost complicele unor funcționari de la BCR
Numai prin refacerea urmăririi penale se poate garanta dreptul la apărare.
Avocat solicită respingerea recursului DNA ca fiind nefondat. Arată că DNA trebuia să precizeze explicit activitățile și inactivitățile inculpaților, nu se știe pentru ce trebuie să răspundă fiecare inculpat și care ar fi prejudiciul pe care l- cauzat.
Mai arată că se impune restituirea cauzei către organul emitent al rechizitoriului.
Avocat solicită respingerea recursului declarat de DNA pentru motivele expuse anterior de avocații inculpaților.
Avocat, apărător ales al inculpatului - achiesează la concluziile expuse anterior de avocații inculpaților și solicită respingerea recursurilor declarate de DNA și partea civilă BCR. Mai arată că revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara este legală întrucât nu mai subzistă temeiurile în baza cărora această măsură a fost instituită. În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicitat respingerea recursurilor declarate de DNA și partea civilă.
Inculpatul a având ultimul cuvânt solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicitat respingerea recursurilor declarate de DNA și partea civilă și admiterea recursurilor declarate de inculpați și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Inculpata având ultimul cuvânt solicitat trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmării penale. Precizează că dacă i s-ar fi respectat dreptul la apărare în acest moment nu s-ar fi aflat în fața instanței de judecată; a făcut cerere pentru ca personal sau apărătorul său ales să fie încunoștințat despre efectuarea oricărui act de urmărire penală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 101/23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-, în baza art. 332 alin.2 pr.penală și art. 300 alin.2 pr.penală s-a dispus restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii actului de sesizare al instanței în dosarul nrf. 82/P/2004 al DNA - Biroul Anticorupție
În baza art. 332 alin.3 pr.penală au fost menținute măsurile asiguratorii - sechestrul asigurato instituit prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2006 și 08 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în acest dosar.
În baza art. 332 alin.3 pr.penală s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată împotriva inculpatului - prin ordonanța din 02 2004 în dosarul nr. 82/P/2004 și menținută prin încheierea nr. 31/04 iunie 2006 Tribunalului Gorj în dosarul nr. 1190/2006.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin.3 pr.penală.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a dat curs cererii în excepția neregularității actului de sesizare al instanței formulate de inculpații, - și, și -, cerere preluată și de către ceilalți inculpați, invocând următoarele argumente:
Potrivit legii rechizitoriul este actul procedural în care se consemnează dispoziția neechivocă de trimitere în judecată a inculpatului (inculpaților), instanța fiind sesizată cu judecarea numai a faptei și persoanei cuprinsă în actul de sesizare. Conform articolului 263.pen.Cod Penal "rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărire penală și trebuie să cuprindă datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa", descrierea faptei reproșate inculpatului trebuind a fi clară, detaliată și să se refere la toate împrejurările de loc, de timp, mijloace, modul și scopul în care a fost săvârșită fapta, consecințele pe care aceste circumstanțe le au asupra încadrării reținute sau la individualizarea răspunderii penale, pentru ca prin aceasta să demonstreze voința titularului acțiunii penale că acea faptă să facă obiectul judecății. Simpla mențiune privind săvârșirea unei anumite infracțiuni sau simpla reproducere a unui mijloc de probă prin care se face o anumită descriere privind o pretinsă faptă penală nu răspunde criteriilor legii privind sesizarea instanței de judecată și pe cale de consecință, asemenea fapte nu pot forma obiectul judecății.
Atari exigențe sunt cerute și sub aspectul dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare de care beneficiază orice persoană, conform art.6 și art. 21 și 24 din Constituția României. În jurisprudența sa Curtea dezvoltând conținutul abstract al acestei norme a statuat că "autoritățile naționale trebuie să depună o maximă diligență cu privire la modul în care se face notificarea "acuzației către cel interesat, deoarece actul de acuzație are un rol determinant în procedura penală" faptele ce i se reproșează acuzatului precum și calificarea juridică dată acestor fapte, trebuind a fi detaliată". Curtea consideră că, în materie penală, o informare precisă și completă cu privire la faptele care se reproșează acuzatului și a calificării lor juridice reprezintă o condiție esențială a unui proces echitabil și că există o legătură evidentă între dispozițiile art.6 parag.3 lit.a și cele din art. 6 paragraful 3 lit. b în sensul că dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauzele acuzației trebuie privit în lumina dreptului recunoscut acuzatului de a-și pregăti apărarea.
Pentru a verifica în ce măsură actul de sesizare al instanței îndeplinește aceste calități esențiale, din voluminosul rechizitoriu, a fost extrasă spre exemplificare activitatea pretins ilicită în ce privește R V, ce avea ca asociat, printre alții, pe inculpatul în raporturile cu Sucursala N, unde în final se susține că s- produs întregul prejudiciu ( filele 1005-1012).
La început se prezintă firma cu datele de înregistrare, asociații, capitalul social inițial și obiectul principal de activitate. Se fac scurte referiri la activitatea acestei societăți în perioada lunii 2002 conform cărora aceasta ar fi ținut o evidență contabilă fictivă, având încasări și efectuând plăți fără documente justificative ori cu facturi fiscale fictive, făcându-se trimitere la procesul verbal din 6.02.2004 întocmit de inspectorii de specialitate din cadrul V ( vol.50 filele 308-340) și nota încheiată la data de 3.10.2003 de Comisarii Gărzii Financiare Centrale ( vol.52).
În continuare se analizează activitatea de creditare a acestei societăți de către Sucursala N, prin identificarea contractelor asumate, descrierea dosarelor de creditare, participația fiecărei persoane la încheierea ori semnarea documentațiilor de creditare, inclusiv contractelor de credit pentru ca în final să se scoată în evidență deficiențele constatate, deficiențe exclusiv raportate la încălcarea normelor bancare.
Din însumarea analizelor similare și de la celelalte societăți comerciale care au contactat credite de la. care diferă neesențial de la un autor la altul, reprezentanții Ministerului Public expun în dispozitivul rechizitoriului starea de fapt rezultată, în concepția acestora, conform celor arătate mai sus, pentru fiecare inculpat în parte.
Din această perspectivă rechizitoriul analizat nu respectă rigorile mai sus enunțate afectând grav sesizarea instanței cu obiectul judecății și implicit, dreptul la apărare al inculpaților, care se află în imposibilitate absolută de a-și exercita acest drept. Starea de fapt cu care este sesizată instanța este circumstanțiată minimal sau chiar deloc, îmbrăcând în aceste din urmă situații forma unor norme juridice cu tot caracterul lor general și abstract, fără vreun element de legătură cu infracțiunile imputate.
Spre exemplificare și aleatoriu ales, s-a reținut că inculpatul (fila 1036-1037) a săvârșit 9 fapte, dar care în drept întrunesc elementele constitutive ale unui număr de 6 infracțiuni. S-a afirmat spre exemplu că acesta "a întocmit și semnat contracte comerciale pentru vânzarea-cumpărarea de produse petroliere, etc., a dispus întocmirea de facturi fiscale, pentru astfel de produse, a emis file, și ori a dispus emiterea unor astfel de instrumente de plată care au stat la baza acordării de credite bancare", și curiozitatea instanței este ale cărei infracțiuni întrunește elementele constitutive această faptă, care sunt instrumentele de plată întocmite, când au fost emise și întrebările pot continua.
De asemenea, inculpata ( filele 1020-1021) se reține că ar fi săvârșit 9 fapte, care în drept constituie 6 infracțiuni în formă continuată și în concurs real. Și despre aceasta se afirmă, printre altele, că "s-a asociat cu funcționarii bancari din cadrul Sucursalei N, sub conducerea inculpatului și coordonarea inculpatului, precum și cu inculpații, participând la organizarea sistemului de creditări încrucișate realizat și cu sprijinul funcționarilor bancari din cadrul R Sector 4 și 6, -, Sucursalele și 13, precum și Banca Românească - Sucursala Băneasa". În ce constă asocierea acestei inculpate, când a avut loc asocierea, cu cine anume s-a asociat, în afara conducătorului și coordonatorului ( care o fi fost șeful?) care sunt identificați, în ce constau actele de sprijin ale multitudinii de funcționari bancari de la celelalte bănci, presupuși a fi implicați și cine sunt ei, sunt la fel întrebări pertinente care nu-și găsesc răspuns în expunerea ori dispozitivul rechizitoriului, și această stare de lucruri vizează pe toți inculpații trimiși în judecată.
Aceleași aspecte sunt de semnalat și în legătură și cu pretinsele infracțiuni de fals. Nu se precizează care sunt înscrisurile falsificate, modalitatea de falsificare a acestora, data săvârșirii lor precum și modalitatea de participație a fiecărui inculpat în parte. Aceasta cu atât mai mult cu cât în descrierea activității de creditare al Kaion SRL, arătată mai sus se vorbește și de facturi fictive și de încheierea unor contracte comerciale inclusiv de creditare lăsând un dubiu asupra obiectului judecății, nici instanța nici celelalte părți neavând vreun indiciu asupra căror înscrisuri să fie analizate din punct de vedere al infracțiunii imputate inculpaților.
Din analiza celor mai sus rezultă că la o stare de fapt relativ concretă cu care este sesizată, instanța și toate părțile în proces nu pot ajunge decât pe cale de interpretare, procedeu care ar viza fiecare faptă cu încadrarea ei juridică, circumstanțierea ei, prin presupunerea voinței procurorului în sensul trimiterii în judecată, conduită a instanței care este însă inadmisibilă, care ar duce la depășirea funcției judiciare cu care a fost investită și care aruncă în echivoc voința procurorului de trimitere în judecată a inculpaților, iar pentru celelalte părți le încalcă dreptul de apărare.
De altfel, criticile mai sus enunțate au fost întrevăzute și de reprezentanții Ministerului Public, care la discutarea oportunității efectuării unei precizări la rechizitoriu, fără relevanță juridică de altfel, au întocmit o astfel de precizare, fără putere lămuritoare însă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a apreciat că excepția este întemeiată urmând ca în temeiul art. 332 alin.2 și 300 alin.2 să C.P.P. dispună restituirea cauzei către procuror în vederea refacerii actului de sesizare.
Întrucât temeiurile avute de instanță cu ocazia instituirii măsurilor asigurătorii se mențin, fiind necesară și utilă asigurarea cel puțin parțială a pretinsului prejudiciu suferit de, în temeiul art. 332 alin. 3.C.P.P. instanța a dispus menținerea acestor măsuri instituite prin încheierile de ședință din 19.10.2006 și din 08.02.2008.
La termenul din 30.04.2008 inculpatul a solicitat revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată împotriva sa, motivat de faptul că în prezent este singurul dintre inculpați împotriva cărui mai subzistă o măsură preventivă, că este trimis în judecată în calitate de complice la infracțiunile pentru care ceilalți inculpați au calitatea de autori, că majoritatea faptelor imputate au fost dezincriminate și că în virtutea relațiilor comerciale pe care le desfășoară este invitat în străinătate, însă nu poate da curs acestor invitații datorită măsurii preventive luate.
Analizând această cerere instanța a reținut că prin ordonanța din 02.09.2004 din dosarul 82/P/2004 s-a luat împotriva inculpatului măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, ce a fost menținută prin încheierea 31/06.04.2006 a Tribunalului Gorj din dosarul 1190/2006.
Având în vedere că din anul 2002 când se pretinde că au fost săvârșite faptele, rezonanța socială a acestora s-a mai diminuat, că inculpatul a respectat măsura preventivă luată împotriva sa, că durata acestei măsuri este relativ mare în raport și cu soluția preconizată de considerentele de mai sus, instanța a apreciat că nu mai subzistă temeiurile avute la luarea acestei măsuri preventive, motiv pentru care în temeiul art. 332 alin. 3.C.P.P. a revocat această măsură.
Împotriva hotărârii au declarat recurs în termenul legal prev. de art. 332 alin.4 pr.penală DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia, inculpații, - - și - precum și partea civilă BCR, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia:
1. În mod greșit s-a apreciat că sesizarea instanței este nelegală cu consecința restituirii cauzei la procuror;
2. În cauză, instanța a antamat probleme ce țin de fondul cauzei, fără a realiza o cercetare judecătorească;
3. În mod greșit instanța a dispus restituirea cauzei la DNA - Biroul Teritorial Tg. J, când actul de sesizare a fost întocmit de o altă structură - DNA - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție;
4. În mod greșit instanța a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată împotriva inculpatului -.
II.Inculpata:
- actul de sesizare nu întrunește exigențele impuse de lege, nu realizează o descriere amănunțită a acuzațiilor aduse fiecărui inculpat, individual sau în participație cu alt inculpat, astfel încât în cauză se impune trimiterea la procuror în vederea refacerii urmăririi penale;
- inculpatei i s-a adus o atingere gravă a drepturilor procesuale prin încălcarea dreptului la apărare, trimiterea în judecată realizându-se fără a fi audiată.
- DNA a trecut în mod nejustificat peste cererea expresă formulată de inculpată, în sensul audierii acesteia, iar prezentarea materialului de urmărire penală s-a realizat doar formal;
- în mod greșit Tribunalul Sibiua dispus restituirea cauzei la DNA - Biroul Teritorial Tg. J, când în realitate actul a fost făcut de o altă structură.
III.Inculpata - -:
- acuzațiile expuse în actul de sesizare au un caracter general și imprecis;
- inculpata a fost în imposibilitatea să-și facă apărarea;
- în mod greșit Tribunalul Sibiua dispus restituirea cauzei la DNA - Biroul Teritorial Tg.
IV.Inculpata - - (31):
- instanța fondului a dispus în mod greșit restituirea dosarului în vederea refacerii actului de sesizare invocând un text de lege (art. 332 alin.2 pr.penală) ce vizează "restituirea pentru refacerea urmăririi penale".
- Instanța a ignorat faptul că cererile formulate de inculpați și admise de Tribunal au vizat nelegalitate prezentării materialului de urmărire penală și încălcarea dreptului la apărare pe întreg parcursul urmăririi penale ( )
Partea civilă Banca Comercială Română:
- excepția privind catului de sesizare a fost.formulată tardiv;
- în cauză nu sun îndeplinite cerințele imperative prev. de art. 332.pr.penală și care prevăd că "instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător"
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 alin.3 pr.penală, Curtea constată următoarele:
1. Conform art. 3001(1) pr.penală instanța este datoare să verifice, din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare.
Art. 3001). prevede că "în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia"
2. Curtea, reține, raportat la textele de lege sus arătate, că Tribunalul nu a statuat în timp util și cu coerență asupra actului de sesizare, deși, era obligat să o facă.
3. Astfel, Curtea constată că Tribunalul s-a sesizat din oficiu, după aproximativ 2 ani de la declararea procedurilor în fața sa și doar ca urmare a sesizărilor făcute de inculpați, în exercitarea dreptului la apărare.
4. Or, după cum am relevat mai sus, Tribunalul se impunea ca la prima zi de înfățișare să verifice, din oficiu regularitatea actului de sesizare.
5. Curtea constată că Tribunalul a pășit la rezolvarea unor cereri incidentale (ex.soluționarea unor cereri privind măsuri asiguratorii) astfel încât revenirea în cursul procedurilor cu o problemă ce se impunea a fi examinată din oficiu, la prima zi de înfățișare, este tardivă.
6. Textul de lege sus arătat nu este incident nici în cazul inculpaților, - - și - care, în criticile aduse hotărârii, relevă faptul că în cauză soluția legală ar fi fost trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale în integralitatea sa.
Interpretarea textului de lege prev. de art. 332 alin.2 pr.penală nu poate fi realizată, ci se impune a fi limitată la condițiile stricte și exprese cuprinse în norma de procedură.
Astfel, Curtea arată că instanța se desesizează și trimite cauza procurorului în vederea refacerii urmăririi penale printre altele și în cazul nerespectării dispozițiilor referitoare la "prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător".
În cazul de față, analiza actelor și pieselor din dosar relevă fără dubiu că exigențele textului de lege sus arătat nu au fost înfrânte, inculpații beneficiind în cursul urmăririi penale de serviciile unor apărători aleși, fiindu-le garantat astfel, dreptul la apărare.
Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 385/15 pct.2 lit.c pr.penală va admite recursurile declarate de DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia și partea civilă BCR, casând hotărârea atacată cu consecința trimiterii cauzei la Tribunal în vederea continuării judecății.
Curtea reține, raportat la actele și lucrările din dosar, că, în speță, din considerente de utilitate procedurală menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată împotriva inculpatului - prin ordonanța din 2.09.2004 în dosarul nr. 82/P/2004 și menținută prin încheierea penală nr. 31/06 aprilie 2006 Tribunalului Gorj în dosarul nr. 1190/2006, este justificată în accepția textului de lege prev. de art. 136.pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia și partea civilă BCR împotriva sentinței penale nr. 101/23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-
Casează sentința penală atacată și dispune continuarea judecății de către Tribunalul Sibiu.
Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal își va relua cursul este încheierea din 09 mai 2008.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, - - și - împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 alin.2 pr.penală obligă pe inculpatele recurente să plătească statului cheltuieli judiciare astfel: inculpatele și câte 50 lei și inculpata - 200 lei din care 150 lei reprezentând onora riul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpații, și în cuantum de câte 150 lei pentru fiecare vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Cu opinie separată în sensul - - - -
admiterii recursurilor DNA și
al inculpaților, a casării
hotărârii atacate și restituirii
cauzei la DNA - Secția de Combatere
a Infracțiunilor Infracțiunilor
de Corupție și respingerii recursului
părții civile.
- -
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Consider că recursul părții civile trebuie respins iar recursurile ȘI DNA al inculpaților, - - și - să fie admise doar sub aspectul restituirii cauzei, nu la DNA - Biroul Anticorupție Tg. J, ci la DNA - Secția de Combatere Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție, care este organul de urmărire penală competent să efectueze această activitate.
Toate argumentele judecătorului de la prima instanță privind actului de sesizare sunt corecte. Rechizitoriul întocmit în cauză, în afară de întinderea lui nejustificată, care dovedește lipsă de sinteză și incoerență, încalcă grav dispozițiile art. 263.pr.penală întrucât nu concretizează faptele, data la care s-au comis, de către cine anume, în ce a constat fapta fiecărui inculpat, care sunt probele care o dovedesc, care este urmarea, prejudiciul etc. Actul de acuzare are un rol determinant în procesul penal și trebuie să respecte dreptul inculpaților la un proces echitabil și să nu le încalce dreptul la apărare. Prin felul prolix de arătare a învinuirilor inculpații nu pot ști exact nici ce fapte li se impută, nici în ce constau acestea, când au fost comise, în participație cu cine și nici nu-și pot face o apărare eficientă.
Respectul pentru actul de justiție și pentru dreptul oricărui cetățean la un proces corect și echitabil nu este prezent în acest rechizitoriu, iar judecata în baza unui asemenea act este expusă unor erori judiciare majore.
Nici solicitarea instanței de efectuare a unor precizări ale rechizitoriului nu a fost satisfăcută, chiar și aceste precizări rămânând fără puterea de concretiza activitatea infracțională a fiecărui inculpat.
Cu privire la posibilitatea instanței de fond de a desesiza și de a restitui cauza procurorului pentru refacerea actului de sesizare al instanței, potrivit dispozițiilor art. 332 alin.2 și art. 300 alin.2 pr.penală reținem următoarele:
Potrivit art. 300 alin.1 pr.penală se stabilește datoria instanței de a verifica din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, iar, potrivit alin.2, dacă se constată că nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se va restitui organului care a întocmit ac tul de sesizare în vederea refacerii acestuia.
În cauză nu există implicit o consemnare că instanța ar fi verificat acest aspect la prima înfățișare, ci rezultă că după nenumărate termene la care a fost lipsă de procedură, sau ala care deși procedura era îndeplinită cu părțile citate la termenul anterior, fie se solicita îndeplinirea procedurii și cu alte părți care s-au introdus în dosar, fie cauza nu se putea continua din lipsa unui apărător (ori alte cauze), judecătorul a constatat că actul de sesizare nu a regulat, motiv pentru care a acordat termen să se înlăture neregularitățile, după care a dispus restituirea cauzei.
Acest art.300 pr.penală nu stabilește expres însă că, după prima înfățișare, instanța nu se mai poate desesiza și restitui cauza procurorului, iar art.332 alin.1 pr.penală consacră că instanța se poate desesiza înainte de terminarea cercetării judecătorești, iar art. 332 alin.2 pr.penală stabilește cazul când nu au fost respectate dispozițiile legale privitoare la sesizarea instanței.
Prin urmare din cuprinsul acestor dispoziții legale, nu se poate reține că instanța ar fi obligată să se desesizeze doar până la prima înfățișare, după aceasta nemaiputând să se desesizeze și fiind obligată a continua judecata indiferent de regularitatea sau actului de sesizare.
A interpreta altfel ar fi și periculos pentru activitatea justiției întrucât s-ar putea ajunge ca organele de urmărire penală să sesizeze instanțele cu acte de sesizare,incomplete, neprofesioniste, întocmite în grabă, fără conținut, obligând instanțele să desfășoare o activitate de judecată în care să refacă urmărirea penală pe o lungă întindere în timp care să ducă la prescripție.
Judecător,
- -
Red. /26.09.2008
Tehnored. VV 2 ex/30.09.2008
.
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
